Sunteți pe pagina 1din 13

UNIVERSITATEA DIN BUCURETI Facultatea de Teologie Ortodox Justinian Patriarhul

Lucrare de seminar
Triodul - rastimp al innoirii duhovnicesti

Disciplina: Morala crestina Student: Ionita Daniel Ionut , An III, gr. V

Bucuresti 2012

1.Introducere
Una dintre cele mai importante perioade ale anului bisericesc este cea a Triodului. Ea a fost randuita de Sfanta noastra Biserica sa fie vreme de pregatire pentru intampinarea dupa cuviinta a celei mai mari sarbatori crestine, Invierea Mantuitorului, temelie a credintei noastre crestine: "Daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci si propovaduirea noastra zadarnica si credinta vostra" (I Cor. 15,14). Perioada Triodului este cuprinsa intre Duminica Vamesului si a Fariseului si Duminica Pastelui, perioada care reinnoieste sau comemoreaza slujirea arhiereasca a Mantuitorului Hristos sau activitatea Sa de Mare Preot, indeplinita mai ales prin Jertfa, adica prin Patimile si moartea Sa pe cruce. Este vreme de pocainta, post si rugaciune pentru ca, scaldati in baia iertarii si a curatirii de pacate, a reinnoirii noastre sufletesti, sa-l intampinam pe Hristos cel inviat. Dupa cum este cunoscut, perioada aceasta de zece saptamani, dintre care trei pregatitoare pentru inceperea Postului Pastelui, a Postului Mare sau al Paresimilor si sapte saptamani de post, isi are denumirea de Triod, de la cartea de slujba care se foloseste in Biserica in aceast interval de timp. Numirea de Triod vine de la faptul ca, in aceasta carte de cult, cantarea principala sau canonul care, de obicei in Minei, Penticostar si Octoih, se compune din noua ode sau cantari, nu are aici decat trei (tri odi). Perioada de formare, dezvoltare si definitivare a Triodului este destul de lunga, ajungand pana in secolul al XIV-lea. Pornind de la colectia de cantari numite tropare (Tropologhionul), el s-a format ca o carte de sine, cuprinzand toate slujbele divine din perioada celor zece saptamani pe care se intinde. La alcatuirea Triodului au contribuit cele mai ascutite minti ale teologiei timpului, cele mai intraripate si inspirate condee, poeti si imnografi de prima mana ai Bisericii crestine. Cartea Triodului apare intr-o forma arhaica mai intai in zona Ierusalimului . Aceasta a fost numita varianta orientala a Tridoului1, care a avut ca autori pe Andrei Criteanul , Cosma de Maiuma , Ioan Damaschim , Andrei Orbul, Stefan Savaitul , Marcu Savaitul , ajuns mai tarziu cleric la Sf. Sofia din Constantinopol apoi episcop de Otrando, in sudul Italiei2
1 2

Aici se are in vedere si imnografia Penticostarului , caci la inceput ele se numeau impreuna - Triod Trebuie insa sa mentionam ca pentru aceasta prima redactare a triodului , denumirea este putin improprie, pentru ca Canoanele aveau 8 si chiar 9 cantari ( inclusiv a II-a ) nu-3, cum va fi structurat Triodul studit si de unde vine practic denumirea cartii

