Curs anul III

ÎNTÂIA EPISTOLA CĂTRE CORINTENI

a SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE:
1. 1. SFÂNTUL APOSTOL PAVEL ŞI BISERICA CORINTULUI:
- conform Faptelor Sfintelor Apostoli, evanghelizarea Macedoniei a urmat după ce
Sfântul Apostol Pavel a părăsit Tesalonicul, în timpul celei de-a doua călătorii
misionare.
- Sfântul Pavel soseşte pe pământul Bereei (Fapte 17, 10-13), unde opoziţia iudeilor îl
determină să părăsească localitatea, îndreptându-se în continuare înspre provincia Ahaia,
unde va suferi un semi-eşec, la Atena (Fapte 17, 14-34).
- din provincia Ahaia, Sfântul Pavel se îndreaptă spre oraşul Corint, capitala Ahaiei
romane.
- legăturile cu Biserica întemeiată de el în Corint ne sunt mai bine cunoscute decât cele
cu Biserica din Tesalonic, de pildă, datorită faptului că informaţii referitoare la aceste
legături sunt cuprinse în cele două epistole numărate printre cele mai extinse dintre
epistolele Sfântului Apostol Pavel.
1. 2. ORAŞUL CORINT, CAPITALA AHAIEI ROMANE:
- când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Corint, acest oraş sărbătorea o sută de ani de
existenţă.
- Corintul ajunsese la o mare înflorire, datorită aşezării sale între două mări şi
traficului său comercial cu Occidentul şi Orientul.
- bogăţia şi prosperitatea sa au atras însă nu numai admiraţia, ci şi invidia altor cetăţi
din antichitate.
- intrând în conflict cu Roma, Corintul a fost distrus în întregime de către consulul
L. Mummius, în anul 146 î. d. Hr.
- după o sută de ani de la dărâmare, el a fost rezidit de către Iulius Caesar, care l-a
transformat în colonie romană şi i-a conferit o nouă viaţă.
- în câteva decenii, oraşul s-a dezvoltat atât de mult încât întrecea în strălucire oricare
alt oraş grecesc şi rivaliza cu marile metropole ale imperiului.
- ceva mai târziu, Octavian Augustus îi acordă noi privilegii economice şi politice şi
îl ridică la rangul de capitală a provinciei senatoriale Ahaia.
- în Corint îşi va avea de-acum reşedinţa un proconsul roman , care se schimba
anual şi care conducea, ca autoritate supremă, toate chestiunile politice ale provinciei şi
ale oraşului.
- din cei 600.000 de locuitori, cât număra Corintul în epoca apostolică, 400.000 erau
sclavi, iar majoritatea celorlalţi era lipsită cu desăvârşire de orice mijloace de
producţie şi de orice drepturi politice.

