Naterea Maicii Domnului este praznuit pe 8 septembrie.

S-a nscut ca dar al lui Dumnezeu

pentru rugciunile struitoare ale Drepilor Ioachim i Ana.

Frai i prini, puin nchiznd ochii cei sensibili, s ni-i ridicm pe cei ai minii i s vedem
n chip nelegtor pe Maica lui Dumnezeu. Cci a venit ca un cer nsufleit purtnd n brae
pe soarele dreptii, ca s-i lumineze i s-i nclzeasc pe credincioii care alearg la
scparea ei. i dac soarele cel sensibil a tiut s lumineze i s nclzeasc, s usuce i s
ard, cu ct mai mult a tiut s fac acestea soarele dreptii cel mai nainte de soare.

A venit ca o trie, purtnd n brae steaua cea din Iacob, pentru ca i noi, precum magii,
lepdnd toate plcerile cele trupeti s-i urmm Lui n curie i s I ne nchinm cu
credin. A venit ca o scar avndu-L pe Domnul ntrit n ea, ca s ntreasc i s
izbveasc din stricciune firea omeneasc. A venit ca un nor dttor de ploaie mntuitoare,
purtnd n snul ei dumnezeiasca ploaie, ca s ude i s adape pmnturile cele cuvnttoare.
A venit ca o brazd dumnezeiasc innd ca un snop spicul cel dttor de via, ca s
hrneasc inimile care flmnzesc de El.

A venit ca un hambar care avea n snul ei grul vieii, ca s-l reverse celor care aveau nevoie
de acest gru. A venit ca o mas avnd pe ea pinea vieii, din care mncnd unii cu vrednicie
vor tri n veac. A venit ca o vie purtnd strugurele, ca s adape cu vinul cel dulce pe
credincioi i s-i mbete pe ei din grsimea casei Lui. A venit ca un car condus de Cuvntul,
pentru ca din necuvntare s-i slobozeasc pe cei cuvnttori, ca Dumnezeu i Cuvnt.

A venit ca o junc fr de pat i ca o mieluea preanevinovat purtnd pe mielul Cel ce

ridic pcatul lumii i pe vielul cel ngrat, jertfit pentru fiul cel risipitor, poporul cel
omort de desfrnare i pierdut de necurie i iari aflat prin pocin i ntoarcere. A venit
ca un clete innd crbunele aprins, ca s ard din temelii spinul pcatelor i s-i lumineze pe
iubitorii de curie ca un Iubitor de curie i ca Unul nscut n curie. A venit ca un sfenic
cu totul de aur cu apte fclii purtnd deasupra ei candela, ca s lumineze n chipul cel mai
strlucit tot pmntul de sub soare. A venit ca un chivot avnd n ea dreapta Tatlui cea prin
care au fost date lui Moise tablele scrise ale legii mozaice, ca prin aceast dreapt s fie scrii
n cartea vieii cei vrednici de via. A venit ca un palat i ca un scaun al mpratului i ca o
mprteas preanfrumuseat, innd ca o maic pe mpratul slavei, ca s cheme la
mpria lui Dumnezeu pe iubitorii acesteia.

Sfntul Neofit Zvortul

Intr-un text al unui vechi fragment liturgic referitor la Maica Domnului, se mentioneaza: "Tu
ai nascut pe Fiul fara tata, pe acest Fiu pe care Tatal mai inainte de veci l-a nascut fara
mama". Fecioara Maria a devenit Mama lui Dumnezeu, cea care L-a primit pe Cel necuprins
in pantecele ei. Nimeni nu s-a bucurat de aceasta demnitate si din acest motiv nicio persoana
omeneasca nu poate fi pusa pe aceeasi treapta cu Maica Domnului.
Zamislirea Fiului lui Dumnezeu ca om din Fecioara Maria a inceput atunci cand ea a rostit
cuvintele: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!". Asadar, Intruparea
Mantuitorului s-a facut cu acordul si cu invoirea ei, ceea ce ne descopera ca Dumnezeu
respecta libertatea omului, ca nu impune absolut nimic, ca harul lui Dumnezeu lucreaza
impreuna cu vointa omului.

Intrucat nu naste ca urmare a unei legaturi firesti cu un barbat si pentru ca Cel care Se naste
din ea nu este o persoana obisnuita, ea devine Mama ramanand Fecioara. Ca orice mama, ea
L-a alaptat, L-a crescut si L-a ingrijit pe Fiul ei cu o iubire nesfarsita. Trebuie marturisit acest
lucru, pentru a scoate in evidenta ca Hristos nu a avut un trup aparent, ci unul real.

Sfantul Maxim Marturisitorul vorbind despre Nasterea Domnului, spune: "Maria pastra toate
aceste cuvinte, punandu-le in inima ei, nu numai pe cele ale pastorilor, dar si tot ceea ce
vazuse si auzise de la inceput in Templu, si dupa Templu: vestirea ingerului si zamislirea fara
samanta, nasterea fara durere si fecioria dupa nastere si faptul ca nu numai ca a ocolit durerile
femeii si s-a aratat maica fiind pastrata fecioria, dar si faptul ca n-a cunoscut nasterea insasi.
Iata randuielile lucrurilor dumnezeiesti si mutarea firii lor, caci Fiul Cel minunat n-a facut
cunoscuta maicii cunostinta nasterii, si intr-o clipa fara sa o stie, El S-a aflat in afara
pantecelui ei, si a sezut pe tronul bratelor sale, pentru ca asa cum zamislirea fusese facuta fara
samanta si fara stiinta, tot asa si nasterea sa fie fara stricaciune si fara cunostinta".

In sfintele icoane, Maica Domnului este nedespartita de Fiul ei. In majoritatea reprezentarilor,
Hristos este tinut pe bratul stang al Maicii Domnului, iar cu bratul drept Maica Domnului Il
arata lumii zicand: "Faceti tot ceea ce va spune El".

Intrucat ea este cea care L-a umanizat pe Fiul lui Dumnezeu, L-a incaput pe Cel
neincaput, Maica Domnului se bucura de o cinstire deosebita din partea noastra. In cultul
Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este socotita cea dintai si mai mare decat toti sfintii,
"mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii".

Sa ne rugam Maicii Domnului sa ne ocroteasca, sa ne ajute si sa ne aduca pace in suflete.

Pe 8 septembrie praznuim Nasterea Maicii Domnului, nastere despre care Sfanta Scriptura
tace. Lipsa informatiilor legate de nasterea si viata Maicii Domnului ne descopera discretia si
smerenia Fecioarei Maria. Este prima sarbatoare cu cruce rosie din noul an bisericesc, an care
incepe pe 1 septembrie.

Informatiile despre Nasterea Maicii Domnului sunt luate din scrieri necanonice sau apocrife,
precum Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea. Din aceasta
scriere aflam ca Ioachim si Ana erau inaintati in viata si lipsiti de copii. Desi batrani, staruie
in rugaciune ca Dumnezeu sa le daruiasca un copil.
Indraznesc sa ceara ceea ce noi numim a fi imposibil: parinti la o varsta foarte inaintata.
Dumnezeu le asculta rugaciunea si astfel Ana, femeie stearpa, o naste pe Maica Domnului.

Mentionam ca si alte femei sterpe din Vechiul Testament se invrednicesc sa nasca copii in
mod minunat. Insa toate au nascut baieti, numai Ana, sotia lui Ioachim, va naste o fata, pe
care Fiul lui Dumnezeu si-o alege sa-I fie mama.

Sfantul Ioan Damaschin ne ofera urmatoarul raspuns la intrebatrea: De ce Fecioara s-a nascut
dintr-o femeie stearpa? Fiindca trebuia ca singurul lucru nou sub soare, incepatura minunilor,
sa fie preintampinat de minuni si incet-incet, din cele mai smerite sa se nasca cele mai mari.
Dar ar mai fi un lucru. Prin nasterea Mariei, firea s-a biruit prin har si a ramas supusa,
necutezand sa o ia inainte. Firea a asteptat neroditoare, pana cand harul a inflorit rodul.

Nasterea Maicii Domnului aduce bucurie la toata lumea dupa cum vesteste troparul inchinat
acestei sarbatori. Daca Eva a adus in lume blestemul, Maria a adus binecuvantarea; daca Eva
a adus in lume moartea, Maria a adus Viata cea adevarata; daca Eva s-a facut pricinuitoare a
caderii, Maria, prin ascultare si smerenie, a devenit pricina a binecuvantarii si a bucuriei.

Icoana Nasterii Maicii Domnului

In icoana Nasterii Maicii Domnului, Sfanta Ana isi sprijina capul pe mana stanga, semn al
neintelegerii tainei petrecute. Priveste catre fiica sa si nu-si poate explica minunea. Ea este
reprezentata stand pe pat, inconjurata de cateva femei tinere care se grabesc sa-i dea de
mancare.

In unele icoane este redata si intalnirea lui Ioachim si a Anei dupa vestirea ingerului ca vor
dobandi prunc. Cei doi parinti se imbratiseaza si se saruta in usa casei lor. Sfanta Ana spune
barbatului ei, potrivit Protoevangheliei: "Acum am cunoscut ca Domnul Dumnezeu mult m-a
binecuvantat".

Daca in partea stanga a icoanei este redata Sfanta Ana, in partea dreapta este reprezentat
Ioachim in stare de rugaciune. In acest moment sfant l-a gasit ingerul, care i-a adus vestea cea
de bucurie.

Culorile vesmintelor si ale elementelor arhitecturale sunt vioaie, chipurile luminoase, dupa
cum se si cuvenea la nasterea unui prunc dupa multi ani de asteptare.

Scurt istoric despre sarbatoarea Nasterii Domnului

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este prezenta si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni,
separati de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic (451). De aici reiese ca
sarbatoarea era deja in uz si la ei inainte de aceasta despartire. Inceputul ei trebuie statornicit
deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).
In Apus, sarbatoarea a fost adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In secolul al VI-lea,
Sfantul Roman Melodul a compus condacul si icosul acestui praznic, iar in secolul al VIII-
lea, Sfantul Ioan Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8
septembrie, aleasa pentru praznuire, reprezinta ziua sfintirii unei biserici inchinata Maicii
Domnului la Ierusalim, de catre imparateasa Eudoxia, la inceputul secolului al V-lea.

Talcuirea numelui Maria

Numele de "Maria" provine din ebraicul "Aia", care inseamna "Domn" si se talcuieste
"Doamna", deoarece ea domneste si stapaneste peste cele ceresti si pamantesti ca Maica a lui
Dumnezeu.

Troparul Praznicului Nasterii Maicii Domnului

Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a
rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si, dezlegand blestemul, a dat
binecuvantare; si, stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Naterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care ncepe la 1
septembrie. n aceast prim lun, serbm, prin naterea Fecioarei, rechemarea i
replsmuirea noastr n har, schimbarea celor trectoare ale Legii cu cele dinuitoare,
nlocuirea literei cu Duhul i a umbrei cu realitatea. Cntrile acestei srbtori vestesc bucuria
c iat, cmara Luminii i Cartea Cuvntului vieii din pntece sterp a ieit i ceea ce s-a
nscut u ctre Rsrit ateapt intrarea Preotului celui Mare.

Dup cum spunea un teolog romn contemporan, cu excepia lui Hristos, doar dou persoane
din istoria Noului Testament au biografia trasat nainte de naterea lor. Acestea sunt:
Fecioara Maria i Ioan Boteztorul. Proorociile cu privire la viaa, la misiunea lor, preced cu
mult timp apariia acestora n istoria mntuirii omenirii. n Vechiul Testament, majoritatea
profeiilor mesianice sunt n mod direct sau indirect proorocii care vorbesc i despre Fecioara
Maria.