O alta varianta mult mai complexa este de traditie bizantina si ea cunoaste doua redactari distincte : una catedrala , avand ca imnografi pe Theofan Graptos (+ 845) Iosif Imnograful din Sicilia (+ 863 ), Cassia , Leon VI Filozoful , Simeon Metafrast ( +970 ) Tarasie , Gheorghe al Nicomidiei ; si alta studita : care are ca imnografi pe Theodor Studitul, Iosif al Tesalonicului, Clemet Studitul ( sec.IX), Nicolae si Antonie Studitii ( sec.XI) , Nichifor Kallist Xanthopol 3,s.a. Deja spre sfarsitul sec. XII cele doua redactari constantinopolitane , alaturi de cea ierusalimiteana mai veche formau o editie unitara a Triodului intr-o forma asemanatoare celei de azi . In 1522 apare la Venetia prima editie tiparita a Triodului care avea si slujba Sf. Grigore Palama introdusa in sev. XIV de patriarhul Filotheu Kokinos.Aceasta editia a servit ca model pentru toate editiile ulterioare ale Triodului. Ca atare , la inceput, cartea Triodului, dar si perioada corespunzatoare , tinea dinaintea Postului Mare pana la Cincizecime . Abia in sec XII aceasta a fost impartita in : Triodul Postului si Triodul Cincizecimii (Pascal) numit mai tarziu si Penticostar. Formarea perioadei Triodului ( sec. VIII- XII ) a fost si ea diferita la Ierusalim si la Constantinopol . Aceste diferente sunt legate atat de Postul Mare propriu-zis , cat si de perioada pregatitoare , care este mai tarzie. Daca analizam istoric si liturgic evolutia zilelor liturgice din perioada Triodului din perspectiva denumirilor si repartizarii lor in zilele noastre , observam ca aceste denumiri sunt de cele mai multe ori legate si de continutul textului Evangheliei ce se citeste la Liturghie dar si de textele imnografice . Avem insa si anumite exceptii care ne amintesc si de alte denumiri ale praznicelor din Triod care erau in vechime , in primele etape de formare a acestei carti.

2.Duminicile Postului Mare


Duminica I a Postului Mare : a Ortodoxiei numita in vechime ( pana prin sec. XI ) a Proorocilor Moise , Aaron, David si Samuel. Denumirea actuala vine de la sarbatoare Triumfului Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor , sarbatoare instituita de patriarhul Metodie al Constantinopolului la 11 martie 843 pentru a fi sarbatorita in fiecare an in prima Duminica a Postului Mare. Aceasta duminica a fost generalizata abia prin sec. XI , dar sunt manuscrise care nu o mentioneaza nici in sec. XII.

A scris si Sinaxarele Triodului

Generalizarea tarzie a acestei duminici poate fi demonstrata si prin lipsa unor pericope biblice specifice la Liturghie. Atat Apostolul cat si Evanghelia se refera la vechea praznuire a profetilor Vechiului Testament in frunte cu Moise. Synodikonul Ortodoxiei, al carui strat initial privitor la icoane trebuie atribuit patriarhului Metodie insusi, s-a imbogatit incepand din secolul XI cu numeroase anateme formulate impotriva noilor erezii de sinoade constantinopolitate reunite sub imparatii Comneni. Triumful Ortodoxiei asupra ereziei e o eliberare, o innoire, o primavara duhovniceasca. Biserica straluceste atunci cu stralucirea dogmelor in bucuria si lumina harului. Se obisnuieste in anumite locuri ca in aceasta zi sa se faca procesiuni cu icoane ( in amintirea biruintei iconodulilor in anul 842 ) si sa se citeasca Synodikconul care este un act in care sunt anatemizati ereticii din toate timpurile si locurile si sunt fericii aparatori ai dreptei credinte. Acest Synodikon se citeste si astazi in toate Catedralele si Manastirile din Grecia si nu numai. Duminica a II-a a Postului Mare - a Sf. Grigore Palama numita in trecut a Fiului Risipitor . In prezent se citeste la Liturghie despre vindecarea slabanogului din Capernaum , pericopa care se citeste si in perioada Octoihului . Pomenirea Sf Grigorie Palama ( + 1359 ) ca aparator al isihasmului are o importanta duhovniceasca foarte produnda in acest post. Praznicul Sfantului Grigorie a fos instituit odata cu canonizarea sa oficiala 1368 , dar ca adesea in Bizant el nu facea decat sa sanctioneze un cult popular dezvoltat la putina vreme dupa moartea sa 14 nov. 1459 la Athos, Lamia ,Kastoria etc. Ca text imnografic s-a utilizat oficiul redactat de patriarhul Filotei, prieten al lui Palama si autor al vietii sale, completat de canonul unui anume Gheorghe, necunoscut de altfel. Canonizarea Sfantului Grigorie Palama si instituirea sarbatorii sale in a doua duminica a Postului Mare, indata dupa Duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor doua sinoade isihaste de la Constantinopol, din anii 1341 si 1351, dreor insasi expresia Ortodoxiei si a marii traditii dogmatice bizantine.Praznicul Sf. Grigorie era randuit astfel alaturi de cel al restaurarii sfintelor icoane, ocupand impreuna cu el un loc privilegiat si semnificativ in cursul anului liturgic. Locul sau era de altfel pregatit, caci in epoca Duminica a II-a ( alaturi de Duminica a IV-a ) era singura duminica din Postul Mare libera de praznice transferate din ciclul fix, cu exceptia Marii Biserci din Constantinopol, al carei Typikon din sec X indica memoria Sf Policarp al Smirnei, si unele manuscrise ale Triodului care conservavechile