Profesor Monahia Dositeia Daniela 1

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- în Corint se afla cel mai renumit templu al zeiţei Venus - Afrodita, ale cărei
preotese, peste 1000 de ierodule, ridicaseră la rangul de cult prostituţia, fapt pentru care
uneori se desfrânau chiar şi în văzul trecătorilor.
- numele oraşului Corint, cetatea desfrânării, echivala, în vocabularul vremii, cu
desfrâul însuşi, iar expresia “a trăi ca în Corint” devenise demult o expresie de ocară
chiar şi pentru păgâni.
- Corintul a fost devastat de mai multe ori de barbari, începând cu secolul 4 d. Hr.
- în anul 1205 a fost cucerit de către francezi, după aceea a fost cedat veneţienilor
după care a trecut, rând pe rând, de la un stăpân la altul.
- jugul turcesc de mai târziu a înmormântat oraşul pentru totdeauna.
- Corintul de astăzi este un oraş cu totul deosebit , clădit la o anumită depărtare de
vatra vechiului oraş.
1. 3. ÎNTEMEIEREA BISERICII DIN CORINT:
- Sfântul Apostol Pavel vine în Corint la sfârşitul iernii anului 50-51.
- două evenimente ne permit să precizăm perioada de paisprezece luni pe care
Sfântul Apostol Pavel a petrecut-o în Corint (Fapte 18,11).
- sosirea în Corint a Apostolului a avut loc după expulzarea iudeilor din
Roma prin edictul lui Claudiu (Fapte 18, 2), care a avut loc în anul 49.
- Sfântul Pavel va pleca la puţin timp după sosirea lui Gallion , care vine în
Corint înspre sfârşitul mandatului său, între anii 51-52.
- întâlnirea cu Gallion este punctul cel mai sigur al cronologiei pauline.
- JUNIUS GALLION ANNAEANUS era fratele vitreg al filosofului Seneca.
- la Delfi s-a descoperit o inscripţie, acum aproape un secol, care ne
informează că el conducea Ahaia în prima jumătate a anului 52 şi ne face
să presupunem că proconsulatul său în această provincie a început în
anul 51, constatare ce ne permite să plasăm prezenţa Sfântului Apostol
Pavel în Corint între sfârşitul anului 50 şi până în luna iulie a anului 52.
- în Corint, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte în fiecare sâmbătă în sinagogă ,
convingând o mulţime de iudei şi de prozeliţi.
- îl va converti chiar şi pe Crispus, mai-marele sinagogii, întemeind astfel prima
comunitate creştină (Fapte 18, 8).
- mulţi iudei, însă, s-au ridicat împotriva lui, fapt ce îl determină pe Sfântul Pavel să îşi
îndrepte misiunea sa înspre păgâni.
- din locuinţa lui Aquila şi Priscila, care, între timp, devenise neîncăpătoare, se mută în
casa unui prozelit, numit Titus Justus, aşezată lângă sinagoga iudeilor.
- iudeii l-au dus pe Sfântul Apostol Pavel la tribunal şi l-au învinuit, înaintea lui
Gallion, că îi îndeamnă pe oameni să îl cinstească pe Dumnezeu într-un mod contrar
Legii mozaice.
- Apostolul a vrut să se apere, însă Gallion l-a oprit şi a clasat procesul.
- Sostene, mai-marele sinagogii, a plătit scump prietenia cu Apostolul , întrucât elinii
l-au bătut în faţa tribunalului (Fapte 18, 12-16).
Profesor Monahia Dositeia Daniela 2
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- ulterior şi Sostene s-a convertit la creştinism şi a devenit colaboratorul Sfântului
Apostol Pavel (I Corinteni 1, 1).
- între timp, au fost convertiţi la creştinism Ştefanas şi casa sa (I Corinteni 16, 5),
Gaius (I Corinteni 1, 14; Romani 16, 23), Erast, vistiernicul oraşului, Crispus, din
portul Chenhrea şi mulţi alţii, ale căror nume nu le cunoaştem (Fapte 18, 8).
1. 4. CARACTERUL BISERICII DIN CORINT:
- tânăra comunitate creştină din Corint, alcătuită la început numai din foşti iudei şi
prozeliţi, va cuprinde în curând tot mai mulţi creştini recrutaţi dintre păgâni.
- ca origine etnică, aceştia erau greci şi romani.
- membrii Bisericii din Corint şi din Ahaia sunt recrutaţi din toate clasele şi
categoriile sociale.
- unii aduc cu ei o cultură aleasă, preţuind ştiinţa filosofică şi retorica (I Corinteni 1,
18-30).
- alţii, mai puţini la număr, sunt bogaţi, aducând cu ei atitudini neconforme cu
dragostea de aproapele şi cu egalitatea creştină (I Corinteni 11, 21-22).
- cei mai mulţi sunt însă oameni din clasa socială de jos: sclavi liberţi, hamali,
meseriaşi, marinari şi plugari, care erau nevoiţi să trudească din greu pentru hrana zilnică
(I Corinteni 1, 26; 7, 21).
- epistolele adresate de Sfântul Apostol Pavel corintenilor sunt de o mare actualitate
pentru că ne permit să sesizăm toate problemele ridicate de tânăra comunitate creştină
întemeiată într-un oraş corupt şi desfrânat, unde banul era cel mai important, oraş
alcătuit dintr-o populaţie atrasă aici de Cezar, evanghelizată de un apostol care dorea să
vestească Evanghelia tuturor.
1. 5. RELAŢIILE EPISTOLARE DINTRE SFÂNTUL PAVEL ŞI BISERICA DIN CORINT:
- din cuprinsul celor două epistole către Corinteni păstrate, constatăm că Sfântul
Apostol Pavel a scris cel puţin patru epistole adresate corintenilor.
- în pasajul din I Corinteni 5, 9-11 le aminteşte corintenilor că deja le-a scris o
epistolă prin care îi ruga să nu aibă legături cu desfrânaţii.
- în pasajul din II Corinteni 2, 3 şi 7, 8 se face menţiunea unei epistole scrise
anterior “în lacrimi”, alta decât întâia epistolă către Corinteni  aceasta ar fi a treia
epistolă, după care urmează II Corinteni, care ar fi a patra Epistolă:
- 1. I Corinteni – opriţi relaţiile cu desfrânaţii;
- 2. II CORINTENI – I Corinteni, aşa cum o avem astăzi în canonul nou-
testamentar;
- 3. III Corinteni – epistolă scrisă în lacrimi;
- 4. IV CORINTENI – II Corinteni, aşa cum o avem astăzi în canonul nou-
testamentar;
1. 6. MĂRTURII REFERITOARE LA AUTENTICITATEA ŞI INTEGRITATEA EPISTOLEI:
- pornind de la aceste afirmaţii, integritatea şi unitatea celor două epistole către
Corinteni sunt recunoscute de către toate Bisericile creştine.
Profesor Monahia Dositeia Daniela 3
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- variaţiile de stil [indicate de către criticii extremişti, venite în sprijinul ipotezei
interpolării unor versete sau al scindării epistolelor în fragmente care ar fi aparţinut
iniţial altor epistole pauline, ori ar fi alcătuit epistole aparte], sunt cu totul fireşti într-o
scriere cu preocupări şi teme atât de variate, fapt pentru care toate încercările de a
ataca integritatea sau unitatea epistolelor au fost părăsite, respectându-se tradiţia
bisericească şi mărturia vechilor manuscrise care ne transmit textul epistolelor în forma
lui actuală.
- în acest sens amintim:
- Codex Vaticanus,
Vaticanus, sec. 4;
- Codex Sinaiticus,
Sinaiticus, sec. 4;
- Alexandrinus,
Alexandrinus, sec. 5;
- Codex Ephraemi Rescriptus,
Rescriptus, sec. 5;
- Codex Claromontanus,
Claromontanus, sec. 6;
- vechile traduceri ale Sfintei Scripturi:
- Vulgata;
Vulgata;
- Pesitho;
Pesitho;
- sahidică;
sahidică;
- armeană;
armeană;
- etiopiană;
etiopiană;
- arabă
- glagolitică,
glagolitică,
- citatele din scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti;
- lecţionariile liturgice;
- amintim aici şi concordanţa informaţiilor pe care epistolele le cuprind în raport cu
datele istorice din Faptele Apostolilor (4, 17-19; 16, 5; Fapte 19, 2, 21; 1, 14; Fapte 18,
8; 3, 6; Fapte 18, 27-28), precum şi tonul viu şi natural al discuţiei, al sfaturilor şi al
polemicii, care arată fără îndoială temperamentul şi personalitatea Sfântului Apostol
Pavel.
- într-adevăr, numai Sfântul Apostol Pavel putea cunoaşte atâtea amănunte din
viaţa Bisericii din Corint, numai el le putea scrie corintenilor cu atâta căldură,
intimitate şi autoritate, numai el putea istorisi atât de emoţionant suferinţele sale
misionare, precum şi grija sa pentru corinteni.
- Clement Romanul scrie: „Citiţi epistola Fericitului Pavel!... într-adevăr inspirat vă
scrie acele despre sine, despre Chefa şi despre Apollo, pentru că voi şi atunci provocaţi
certuri şi dezbinări” – cf. I Corinteni 4, 7.
- mărturii referitoare la epistolele Sfântului Pavel către Corinteni ne oferă şi:
- Policarp;
Policarp;
- Epistola către Diognet;
Diognet;
- Învăţăturile celor Doisprezece Apostoli;
Apostoli;
- Sfântul Ignatie al Antiohiei;
Antiohiei;
- Păstorul lui Herma;
Herma;
- Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful;
Filosoful;
- Clement Alexandrinul;
Alexandrinul;