Prefigurrile Fecioarei din Legea Veche

ntia profeie mesianic din Vechiul Legmnt, care conine n sine prima anunare a
mntuirii, mrturisind att despre smna femeii, adic Fiul Omului, ct i despre femeia a
crei smn (Hristos) va birui pe cel ru, este din cartea Facerii 3, 15. Acesta este textul pe
baza cruia Sfinii Prini vor dezvolta o paralel ntre prima Ev, prin care a venit ispita
cderii, i a doua Ev, Maica Domnului, prin care a venit Rscumprtorul neamului
omenesc.
Un alt simbol care vorbete despre persoana Maicii Domnului este scara lui Iacov, ntlnit
n Facerea 28, 12: i a visat, parc era o scar sprijinit pe pmnt, iar cu vrful atingea
cerul, iar ngerii lui Dumnezeu se suiau i se pogorau pe ea. n ce sens poate fi legat
persoana Maicii Domnului de imaginea scrii? Ar fi dou simbolisme. Pe de o parte,
coborrea lui Dumnezeu pe pmnt la oameni, adic naterea lui Hristos se nfptuiete prin
intermediul Fecioarei, iar pe de alt parte, prin Maria cunoatem destinul omenirii, acela de a-
L purta pe Dumnezeu n suflet prin credin, dar i n trup, prin Euharistie.

Primul ntre proorocii mari, Isaia, vorbete n cartea sa, la capitolul 11, versetul 1, de toiagul
din rdcina lui Iesei, din care va rsri o floare. Acest toiag simbolizeaz, conform Sfinilor
Prini, persoana Fecioarei Maria. Ea este toiagul prin care Marele Pstor duce turma
cuvnttoare la puni venice, toiagul de care, rezemat fiind firea noastr, leapd
vechimea i btrneea neputincioas, pind uor spre cer.

Tlcuirea numelui Mariei

Preacinstitul nume al Mariei n chip armonios s-a dat Nsctoarei de Dumnezeu, Pururea
Fecioarei, dup cum zice i Fericitul Ieronim, potrivit cu pretiina i sfatul lui Dumnezeu,
dup cum era mai nainte hotrt s se nasc Maica Lui. Numele Maria, care a fost menit s
slujeasc tainei ntruprii iconomice a lui Dumnezeu Cuvntul, adun n sine atotputernicia,
nelepciunea i buntatea lui Dumnezeu. Provenind din ebraicul Aia, Maria se tlcuiete
Doamna, fiindc ea domnete i stpnete peste toate zidirile cereti i pmnteti, ca
Maic a lui Dumnezeu, avnd desvrit putere. n al doilea rnd, cuvntul Maria se
tlcuiete luminare, dup Sfntul Grigorie al Neocezareii, care zice: Cci Maria, cea
aleas, se tlcuiete luminare, de vreme ce etimologia i are izvorul n lumina cea curat i
este, precum zice mpratul Solomon, strlucirea luminii venice, ca desvrire a
nelepciunii. n ultimul rnd, Maria nseamn i mare, conform interpretrii pe care o face
Sfntul Ambrozie.

Maria este simbolul buntii i al harului lui Dumnezeu, pe care le posed Nsctoarea de
Dumnezeu. Astfel, Maria a primit puterea de la Tatl, ca fiic a Lui, ca s svreasc pe
pmnt ca Maic ceea ce Dumnezeu svrete n cer ca Tat; a luat nelepciunea de la Fiul,
ca Maic a Lui, ca s gseasc calea de a mpca cerul cu pmntul, pe Dumnezeu cu omul.
A luat i buntatea i harul de la Duhul Sfnt, ca mireas a Lui, ca s mpart tuturor
creaturilor, cereti i pmnteti, darurile i harurile ei duhovniceti.

Naterea din prini sterpi

De ce Fecioara s-a nscut dintr-o femeie stearp, se ntreab, n cuvntul su, Sfntul Ioan
Damaschin? Fiindc trebuia ca singurul lucru nou sub soare, nceptura minunilor, s fie
prentmpinat de minuni i ncet-ncet, din cele mai smerite s se nasc cele mai mari. Dar ar
mai fi un lucru. Prin naterea Mariei, firea s-a biruit prin har i a rmas supus, necuteznd s
o ia nainte. Pentru c, de vreme ce Fecioara urma s se nasc din Ana, firea n-a ndrznit s
mai ia nainte vlstarul harului, ci a ateptat neroditoare, pn cnd harul a nflorit rodul.
Ioachim, tatl Sfintei Fecioare, provenea din casa lui David, i Ana, din cea a lui Aaron,
aadar erau de spi mprteasc i din neam preoesc. Cu toate acestea, lipsa copiilor i
supunea ocrilor venite din partea oamenilor, pentru c, n societatea iudaic, familiile sterpe
erau socotite a nu avea binecuvntarea dumnezeiasc. Dup rugciuni ndelungi, celor doi
drepi li s-a druit o prunc, care, dup cuvntul ngerului adresat Anei, va fi vestitoarea
bucuriei, prin ea fcndu-se mntuirea lumii ntregi. De ce preau iudeii Ioachim i Ana a fi
vrednici de repro potrivit Legii? Fiindc nu era dat nc ndejdea nemuririi, spune Sfntul
Nicolae Cabasila, adic Hristos, Mesia, nu venise. Poporul ales atepta cu nerbdare naterea
celui proorocit i orice familie care nu avea nc copii ntrzia ivirea Izbvitorului. Odat cu
naterea Mariei, care, prin zmislirea ei ntru feciorie, a druit lumii Venicia, obligaia de a
aduce pe lume copii i oprobiul adus celor care nu procreau s-au ridicat.

Ioachim i Ana, mai presus de Moise i Avraam

n lucrarea Maica Domnului n teologia secolului al XX-lea i n spiritualitatea isihast a
secolului al XIV-lea, printele Ioan Ic Jr. trece n revist predicile rostite la marile praznice
nchinate Sfintei Maria de trei dintre marii teologi ai Bisericii Rsritene: Sfinii Grigorie
Palama, Nicolae Cabasila i Teofan al Niceii. Analiznd panegiricul nchinat Maicii
Domnului la srbtoarea naterii ei, Nicolae Cabasila elogiaz prinii Fecioarei, Ioachim i
Ana. Pe acetia i numete fericita pereche i i nal mai presus de toi drepii Vechiului
Testament, Noe, Moise, Iosua sau Avraam, fiindc au devenit colaboratori ai lui Dumnezeu
n realizarea tainei unirii cerului cu pmntul.

Superioritatea lor vine din rodul pe care aceast familie l-a druit lui Dumnezeu i omenirii
ntregi. Fecioara Maria nu este doar rodirea naturii biologice epuizate n cazul celor doi, ci
prga suprafireasc a rugciunii i a dreptii lor. Aducnd-o pe lume pe cea care va fi slaul
fizic, trupesc al Fiului lui Dumnezeu, Hristos, Dttorul Legii, ei fac dovada pzirii dreptii
i a virtuii extraordinare, superioare simplei pziri a rnduielii vechi. Prinii Fecioarei sunt
mai mari dect Moise, pentru c, dac ultimul a primit prin post i rugciune Legea care avea
s nceteze, ei au primit-o pe cea din al crui snge S-a plmdit Cel ce avea s fie Noul
Legmnt venic al lui Dumnezeu cu oamenii. Prunca Maria este att opera rugciunii sfinte
i curate a prinilor ei, ct i darul lui Dumnezeu ctre acetia i ctre lumea ntreag.

Fecioara este primul om care prin viaa ei a artat ce este de fapt natura uman veritabil.
Cum? tim c ceea ce ne face i ne arat oameni este iubirea de Dumnezeu i viaa n
conformitate cu raiunea. Viaa Sfintei Maria a fost una de druire total mpratului ceresc.
Dei nscut cu pcatul strmoec, Maica Domnului st, de la nceputul vieii i pn la
finalul ei, mpotriva rului i a pcatului, pstrndu-se curat i rednd lui Dumnezeu firea
uman n frumuseea ei nentinat cu pcate personale. Numai aa a putut Logosul divin s ia
trup n pntecele ei.

Maria, jertfa de curire a umanitii nainte de rstignirea lui Hristos

Opera ntruprii Cuvntului este nu doar lucrarea Sfintei Treimi, ci i rodul voinei i
credinei Mariei. Superioritatea Mariei n plan uman este reclamat de faptul c Fiul lui
Dumnezeu nu-i putea alege drept mam dect pe cel mai bun dintre toi oamenii, cel n care
s se vad scopul pentru care a creat Dumnezeu natura uman, anume ca s existe un om
capabil s slujeasc gndului dumnezeiesc, acela de a face posibil ntruparea.

Pentru ca Dumnezeu s poat mntui omenirea era nevoie de o persoan n care dreptatea i
curia s fie prezente la un nivel care s permit ntruparea. Dumnezeu, ca i ngerul, nu vine
unde este rutate, unde este pcat sau necredin. Pe toate Fecioara le-a adunat n sine,
fcndu-se pentru noi ispire i sfinire i curie. Copila Maria este jertfa de curire a
umanitii nainte ca marea jertf a lui Hristos pe Cruce s ne mpace desvrit cu Tatl.

De aceea, se cuvine s-i aducem Mamei lui Dumnezeu ca dar de naterea ei lucrarea
virtuilor. S nu fim sterpi la suflet i neroditori la inim, ci s imitm fapta celeia ce s-a
nscut, care a primit n sine pe Hristos, Cuvntul.

Augustin PUNOIU
Sursa: ziarullumina.ro

Predica la Nasterea Maicii Domnului

Gndindu-m la cinstea i la slava cea mare cu care Prea Bunul i Prea nduratul Dumnezeu a
mpodobit n cer pe Maica Domnului; gndindu-m la slavoslovia cea venic cu care o laud
pe Dnsa Puterile Cereti; apoi cugetnd i la slavosloviile i la rugciunile care i se aduc ei
de ctre toi fiii Bisericii lui Hristos aici pe pmnt, precum i la cuvintele de laud pe care le-
au alctuit ei sfinii i aleii lui Dumnezeu, silina gndului m face ca astzi, la luminatul
praznic al Naterii Maicii Domnului, s adaug i eu, neputinciosul, o mic pictur lng
noianul cel mare al laudelor ei.

Iubiii mei frai n Hristos Iisus, v-ai gndit vreodat oare, pentru care pricin sfinii i
dumnezeietii Prini, care au alctuit sinaxarul, au rnduit n aa fel ca praznicele mprteti
care mpodobesc crugul anului s nceap cu Naterea Maicii Domnului i s sfreasc cu
Adormirea ei?

Cci, dup cum vedem, n prima lun a anului nou bisericesc, adic n 8 zile ale lunii
septembrie, prznuim Naterea ei; iar n ultima lun, adic n 15 zile ale lunii august,
Adormirea ei.

Pentru a nelege acest lucru, ascultai! ntr-un chip oarecare, pricina cea tainic pentru care
nceputul i sfritul anului nou bisericesc sunt pecetluite cu praznicele Maicii Domnului
aceasta este: c prin mijlocirea Maicii Domnului, Prea Bunul i Prea Milostivul Dumnezeu a
binevoit de a ncepe i de a termina planul mntuirii neamului omenesc din robia diavolului i
din munca iadului.
S tii i s nelegei, fraii mei, c acest plan al lui Dumnezeu, de a mntui lumea prin
mijlocirea Maicii Domnului, l-a artat Dumnezeu n chip cu totul tainic i umbros, chiar de la
nceputul lumii, atunci cnd a zis ctre Eva c smna ei va zdrobi capul arpelui (Facerea 3,
15).

Cci cu adevrat Hristos Dumnezeu, Care a zdrobit capul arpelui, smna femeii se zice, ca
Unul ce nu s-a nscut din smn de brbat (Sfntul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci
simiri, Mnstirea Neam, 1826, p. 325).