comemorari ale ciclului lecturilor de la Ierusalim. Astfel Duminica a II-a poarta in aceste manuscrise indicatia celebrarii Vamesului si a Fiului Risipitor. Acest praznic venea asadar sa desavarseasca in chip potrivit structura Triodului completand tematic pe cel al Ortodoxiei, prin randuirea Sf. Grigorie Palama intre Parintii Bisericii si marii aparatori ai invataturii ortodoxe. Acestuia i se aplica calificative ca : sfesnicul ortodoxiei , al doilea teolog, gura de foc a harului, lira Duhului etc. Duminica a III-a a Postului Mare a Sfintei Cruci era in trecut a Vamesului , dar aceasta nu pentru ca nu ar fi existat praznuirea Sfintei Cruci , doar ca aceasta nu era in a III-a duminica , ci miercuri in saptamana a IV-a cand se injumatateste Postul Mare . Si in prezent se spune ca precum prin lemnul (pomul ) care era in mijlocul raiului desfatarilor a venit caderea , tot asa prin lemnul ( Crucii ) care este cinstit la mijlocul postului , primim mantuirea. Am putea spune ca aceasta nu corespunde intru totul adevarului intrucat Duminica a III-a este putin inainte de jumatatea Postului Mare,deci vechea asezare a sarbatorii Inchinarii la lemnul Sf. Cruci era mai buna. Dar tocmai pentru ca aceasta sarbatoare a primit o cinste foarte mare , s-a hotarat mutarea ei in zi de duminica . Luni, mierdcuri si vineri in saptamana a IV-a au ramas ca zile speciale de inchinare la Sfanta Cruce printr-o randuiala speciala de la Ceasul I. Mai trebuie sa mentionam ca incepand cu saptamana a IV-a se pun ecteniile pentru cei spre luminare, aceasta reiesind din vechea practica a treptelor catehumenatului4. Intr-un manuscris de la Ierusalim din sec. XIII , praznurea Crucii din a treia duminica a Postului Mare se intitula Praznicul celei de a treia inchinari a Crucii. El completa asadar, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci din 14 sept., care comemora descoperirea ei de catre Sfanta Elena, si cea a procesiunii Crucii din 1 aug. Care amintea victoria imparatului Hraclie asupra persilor. Dupa unii aceasta a treia venerare ar avea drept origine transferul de la Iersusalim la Apameia al unui fragment al adevaratei Cruci dat de arhiep. Ierusalimului confratelui sau Alpheios, episcop din Apameia , pentru constructia unei biserici. Dupa altii, Sfanta Elena
4

Pentru a fi mai expliciti trebuie sa dam cateva referinte istorice despre vechea practica a catehumenatului. Se stie ca a doua categorie de catehumeni ( mai avansati )adica cei pentru luminare trebuia sa se inscrie in lista celor care doreau sa se boteze de Pastele din acel an , in cazul in care trecusera cu bine perioada de catehumenat , care poate dura chiar cativa ani. Aceasta inscriere se facea in primele doua saptamani ale Postului Mare. In a treia duminica din post li se dadea raspunsul daca erau sau nu acceptati pentru acel an; apoi ei se inchinau la Sfanta Cruce ( duminica , luni, miercuri si vinery in saptamana a IV-a a Postului Mare de udne si practica liturgica de astazi ) si incepeau un process didactic foarte intens ,care culmina cu invatarea Simbolului de Credinta . Tot incepand cu saptamana a IV-a , mai exact de miercuri se spuneau pentru aceasta categorie o Ectenie si o Rugaciune aparte. In fiecare zi de joi a Postului Mare (de fapt numai in saptamanile V. VI, si VII ) ei trebuia sa se prezinte in fata episcopulu sau a preotului pentru a prezenta ceea ce au invatat pe parcursul saptamanii , urmand ca in Vinerea Patimilor sa fie cititie exorcismele si lepadarile aceasta incheind practice catehumenatul lor.

