I.

Viața Sfântului Fotie;

Sfântul Fotie s-a născut pe la 810,la Constantinopol.Părinții săi,Sergiu și

Irina au fost niște oameni iubitori de Dumnezeu(prin urmare erau și cinstitori ai sfintelor
icoane).Acest fapt însă avea să-i coste.Împăratul Teofil a încercat să atragă multă lume de
partea politicii sale iconoclaste,inclusiv pe Sergiu și pe Irina.Aceștia au refuzat
propunerea împăratului,fapt pentru care au fost exilați ,,în locuri sălbatice și secetoase,
unde își vor afla sfârșitul mucenicesc pentru că nu au renunțat la cinstirea sfintelor icoane
și pentru că L-au iubit mai mult pe Dumnezeu decât chiar propria lor viață.’’1

După decesul părinților săi,Sfântul Fotie a devenit ucenic.Se precizează că petrecea

ore în șir în bibliotecă,unde a
studiat:,,logica,dialectica,poetica,retorica,medicina,matematica,dreptul,teologia.’’2

Într-una din scrisorile pe care le-a adresat răsăriteni,Sfântul Fotie mărturisește despre
felul în care viața monahală l-a atras(însă în cele din urmă a ales o carieră profană).

După un timp faima Sfântului avea să se răspândească repede.Printre cei

impresionați de personalitatea sa se numără Teoctist(primul ministru al împărătesei
Teodora).Acesta l-a numit pe Sfântul Fotie profesor în cadrul Universității din
Constantinopol(aici el a predat ,,cu mult succes teologia,filologia și filosofia,mai cu
seamă cea aristotelică’’3).

Datorită bagajului informațional pe care îl deținea,dar a relaților pe care le avea

direct cu Curtea Imperială,a fost desemnat cu funcția de prim-secretar imperial(în
serviciul direct al împăratului).

În jurul anului 838 a urmat să fie desemnat ambasador la Bagdad.În decursul acestui
eveniment,izvoarele istorice atestă faptul că împărăteasa Teodora a fost înlăturată de la
regenșă de către Bardas(fratele ei),care se află într-o înțelegere cu tânărul împărat Mihail
al III-lea.Tot atunci Patriarhul Ignatie,pus în Scaunul Patriarhal de către împărăteasa
Teodora,avea să cadă în dizgrația lui Bardas,din cauză că a dat crezare zvonurilor cu
privire la viața sa privată;prin urmare avea să se retragă.

1
https://pravila.ro/sfantul-fotie-cel-mare-patriarh-al-constantinopolului-6-februarie/ ,site consultat la data de 4.04.2023,ora 17:46;lipsesc autorul și
data publicației
2
Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu,Pr.Lect.Univ.Dr. Lucian-Dumitru Colda,Patrologie și literatură postpatristică,volumul III;Volum publicat cu
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,București,editura Basilica,2015,p.218
3
Op.cit,p.218
 În acest caz s-a luat hotărârea înfăptuirii unui sinod local,în cadrul căruia s-a
discutat ca Sfântul Fotie(care deși era laic) să fie ales Patriarh.Astfel,Sfântul Fotie a
urmat să fie recunoscut de către toți Episcopii,mai ales de cei care erau apropiați ai lui
Ignatie.Hirotonia sa a avut loc în decurs de o săptămână.Acest lucra s-a datorat faptului
că se apropia sărbătoarea Crăciunului.Conform unei tradiții,Patriarhul trebuia să oficieze
slujba divină.

II. Aportul Sfântului Fotie la dezvoltarea Patristicii;

Fiind o personalitate cu o vastă cunoaștere în mai multe domenii care

aparțin filierei filo-umaniste s-a hotărât să împartă atât cu contemporanii săi,precum și
cu generațiilor viitoare multe din cunoștiințele sale.Astfel și-a dedicat o bună parte din
viața sa scrierii teologice,precum și celei profane.

II.1 Scrieri cu un conținut teologic;

A. Lucrările omiletice;

,, Cuvântările omiletice sunt o parte importantă a operei Sfântului

Patriarh Fotie, dar și un punct de referință pentru Omiletica ortodoxă.’’4

Izvoarele scrise al veacului al X-lea ne relatează că de timpuriu gândirea

teologică a Sfântului Fotie a fost una destul de conservată.Referindu-ne în
sensul larg,opera sa omiletică s-a numărat(și se numără și în zilele
noastre)printre cele mai complexe lucrări cu carcter teologic.,, Omiliile
Marelui Fotie au rezistat vicisitudinilor timpului, fiind aduse în fața cititorului
contemporan printr-o muncă anevoioasă.’’5

Unele detalii despre operele sale omiletice aflăm de la St. Aristarches.El

susține că existau traduceri din omiliile fotiene, în slavonă, rusă, franceză,
latină, făcute de Antonie Cateforos Zakynthiul, având și însemnări.