Aadar, dup cum vedem, nc de la nceputul lumii, Prea Bunul i Prea nduratul Dumnezeu
n chip tainic a artat prin Eva cea veche pe cea nou i duhovniceasc, ce avea s nasc la
plinirea vremii pe Noul Adam Hristos, Care a zdrobit prin a Lui ntrupare capul arpelui, al
morii i al pcatului: deoarece, precum n Adam toi mor, aa i n Hristos toi vor nvia (I
Corinteni 15, 21-22).

Dar oare, fraii mei, taina despre Maica Domnului numai prin Eva s-a nchipuit? Nu, cu
adevrat nu. S nelegei i s tii c multe i prea multe simboluri i mrturii se gsesc n
sfnta i dumnezeiasca Scriptur despre Maica Domnului, din care i noi n cuvntul ce
urmeaz vom aduce n mijloc pe unele din ele, spre a v da seama de acest mare adevr.

Deci s inei minte c n planul mntuirii neamului omenesc, Maica Domnului a mai fost
nchipuit de porumbia lui Noe. Cci precum aceea a adus lui Noe vestea cea bun a ncetrii
potopului, aa i Maica Domnului, porumbia cea aleas de Duhul Sfnt, prin naterea lui
Hristos, a adus n lume vestea cea mare a ncetrii pcatului i a slujirii de idoli (Facerea 8,
11: Acatistul Maicii Domnului, Icos 6).

Iari pe Maica Domnului a nchipuit-o scara lui Iacov, cea pe care se suiau i se coborau
ngerii lui Dumnezeu (Facerea 28,12). Cci Maica Domnului a fost scara cea duhovniceasc,
pe care S-a pogort Dumnezeu pn la noi i pe care firea noastr s-a suit pn de-a dreapta
lui Dumnezeu (canonul Acatistului Maicii Domnului).

Pe Maica Domnului a mai nchipuit-o rugul cel aprins care ardea i nu se mistuia de flacra
focului (Ieirea 3, 2). Cci ea a fost rugul cel duhovnicesc care a primit n Sine focul
Dumnezeirii i nu s-a ars de el (Sfntul Ioan Damaschinul, Bogorodicina, glas I, Mnstirea
Neam, 1816).

Maica Domnului a fost nchipuit i prin toiagul lui Aaron care a odrslit (Numerii 17, 8).
Cci i ea din prini sterpi i neroditori a rsrit i ntru feciorie petrecnd, de la Duhul Sfnt
a zmislit i a nscut pe Hristos (Icos I, 35).

Pe Maica Domnului a nchipuit-o sfenicul cel cu apte lumini (Ieirea 37, 19-23), fiindc ea
cu toate cele apte daruri ale Duhului Sfnt a strlucit n lume (Predicile lui Ilie Miniat,
traducere de preotul Iliescu Palanca, Bucureti, 1944, p. 245).
Maica Domnului a fost nchipuit prin cdelnia cea cu totul de aur (Ieirea 37, 16; 40, 26-
27), fiindc ea a purtat n Sine focul Dumnezeirii.

Maica Domnului a fost nchipuit prin Cortul Sicriului i prin tablele legii vechi (Ieirea 40,
20-22), cci ea este cortul cel sfnt i sicriul nsufleit i tabl a legii darului (Canon de
panahid, pesna 8).

Maica Domnului a fost nchipuit i prin ua cea ncuiat, pe care a vzut-o proorocul
Iezechiel, cci prin ea a trecut singur Dumnezeu i ncuiat a lsat-o, nestricnd cheile
fecioriei ei (Iezechiel 44, 2).

Maica Domnului este mprteasa cea Prea Sfnt, Prea Frumoas i Prea mpodobit, pe
care prea fericitul ei strmo, David Proorocul i mpratul, a vzut-o, prin Duhul Sfnt, stnd
de-a dreapta Scaunului Dumnezeirii (Psalmii 44, 11).

Maica Domnului este locul de oprire a fulgerului Dumnezeirii (Sfntul Ioan Damaschinul,
Bogorodicina, glas I, p. 4), fiindc Cel ce stpnete fulgerele cerului n ea S-a oprit i a
locuit; Maica Domnului a fost nchipuit prin norul cel uor, pe care S-a pogort la noi
Dumnezeu (Sfntul Ioan Damaschinul, op. cit., p. 35).

Maica Domnului este Muntele cel Sfnt, ntru care a binevoit Dumnezeu (Isaia 2, 2). Maica
Domnului este norul cel n chipul porfirii cu raze de aur, ntru care s-a ascuns Soarele cel
nelegtor, Hristos Dumnezeul nostru (Sfntul Ioan Damaschinul, op. cit., glas VIII, p. 262).
Maica Domnului a fost nchipuit prin chivotul legii vechi, naintea cruia a sltat de bucurie
David Proorocul i mpratul (II Regi 6, 5).

Aadar, fraii mei i iubii asculttori, din cele prea multe mrturii i simboluri, care de la
nceputul lumii i pn astzi au nchipuit pe Maica Domnului, v-am adus aici cteva, spre a
v da seama c taina i temelia praznicului de astzi i are o obrie foarte veche i vestit,
deoarece de la nceputul lumii a fost vestit de Patriarhii i Proorocii lui Dumnezeu.

Iubiii mei frai, este vremea s artm, mcar mai pe scurt, cum s-a mplinit n legea darului
aceast dumnezeiasc fapt a Naterii Maicii Domnului. i iat cum: n Palestina, n oraul
Nazaret, era un om ce se chema Ioachim i soia lui, Ana. Amndoi aceti oameni erau drepi
i plini de toat fapta cea bun, fiind de neam cinstit i mprtesc.

Dar o mare mhnire aveau ei n toat viaa lor: nu aveau copii. i n acea vreme cei care n-
aveau copii erau socotii ca oameni urgisii de Dumnezeu i blestemai, dup mrturia Sfintei
Scripturi, care zice: Blestemat cel ce nu are smn n Sion i nu are urmai n Ierusalim
(Vieile Sfinilor, 9 septembrie).

De la asemenea oameni, nimeni nu avea voie nici hran s primeasc, n Biseric erau
nebgai n seam i nu li se primeau nici jertfele lor pe care le aduceau lui Dumnezeu. Iar
ntr-una din zile, fiind un mare praznic al iudeilor, se duse i Ioachim cu soia lui, Ana, la
Biseric. i pentru mult osrdie ce aveau, au vrut s dea i ei ceva ca jertf lui Dumnezeu
din averile lor; dar preotul nu voi s le primeasc i cu cuvinte grele i mustr, zicndu-le:
Pentru ce ndrznii s aducei voi jertf lui Dumnezeu, fiind voi sterpi i neroditori?.

Iar Ioachim i Ana, umplndu-se de ruine i de mhnire, ieir afar din Biseric. i
mergnd spre cas foarte scrbii i ntristai, a zis Ioachim ctre soia sa, Ana: Pe mine nu
m trage inima s mai intru n casa mea, nici s mai triesc o zi n aceast lume, cci noi
suntem urgisii de Dumnezeu i de oameni. Ci tu, Ana, du-te acas i f mult milostenie la
sraci, dup aceea ascunde-te n grdin i acolo s te rogi din toat inima lui Dumnezeu, iar
eu m duc la munte i acolo voi posti i m voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi i ne
va da nou odrasl.

Deci, se desprir unul de altul i Ana se duse acas i dup ce fcu mult milostenie, a intrat
n grdin i acolo a nceput s se roage lui Dumnezeu cu multe lacrimi i cu durere de inim,
zicnd: Doamne Atotiitorule, Cela ce numai cu cuvntul ai fcut cerul i pmntul i toate
cte se vd, Cela ce ai zis fpturilor Tale s triasc i s se nmuleasc, Cela ce ai
blagoslovit pe Sara, femeia lui Avraam, i a nscut pe Isaac la btrnee i ai druit Anei de a
nscut pe Samuel Proorocul, d-mi i mie road pntecelui meu i nu lsa, Doamne, s fie de
ocar ntre oameni. C de voi nate fiu sau fiic, l voi nchina Sfiniei Tale cu toat inima i-l
voi da s slujeasc n Biserica slavei Tale (Cntarea celor trei tineri, 30).

Deci Ana acestea le gria cu lacrimi, rugndu-se lui Dumnezeu; iar Ioachim, brbatul ei, dac
se duse la munte, mult se ruga lui Dumnezeu, plngnd cu durere n inim.
Iar Dumnezeu, vznd lacrimile i suspinurile lor, trimise pe Arhanghelul Gavriil, care se
duse la Ioachim n munte i-i zise lui: Bucur-te, Ioachime i te veselete, c am venit s-i
vestesc c vei nate o fiic, ce va nate n fecioria ei pe mpratul lumii, Dumnezeu; deci las
scrba i amrciunea sufletului tu i te du vesel la casa ta, c a auzit Dumnezeu rugciunea
ta, numai s ai ndejde tare n cuvntul meu i s mulumeti lui Dumnezeu.

Acestea zise ngerul Domnului, apoi se duse cu grab la Ana i zise ei aceste cuvinte: Ana,
Ana, s-a auzit rugciunea ta i iat vei nate o fiic, de care toate popoarele pmntului se vor
bucura.

Iar Ioachim, dac a auzit cuvntul Arhanghelului Gavriil, se duse vesel la casa sa i afl pe
Ana foarte bucuroas, pentru vestirea primit de la nger. Iar dac se mplinir nou luni, Ana
nscu o fiic i dup obiceiul legii vechi, la opt zile o duser pe ea la preotul Bisericii, spre a-i
pune nume.

Deci cu chip tainic i s-a pus pruncii acest nume, cci Maria nsemneaz mprteas (Ilie
Miniat, op. cit., p. 528), ca una ce avea s fie mprteasa ngerilor i Doamna lumii.

nc i alt tain ascunde n sine acest nume, Maria, cci numele acesta se compune din cinci
literei cuprinde tainic numele celor cinci mari i renumite femei din Sfnta Scriptur a
Vechiului Testament: M arat pe Mariam, sora lui Moise i a lui Aaron (Ilie Miniat, op. cit.,
p. 529); A este Avighea, femeia lui Noval; R este Rahila, soia lui Iacov; I este Iudit, vduva
cea sfnt; A este Ana, femeia lui Elcana (ibidem).

Prin acestea se nelege c toate darurile i faptele cele bune cu care au fost ncununate aceste
femei, pe toate la un loc le ntrunete aceast dumnezeiasc prunc, ntrecndu-le cu
neasemnare.

Fiindc Maria, sora lui Moise, strlucea cu dou daruri: cu fecioria i cu proorocia; iar n cea
plin de dar, Maria, fecioria rmne de-a pururea, precum i darul proorociei (Luca 1, 48).

Avighea s-a mritat ntru smerenie, iar Fecioara Maria mai ales pentru smerenie este ludat.
C a cutat spre smerenia roabei Sale (Luca 1, 48).

Rahila a fost vestit prin frumuseea ei, iar Fecioara Maria este nsi podoaba i frumuseea
cerului.

Iudit a fost vestit pentru c prin nelepciunea ei a omort pe Olofern (Cartea Iuditei 13, 9),
iar Fecioara Maria s-a fcut pe sine sla nelepciunii i Cuvntului lui Dumnezeu (Sfntul
Ioan Da-maschin, op. cit., glas III, p. 98), Care prin puterea Lui a omort pe Olofern cel fr
de trup.

Ana, fiind stearp, s-a slvit c a devenit maica marelui Samuel (I Regi 1, 20); dar i Prea
Sfnta Fecioar este mult mai vestit, c nu stearp, ci Fecioar fiind, s-a fcut Maica Marelui
Emanuel (Isaia 7, 14).