insasi ar fi dat un fragment al Sfitei Cruci episcopului Apamiei. Nu se cunosc date despre originea acestei sarbatori, afara de faptul ca ea pare sa fi fost folisita deja bine stabilita la Constantinopol intre anii 715-730, fiindca patriarhul Gherman i-a consacrat atunci o omilie. In Typikonul bisericii Sf. Sofia din sec. IX-X aparea exact la mijlocul Postului Mare, mierurea, iar nu duminica, cand se anunta numai venerarea Crucii pentru saptamana urmatoare.Acest rit s-a extins atunci la intreaga Saptamana a IV-a pentru a permite populatiei capitalei sa vina sa se inchine inaintea Sfantului Lemn : zilele de marti si miercuri erau destinate barbatilor, iar cele de joi si vineri femeilor.

Duminicile a IV-a a Sf. Ioan Scararul si a V-a a Cuvioasei Maria Egipteanca au o istorie diferita de celelalte duminici din Postul Mare . Si ele in trecut aveau alte denumiri . De exemplu , in a IV-a duminica era citita pericopa despre Samarineanul milostiv , iar in a V-a, pericopa despre Bogatul nemilostiv si saracul Lazar .Si astazi imnografia acestor duminici si chiar a saptamanilor a V-a si respectiv a VI-a au tematicile de mai inainte. Mai multi liturgisti considera ca aparitia acestor duminici este in stransa legatura cu vechea practica cand in timpul saptamanii ( de luni pana vineri ) in perioada Triodului nu se faceau pomeniri ale Sfintilor , ci ei erau repartizati pentru ziua de sambata , iar cei mai mari pentru ziua de duminica . Si Sf. Ioan Scararul si Sf. Maria Egipteanca au data fixa de praznuire ( 30 martie respectiv 1 aprilie ) , dar pentru ca pomenirea lor nu era posibila in timpul saptamanii ea a fost asezata in duminici speciale . Exista si o interpretare duhovniceasca a acestor doua duminici , precum ca acesti 2 sfinti ne insufletesc cel mai mult in aceasta perioada a Postului Mare Sf. Ioan Sinaitul prin lucrarea sa Scara , iar Sf. Maria Egipteanca prin viata sa. Duminicile Sfintilor Ioan Scararul si Maria Egipteanca au, asadar, aceeasi functie. Ele propun credinciosilor,care se apropie de capatul eforturilor lor , modele vii, icoane ale vietii duhovnicesti privite dupa cele doua dimensiuni esentiale ale sale: infranarea enkrateia (Sf. Ioan 0 si cainta metanoia ( Sf. Maria Egipteanca). Ne putem intreba daca nu cumva in planul functional si al echilibrului duhovnicesc al Triodului aceste praznuiri nu si-ar fi avut locul mai degraba la inceputul Postului Mare. Istoria sistemului sarbatorilor fixe transferate plasandu-le la sfarsitul acestuia , ele au dobandit de acum inainte o semnificatie proprie derivata din locul lor in structura Triodului. Interventia lor dupa praznuirea Crucii, cand se pregateste de departe Sambata lui Lazar si Duminica Floriilor, trezeste ravna credinciosilor,

aratandu-le ca virtutile la care sunt chemati nu sunt idealuri abstracte, ci au fost efectiv realizate de sfinti.5 Putem observa , pe de alta parte, ca aceste modele vii ale vietii duhovnicesti si de realizare a mantuirii printr-o viata rastignita sunt o pregatire indirecta in vederea ambiantei dramatice a Saptamanii Patimirilor care va incepe inca din saptamana a VI-a.Sfintii sunt raelizari partiale, dar totusi reale, ale plinatatii divino-umane a lui Hristos.6 Urmandu-L in Patima Sa prin martiriul sangelui sau martiriul ascezei si patrunsi de energia enipostaziata a Duhului Sfant,sfintii devin in Biserica toti atatia Hristosi, tot atatea impliniri ale marelui plan al lui Dumnezeu pentru om care ,asa cum spune Sfantul Maxim , este acela de a savarsi in toate taina Intruparii Sale.7