2. MOTIVUL SCRIERII EPISTOLEI:

2. 1. PRIMUL MOTIV – CELE PATRU TENDINŢE PRIVIND ORIGINEA CREŞTINĂ:

Profesor Monahia Dositeia Daniela 4

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
2. 1. 1. Cadrul misionar general:
- Apostolul părăseşte oraşul Corint în vara sau toamna anului 52, însoţit de Aquila şi
Priscila, de care se legase printr-o strânsă prietenie creştină (Romani 16, 3-4),
îndreptându-se spre Efes.
- Aquila şi Priscila rămân în Efes în timp ce Sfântul Apostol Pavel porneşte mai
departe pe mare, debarcând la Cezareea Palestinei.
- de la Cezareea Palestinei se îndreaptă spre Ierusalim, la Praznic, după care se
înapoiază în Antiohia, încheind astfel cea de-a doua călătorie misionară (Fapte 18, 18-
22) pe care o începuse în primăvara anului 50.
- după ce rămâne o vreme în Antiohia, Sfântul Pavel porneşte din nou spre Tars,
Derbe, Listra, Iconiu şi Antiohia Pisidiei, unde predicase în prima călătorie misionară.
- revede Galatia, Frigia şi ajunge în final la Efes, unde rămâne timp de mai bine de
trei ani, desfăşurând o bogată activitate misionară (Fapte 18, 23 şi urm.).
- în toată această perioadă, Sfântul Apostol Pavel a urmărit cu grijă de părinte
dezvoltarea Bisericii din Corint şi primise aproape numai veşti bune despre starea şi
progresul ei (I Corinteni 7, 1; 11, 1-2; 14, 26).
- din cuprinsul primei epistole către Corinteni aflăm că la scurt timp după plecarea sa
din Corint au sosit şi alţi predicatori ai Evangheliei, unii dintre aceştia fiind însufleţiţi
de un înalt zel misionar, pe când alţii erau mânaţi de preocupări cu totul străine de duhul
adevăratului apostol creştin.

2. 1. 2. Gruparea corintenilor „ai lui Apollo”:

- între cei dintâi se număra iudeul alexandrin Apollo, care sosise la Corint, venind de
la Efes.
- la Efes, Apollo predicase pe Hristos în sinagoga iudeilor şi îi cunoscuse pe Aquila şi
pe Priscila.
- el era însă un catehumen începător, întrucât cunoscuse numai botezul lui Ioan.
- constantând această mare lipsă în pregătirea sa catehetică şi apreciindu-i râvna şi
cultura, Aquila şi Priscila l-au luat la dânşii şi i-au completat catehizarea, spre a-l face apt
pentru misiune.
- în Corint, predica lui Apollo plăcuse mai ales creştinilor proveniţi dintre păgâni,
deoarece el vorbea în limbajul retorilor şi filosofilor păgâni , limbaj pe care îl învăţase
în Alexandria Egiptului, patria speculaţiilor filosofice şi a sincretismului religios.
- activitatea misionară a lui Apollo în Corint a avut însă şi unele rezultate neaşteptate,
anumiţi creştini fiind captivaţi atât de mult de cunoştinţele sale biblice şi filosofice şi de
talentul său oratoric încât îl considerau mai presus decât orice alt misionar creştin şi îl
preţuiau ca pe apostolul lor preferat.
- preţuirea lor pentru persoana lui Apollo mergea atât de departe încât, cu toate că
fuseseră catehizaţi şi convertiţi la creştinism de către Sfântul Pavel, îşi ziceau cu emfază
“ai lui Apollo”.

Profesor Monahia Dositeia Daniela 5

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- aceşti corinteni preţuiau în chip exagerat nu numai persoana lui Apollo, ci şi metoda
sa misionară, exaltând peste măsură valoarea retoricii şi a filosofiei eline , socotindu-
le necesare pentru desăvârşire, fapt pentru care încercau să le introducă în gândirea şi
în cateheza creştină.
- aceştia se considerau chiar un fel de elită intelectuală între ceilalţi credincioşi , un
fel de grupare aleasă a înţelepţilor, fapt pentru care Sfântul Apostol Pavel combate cu
toată asprimea atitudinea admiratorilor lui Apollo şi îi cheamă la ordine, arătându-le că
preocupările lor constituie o nesocotire a Crucii lui Hristos şi o ştirbire a păcii şi unităţii
Bisericii.