Dar, fraii mei, ce asemnare s-ar putea face ntre darurile sfinilor i ale drepilor i ntre
aceea care a fost i este comoara tuturor darurilor Sfntului Duh? Cci, dup mrturia
fericitului Ieronim, toi sfinii au luat de la Dumnezeu numai cte o parte din daruri; iar Prea
Sfnta Fecioar Maria a fost plinirea tuturor darurilor (Ilie Miniat, op. cit., p. 508).

Iubiii mei frai ntru Hristos, ziua de astzi a sosit la noi cu lumin duhovniceasc, cu bucuria
sfnt, fiindc astzi Maica luminii i a bucuriei se nate. Astzi, mila i izbvirea neamului
omenesc se vestesc, cci Maica milei i a milostivirii s-a nscut (Ilie Miniat, op. cit., p. 511).

Nu prznuim astzi naterea vreunui sfnt, ci naterea celeia ce este mai sfnt dect toi
sfinii (Sfntul Ioan Damaschin, op. cit., glas III, p.122). Nu sobor de ngeri se cinstete
astzi, ci naterea mprtesei ngerilor (ibidem, p.123). Nu maic de mprat pmntesc se
nate, ci Nate-rea Maicii mpratului Slavei astzi prznuim (ibidem, p.77).

Astzi, mprteasa fpturii i Doamna lumii din pntece sterp i neroditor a rsrit. i cine
va putea, dup vrednicie, s cinsteasc naterea ei? nsi Biserica lui Hristos arat c este cu
neputin acest lucru, zicnd: Nu se pricepe toat limba a te luda dup vrednicie. i se
ntunec i mintea cea mai presus de lume a cnta ie, de Dumnezeu Nsctoare (Sfntul
Vasile cel Mare, Axionul Botezului Domnului).

Deci, fraii mei, dac David mpratul i Proorocul a sltat jucnd i s-a veselit foarte naintea
chivotului legii vechi, care n chip tainic nchipuia pe Maica Domnului (II Regi 6, 5), apoi
oare ct bucurie i veselie se cade nou s avem azi, cnd nu umbros i cu nchipuire, ci
ntru adevr prznuim Naterea Maicii Domnului, chivotul cel viu i nsufleit, ntru care
Dumnezeu a locuit?

Dac cele ntunecate i umbroase atta veselie au adus prea fericitului strmo al Maicii
Domnului, apoi ct bucurie are el acum n cer i ct bucurie i mngiere se cuvine s avem
i noi astzi pe pmnt, cnd a rsrit n lume Prunca lui Dumnezeu, Maria, prin care i
Soarele mn-tuirii neamului omenesc S-a artat?

Cu adevrat, fraii mei, astzi Prea Bunul i Prea nduratul Dumnezeu a cercetat cu mil
zidirea Sa i a bucurat cu bucurie mare nu numai pe David mpratul i Proorocul i pe
dumnezeietii Prini Ioachim i Ana, care cu attea lacrimi i suspine se rugau lui Dumnezeu
s le dea lor rod, ci i toat fptura omeneasc o a bucurat Prea Bunul Dumnezeu, de vreme
ce tot neamul omenesc avea mare nevoie de a se nate n lume Prea Sfnta Fecioar, care la
vreme va nate pe Emanuel (Isaia 7, 14).

Iubiii mei frai ntru Hristos, dac astzi prznuim Naterea mprtesei ngerilor i dac
aceast Fiic Dumnezeiasc, Prea Sfnta Fecioar Maria, a fost rodul rugciunii i al
milosteniei, cci prin multe rugciuni cu lacrimi i prin multe milostenii i faceri de bine a
fost ctigat de la Dumnezeu de Sfinii i Dumnezeietii Prini Ioachim i Ana (Prolog, luna
septembrie, ziua 9), apoi cum s prznuim noi azi, cu ct cinste i cu ct evlavie, cu ct
sfinenie i curenie?

Astzi cei sterpi i neroditori s se mngie cu ndejdea i s se nvee c prin milostenie i

prin rugciunea cea fcut din adncul inimii le va da Dumnezeu lor copii. Astzi cei tineri s
se nfrneze i cu curenie i cinste s prznuiasc, cci Maica cureniei astzi se nate.

Astzi fecioarele i cei feciorelnici s se veseleasc cu cucernicie, c slava fecioriei vine n

lume. Astzi cei btrni i cei bolnavi s se bucure, cci sprijinitoarea btrnilor i
mngierea bolnavilor n lume a venit. Astzi, cei czui n pcate grele i cei dezndjduii
de necazurile vieii, cu ndejdea s se mngie, c ridicarea celor czui i ndejdea celor
dezndjduii s-a nscut.

Fiecare din cei ce suntei de fa s v gndii ct osteneal i milostenie i cte lacrimi au

vrsat dumnezeietii Prini Ioachim i Ana, ca s le dea Dumnezeu lor fii. i pentru a lor
osrdie i rugciune dintru adncul inimii, au dobndit pe aceast Prea Sfnt Fiic, de a crei
natere cerul i pmntul s-au bucurat.
Dar acum, fraii mei, s adresez o ntrebare: Oare ct munc i ct urgie i pedeaps vor lua
de la Dumnezeu acei prini care nu numai c nu se roag lui Dumnezeu s le dea lor fii, ci i
pe copiii pe care li i-a dat lor Dumnezeu, i omoar fie prin avorturi, fie prin alte mijloace,
prin care ei se srguiesc de a mpiedica n orice fel naterea fiilor lor?

Dac numai pentru uciderea unui om cu voia, dumnezeietile canoane pedepsesc cu 20 de ani
de canonisire i cu tot atia de la Sfnta mprtanie (Nicodim Sachelarie, Pravila
bisericeasc, Mnstirea Cernica, 1940, p. 314), apoi n ce fel trebuie canonisii acei cretini
care, nu unul, ci doi, i trei, i mai muli copii au omort cu a lor voie?

Poate vei zice c nu era copilul de nou luni i va fi fost pcatul nedesvrit. S nu gndii
aa ceva, c mare neadevr gndii. Dumnezeietii Prini zic: Precum cnd fulger sau tun
deodat se vede i lumina i deodat auzim i tunetul, aa i la mpreunarea soului cu a soiei,
n acea clip cnd s-au mpreunat, cu puterea lui Dumnezeu se zidete n pntecele maicii i
sufletul i trupul i ncepe a lua fiin copilul (Pravila Mare, Bis. Glava 32, p. 600, ed. Acad.
Rom.).

Iar cine dup mpreunare mcar i la un ceas va ncerca n vreun fel s mpiedice naterea,
uciga de om este (ibidem) i mare osnd va avea. i nu mai puin dect acetia vor avea i
cei ce se feresc de a zmisli copii.

Acetia s-i aduc aminte c pe Onan, feciorul Patriarhului Iuda, numai pentru acest pcat l-
a omort Dumnezeu (Facerea 38, 10). Luai aminte, frailor cretini, c acel ce face avort sau
n alt chip mpiedic naterea copiilor, nu o dat, ci de dou ori uciga este (vezi cartea ce se
cheam Mama, de episcop V. Suciu, pp. 155, 172).
Cel ce ucide vreun om care a fost botezat, poate s-i omoare numai trupul lui. Iar dac acel
om a fost n dreapta credin i n fapte bune, sufletul su rmne viu n vecii vecilor, fiindc
se duce din moarte la via (Ioan 5, 24).

Dar cei ce omoar copiii mai nainte de a lua dumnezeiescul botez, de dou ori ucigai sunt,
cci i trupurile lor le omoar i sufletele lor le lipsesc de fericirea cea venic, dup mrturia
Mntui-torului care zice: Cel ce crede i se va boteza se va mntui, iar cel ce nu va crede se
va osndi (Marcu 15, 15-16).

Luai aminte cu mare grij cei ce ai czut n asemenea pcate, spovedii-v cu toat zdrobirea
de inim i cu lacrimi facei canonul cel dat vou de duhovnici, i mblnzii mnia Domnului
cu milostenii i cu adevrat pocin, ca s izbvii sufletul vostru din moartea cea venic,
care este munca iadului (Apocalipsa 21, 8).

S tii, fraii mei, c este bine ca dup greutatea pcatelor s cerei voi singuri i canonul la
spovedanie. C de am face n lumea aceasta i de o mie de ori canonul cel mai greu, nimica
nu este fa de canonul cel fr de sfrit al muncii iadului.

Ca s v putei da seama mai bine de acest lucru, am s v spun o istorie dintr-o carte sfnt.
Se zice c n Sfntul Munte al Athosului tria pe vremuri un clugr care prin ngduina lui
Dumnezeu s-a mbolnvit de o boal foarte grea i a czut la pat mai muli ani. Iar de la o
vreme, nemaiputnd suporta durerile, a nceput a se ruga cu dinadinsul la Dumnezeu, cernd
una din dou: ori s se fac sntos, ori s moar, spre a scpa de chinurile boalei.

Deci, aa rugndu-se el cu multe lacrimi, mai mult timp, odat, n vreme de noapte, a strlucit
la capul su o lumin foarte frumoas i a aprut o dat cu ea un nger al lui Dumnezeu din
cer. El, vznd pe nger, mai nti a stat la rugciune, c se temea s nu fie vreo nlucire
drceasc, de vreme ce i diavolul, spre a nela pe cineva, de multe ori ia chip de nger, de
sfini, ba i chipul Maicii Domnului i chiar al lui Hristos (Pateric, Rmnicu Vlcea, 1913,
cap. VII, p. 322).

Apoi, dup rugciune, clugrul cel bolnav a ntrebat pe nger cine este i de ce a venit la el,
iar ngerul a zis: Eu sunt ngerul, pzitorul vieii tale i sunt trimis s m art ie i s te
ntreb dac vrei s mai zaci trei ani pe pmnt sau s stai trei ceasuri n iad, cci nc n-ai
fcut canonul ndeajuns aici, pe pmnt, pentru pcatele tale i dreptatea lui Dumnezeu cere
acest lucru de la tine, fr de care nu te poi mntui.

Auzind bietul clugr c i se mai cer nc trei ani s mai zac pe pmnt, a zis ctre nger:
Dac tu spui c eti pzitorul vieii mele, apoi nu tii c la mine o noapte este ca un an de
mare, cci sunt ntru attea suferine? Nu tii tu durerile i suspinurile mele?. Iar ngerul a
zis: tiu, frate, dar cum i-am spus, Dumnezeu Cel Prea Drept cere acest lucru de la tine ca
s te cureasc prin aceast suferin, spre a intra n mpria Cerului. C tii ce
zice Scriptura, c nimic necurat nu va intra n mpria lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9).