3.Saptamana Patimilor
ntreaga Sptmn a Patimilor este o meditaia la patimile Domnului, dar i la ultimele fapte i nvturi date de El. Pe de alt parte, aceast este o sptmn de intensificare a eforturilor noastre duhovniceti n vederea unei pregtiri mai bune pentru Praznicul nvierii. Aceast Sptmn este numit i Sptmna Mare () nc din sec. IV n Constituiile Apostolice, iar acest epitet a trecut la toate zilele aceste sptmni. Inclusiv Postul din aceast sptmn, ncepnd cu Smbta lui Lazr i pn-n S mbta Mare, este vzut i trit ca un Post mai special de pregtire pentru Pati i tot continuare fireasc i mai intens a Postului Mare de 40 de zile, ncheiat n vinerea nainte de Florii. Primele trei zile ale Sptmnii Patimilor: Sfnta i Marea Luni / Mari / Miercuri ( / / ) formeaz un grup aparte fa de restul zilelor acestei sptmni. Ele sunt asemntoare i n rnduiala slujbei, chiar dac fiecare zi are ca subiect de prznuire evenimente sau pilde diferite. Luni, de exemplu, Biserica face amintire de smochinul neroditor i de Iosif cel preafrumos8 ; Mari se amintete de pilda celor zece fecioare (Matei XXV), iar Miercuri de ungerea Mntuitorului n Betania i de trdarea lui Iuda9. Egeria-IV arat c slujbele la Ierusalim se fceau n Biserica nvierii dup aceeai
5 6

Makarios Simonopetritul,Ierom., Triodul explicat , Ed. Deisis, Sibiu, 2008, pag. 355 Idem 7 Maxim Marturisitorul, Ambigua 8 Este vorba de Iosif fiul lui Iacov (V.T) care s-a impotrivit ispitei venita prin sotia lui Putifar 9 A se vedea Sinaxarele acestor zile din Triod

Tipicul 1122 prevede mai multe modificri dintre care cele mai multe astzi nu mai sunt n uz . La Utrenie se puneau 3 Catisme; dup Psalmul 50 se puneau troparele de umilin (Miluiete-ne pe noi Doamne...); existau 2 Condace nainte i dup Cntarea a VIII-a a Canonului; ntre prile Doxologiei (Slav ntru cei de sus lui Dumnezeu... i nvrednicete-ne pe noi Doamne...) se citeau Paremii i Evanghelie; n toate aceste 3 zile, la sfritul Liturghiei existau 3 rugciuni diferite de dup Amvon. Stoudion prevede pentru aceste zile o slujb asemntoare cu cele din zilele de rnd ale Postului Mare. La Utrenie Evanghelie nu este i se pun doar 2 Catisme; n loc de Cntrile Treimice apare troparul glasul VIII: Iat Mirele vine n miezul nopii..., iar n locul Exapostilariilor (Luminndele) obinuite ale Postului Mare, se cnt de 3 ori Cmara Ta, Mntuitorule. Apare practica de a citi integral cele 4 Evanghelii10 la Ceasurile din aceste 3 zile + Joia Mare. Mai trziu Everghetinos va restrnge citirea Evangheliilor doar pentru primele 3 zile i va aduga la Utreniile acestor zile i un Polieleu pe glasul VI. Tipicul savait actual face o sintez a mai multor rneduieli. Aici vom prezenta principalele schimbri de rnduial, n comparaie cu slujbele din restul Postului Mare. Slujbele din Minei se suprim, afar dac se ntmpl Praznicul Buneivestiri. La Vecernie se repet stihirile de la Utrenie i ziua liturgic nu ncepe cu Vecernia, ci cu Utrenia. n primele 3 zile se citete toat Psaltirea pentru c pn la Duminica Tomii ea se suprim11. La Ceasurile din aceste 3 zile se citesc toate patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca i Ioan (doar pn la cap. XIII)12; Miezonoptica n aceste zile nu se svrete (dect la chilie). Exist i unele obiceiuri locale legate de aceste trei zile. De exemplu, n Biserica Greac luni se scoate ntr-o procesiune fastuoas icoana Mirelui Bisericii ()13 icoan care va rmne pn Joi, cnd este nlocuit cu cea a Cinei de Tain. rnduial ca n restul Postului Mare. Se deosebea ns mult sistemul citirilor biblice. Dup Sofia-IX aceste zile de asemenea nu se deosebeau de zilele de rnd ale Postului Mare, numai c existau schimbri n sistemul citirilor biblice: la Vecernie de la Ieire i Iov, nu de la Facere i Pilde ca de obicei, iar la slujba Tritoekti (care nlocuia Ceasurile III i VI) se citea de la Iezechil, nu de la Isaia, ca de obicei. Diferenele de citire descrise mai sus sunt valabile i astzi i ele sunt de provenien constantinopolitan. O alt deosebire e c laVecernie se aduga o Evanghelie care, de obicei, nu exist.