2. 1. 3. Gruparea corintenilor „ai lui Chefa”:

- în Corint au venit de asemenea şi câţiva predicatori iudaizanţi, probabil din
Palestina, care renunţaseră la Legea mozaică şi la prescripţiile rituale ale iudaismului, dar
păstraseră încă vie ostilitatea faţă de persoana şi activitatea Sfântului Apostol Pavel.
- aceştia contestau apostolatul Sfântului Pavel şi declarau că recunosc ca autentică
numai autoritatea Sfântului Apostol Petru, nu şi a celorlalţi Apostoli ai Mântuitorului.
- Sfântul Apostol Petru nu fusese la Corint şi nu contribuise cu nimic la
întemeierea sau la propovăduirea Bisericii de acolo.
- numele său [Chifa, Simon-Petru, Petru] era binecunoscut în toate Bisericile şi era
ţinut în mare cinste îndeosebi de către creştinii recrutaţi dintre iudei, fără a mai vorbi de
iudaizanţi.
- a-l opune numelui Sfântului Apostol Pavel era o mare eroare – era greşită atitudinea
celor care se intitulau cu emfază “ ai lui Petru” (I Corinteni 1, 12; 3, 22), aşa cum greşită
era şi atitudinea acelora care se intitulau “ai lui Apollo” (I Corinteni 1, 12; 3, 21; 4, 6).

2. 1. 4. Gruparea corintenilor „ai lui Pavel”:

- pentru a combate aceste două tendinţe greşite, alţi corinteni relevau demonstrativ
numele şi autoritatea Sfântului Apostol Pavel, întemeietorul comunităţii creştine din
Corint, cel mai neobosit propovăduitor al Evangheliei şi părintele lor în Hristos.
- imitând procedeul celorlalte grupări, ei se deosebeau numindu-se “ ai lui Pavel”.
- atitudinea lor nu curma însă dezbinările, ci le înmulţeau, cu toate că nu urmăreau
scindarea sufletească a Bisericii.
- astfel, situaţia era îngrijoritoare pentru marele Apostol, care dorea să îi asigure
tinerei sale comunităţi o desăvârşită unitate şi armonie duhovnicească, fără de care
orice progres moral şi misionar era cu neputinţă.

2. 1. 5. Gruparea corintenilor „ai lui Hristos”:

- exista, apoi, în comunitatea corintenilor, o a patra tendinţă, a acelora care
pretindeau că aparţin nemijlocit lui Hristos, deoarece ar fi uniţi cu El printr-o legătură
mai intimă şi mai directă decât aceea pe care au primit-o printr-un Apostol.