Atunci clugrul, cugetnd mult, a zis: Mai bine s stau trei ceasuri n iad dect s stau nc
trei ani pe pmnt. i o dat cu cuvntul acesta, ngerul Domnului a luat sufletul su i l-a
dus n gheena focului, unde l-a lsat numai trei minute. i apoi, artndu-se, clugrul striga:
Vai, vai, toate le-am crezut, dar una n-am crezut. i a zis ngerul Domnului: Ce n-ai
crezut?. Iar clugrul a zis: N-am crezut c i un nger al lui Dumnezeu poate s spun
minciun. i a zis ngerul: Ascult, frate, eu nu sunt nici om, nici duh viclean, ca s pot
spune minciuni. Iar clugrul a zis: Dar nu mi-ai spus mie c numai trei ceasuri am s stau
aici?. i a zis ngerul: i ct i se pare c ai, de cnd ai intrat aici?. Iar clugrul a zis:
Cred c am aici mai mult de trei sute de ani. i a zis ngerul: Ascult, frate, adevrul este
Hristos i eu cu adevrat i spun c abia ai aici trei minute. Iar dac vrei s mai stai aici, stai,
cci singur ai ales acest lucru.

i auzind clugrul, a zis: Dac de-abia trei minute sunt de cnd sunt aici, apoi te rog foarte
mult, du-m napoi n trup. i de a mai zace pe pmnt pn la venirea a doua a Domnului,
nu voi mai cere s mor, numai s nu mai viu s stau aici trei ceasuri.

i atunci, prin porunca Domnului, ngerul a luat sufletul clugrului din munci, ducndu-l n
trup i trezindu-se, a strigat tare: Miluii-m, miluii-m!. Iar ngerul Domnului s-a fcut
nevzut. i adunndu-se toi clugrii acelei mnstiri, ntrebau pe monahul cel bolnav de ce
strig aa cu lacrimi? Iar el le-a povestit, pe rnd, cum a stat n iad trei minute i i s-au prut
trei sute de ani. De care lucru foarte s-au nfricoat toi i au nceput cu mare fric de
Dumnezeu a-i petrece viaa lor (Viaa repausailor notri, traducere de Iosif, Mitropolit
primat, Bucureti, 1890, pp. 330-332).

Iubiii mei frai, de aceea, n ncheiere, v-am povestit i aceast scurt istorie, ca s v dai
seama ct de nesuferit este munca iadului. i acum zic: S ne fereasc Prea Bunul nostru
Mntuitor pe toi, pentru rugciunile Prea Curatei Maicii Sale, s ncercm acele munci, care
nu numai c sunt aa de grele, dar sunt i fr de sfrit! AMIN!

Parintele Ilie Cleopa

Dac porile Cerului au fost deschise de Iisus Hristos prin nvierea Sa, porile pmntului au
fost ferecate cu apte lanuri i apte lacte de pcatele oamenilor. Aceea pe
care Dumnezeu a ales o i a ntrit o s rup lanurile i lactele de pe porile pmntului, ca
s L primeasc pe Hristos s vin pentru mntuirea noastr, a fost Fecioara Maria. Att de
ferecate au fost porile pmntului de ctre pcatele oamenilor, c nici ngerii din cer nu au
putut s le dezlege, dect aceast Preacurat i Dumnezeiasc Prunc i Fecioar Maria,
nscut din Sfinii Prini Ioachim i Ana cu mult rugciune.

Aflm din scrierile Sfinilor Prini i din tradiiile de la Ierusalim c cei doi Sfini Prini
Ioachim i Ana naintau n vrsta lor, priveau la mslin, priveau la tot ce era roditor pe
pmnt: cum nfloreau, cum rodeau, i se uitau neputincioi, privindu i minile i braele
trudite, i vedeau c ei nu rodesc, nu lstresc nici un fiu sau fiic. Cte nopi, cte zile n au
cugetat n inima lor zicnd: Doamne, de ce ne ai prsit?! Se considerau prsii de
Dumnezeu, dar nu au czut n dezndej dei de aceea Maica Domnului, ca i noi ntr un fel, a
fost plmdit din rn; ca i noi a primit trup i suflet, dar Maica Domnului a mai avut i
altceva s a adugat multa rugciune a Sfinilor i dumnezeieti Prini Ioachim i Ana. Ct
de fericii sunt prinii care nasc prunci n urma unei profunde rugciuni! Acei copii nc din
pntecele mamei lor primesc binecuvntarea cerului. De aceea, rugai v lui Dumnezeu s v
dea prunci sntoi, luminai de Dumnezeu! Ct de fericit trebuie s fie pruncul din pntecele
maicii sale cnd ea se roag pentru el i cnd aceasta merge la Sfnta Biseric i se hrnesc i
ea i pruncul din pntece cu Sfnta mprtanie, cu Hristos! Ct bucurie sfnt n acea
mam! Dar ct tristee trebuie s fie n inima unui copil care aude n familie cum se ceart
mama i tatl su, zicnd unul ctre altul: Mergi i arunc l afar, avorteaz l! Ce simte
pruncul n pntecele maicii sale, cnd vede c mai are cteva zile, ceasuri, clipe i trebuie
aruncat afar?

Maica Domnului este Nsctoarea Vieii. La praznicul Adormirii ei se cnt troparul:

Mutatu te ai la Viat, fiind Maica Vieii, adic Mutatu te ai la Hristos, pentru c Hristos
este Calea, Adevrul i Viaa. Maica Domnului a fost Scara din vedenia lui Iacov, pe care a
cobort Fiul lui Dumnezeu, iar prin Naterea Maicii Domnului nvierea cea mic, i prin
Naterea Mntuitorului i nvierea cea Mare a lui Hristos , pmntul nu a mai devenit un
deert de oase, ci o oaz a Bucuriei i a Raiului lui Dumnezeu. Muli dintre credincioi au
cltorit n Orientul Mijlociu, au ajuns n Sahara, sau cei mai muli au vzut imagini din
deert, din pustiu. Aa ar fi fost ntreg pmntul. ntreaga noastr planet ar fi fost un deert,
un pustiu dac nu ar fi rodit n pntecele acestei Fecioare, dac nu S ar fi zmislit Hristos Fiul
lui Dumnezeu. Vei zice: Printe, dar s au nscut prunci i oameni i nainte de Maica
Domnului! Aa este, dar dac Maica Domnului nu ar fi fost Scara pe care s coboare
Mntuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu pe pmnt, pmntul acesta ar fi fost un deert
i, n loc de fir de iarb i flori de crin, ar fi rmas plin de oase. Prin venirea Mntuitorului i
prin nvierea Sa avem ndejde c orice mam, tat, frate sau sor, pe care noi i am dus i i am
semnat n cimitir sub brazd, vor nvia; avem ndejde c oasele acelea vor nvia i vor lstri
i vor fi n Raiul bucuriei lui Dumnezeu. Dac Maica Domnului nu L ar fi purtat n pntecele
ei i pe braele sale pe Hristos Cel nviat, oasele prinilor mei ar fi rmas pentru venicie s
putrezeasc n pntecele pmntului i la fel s ar fi ntmplat cu orice om de pe pmnt. Dar
prin Naterea Maicii Domnului, prin Naterea
cea binecuvntat a Fiului lui Dumnezeu, eu am ndejde i, cnd mi am dus prinii la
mormnt, am vrsat o lacrim pe pieptul lor, dar nu o lacrim ca s putrezeasc, ci o lacrim
s nverzeasc i s nfloreasc. Prin Hristos Cel nviat, toate mormintele vor nvia i de aceea
pmntul nu va mai fi un deert de oase, ci va fi o oaz, o parte a bucuriei i a Raiului lui
Dumnezeu. n popor, srbtorii Naterii Maicii Domnului i se spune Sfnta Mrie Mic, iar
Sfnta Mrie Mare era numit Adormirea Maicii Domnului. ntr adevr, aa i au spus
naintaii notri, dar gndindu m cum a putea numi aceast srbtoare, am numit o nvierea
mic. Dac la Pati avem nvierea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Marele Praznic al
nvierii, am putea s spunem c i astzi avem Sfnta nviere Mic, pentru c Fecioara Maria
L a nscut pe Hristos nvierea noastr. ..

Binecuvntat s fie Dumnezeu c, Mntuitorul nostru Iisus Hristos ne a fcut o bucurie

sfnt, chemndu ne, s prznuim, mpreun cu ngerii, naterea Maicii Sale, naterea
Nsctoarei de Dumnezeu! Bucurie sfnt s a slluit n inimile credincioilor, bucurie pe
care au avut o i ngerii din ceruri n acea zi de prznuire a Maicii Domnului. De la o margine
la alta a pmntului, de la pmnt pn n cer, din cer i pn ntru suferina iadului i acolo
n acea zi a fost mngiere, pentru c i cei din iad, necai fiind n lacrimile durerii lor, se
bucurau, ndjduind c Maica Domnului va mijloci i pentru cei dintru adncul iadului, va
mijloci la Fiul su, la Mntuitorul nostru Iisus Hristos, s i izbveasc i pe cei de acolo. Cu
att mai mult noi, cei de pe pmnt, ne punem ndejdea n marele ajutor i n rugciunile
Maicii Domnului ctre Preasfnta Treime. Prin urmare Maica Domnului nu este numai
ndejdea noastr, a celor de astzi, ci a fost i a prinilor notri, i a strmoilor notri. Iat c
n ea i pun ndejdea i cei dintru adncuri i se bucur i cei din cerul mpriei lui
Dumnezeu. Mngiere n tot universul, pentru c la acel hram n am prznuit naterea doar a
unei fecioare oarecare, ci a celei mai sfinte dintre fecioare, Aleasa Cerului. Cte fecioare
cinstite n or fi fost n vremea aceea, la plinirea vremii, cum spune Sfntul Apostol Pavel la
Galateni 4, 4: la plinirea vremii, venit a Hristos n lume Ei, cte fecioare or fi fost n
vremea aceea! Dar una a fost aleas s fie scar pe care s coboare Dumnezeu la noi. Aceea
era fecioara Mariam din Nazaret. La naterea acestei sfinte i binecuvntate de Dumnezeu
Fecioare, am putea spune c Dumnezeu a frmntat din nou creaia Sa. Era czut i a
frmntat o Dumnezeu din nou. i ce frmnt Dumnezeu ce este? Prescur. Iat, Maica
Domnului a fost frmnttur din cei doi prini, Ioachim i Ana, i mult har de la Dumnezeu!
Iat prescura din care S a nscut apoi Fiul lui Dumnezeu! .

Oare cu ce ndejde duc cretinele noastre prescura aceea la Sfntul Altar? Oare n o duc cu
ndejdea ca prescura aceea s devin iari Dumnezeu? Cu ce ne mprtim noi n chip
vzut? Cu prescura frmntat de maica sor cretin cu lacrimi i cu rugciune. La slabele i
neputincioasele noastre rugciuni, prescura aceea se face Hristos, din Care ne mprtim noi,
cei cu buze pline de pcate. Oare cum Se odihnete Hristos pe buzele mele i n inima mea
plin de pcate n viaa aceasta? Mare eti, Doamne! Mare vei rmne ntru venicie, de poi
de attea ori s vii i s nu i fie scrb de buzele i de inima mea cea plin de pcate! A a a
venit i la aceast frmnttur binecuvntat de Dumnezeu, Fecioara Maria din Nazaret,
Arhanghelul Gavriil aducndu-i veste din cer. O asemenea veste nu mai primiser pmntul i
cosmosul niciodat. S au mirat ngerii, cetele cereti, cnd au vzut ce a mai putut Unul n
Treime s fac, s plece dintre ei Hristos, Care este nconjurat de mulimi nenumrate de
ngeri, arhangheli n slava i strlucirea cea mai curate a cerului i a venit s Se
slluiasc ntr o prescur de pe pmnt. De atunci se mir ngerii pn astzi. Dac ai fi
privit la cer n timpul Sfintei Liturghii, ai fi vzut ci ngeri sunt deasupra sfintei mnstiri.
i toi s au minunat cum iari a venit Hristos la cei pctoi, la cei ce n au pregetat s vin la
ospul pe care l a oferit Hristos n cinstea Naterii Maicii Sale.. Ct cinste s fi fost
chemai la acel praznic pe care Hristos l a pregtit! Noi I am mulumit lui Dumnezeu, am
mulumit maicii staree i maicilor, tuturor celor care ajut sfnta mnstire, care au muncit
acolo i care ne au ateptat cu bucurie. Dar nu tiu dac L au vzut maicile, sau cei care au
lucrat acolo, nu tiu dac L au vzut i pe Hristos, cnd a pregtit El mnstirea pentru
sufletele noastre i pentru noi, s ne simim ca n Rai la praznicul naterii Maicii Sale.