După o cercetare mai aprofundată, St. Aristarches, un mare număr de omilii și

discursuri.
4
Dr. Monah Miron.Laurențiu Mihai Pătru,Posopografia și opera Sfântului Fotie Patriarhul Comstantinopolului;Canoanele Sinoadelor fotiene-
Monahismul și schisma ignatiană,tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfi nțitului Părinte Dr. Teodosie Petrescu,Arhiepiscopul Tomisului, Constanța,
Editura Arhiepiscopiei Tomisului,2020,p.84-85(pdf)
5
Op.cit.,p.86(pdf)
 Omilia I. Omilia I,s-au cum mai este intitulată,, Omilie ce a fost rostită în Vinerea
Mare, de la amvonul Sf. Irina, după împlinirea catehizărilor’’ începe cu menționarea
anumitor cateheze, ținute noilor convertiți, adică catehumenilor care urmau să fi e
botezați în Sâmbăta Mare.

Omilia II. Omilia II face referire la întărirea duhovnicească a noilor catehumeni(precum

prima).Mai precis aceasta ne relartează despre dreptul catehumenului,care de acum
înainte are asigurat dreptul de a participa la prima parte a Sfintei și Dumnezeieștii
Liturghii, adică la Liturghia catehumenilor.

Omilia III și Omilia IV.Ambele omilii se referă la atacul rusesc asupra

Constantinopolului din anul 860 și constituie un vechi document referitor la poporul
rus.Mai exact ele descriu,mai în detaliu despre: raidul complet neașteptat;devastarea
periferiilor orașului;cerea constantinopolitanilor către Maica Domnului în a-I izbăvi de
poprul barbar.

Omilia V.Omilia V pune accent pe praznicul Maicii Domului din cadrul Sărbătorii
Bunei Vestiri,nu în ultiml rând ,,ea conține un dialog cu caracter pur retoric între Maria
și îngerul Gabriel, amplifi când narațiunea evanghelică.’’6

Omilia VI. Omilia VI face referire la urmașii Ignatie.În cadrul acesteia Sfântul Fotie
nu le reproșa că au căzut în erezie, ci doar că prin acțiunile lor s-au despărțit,în primul
rând, de trupul Domnului Iisus Hristos;iar în al doliea rând au transformat răzvrătirea
împotriva Bisericii într-un mod de trai și o metodă de a câștiga bani și influență.

Alte lucrări cu caracter teologic:

Amphilochia.
Această lucrare a fost înfăptuită în timpul exilului și a dedicat-o elevului său Amfi
lohie, Arhiepiscop al Cizicului.Aceasta conține 300 de capitole în care patriarhul
răspunde la 326 de întrebări cu privire la dogme, filosofie, medicină, gramatică, istorie,
științele naturii.În cadrul ei mai aflăm și unele învățături de Părinți ai Biseicii precum:
Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Ioan Damaschin,cât și a lui Teodoret al Cirului.

Problemele tratate sunt de natură dogmatică(problema mântuirii)și

exegetică(Pentateuhul,Psalmii).

Despre mistagogia Sfântului Duh

6
Op.cit.(pdf)
 Este o operă în cadrul căreiaest dezbătută purcedera Sfântului Duh.Ea este
înreptată contra latinilor,care susțin că acesta provine și de la Fiul,pe lângă Dumnezeu
Tatăl.Aici el a utilizat mult argumentele Sfintei Scripturi și unele argumente de la unii
Părinți ai Bisericii drept-măritore.

Tomuri exegetice
Acestea conțin fragmente din cadrul Noului Testament pe care Sfântul Foti le
dezbate în număr de 24 sau chiar 95 de catene,cu scopul de a ilumina mintea cititorului și
de a preveni viitoarele erezii.

II.2 Scrieri cu carcter profan.

Myrobiblon sau Biblioteca;

Constituie o lucrare carea fost de fapt realizataă înainte de anul 858.În
cadrul ei sunt dezbătute circa ,,280 de volume ale autorilor bisericești alături de
clasici,istorici,oratori,gramatici,medici sau chiar romancieri.’’7De fapt se face o analiză
critică a materialului,pe care înaintașii Sfântului Fotie le-au înfăptuit.