Profesor Monahia Dositeia Daniela 6

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- această atitudine era cea mai primejdioasă, căci adâncea ruptura sufletească dintre
credincioşi, favoriza slăbirea moravurilor şi a credinţei şi putea duce la o adevărată
schismă şi chiar la erezie, fapt pentru care Apostolul o combate cu cea mai necruţătoare
asprime.
- răul nu era însă iremediabil, întrucât între cele patru tendinţe nu se arătase încă nici o
deosebire de credinţă, iar legătură dragostei şi a unităţii bisericeşti, deşi grav
ameninţată, nu fusese sfărâmată.
- toţi corintenii participau împreună la aceleaşi adunări religioase, mărturiseau aceeaşi
credinţă şi ascultau de acelaşi Apostol.
- dezbinările se reduceau la controverse care nu afectau nici dogma, nici morala şi
nici cultul Bisericii (I Corinteni 3, 1).
- numai adepţii partidei „ai lui Hristos” afişau abateri mai grave, însă nici unul dintre ei
nu înţelegea să iasă din Biserică, ori să combată cateheza apostolică.
2. 2. AL DOILEA MOTIV – DE NATURĂ MORALĂ:
- al doilea motiv era de natură morală.
- din cuprinsul celor două epistole surori aflăm că unii creştini din Corint fuseseră
contaminaţi, înainte de convertire, de farmecul desfrâului caracteristic lumii păgâne
şi că chiar după botez căzuseră în păcatele şi viciile de altădată (I Corinteni 5, 1; 6, 9;
10, 8; II Corinteni 5, 20; 7, 6, 12, 20; 13, 2).
- mult mai grav decât atât, nu se luase încă nici o măsură împotriva unui creştin care
trăia în concubinaj cu mama sa vitregă, deşi incestul era o faptă demnă de pedeapsă
chiar şi la păgâni (I Corinteni 5, 1).
- alţi creştini îi scandalizau pe fraţi fie participând fără nici o rezervă la mesele şi
festivităţile păgânilor, fie mâncând alimente oprite, fie nesecotind înfrânarea
recomandată de Biserică şi căzând în patima lăcomiei de mâncare şi de băutură (I
Corinteni 6, 12; 8,10).
2. 3. AL TREILEA MOTIV – DE NATURĂ CIVILĂ:
- al treilea motiv care îl determină pe Sfântul Pavel să scrie epistola îl găsim în dorinţa
sa de a pune rânduială şi în relaţiile civile ale creştinilor din Corint .
- Apostolul aflase cu mâhnire că unii creştini se învrăjbeau pentru diferite motive şi
că, în loc să se împace, iertându-şi greşelile, ori să apeleze la arbitrajul forurilor
bisericeşti, recurgeau cu uşurinţă la judecata tribunalelor păgâne (I Corinteni 6, 1-11),
purtare care era, într-adevăr, intolerabilă.
2. 4. AL PATRULEA MOTIV - DIFERITE PROBLEME PRACTICE:
- al patrulea motiv rezidă din dorinţa corintenilor de a cunoaşte învăţătura Apostolului
referitoare la:
- legitimitatea şi morala căsătoriei;
- foloasele fecioriei;
- divorţ;
- recăsătorirea celor văduvi;
Profesor Monahia Dositeia Daniela 7
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- situaţia căsătoriilor mixte;
- sclavie,
probleme care nu fuseseră lămurite de către Sfântul Pavel în catehezele sale orale şi
care îi preocupau acum pe cititori.
2. 5. AL CINCILEA MOTIV – ABATERI ÎN VIAŢA BISERICII:
- al cincilea motiv este dictat de o serie de alte abateri din viaţa Bisericii din Corint.
- astfel, unii creştini îi scandalizau pe fraţii lor prin atitudinea prea liberală cu
privire la idolatrie, în timp ce alţii, conduşi de o conştiinţă prea scrupuloasă, se
abţineau cu frică de la orice contact cu păgânii, izolându-se în chip exagerat de restul
lumii (I Corinteni 5, 9-13), criticându-i mult prea aspru pe cei dintâi (I Corinteni 10, 29-
30).
2. 6. AL ŞASELEA MOTIV – SFINŢENIA ADUNĂRILOR RELIGIOASE:
- al şaselea motiv rezidă din nevoia asigurării sfinţeniei în cadrul adunărilor
religioase, care nu se desfăşurau întotdeauna cu solemnitatea şi cu evlavia cuvenită.
- femeile creştine din Corint, uitându-şi menirea, manifestau o emancipare
exagerată şi libertate în adunările religioase (I Corinteni 11, 3-16; 14, 33-36);
- la sfintele slujbe şi îndeosebi la sfârşitul Sfintei Euharistii, unii creştini se
arătau lipsiţi oarecum de respectul cuvenit celor sfinte şi primeau cu
nevrednicie înfricoşata Taină (I Corinteni 11, 23-24);
- în adunările comune pentru cateheză şi rugăciune, folosirea harismelor se
făcea uneori fără rânduială, dându-se întâietate celor care zideau mai puţin
Biserica, neglijându-se folosul cultivării virtuţilor teologice şi îndeosebi folosul
iubirii creştine pentru desăvârşirea morală şi viaţa cea veşnică (I Corinteni 12,
1 - 14, 33).
2. 7. AL ŞAPTELEA MOTIV – COMPLETAREA CATEHIZĂRII CORINTENILOR:
- al şaptelea motiv rezidă din dorinţa Sfântului Apostol Pavel de a completa
catehizarea corintenilor cu privire la dogma învierii morţilor , pe care unii, după cum
aflase, o contestau, neputând să o înţeleagă în mod raţional (I Corinteni 15, 1-18).
2. 8. AL OPTULEA MOTIV – COLECTA PENTRU SĂRACII DIN IERUSALIM:
- al optulea motiv este reprezentat de îndemnul Sfântului Apostol Pavel pentru
organizarea colectei în folosul săracilor din Ierusalim şi din Iudeea (I Corinteni 16, 1-
4) şi dorinţa de a-şi reînnoi legăturile directe cu corintenii.
- în acest scop, le trimite câteva informaţii referitoare la activitatea sa misionară (I
Corinteni 16, 5-9) şi despre colaboratorii săi în predicarea Evangheliei şi îi roagă să îi
cinstească pe toţi aceia care se ostenesc în ogorul Bisericii şi să rămână statornici în
credinţă, în solidaritatea frăţească şi în dragoste (I Corinteni 16, 10-18).

3. SCOPUL SCRIERII EPISTOLEI:

- scopul pentru care a fost scrisă întâia epistolă către Corinteni este multiplu:
Profesor Monahia Dositeia Daniela 8
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- pentru a înlătura dezbinarea din sânul Bisericii corintene din cauza
grupărilor şi pentru a i se reda Bisericii unitatea;
- înlăturarea incestuosului din mijlocul comunităţii şi oprirea desfrânării;
- elucidarea unor chestiuni de morală, de cult şi de doctrină, pentru a se
întări viaţa morală, religioasă şi civilă a Bisericii respective;

4. LOCUL ŞI DATA SCRIERII EPISTOLEI:

- întâia epistolă către Corinteni a fost scrisă în oraşul Efes, în cursul anului 56.
- epistola este adresată întregii Biserici din Corint, atât ierarhiei bisericeşti cât şi
creştinilor laici din comunitatea locală (1, 21).
- epistola este trimisă de Sfântul Pavel şi în numele lui Sostene, care devenise
prietenul şi ucenicul său şi care se afla lângă el când a compus-o.
- este probabil ca epistola să fi scrisă chiar de Sostene , după dictarea Sfântului
Apostol Pavel.
- la final, Sfântul Pavel a adăugat cu mâna sa salutarea şi binecuvântarea finală, ca
o garanţie a autenticităţii întregii scrieri (I Corinteni 16, 21-24; comp. II Tesaloniceni 3,
17; Coloseni 14, 18; Romani 16, 22).