Ci dintre noi mai pregtim astzi un praznic sfnt i binecuvntat de ziua maicii noastre?!
Celor care sunt n via nu le mai ducem o floare, celor care au plecat dintre noi, de ziua
maicii noastre nu mai ajungem la mormnt s i punem o lumnare. V ndemn s nu v uitai
aa de repede mamele!

M am bucurat s vd atunci la mnstire surori n vrst plngnd cu mine. Trecuser zeci de

ani de cnd ele nu mai aveau mame. Cine credei c le au mai mngiat dup ce n au mai avut
mame? Credei c, pe pmnt, n afar de binecuvntata mn a mamei, mai mngie cineva?
Spunei mi dac, n afar de mam, v a mai mngiat cineva pe obraz sau v a ters vreo
lacrim din ochi!

Hristos Domnul, an de an, la nceputul toamnei mbelugate, pregtete iari ce are ndestul
i El pentru cea care L a purtat n brae cnd era Dumnezeu i Prunc pe acest pmnt. Iat
cum ar trebui s ne comportm noi n relaia noastr cu prinii notri, cu mama i cu tata!
Iat c este mult bucurie n cer, cnd dup o Sfnt Liturghie se face pomenirea prinilor i
se merge i la mormntul lor! Cnd v ducei la mormntul prinilor n cimitir, la mormntul
soilor, al fiilor sau fiicelor, s tii c nu v ducei la o cruce rece, nu v ducei la un mormnt
unde zac n rn, n ateptarea nvierii celei de obte, osemintele prinilor.

Atunci cnd mergei la mormintele prinilor, nu v ducei, de fapt, la cimitir, ci v ducei n

Rai, unde sunt ei, sau v ducei n iad, dac de acolo auzii plnsete i suspine care spun:
Pomenete m! sau Pomenii ne i s nu ne uitai! ntindei ne mna i ridicai ne prin
rugciunile, prin milostenia voastr i prin rugciunile Maicii Domnului! Scpai ne din
lanurile iadului!

ndemnul meu este s mergei i n Rai, dar mai ales la cei care sunt n iad, cobori la
mormintele lor, la cei despre care tii c au murit nemprtii ori nempcai cu mama sau
cu tata, cu sora sau cu fratele, ori nempcai cu Dumnezeu.

Mergei i scoatei din iad, cci prin rugciunile i prin milostenia dumneavoastr mult
mngiere i mult bucurie vei aduce!

I.P.S. IOAN SELEJAN, Arhiepiscopul Timioarei i Mitropolitul Banatului

Pe crarea Raiului. Convorbiri duhovniceti cu naltpreasfinitul Ioan, Arhiepiscop al
Munilor, Editura Sophia

Fiina pmntean care a adus cea mai mare bucurie n istoria mntuirii att n cer ct i pe
pmnt, prin faptul c L-a nscut pe Mntuitorul nostru Iisus Hristos, pe ct este de preuit
de poporul drept credincios, pe att este de ignorat de anumii confrai ai notri, protestani i
neo-protestani (zis i pocii), care, paradoxal, se declar i ei buni cretini. i nu doar
ignorat: aceiai confrai nu irosesc nici un prilej de a gri de ru despre ea, ca despre o
femeie oarecare: c n-a fost fecioar, c a mai avut copii etc.

n concluzie, spun ei, nu scrie n Biblie s-o cinstim, iar referirile la ea sunt puine i nu pot
constitui temei pentru a o pomeni n rugciunile noastre. Nu vom rspunde acum tuturor
atacurilor sectare, care sunt cel mai adesea rezultatul ignoranei i al relei credine, dar vom
deschide Sfnta Scriptur i vom arta c, dimpotriv, Maica Preacurat este mult i cu
evlavie pomenit, uneori la vedere, alteori mai tainic.

Ceea ce este la vedere, nu amintim dect foarte pe scurt (i nu integral), cci este uor de
gsit. Exemplificm doar: Arhanghelul Gavriil i aduce din cer mesajul divin, zicndu-i
bucur-te ceea ce eti plin de har!; Elisabeta, verioara sa, o ntmpin, la rndul ei,
rostind binecuvntat eti tu ntre femei!; o femeie din popor, minunndu-se de frumuseea
pildelor rostite de Iisus, exclam spontan: Fericit este pntecele care Te-a purtat i snii la
care ai supt!; iar cnd Mntuitorul nostru i fiul ei se afla pe Cruce, nu numai c n-a uitat-o,
ci, n pofida chinurilor i durerilor dramatice, i-a acordat o atenie special, ncredinnd-o
ucenicului iubit, prin cuvintele: Fiule, iat pe mama ta!.

S lum aminte c a zis mama ta, nu mama Mea. Cu alte cuvinte, s ai grij de ea ca de
propria mam. Aceasta pe de o parte. Pe de alta, trebuie s nelegem c Ioan, n acele clipe,
reprezenta ntreg neamul omenesc, astfel c Iat mama ta! nseamn de fapt Iat mama
voastr, a tuturor!, dup cum Femeie, iat fiul tu! nseamn pentru noi Iat fiii ti, adic
ntreg neamul omenesc!.

Aadar, aceste cteva crmpeie, o dat cu nelesul lor n context, ne ncredineaz despre
buna ei pomenire n Noul Testament. ns, frumuseea surprinztoare a lucrrii dumnezeieti,
pe care o supunem acum ateniei dumneavoastr, const n faptul c Maica Sfnt este mult i
minunat pomenit i n Vechiul Testament. Este adevrat, nu direct, la prim vedere, ci tainic,
prin imagini simbol i cuvinte prooroceti.

Ca s ptrundem mai uor n tainele ctorva dintre ele, este nevoie s ne amintim mai nti c
firul rou al proorociilor Vechiului Testament l constituie referirile la venirea lui Mesia,
nimeni altul dect Iisus Hristos, Care se va nate din Fecioara Maria. De la un capt la altul,
Testamentul Vechi este strbtut de acest fir mesianic att de struitor, nct pe bun dreptate
se poate afirma c Hristos este subiectul nr. 1, cu toate c alte subiecte par s ocupe spaii
mult mai nsemnate.

Aceast realitate l-a inspirat pe unul dintre specialitii n studii biblice, printele profesor de
vrednic pomenire Nicoale Neaga, s publice o carte splendid: Hristos n Vechiul
Testament (Sibiu, 1944). De la acest titlu, nu doar frumos, ci cu total ntemeiere biblic, ne-
am inspirat i noi n titlul cuvntului nostru, Maica Domnului n Vechiul Testament.

Vom vedea, astfel, chiar i numai din cteva exemplificri, c Fecioara Maria este o mare i
sfnt prezen n paginile Vechii Legi, c firul mesianic care prevestete ntruparea
Mntuitorului este mereu mpletit cu cel care proorocete despre lucrarea ei.

Suntem datori, ns, a preciza c referirile la Fecioara Maria nu pot fi sesizate nici de cititorul
grbit, nici de cel care nu apeleaz la tlcuirea unui cunosctor al Sfintei Scripturi. Spaiul
redus programat pentru cuvntul nostru nu ne ngduie s evocm aici foarte multe dintre
locurile care ascund n ele pe Maica Domnului, mai ales c vom aeza, n paralel i cteva
versuri din Acatistul Maicii Domnului.

Aceste versuri traduc admirabil, ntr-un limbaj poetic, mesajele din Scriptur i sunt, de
fapt, ecoul liturgic al proorocirilor despre Fecioara Maria n cultul Bisericii. Nevoii, aadar,
s pomenim doar cteva dintre aceste locuri biblice (i nici acestea pe larg), ndemnm pe cei
care doresc s mearg pn la capt s completeze prin lectur personal ceea ce noi doar
semnalm:
- Facere 3, 15 (Protoevangheliul): Dumnie voi pune ntre tine i ntre femeie, ntre
smna ta i smna ei; aceasta i va zdrobi capul, iar tu i vei nepa clciul.... Sunt
cuvintele rostite de Dumnezeu la adresa arpelui, ndat dup cderea protoprinilor notri,
Adam i Eva, n pcat. Femeia care va zdrobi capul arpelui (diavolul) va fi Maica
Domnului, numit de Sfinii Prini Eva cea Nou, iar smna ei este Mntuitorul Iisus
Hristos. Pe acest temei, un vers al acatistului spune: Bucur-te, izbvirea lacrimilor Evei;

- Facere 28, 11-19 (viziunea lui Iacov la Betel): i a visat c era o scar, sprijinit pe
pmnt, iar cu vrful atingea cerul. Sfinii Prini vd n aceast scar pe Maica Domnului,
care, ca mam a Mntuitorului, a mijlocit unirea pmntului cu cerul. De aceea n acatist,
versificatorul glsuiete: Bucur-te scar cereasc, vzut de Iacov!;
- Ieire 3, 2 (viziunea lui Moise): Iar acolo (la Horeb) i s-a artat lui Moise ngerul Domnului
ntr-o par de foc, ce ieea dintr-un rug; i a vzut c rugul ardea, dar nu se mistuia. Rugul
o prevestete pe Maria, care, pmntean fiind, nu numai c n-a ars primind n ea focul,
adic pe dumnezeiescul Prunc, ci a rmas fecioar. Iar acatistul zice: Bucur-te, rugul cel
nears, mai nainte vzut de primitorul legii, Moise;

- Ieire 16, 33 (vasul cu man): Iar Moise a zis ctre Aaron: ia un vas de aur i pune n el un
omer cu man i pune-l naintea Domnului. Mana, se tie, a fost mncarea dat de
Dumnezeu poporului israel n pustie. Aceast hran este un simbol al Sfintei Euharistii,
Trupul i Sngele Domnului. Iar vasul (numit i nstrap) o simbolizeaz pe Maica Sa. Ei
bine, acest vas, mpreun cu tablele legii i toiagul lui Aaron, au fost aezate n chivotul
mrturiei (Ieire, 16, 34). Astfel, chivotul nsui o simbolizeaz tot pe Maica Domnului i de
aceea alctuitorul acatistului zice: Bucur-te, chivot nsufleit, al sfineniei Domnului;

- Numeri 17, 8 (toiagul lui Aaron): Iar a doua zi a intrat Moise i Aaron n cortul adunrii i
iat toiagul lui Aaron, din casa lui Levi, odrslise, nmugurise, nflorise i fcuse migdale.
Toiagul, spun Sfinii Prini, este Fecioara Maria, despre care n acatist citim: Bucur-te,
toiagul lui Aaron, care a odrslit neputreziciunea, adic pe Hristos Cel Care a nviat,
nesuferind putreziciune n mormnt.

Dup cum se poate observa, am adus la vedere doar cteva imagini simbol, nu i proorocirile
mesianice (prezente n Vechiul Testament ntr-un numr impresionant) care, o dat cu
referirile la Mntuitorul, fac trimitere i la Maica Sa.

Aceste trimiteri pot constitui, desigur, subiectul altei cuvntri, care s aib ca generic un
verset din acelai acatist al Maicii Domnului, foarte frumos i sugestiv: Bucur-te, plinirea
vestirii proorocilor.

Pentru cuvntul de acum, ndemnm nc o dat pe toi cretinii notri s nu se limiteze doar
la puinul pe care l-am extras noi din Scriptur, ci s citeasc i contextul n care s-au fcut
acele referiri care ascund n ele pe Maica Domnului.
Totodat, s citeasc cu atenie ntreg Vechiul Testament, n care vor descoperi singuri i alte
locuri care griesc tainic despre ea, de mare frumusee n exprimare.

Cunoscndu-le, ni se va lumina pe deplin realitatea prezenei Maicii Preacurate n paginile

Testamentului Vechi, fiind apoi n msur a-i lumina i pe ali confrai ai notri, care, din
felurite pricini, nu-i recunosc sfinenia de mam.