10 11

Exceptie face Evanghelia dupa Ioan din care se citea si se citeste si astazi numai pana la cap. III Doar la Prohodl de Vineri seara se pune catisma 17. In rest, din Joia Mare pana la vecernia de sambata seara, inainte de Duminica Tomii , citirea catismeleor este interzisa . Tot in aceasta miercuri se pune ultima data Rugaciunea Sf. Efrem Sirul.

n Sfnta i Marea Joi ( ) Specific pentru aceast zi a fost din totdeauna o Liturghie solemn joi seara (sau dup amiaz)14 la care n c din vechime se sfineau Sfintele Taine pentru tot anul i se sfinea Sfntul i Marele Mir. n toate vechile rnduieli (inclusiv Egeria-IV) accentul n aceast zi cdea pe Liturghie i pe amintirea Cinei Domnului. Tipicul 1122 adaug pe lng elementele vechi ierusalimitene i unele noi de inspiraie bizantin. Apare troparul Cnd slviii ucenici, dar i Psalmul 118 cu alte 2 tropare astzi nefolosite. Dup Utrenie, Ceasuri i Vecernie, patriarhul mergea n foiorul de sus din Sion15 unde se svrete Liturghia i sfinirea Mirului. Liturghia ncepea cu Vohodul Mic16. n loc de Heruvic se cnta, ca i astzi, Cinei Tale celei de tain... pe glasul IV. Rugciunea Amvonului era special. Dup Sofia-IX slujba se ncepea cu nchinarea la sulia cu care a fost mpuns Mntuitorul Hristos17 . Dup Vecernie patriarhul spla picioarele la 12 slujitori dup care se fcea Vohodul cu Evanghelia i urma Liturghia la care se sfinea Sfntul i Marele Mir. Tradiia studit este foarte divers. Un element deosebit este splarea picioarelor dup Liturghie ca i astzi. Un tipic georgian aparinnd acestei tradiii prevede splarea picioarelor ntre mprtirea credincioilor i Rugciunea Amvonului. Tradiia savait actual este cunoscut. Ea este uniform pentru aproape ntreg Rsritul Ortodox, cu mici diferene locale, mai ales la Ierusalim. La Roma (n Apus) pn-n secolul VII, n Joia Mare nu se slujea Liturghie (dup modelul celorlalte zile de joi din Postul Mare), dar mai trziu se svrea Liturghia i Sfinirea Mirului. n prezent se svrete o Missa solemn la care se sting lumnrile i se oprete btaia clopotelor pn-n noaptea de Pati18.
12

In Biserica Rusa exista obiceiul de a se citi aceste Evanghelii in Saptamana a VI-a , pentru a nu se ingreuia slujbele din ultima saptamana sau chiar pe tot parcursul Postului Mare ( saptamanile II- VI ) in periscope si mai mici.Aceasta redistribuire este defapt o practica bizantina mai veche 13 Este vorba de icoana Mantuitorului cu coroana de spini si care de obicei ,mai ales in traditia bizantina , se pune la proscomidiar.
14

In legatura cu aceast zi, Canonul 50 Cartagina a permis ca n aceast zi singura n an credincioii s se poate mprti pe mncate, probabil ca o amintire de Cina cea de Tain la care ntr-adevr mai nti a fost mncarea i apoi mprtirea. Aceeai ordine a fost valabil n toat Biserica pn pe la jumtatea sec. II, cnd deja s-a trecut la rnduiala actual. Canonul 29 Trulan a anulat Canonul 50 de la Cartagina.
15 16

Locul n care, dup tradiie, a avut loc att Cina cea de Tain ct i Cinzecimea. Este vorba de casa lui Ioan Marcu Se observa ca Vecernia se facea in locuri si moment diferite , nu unite ca in present in aceasta zi. 17 Aceasta se gaseste in prezent la Roma 18 Exist i o explicaie simbolic conform creia n aceast perioad toate clopotele merg la Roma pentru a primi