5. PLANUL EPISTOLEI:
- întâia epistolă către Corinteni cuprinde 16 capitole.
- epistola nu are o temă centrală, nu tratează un singur subiect, ci cuprinde idei şi
subiecte diferite, fapt pentru care nu se aseamănă cu epistola către Romani.
- în această epistolă predomină elementul practic şi varietatea ideilor , după cum
urmează:

I. Prima parte: Introducerea – Problema liderilor diferiţi şi a înţelepciunii lumeşti:

1. Adresă şi salutare (1, 1 - 3)
2. Rugăciuni de mulţumire (1, 4 - 9)
3. Înţelepciunea creştină şi unitatea Bisericii (1, 10 - 4, 21)
4. Expunerea problemei (1, 10 - 16):
- corintenii pun în pericol unitatea Bisericii prin faptul că urmează lideri diferiţi.
5. Înţelepciunea şi Evanghelia (1, 17 - 2, 5):
- înţelepciunea lumii este nebunie înaintea lui Dumnezeu;
- corintenii nu au fost aleşi de Dumnezeu datorită înţelepciunii lor;
- Sfântul Apostol Pavel nu a predicat înţelepciunea, ci pe Hristos Cel răstignit.
6. Adevărata înţelepciune (2, 6 - 13):
- adevărata înţelepciune a lui Dumnezeu este oferită numai celor în care lucrează
Duhul Său;
- doar aceştia înţeleg planurile (2, 9) şi Darurile (2, 12) lui Dumnezeu.
7. Situaţia Bisericii din Corint (2, 14 - 3, 4):

Profesor Monahia Dositeia Daniela 9

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- Duhului Sfânt nu i se permite să lucreze în Biserica din Corint datorită
atitudinii spirituale a membrilor săi.
8. Apostolii şi Biserica (3, 4 - 4, 5):
- Sfântul Apostol Pavel explică felul în care ar trebui să-i privească corintenii pe
apostoli şi îi îndeamnă să construiască corect pe temelia pe care a pus-o el.
9. Concluzii (4, 6 - 21):
- corintenii trebuie să îşi dea seama că încă nu au ajuns să domnească în
Împărăţia nouă şi trebuie să înveţe smerenia.

II. Cazul incestuosului, despre judecata în instanţele pâgâne şi practicarea

desfrâului:
1. Un bărbat păcătuieşte cu soţia tatălui său (5, 1 - 13);
2. Judecăţile în instanţele păgâne (6, 1 - 11):
- poate fi un comentariu pe marginea unui caz celebru;
3. Desfrânarea şi prostituţia (6, 12 - 20);

III. Răspunsuri oferite unor probleme practice (7, 1 - 11, 1):

1. Căsătorie şi feciorie (7, 1 - 40);
- principiile Sfântului Pavel (7, 1 - 7; 17, 24);
- aplicarea principiiloir sale în diferite cazuri (7; 8; 16, 25 - 40).
2. Carnea jertfită idolilor (8, 1 - 11):
- principiile implicate (8, 1 - 13);
- conflictul cu libertatea creştină (9, 1 - 27);
- un exemplu important din istoria Israelului (10, 1 - 13);
- concluzii (10, 14 - 11, 1);
3. Conduita în adunarea creştină (11, 2-14, 10):
- autoritatea în căsnicie (11, 2 - 16);
- atitudinea unora faţă de alţii la masa comună (11, 17 - 34);
- principiile care guvernează darurile Duhului Sfânt – aceste principii nu
contrazic Evanghelia (12, 1 - 3), toate fiind la fel de importante (12, 4 - 30);
- cel mai important lucru nu este darul în sine, ci folosirea lui într-un spirit de
dragoste. (12, 31 - 13 - 13);
- considerente practice cu privire la folosirea acestor daruri, care trebuie să ajute
întreaga Biserică (14, 1 - 25);
- concluzii (14, 26 - 40);

IV. Abordarea unei probleme fundamentale (15, 1 - 58):

1. Învierea Mântuitorului Iisus este o parte esenţială a Evangheliei (15, 1 - 11).
2. Implicaţiile Învierii Mântuitorului:
- şi noi vom învia atunci când „ultimul duşman” va fi nimicit pentru totdeauna
(15, 12 - 34).
3. Relaţia dintre tărâmul natural şi cel spiritual (15, 35 - 50):
Profesor Monahia Dositeia Daniela 10
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
- există diferite trupuri (15, 35 - 41);
- trupul înviat diferă foarte mult faţă de trupul actual (15, 42 - 40).
4. Esenţa eshatologiei (15, 51-58):
- trebuie să ne „îmbrăcăm” în acest trup nou, fie prin moarte, fie prin înviere, fie
printr-o schimbare excepţională, înainte de a moşteni Împărăţia (4, 8).
5. Colecta (strângerea de ajutoare) şi remarci de încheiere (16, 1 - 24).