Cci ea este nu doar Maica Mntuitorului nostru, ci i a noastr, a tuturor celor care avem
ndejde de mntuire prin rugciunile ei. Amin.

Pr. Vasile Gordon

Nasterea Maicii Domnului este sarbatorita pe 8 septembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta
in popor sub numele de Sfanta Maria mica, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului
care poarta denumirea de Sfanta Maria mare. Este prima sarbatoare cu cruce rosie din noul an
bisericesc, an care incepe pe 1 septembrie.

Sfintii Parinti au randuit ca aceasta sarbatoare sa fie praznuita pe 8 septembrie, pentru ca 8

este cifra vesniciei, a vietii vesnice. Aceasta zi ne aminteste si de faptul ca noi suntem
chemati sa intram in Imparatia cea vesnica a iubirii Tatalui, Fiului si Sfantului Duh.

Din Maica Domnului S-a nascut ca Om, Fiul lui Dumnezeu cel Vesnic. Prin acordul ei si prin
lucrarea Sfantului Duh, ea a dat trup Fiului Vesnic al lui Dumnezeu. De aceea Biserica o
preamareste ca fiind mai cinstita decat Heruvimi si mai marita fara de asemanare decat
Serafimii pentru ca fara stricaciune a nascut pe Dumnezeu Cuvantul.

Cinstirea pe care Biserica i-o acorda este mai presus de cea a sfintilor si ingerilor, dar nu este
identica si nici superioara fata de cea daruita lui Dumnezeu.

Maica Domnului s-a nascut din parintii Ioachim si Ana, inaintati in varsta, ca rod al
rugaciunii lor. Ioachim provenea din casa lui David si Ana din cea a lui Aaron, asadar erau de
neam imparatesc si preotesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru ca in trecut, cei care
erau lipsiti de copii, erau socotiti ca fiind lipsiti de binecuvantarea dumnezeiasca. Si din acest
motiv erau ocarati de oameni.

Insa Dumnezeu a ascultat rugaciunea lor si le-a daruit-o pe cea care avea sa devina salasul lui
Hristos. Daca Fiul lui Dumnezeu Si-a ales drept mama pe cea mai buna dintre noi, e de ajuns
sa intelegem in ce curatie au trait parintii ei de s-au invrednicit de un asemenea dar.

Amintim ca parintii Ioachim si Ana fagaduisera lui Dumnezeu ca daca vor avea un copil il
vor inchina Domnului. Din acest motiv, Maica Domnului a fost dusa la Templul din Ierusalim
la varsta de 3 ani. Iar in acest Templu, Maica Domnului se va pregati sa devina templu viu,
adica cea din care Hristos va lua firea omeneasca pentru a o indumnezei.
Informatiile pe care le avem in legatura cu Nasterea Maicii Domnului nu vin din Sfanta
Scriptura, ci din scrierile apocrife. Cea mai importanta sursa in acest sens o reprezinta
Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din secolul al II-lea.

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului este prezenta si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni,
despartiti de Biserica Ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Tinand seama de acest
lucru, putem spune ca sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului s-a statornicit intre Sinodul III
ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).

La multi ani celor ce poarta numele Sfintei Fecioare Maria.

Adrian Cocosila

Sunt bucurii de taina care nu se lasa spuse, ci stau ascunse in inima omului, care traiesc
singure si mor o data cu omul. Sunt bucurii care tac si bucurii care vorbesc. Sunt bucurii in
familie care nu trec pragul casei multa vreme sau poate niciodata. Dar sunt uneori bucurii
nebanuite care nu incap intr-o singura inima de om, care se cer vestite si altora, pentru ca
deodata mai multe inimi sa simta binecuvantarea lor.

O bucurie ca aceasta, dupa care a suspinat mii de ani toata lumea, s-a revarsat astazi peste tot
pamantul, prin Nasterea Maicii Domnului. Mica la inceput si neluata in seama, bucuria
nasterii Fecioarei Maria nu trece pragul casei batranilor si dumnezeiestilor ei Parinti Ioachim
si Ana.

Dar in putina vreme, bucuria aceasta a patruns pe ulitele micului Nazaret, a strabatut Galileea,
a cuprins Ierusalimul, a umplut tot pamantul, de la margini pana la marginile lui, a fost
purtata de secole, a fost purtata si cinstita cu atata credinta si evlavie de inaintasii nostri si
impodobita cu alese rugaciuni si cantari de lauda inaintea Maicii Domnului. Bucuria nasterii
Preasfintei Fecioare Maria a batut astazi si la usile noastre, a razbit in inimile noastre si ne-a
indemnat sa ne adunam in sfintele biserici, pentru ca impreuna sa ne bucuram duhovniceste,
sa ne rugam, sa cantam si sa cerem ajutorul Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare,
cinstind nasterea ei cu tot ce avem in noi mai curat, mai bun, mai ales.

Asa ne-au crescut si invatat parintii nostri, asa ne-au deprins stramosii nostri, asa ne-au
poruncit sa facem toti sfintii Bisericii noastre. Nu este sfant care sa nu fi adus macar un
cuvant de lauda Maicii Domnului, aceleia prin care a venit mantuirea a toata lumea. Pe ea au
cinstit-o ingerii din cer si oamenii de pe pamant. De ea au vestit proorocii.

Pentru ea a grait Fiul lui Dumnezeu. Pe ea au laudat-o Sfintii Apostoli. Numele ei l-au
pomenit adesea mucenicii in lanturi, cuviosii in pustietati, mamele la capataiul copiilor,
fecioarele in focul rugaciunii, batranii in ceasul sfarsitului, bolnavii in vapaia durerilor,
orfanii in vremea ispitelor, vaduvele in saracia lor, sarmanii in lipsa lor, calatorii in primejdii,
copiii in primii lor ani de viata.
Pe Maica Domnului o cinstesc deopotriva si puterile de sus si crestinii de jos, cetele ingeresti
si neamul omenesc, serafimii din cer si calugarii de pe pamant, tronurile ceresti si domniile
pamantesti, heruvimii si arhanghelii, ingerii si sfintii, crestinii de peste tot dimpreuna cu toata
suflarea. Se cuvine dar ca si noi sa laudam pe Nascatoarea de Dumnezeu, pogorandu-ne cu
mintea in micul Nazaret, acolo unde a rasarit prima bucurie in lume, prin nasterea Fecioarei
Maria.

Veniti deci, iubitorilor de praznic, sa vedem ce lucru minunat s-a petrecut astazi in casa lui
Ioachim. Veniti, maicilor iubitoare de copii, sa vedem pe cine tine in brate Ana.

Veniti, mireselor gatite cu podoabe omenesti, sa vedem ce Mireasa fara de barbat Iisus
Hristos Si-a pregatit. Veniti, aleselor fecioare, sa vedem ce Fecioara neintinata astazi in lume
s-a nascut.

Veniti cu totii, frati crestini, sa vedem de cine vorbeste Isaia, de cine se veseleste David, pe
cine lauda arhanghelul Gavriil, pe cine praznuieste acum Biserica Domnului.

Veniti sa vedem pe cine a nascut la batranete Ana cea stearpa, de ce se bucura asa de mult
batranul Ioachim, de ce zambesc pacatosii in iad, pentru ce salta sfintii in cer, de ce nu mai
ofteaza Eva, de ce tace saracul Adam.

Veniti sa vedem de ce se bucura astazi toata crestinatatea, de ce suna asa frumos clopotele, de
ce se impodobesc astazi sfintele biserici cu atatea flori si cantari de lauda.

Veniti, sfintilor, sa laudam astazi pe cea mai aleasa dintre sfinti. Veniti, ingerilor, sa cinstim
acum pe cea mai cinstita decat heruvimii si mai fara de asemanare decat serafimii. Veniti,
Sfintilor Apostoli, sa preamarim pe aceea care mai inainte de voi pe Hristos L-a propovaduit.
Veniti, mironositelor femei, sa praznuim pe aceea care mai inainte decit voi langa crucea lui
Iisus a suspinat. Veniti, maicilor, ca pe Maica vietii noastre intr-un glas s-o laudam. Veniti,
fecioarelor, ca pe Fecioara cu cantari de bucurie sa o preamarim. Veniti, pruncilor, ca pe
Prunca Maria cu faclii s-o intampinam. Veniti pustnicilor, veniti calatorilor, veniti bolnavilor,
veniti muritorilor, ca pe Aparatoarea si Mijlocitoarea noastra astazi sa o aflam si impreuna sa
o laudam. Veniti, frati crestini de pretutindeni, sa intindem acum maret ospat de bucurie in
casa lui David, ca astazi s-a nascut nadejdea mantuirii noastre. Astazi s-a aratat in lume
lacasul Fiului lui Dumnezeu. Astazi s-a apropiat implinirea vremii, astazi s-a inaltat muntele
cel netaiat, astazi s-a zidit camara cea neumblata, astazi s-a aratat cortul cel ceresc, Astazi s-a
nascut Maria!

Astazi s-a intins scara impacarii intre om si Dumnezeu, astazi s-a aprins rugul cel nemistuit
de foc. Astazi s-a aratat aurora mantuirii noastre pe pamant, astazi s-a sfintit vasul alegerii lui
Hristos. Astazi s-a nascut Maria!
Astazi salta de bucurie crestinatatea, astazi straluceste de lumina soarele, astazi se bucura
luna, astazi se sfatuiesc stelele, astazi se aduna in buchet florile, astazi se unesc in armonie
culorile, astazi intr-un glas rasuna cantarile, caci astazi s-a nascut, in Nazaret, Maria!

Astazi o faclie dumnezeiasca s-a aprins, astazi un trandafir in Nazaret a inflorit, astazi un crin
in Galileea neamurilor a rasarit. Astazi o comoara a lumii s-a descoperit. Astazi s-a nascut
Maria!

Astazi impreuna canta pasarile, astazi dintr-o inima se roaga crestinii, astazi intr-un cuget se
veselesc fecioarele, astazi la un loc se bucura si cele ceresti si cele pamantesti, astazi intr-un
glas canta pruncii, caci astazi s-a nascut roaba Domnului, Maria!

Pentru nasterea Fecioarei astazi sa ne bucuram. Pe crinul cel neintinat sa-L admiram, pe
comoara Nazaretului prin fapte bune sa o castigam, pe margaritarul lumii prin pocainta sa ni-
L cumparam, pe izvorul Harului prin smerenie sa ni-l imprumutam, pe usa cea incuiata prin
cheia rugaciunii sa o descuiem, pe floarea cea aleasa prin milostenie cu noi sa o avem. Pe
chivotul cel ceresc in inimii noastre prin dragoste sa-l purtam, pe Maica Vietii, prin iubire de
mama, mama noua sa ne-o castigam, pe Biserica cea vie, pe mijlocitoarea noastra, pe Prunca
Fecioara Maria cu netacute slavoslovii si cantari de lauda de-a pururi sa o laudam.

Pentru ca astazi Mijlocitoarea noua sa ne-o mostenim, pentru ca astfel inima de mantuire sa
ne-o mostenim, pentru ca astfel, prin rugaciunile ei, raiul si pe Insusi Hristos in dar sa-L
primim. Prin nasterea Maicii Domnului se impaca Nazaretul cu Sionul, Galilea cu Iudeea,
grecul cu evreul, cerul cu pamantul, Dumnezeu cu omul, saracul Iisus cu amaratul Adam.
Prin rugaciunile Maicii Domnului se unesc sfintele biserici, se impaca popoarele, se inteleg
oamenii, se linistesc furtunile, se imblanzesc marile, se potolesc apele ispitelor, se lasa toata
ura si razbunarea. Ea se roaga pentru noi cand ne nastem, ea ne alina ispitele in viata, ea ne
inchide cu pace ochii, ea ne cere loc de odihna la cer, ea se roaga pentru noi la judecata.