Sfnta i Marea Vineri ( ) Se refer la evenimente biblice de la prinderea lui Iisus n Grdina Ghetsimani i pn la moartea Lui pe cruce. Mrturii despre o prznuire deosebit a acestei zile avem nc din sec. II. De cele mai multe ori, pn la nceputul sec. IV aceast zi era numit pati- (de la evreiescul pesah trecere); n unele regiuni ziua era nsoit de o nespusa bucurie. ncepnd cu sec. IV cnd se generalizeaz data Patilor ca zi a nvierii Domnului (i anume duminica), vinerea i smbta nainte de nviere devin zile de post a spru i doliu. Stricteea postului s-a concretizat i prin interdicia prin sec. V de a face Liturghie n aceast zi. Aceast interdicie provine din tradiia palestinian, cci n Bizan aceast regul a nceput a se generaliza abia n sec. XIII, iar pn atunci se svrea n Vinerea Mare Liturghia Darurilor mai nainte Sfinite. De la Sf. Ioan Gur de Aur aflm c n timpul lui la Antiohia nc se svrea o Liturghie obinuit , ceea ce nseamn c Vinerea Mare a devenit zi aliturgic abia prin sec. V, iar dup toate probabilitile, chiar n sec. VI. n prezent se face Liturghie doar daca se ntmpl Praznicul Buneivestiri. i n Apus, n prezent nu se face Missa, dar se mprtesc cu Daruri mai nainte sfinite. Dup anul 326 cnd se construiesc principalele biserici cretine la Ierusalim, iar locurile prin care a trecut Mntuitorul Hristos i mai ales cele unde a ptimit, au devenit loc de pelerinaj. Acolo au nceput a se dezvolta anumite slujbe care aveau ca element de baz parcurgerea pe jos a acelor locuri n Joia i Vinerea Mare, citindu-se la fiecare popas un fragment corespunztor din Sfnta Evanghelie. Mai trziu acest obicei s-a rspndit i n alte pri ale Rsritului i chiar n Apus. Tot n legtur cu aceast zi, tradiia liturgic a Constantinopolului (din sec. IX-XII) menioneaz dou obiceiuri i anume: a) lepdarea de Satana a catehumenilor ce urmau s se boteze a doua zi, smbt; i b) apariia citirii celor 12 Evanghelii ale Patimilor. Se presupune c la nceput erau doar 11, dup numrul Evangheliilor nvierii, dar ceva mai trziu s-a mai adugat una, deja pentru valoarea simbolic a numrului 12. Stoudion, menioneaz i 15 Antifoane specifice zilei i o rnduial deosebit a Ceasurilor, cu citiri din Paremii, Apostol i Evanghelie19. Ziua liturgic se ncheie cu
binecuvntare pentru ntreg anul.
19

Mai trziu acestea au fost numite Ceasuri mprteti pentru c la ele participa ntreaga curte imperial din capital, obicei care s-a imprimat i n tradiiile monarhice romneti i slave.