6. TEME FUNDAMENTALE ALE EPISTOLEI:

6. 1. DIFERITELE GRUPĂRI DIN BISERICA CORINTULUI (I Corinteni 1 - 4):
- în timpul în care Sfântul Apostol Pavel scria această epistolă, în Biserica Corintului
existau o serie de grupări diferite, care puneau în pericol unitatea comunităţii, fapt
pentru care Apostolul ajunge să vorbească despre dezbinări (11, 17-19).
- gruparea lui Petru (Galateni 2, 11) era compusă dintr-un grup de iudeo-creştini
care aveau legături cu Ierusalimul.
- se lansează, astfel, întrebarea dacă aceşti iudeo-creştini, veniţi în Corint din
Palestina, au fost botezaţi de Simon-Petru (3, 22; 9, 5; 15, 5; Galateni 1, 18; 2, 9, 11),
pentru că despre o venire a lui Simon-Petru la Corint nu avem nici o informaţie.
- gruparea lui Apollo îi cuprindea pe aceia care iubeau arta oratoriei (Fapte 18, 2),
exegezele savante făcute Vechiului Testament, alegoria de origine alexandrină,
precum şi discursul filosofic.
- însă aşa cum Sfântul Pavel vorbeşte despre Apollo cu o deosebită afecţiune, este
evident că sciziunea venea cu siguranţă de jos şi nicidecum de la Sfinţii Apostoli.
- cu atât mai mult, în momentul în care Sfântul Apostol Pavel scrie această epistolă,
Apollo era cu el la Efes (I Corinteni 16, 22).
- Sfântul Apostol Pavel nu aprobă gruparea care îl recunoştea doar pe el ca Apostol şi
Părinte al corintenilor şi, mai mult decât atât, se întreabă retoric: „ S-a împărţit Hristos?
Pavel a fost răstignit pentru voi? În numele lui Pavel aţi fost botezaţi? ”, răspunsul la
aceste trei întrebări neputând fi decât unul negativ.
- afirmaţia „Eu sunt al lui Hristos”, primeşte următoarele răspunsuri:
 Primul răspuns:
a. această afirmaţie înseamnă a-L pune pe Hristos pe acelaşi plan cu celelalte
trei grupări anterioare;
b. această grupare s-ar compune din creştini , dintre care unii L-au cunoscut
pe Hristos în timpul vieţii Sale „în carne” (în trup), făcând, oarecum, parte din
familie, precum Iacob “ruda Domnului”, de exemplu;
c. după unii cercetători aceştia ar fi nişte „ gnostici”, care nu recunoaşteau decât
autoritatea “Duhului lui Hristos”;
d. aceştia ar fi un grup opus Apostolului Petru;
 Al doilea răspuns:

Profesor Monahia Dositeia Daniela 11

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
a) în opoziţie, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, unii vedeau în aceasta o ficţiune
retorică creată de Sfântul Apostol Pavel pentru a arăta aberaţia spiritului de clan,
fapt confirmat de I Corinteni 1 – 4;
 Al treilea răspuns:
- indignat de aceste dezbinări, un creştin, probabil Sostene, a adăugat “eu sunt al
lui Hristos”.
 Al patrulea răspuns:
- un exeget a propus o ipoteză ingenioasă: KRISPOS a devenit în timp
KRISTOS.
- astfel, prin majusculele greceşti confuzia a fost asigurată, Crispus fiind şeful
sinagogii (Fapte 18, 8; I Corinteni 1, 14).
 Concluzie:
- suntem de părere că corintenii erau obişnuiţi cu existenţa unor mici grupări
religioase, fiecare cu şeful sau patronul său, tendinţă pe care au încercat să o
transfere şi în Biserică.

6. 2. ÎNŢELEPCIUNEA, LUCRAREA DUHULUI SFÂNT ŞI HARISMELE:

- corintenii credeau că posedă adevărata înţelepiune ., fapt pentru care Sfântul Pavel
le arată care este adevărata cunoaştere(I Corinteni 1, 18 - 2, 15).
- înţelepciunea nu constituie o temă ocazională în epistolele Sfântului Apostol Pavel,
înţelepciunea lui Dumnezeu şi cunoaşterea lui Hristos fiind în centrul preocupărilor
pauline.
- relaţiile acestei înţelepciuni cu “stăpânitorii acestui veac” (2, 8) fac obiectul unei
cercetări.
- lucrarea Duhului Sfânt este descrisă în toată epistola, aceasta arâtându-se în mod
special prin harisme, adevărate daruri ale Duhului Sfânt.
- se poate spune despre întâia epistolă către Corinteni că este un adevărat tratat de
pnevmatologie practică.
6. 3. LOCUL FEMEILOR ÎN CULTUL BISERICII:
- locul femeilor în cult şi participarea lor la lucrarea Bisericii au atras atenţia în
mod deosebit.
- care era acel „semn de supunere” asupra capului femeii? (I Corinteni 11, 10)?
- a făcut Sfântul Pavel uz de o practică iudaică ?
- a dorit să o aducă pe femeia corinteană într-o poziţie mai resemnată, ştiut fiind
faptul că, între timp, ele doreau o emancipare faţă de bărbaţi?
- cert este faptul că femeia din societatea corinteană putea să se roage public în
timpul cultului şi putea să proorocească.
- în pasajul din I Corinteni 11, 3 - 16 se precizează, în comunitatea credincioşilor din
Biserică, lucrarea bărbaţilor şi a femeilor în Biserica lui Hristos.
Profesor Monahia Dositeia Daniela 12
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III