Lexiconul
Această lucrare a avut menirea de a ușura pe cititor în înțelegera unor
termeni de natură eclesială.,, A fost folosit de grecii bizantini pentru a studia lucrările
vechilor autori, a căror limbă și vocabular se învechea tot mai semnificativ fată de limba
vorbită, în continuă schimbare în Imperiul Bizantin.’’8

Scrisorile;
Cele mai multre din acestea au avut menirea să trateze probleme
religioase.,,Spre exemplu, este mențion e de circumstanță, dar și practice. Spre exemplu,
este menționată instrucția – catehizarea – țarului Boris al bulgarilor, înainte de a

7
Manuaull de patrologie,p.221
8
Op.ct.(pdf)
atehizarea – țarului Boris al bulgarilor, înainte de aprimi botezul, în anul 864, dar sunt
expuse și datoriile suvera rimi botezul, în anul 864, dar sunt expuse și datoriile
suveranilor,după modelul oferit de antichitate, cu trimiteri la Socrate, în upă modelul
oferit de antichitate, cu trimiteri la Socrate, în special.’’9

Nu în ultimul rând trebuie precizat că Sfântul Fotie a realizat și scrierea unor

canoane.

Canonul 1.
Canonul 1 se urmărește ,,întărirea canonică a chinoviilor prin
formuarea corectă a unei norme care să reglementeze problemele apărute în obștiile
monahale’’10

Canonul 2.
Canonul al doilea prevede următoarele reguli: a)tunderea să fie
realizată numai în prezența starețului de care va fi ascultător(dar nu în ulimul rând și a
nașului de călugărie);

b) dacă cineva va fi tuns fără prezența egumenului,acela neapărat să fie

caterisit;

,, Autorul canonului scoate în evidență un alt fenomen problematic al vieții

monahale secularizate, atunci când se pronunță împotriva celor care urmează viața
monahală căutând să obțină o recunoaștere socială.’’11

Canonul 3.
Canonul al treilea îi responsabilizează pe monahi să stăruie în
lucrarea lor monahală.trebuie să fie respectate:regulile monahale,pravila,perioadele
dedicate săvârșirii rugăciunii minți ,ascultatrea de obște.

Canonul 4.
9
Pr. prof. univ. dr. Ionel Ene,suport de curs,Patriarhul Fotie al Constantinopolului și renașterea culturii bizantine,p.5(pdf)
10
Dr. Monah Miron.Laurențiu Mihai Pătru,op.cit.,p.146(pdf)
11
Op.cit.(pdf),p.156
 Canonul al patrulea a avut cași obiectiv stoparea dezordinii din
monahism provocată de către curentul iconoclast.Tot odată în cadrul acestuia s-a
promulgat: a) dacă un monah, fugind din mă năstirea sa, se duce în altă mănăstire sau
într-o locuință lumească, el și cel care l-a primit să fi e afurisiți, până ce fugarul revine
în mănăstirea de unde a plecat.

b) Episcopul, după chibzuința sa, poate aproba unui călugăr să trăiască în

afara mănăstirii ori într-o casă lumească printr-o derogare de la regula generală,
impusă de canonul 4 de la Sinodul al-IV-lea Ecumenic, ce stabilește că fi ecare călugăr
tre buie să fi e statornic în mănăstirea sa.

În concluzie,pe baza argumentelor mai sus precizate Patriarhul Fotie a fost un

exponent veritabil pentru Biserica Drept-Măritoare.Munca s-a pe care prestat-o cu multă
trudă și sudoare în cadrul literaturii patristice avea să aducă multă roadă,căci pe multe
suflete(atât mireni cât și monahi)aveau să fie conduse pe drumul cel bun,spre Casa
Tatălui Ceresc,pe care vrăjmașul cel nevăzut încerca cu multă trudă să-l ascundă de om.
Bibliografie: 1)Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu,Pr.Lect.Univ.Dr. Lucian-
Dumitru Colda,Patrologie și literatură postpatristică,volumul III;Volum publicat cu
binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române,București,editura Basilica,2015

Webografie: 1) Pr. prof. univ. dr. Ionel Ene,suport de

curs,Patriarhul Fotie al Constantinopolului și renașterea culturii bizantine

2) Dr. Monah Miron.Laurențiu Mihai Pătru,Posopografia

și opera Sfântului Fotie Patriarhul Comstantinopolului;Canoanele Sinoadelor
fotiene-Monahismul și schisma ignatiană,tipărită cu binecuvântarea
Înaltpreasfi nțitului Părinte Dr. Teodosie Petrescu,Arhiepiscopul Tomisului,
Constanța, Editura Arhiepiscopiei Tomisului,2020

3) https://pravila.ro/sfantul-fotie-cel-mare-patriarh-al-
constantinopolului-6-februarie/