Vecernia la Stihoavna creia se scoate Sfntul Epitaf. n cultul etiopian la Ceasuri se citete toat Psaltirea, mprit n trei pri. n cultul roman se svrete Liturghia Darurilor mai nainte Sfinite, diferit de cea bizantin i este foarte mult dezvoltat ritul numit tenebrae, ntlnit i n unele confesiuni orientale. El const n stingerea tuturor lumnrilor din biseric, rmnnd aprins doar aprins doar una care-L simbolizeaz pe Hristos. ncepnd din sec. XIII mirenii nu se mai mprtesc n aceast zi. Dup Conciliul II Vatican rnduiala slujbei a fost puin modificat i au fost eliminate textele anti-iudaice. Tot n Apus s-a dezvoltat o imnografie legat de Drumul Crucii Via Dolorossa n 14 scene. Sfnta i Marea Smbt ( ) Este ziua liturgic care reflect evenimentele biblice petrecute de la coborrea de pe cruce i mblsmarea trupului lui Hristos i pn la punerea n mormnt i coborrea la iad a Mntuitorului. Srbtoarea are i un profund caracter dogmatic care este relevat n mod deosebit de troparul glasul IV n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu.. Aceast zi era inut cu o deosebit strictee n unele zone fiind obligatorie abinerea total de la mncare i butur pn dup Liturghia pascal. Conform Canoanelor 64 Apostolic i 55 Trulan aceast smbt este singura din timpul anului n care se ine post aspru. Exist o mulime de mrturii despre serbarea acestei zile la Ierusalim ncepnd cu sec. IV i mai departe. Momentul central al acestei zile liturgice era botezul celor pregtii pentru luminare. Evoluia citirilor biblice este i ea important. Numrul Paremiilor varia n funcie de numrul celor ce se botezau. Mult mai trziu s-a generalizat numrul fix de 15 Paremii (chiar i atunci cnd nu se boteaz nimeni). Slujba n aceast zi ncepe seara, cu Utrenia la care se cnt Prohodul Domnului dup care se cnt n chip profetic Binecuvntrile nvierii. La sfritul Doxologiei Mari se face procesiune n jurul bisericii cu Sfntul Epitaf, iar la sfritul Utreniei se citete Apostol i Evanghelie. A doua zi se citesc Ceasurile apoi Liturghia Sfntului Vasile cel Mare unit cu Vecernia. Heruvicul obinuit este nlocuit cu un alt imn S tac tot trupul..., care se pare c este cel mai vechi Heruvic. Axionul este i el special. Dup Liturghie se face binecuvntarea pinii i a vinului care se dau celor prezeni

n biseric20. Aceast rnduial este n legtur cu un vechi obicei monahal care prevedea ca Liturghia s fie fcut dup amiaz, iar dup aceasta monahii s rmn n biseric pn la nceputul slujbei pascale. Pentru a rezista, ei gustau o bucat de pine (relativ ma r i puin vin pentru a se ntri, iar n acest timp ascultau citirea din Faptelee) Apostolilor. n unele rituri cretine exist un ritual al pocinei prepascale. Meniunile privind coborrea minunat a focului sau a luminii sfinte n aceast zi la Sfntul Mormnt sunt relativ trzii. Prima mrturie clar o avem n Descrierea pelerinajului monahului occidental Bernard (870), apoi n Scrisoarea arhiepiscopului Aretha al Cezareii Capadociei ctre emirul Damascului (sec. X) i n multe alte scrieri ncepnd cu sec. X. Prerea unora c Sfnta Lumin a nceput s se coboare deasupra Sfntului Mormnt nc din sec. I sau cel mult II, nu are nici o fundamentare documentar clar. Cel mai convingtor argument n acest sens l desprindem din Descrierea pelerinei Egeria (anul 384) care face o descriere foarte amnunit a tuturor rnduielilor i tradiiilor ierusalimitene legate mai ales de Sptmna Patimilor i Pati. Era imposibil ca ea sa nu aminteasc de Sfnta Lumin dac aceasta s-ar fi cobort. Presupunem c aceast minune a nceput s se produc (cel mai devreme) ncepnd cu sfritul sec. V nceputul sec. VI, cnd o bun parte din cretinii din Orient i din Ierusalim inclusiv, s-au desprins de credina ortodox formnd diferite grupri eretice. Se poate presupune c anume n acest context Dumnezeu a nceput s fac aceast minune, pentru a arta cine posed dreapta credin i cine nu, mai ales c ciocnirile i chiar preteniile asupra dreptului de a cere aceast Sfnt Lumin persist i astzi mai ales ntre ortodoci, pe de o parte armeni i copi, pe de alt parte.

20

Binecuvantarea acestora se face prin aceiai rugciune de binecuvntare de la Litie, doar c nu se menioneaz grul i untdelemnul

Bibliografie

*** Biblia sau Sfanta Scriptura , EIBMBOR, Bucuresti , 2008 *** Triodul , EIBMBOR, Bucuresti, 2006 Makarios Simonopetritul,Ierom., Triodul explicat , Ed. Deisis, Sibiu, 2008 Maxim Marturisitorul Sfantul, Ambigua , EIBMBOR, Bucuresti, 2006 Necula, Constantin , Preotul , Portile cerului. Cateheze radio difuzate
vol.1, Ed. Agnos Bucuresti, 2010

Pacurariu, Mircea pr.prof. dr. ,Predici, EIBMBOR, Bucuresti 1998 Schmemann Alexander, Postul cel Mare , Ed. Univers enciplopedic,
Bucuresti, 1995