REZUMAT la Epistola I catre Corinteni

Autorul si autenticitatea
Dupa traditie epistola apartine Sfantului Apostol Pavel. In sprijinul autenticitatii
ei exista o serie de argumente interne si externe. Astfel, chiar de la inceputul Epistolei
autorul se numeste cu numele si calitatea sa (1,1). Limba si stilul sunt pauline. De
asemenea, in cuprinsul ei gasim idei care apartin Sf. Apostol Pavel, precum sunt:
mantuirea prin credinta, invierea Domnului Hristos ca model al invierii noastre, unitatea
Bisericii, al carei Cap este Domnul Hristos, iar noi membre ale trupului Sau. Informatiile
pe care le cuprinde epistola, referitor la viata si activitatea Sfantului Apostol Pavel
concorda cu cele pe care le avem, in acest sens, in Faptele Apostolilor.
Autenticitatea epistolei este confirmata si de o serie de marturii ale parintiilor
bisericesti, precum: Clement Romanul, Sf. Ignatiu de Antiohia, Policarp al Smirnei, Sf.
Irineu, Clement Alexandrinul. Fragmentul Muratori o citeaza printre scrierile canonice
precum si lista canonica a Sfintilor Parinti Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si
Grigore de Nazianz.
Timpul si locul - Epistola a fost scrisa din Efes in timpul calatoriei a treia misionara,
in cursul anului 56-57.
Adresantii - Epistola este adresata "Bisericii lui Dumnezeu din Corint" (1,2).
Corintul era unul dintre cele mai populate, mai prospere si mai vestite orase din
antichitate. Insa, viata morala a cetatenilor din Corint lasa mult de dorit, "a trai ca la
Corint" insemna pe vremea de atunci, a trai in lux si desfrau. In acest oras vine Sfantul
Profesor Monahia Dositeia Daniela 13
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
Apostol Pavel in timpul calatoriei a doua misionare, spre sfarsitul anului 50 sau la
inceputul anului 51. Un oarecare timp isi gaseste gazda la Acvila si Priscila, care erau ca
si el facatori de corturi. Isi incepe predica sa la sinagoga iudaica existenta in localitate,
anuntand ca Domnul Hristos este Mesia Cel prezis de profeti. Peste scurt timp multi iudei
s-au ridicat impotriva lui si a invataturii evanghelice reusind sa insceneze o revolta
impotriva lui. Apostolul paraseste adunarile religioase ale comunitatii iudaice si isi
indrepta predica spre pagani. Incurajat de progresul pe care il facea, ca si de o vedenie
prin care i se spune sa predice cu zel, fara frica, caci nu i se va intampla nimic (Fapte 18,
9-10), el ramane aici un an si sase luni. In cele din urma iudeii se hotarasc sa puna capat
activitatii Sfantului Apostol Pavel. Apostolul scapa nevatamat, fiind achitat de
proconsulul cetati Galion, fratele filozofului Seneca (2-66 d. Hr.), datorita faptului ca
iudeii s-au ridicat impotriva predicii lui si l-au dus in fata tribunalului, cerand sa fie
condamnat. Galion, afland ca este abuzat pe motive religioase, claseaza actiunea,
afirmand ca nu se ocupa de probleme religioase.
In comunitatea din Corint se iscasera dezbinari, viata morala lasa inca de dorit, nu era
pastrata atitudinea cuvenita in timpul Sfintei Euharistii si al agapelor si se dadea o atentie
exagerata harismalor, neglijandu-se virtutile cele cu adevarat mantuitoare: credinta,
nadejdea si iubirea.

Scopul Epistolei este multiplu: 1) inlaturarea dezbinarii din sanul Bisericii corintene
din cauza partidelor si redarea unitatii; 2) inlaturarea incestuosului din mijlocul
comunitatii si curmarea desfranarii; 3) lamurirea unor chestiuni de morala, de cult si
doctrinare, pentru a se intari viata morala si religioasa a Bisericii respective, casatoria si
fecioria, idolotitele etc.
Cuprinsul - Epistola cuprinde 16 capitole. Se imparte in doua parti, precedate de un
prolog (1,1-9). Prologul (1,1-9) in care aflam numele autorului, al adresantilor, salutarea
introductiva.
Partea I: Combaterea deferitelor abateri (cap. 1,10 -6,20):
1) Combaterea dezbinarilor (1,10 -4,21)
2) Combaterea incestuosului (cap. 5)
3) Combaterea obiceiului crestinilor de a se judeca inaintea paganilor (6,1-11)
4) Combaterea desfraului (6,12-20).
Partea a II-a: Lamuriri asupra unor nedumeriri exprimate de Corinteni (7-15):
1) Lamuriri referitoare la raportul dintre casatorie si feciorie (cap. 7)
2} Lamuriri referitoare la idolotite (cap. 9-10)
3) Lamuriri referitoare la tinuta pe care trebuiau sa o aiba la cu!t (cap. 11)
4)Lamuriri referitoare la harismele si virtutile teologice (cap. 12-14)
5) Lamuriri referitoare la invierea trupurilor (cap. 15).
Epilogul (cap. 16): Sfaturi, vesti, binecuvantarea si finalul epistolei.
Importanta - Epistola I catre Corinteni are o deosebita importanta, caci prin ea avem
o icoana fidela a primei Biserici crestine. Epistola cuprinde diferite invataturi dogmatice,
morale si de cult.
Profesor Monahia Dositeia Daniela 14
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II
Curs anul III
Invataturi dogmatice : rasplata faptelor omului si mai ales ale misionarilor printr-o
judecata severa de catre Dumnezeu (3, 1 1-M. 1-15) nu este vorba despre purgator;
instituirea Sfintei Euharistii de catre Domnul Hristos (11, 23-26); despre harisme si
existenta ierarhiei bisericesti (12, 28-30); invierea mortilor bazata pe invierea
Mantuitorului (15, 20); schimbarea celor vii la Parusia Domnului (15,51).
Invataturi morale: despre pacatul desfranarii; despre casatorie si divort (7, 2, 10-11);
feciorie (7, 25-21); virtutea dragostei si superioritatea ei (13).
Probleme de cult: pregatirea deosebita a crestinilor pentru Primirea Sf. Euharistii (11,
27-29); intrebuintarea harirismelor pentru folosul Bisericii (12); retribuirea slujitorilor
altarului (9, 9-13); modestia si smerenia la cult (11, 4-5); serbarea Duminicii (16,2).

Profesor Monahia Dositeia Daniela 15

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,
Curs anul III semestrul II