Iubiti credinciosi,
Negraite si necuprinse de limba sunt darurile si binefacerile de care ne impartaseste
intotdeauna Maica Domnului, daca alergam la ajutorul ei cu credinta in toate zilele noastre.
De aceea, toti cei ce voiti sa va mantuiti cereti mila Maicii Domnului si nu va leneviti, rugati-
va si nu dormiti, cantati Domnului si nu-L injurati, binecuvantati si nu blestemati, pe saraci
miluiti-i si nu va scumpiti, pe bolnavi cercetati-i si nu va ingretosati, pe calatori odihniti-i si
nu va impotriviti, la sfanta biserica veniti si nu va trandaviti. La Domnul veniti si-n pace sa
fiti, din dragoste dati ca in dar sa luati. Prin rugaciune mereu sa va intalniti, unii pe altii va
ajutati, va imbarbatati, va mangaiati si intr-un glas pe Sfanta Fecioara Maria, care astazi s-a
nascut, cu alese rugaciuni si frumoase cantari sa o laudati, cu bucuria nasterii ei peste noi din
belsug sa vina.

Insa nimeni din cei pacatosi si nepocaiti sa nu indrazneasca cu buze intinate si cu inimi
necurate a lauda pe Nascatoarea de Dumnezeu. Nimeni din cei ce zac in desfranari sa nu
cuteze fara lacrimi a saruta icoana celei mai curate Fecioare pe care o lauda cerul si pamantul.
Nimeni din femeile cele ucigase de prunci, care nu vor sa fie mame, sa nu indrazneasca, mai
inainte de a parasi pacatul, a cere ajutorul aceleia care prin nasterea ei a fost cea mai sfanta
Mama din cate au trait pe acest pamant. Nimeni din cele ce se rusineaza de nasterea de fii sa
nu se apropie razand sa vada rodul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, care a fost din veci aleasa
sa fie Mama lui Hristos si Mama noua tuturor. Nimeni din pruncii si copii cei neascultatori de
parinti sa nu caute in graba ajutor de la Fecioara si Prunca Maria, care a fost smerita roaba si
in toate ascultatoare. Nici cei ce injura de cele sfinte, nici cei plini de ura, nici cei mincinosi,
nici cei betivi, nici cei ce nu iarta, nimeni din cei pacatosi sa nu astepte ajutorul Maicii
Domnului daca mai intai nu se vor ierta, nu se vor cai, nu se vor pocai. Iar cei ce va caiti de
pacate, cei ce va ganditi la moarte, cei ce voiti prin spovedanie sa puneti inceput de viata
noua, toti acestia veniti, indrazniti, apropiati-va, va asteapta Mantuitorul nostru. Veniti, caiti-
va, iertati-va, spovediti-va, bucurati-va, va asteapta Maica Domnului, a carei nastere acum o
praznuim. Veniti, de cele vechi lasati-va, in haina noua va imbracati, va asteapta sfintii din
cer, va asteapta Biserica, va asteapta preotii sa va vina in ajutor, numai sa veniti.

Iubiti credinciosi,
Stiut sa ne fie ca fiecare om se naste in lume pentru a indeplini unul sau mai multe roluri
pamantesti si dumnezeiesti. Unii se nasc pentru a purta si ei chinurile nasterii de fii; altii se
nasc pentru a creste cu truda copii, iar altii, pentru a se bucura de ostenelile urmasilor lor.
Unii se nasc pentru a fi numai copii, altii pentru a fi tata si mama de copii, iar altii pentru a fi
copii fara parinti sau parinti fara copii. Unii se nasc numai pentru a asculta, altii mai mult
pentru a invata cele de folos, iar altii pentru a face cele bune. Unii se nasc pentru a se veseli,
altii mai mult pentru a suferi, iar altii pentru a alina durerile si lacrimile cele omenesti. Deci
toti oamenii se nasc pentru a se bucura de paine, de libertate si de soare. Toti se nasc pentru a
munci, pentru a suferi, pentru a muri. Dar cel mai mare rol pe care il au de indeplinit oamenii
pe pamant este acela de a-L cunoaste, de a crede si de a-L slavi pe Dumnezeu. Acesta este
rolul obligatoriu si comun tuturor oamenilor, spre deosebire de rolurile cele pamantesti care
nu sunt nici obligatorii, nici comune tuturor.

Spre convingere, sa aducem in mijloc iarasi pilda Maicii Domnului. Fecioara Maria nu s-a
nascut pentru sine. Ea s-a nascut pentru altii, pentru toata lumea. Ea s-a nascut tocmai pentru
a purta in pantecele, in inima si in bratele ei cele sfinte pe Hristos, pentru a se face prin
smerenie roaba Domnului si pentru a fi noua oamenilor pilda vie si vrednica de urmat. De
aceea Maica Domnului, prin alegerea si prin sfintenia vietii ei, este cea mai mare purtatoare
de Dumnezeu (teofoare), pe care o cinstesc si ingerii din cer, si sfintii toti, si oamenii de pe
pamant.

Pe ea o cinstesc slavitii serafimi si infricosatorii heruvimi. Pe ea o lauda sfintii din cer si

oamenii de pe pamant. Pe ea o cinsteste intreaga zidire. De ea intreaba mereu Adam. Pe ea o
cauta Eva. Dupa ea suspina mamele. La mila ei alearga vaduvele. In nadejdea ei se lasa
pacatosii. Sub acoperamantul ei stau suferinzii. La ajutorul ei alearga calatorii. Pe ea o striga
muritorii. Si tot la mijlocirea si rugaciunile ei alergam si noi pacatosii.
Dar pentru a ne bucura intotdeauna de ajutorul si mijlocirea ei, noi cei ce ne bucuram astazi
de nasterea ei, si pentru ca bucuria noastra sa fie deplina, suntem datori sa urmam vietii ei
celei ingeresti, adica sa ne facem si noi purtatori de Dumnezeu, prin cunoasterea si prin
pazirea poruncilor Lui. Caci mai intai de toate pentru aceasta ne-a facut Dumnezeu.

Tot crestinul care asculta de Hristos, care iubeste calea Bisericii, care petrece cu toti in
dragoste, care face mila cu cel sarac si care nu uraste pe nimeni afara de pacat, acela este un
adevarat crestin un purtator de Hristos. Iar cel care nu iubeste Biserica, care pe toti uraste si
nu iarta, care nu se spovedeste, nu se uneste cu Preacuratele Taine, acela este lipsit de darul
Duhului Sfant, este lasat prada diavolului si se ridica prin pacat impotriva lui Hristos.

Deci daca voim sa-L purtam pe Iisus Hristos in inimile noastre, sa urmam pilda Maicii
Domnului, a carei nastere astazi o praznuim. Sa purtam in inima frica lui Dumnezeu. In suflet
sa purtam dumnezeiasca dragoste. In minte sa tinem mereu gandul mortii. Pe buze cuvintele
sfintei rugaciuni. In ochi sa avem lacrimi de cainta, iar pe fata sa purtam bucuria impacarii si
a unirii cu Hristos.

Sa ne facem casa biserica prin milostenie si rugaciune, iar nu pestera a iadului prin betie si
desfranare. Bratele leagan de copii, iar nu unelte ale pacatului. Sa-i facem pe copii fii ai
Bisericii si ai societatii, iar nu pravalii ale pierzarii. Asa de vom trai, vom fi adevarati
purtatori de Dumnezeu, iar Maica Domnului, cea mai fierbinte rugatoare pentru noi, prin ale
carei rugaciuni se vor revarsa peste noi si bucuriile Nazaretului si indestularea vietii si
fericirea raiului, va fi cu noi. Amin.

Parintele Iachint al Putnei, Editura Bizantina

Preasfnta nu doar c a respectat Legea lui Dumnezeu, dar a i fcut din voia Lui propria ei
voie. S-a lsat pe sine n minile lui Dumnezeu, a primit cuvntul Lui i L-a primit n pntece
pe Fiul Su: "Iat, roaba Domnului, fie mie dup cuvntul tu". Sfntul Nicolae Cabasila
spune: "Cuvintele acestea au prefcut pmntul n cer. Au golit iadul de cei legai acolo. I-au
fcut pe oameni locuitori ai cerurilor. Au unit laolalt ngerii cu oamenii".

Atunci cnd o femeie, auzindu-L vorbind pe Hristos, a fericit-o pe Maica Domnului, cea care
L-a nscut i L-a hrnit la piept, Domnul a spus: "Aa este, dar fericii sunt cei ce ascult
cuvntul lui Dumnezeu i-l pzesc (Luca 11, 28). Aadar, n afar de Maica Domnului, cea
care L-a nscut o singur dat pe Dumnezeu Cuvntul, fiecare om care aude cuvntul Lui
Dumnezeu i-l pune n lucrare n viaa sa, se face i el prta acestei binecuvntri, fiindc,
fiecare se gsete n acel moment, ntr-un anumit fel, n locul Maicii Domnului: ,, Iar El,
rspunznd, a zis ctre ei: Mama mea i fraii Mei sunt acetia care ascult cuvntul lui
Dumnezeu i-l ndeplinesc (Luca 8, 21). Dup cum spune Sfntul Maxim Mrturisitorul,
,,Cuvntul lui Dumnezeu, care s-a nscut o dat, dup trup, se nate continuu, dup Duh, din
iubire de oameni, n cei care doresc. i se face prunc, nscndu-Se nluntrul lor prin virtui.
i se arat atta ct cunoate c poate s fie primit de ctre om.

Maternitatea nu este o idee abstract ci o relaie personal. Este o legtur deosebit care o
leag pe mam de copil i pe copil de mam. Hristos este Om adevrat pentru c s-a nscut
din Fecioara Maria. Iar Fecioara Maria este cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu pentru c
L-a nscut pe Dumnezeu-Omul Hristos. n aceast relaie personal pe care Biserica noastr
o nfieaz n icoane ale Maicii Domnului precum Fecioara cu Pruncul, Hrnitoarea i
Dulcea-Srutare se ntemeiaz, n ntregime, taina mntuirii n Hristos i a restaurrii lumii.
Iar legtura aceasta personal dezvluie caracterul relaiei omului cu Dumnezeu n aceast
nou lume.

ntotdeauna, dar mai ales n epoca noastr, tindem ctre generalizare i globalizare. Vedem
lumea n mod impersonal i vorbim frumos despre om dar nu-l observm pe omul de lng
noi. Astfel, subapreciem persoana uman i trecem cu vederea libertatea sa. ntreaga noastr
civilizaie este o civilizaie tehnocrat, este o ridicare n slvi a globalizrii i a lipsei
libertii. Legturile personale devin, astfel, impersonale i mecanice. Mai mult de att,
legturile personale se fac chiar fr persoane sau chiar cu ,,persoane roboi. Prietenii cei
mai apropiai ai copiilor din generaia nou tind s devin computerele. Cu aceste computere
i petrec cea mai mare parte a timpului (chiar a vieii!) primind drept rsplat pentru aceasta
mecanicizarea lor.

Naterea duhovniceasc a lui Hristos n inima omului arat felul legturii pe care vrea s o
aib cu el. Numai cine l primete pe Hristos n inima sa poate s aib o relaie adevrat,
adic liber i personal cu El. Cea mai nalt form a acestei legturi este Preasfnta, Maica
lui Hristos i a fpturii celei noi. Orice alt relaie cu Hristos, la nivel impersonal sau idealist,
se gsete n afara limitelor noii creaii. Este o legtur juridic ori idealist, dar nu cretin i
bisericeasc.

Prin ascultare de bun voie i lsarea n grija lui Dumnezeu, omul particip, ca persoan
unic i irepetabil, la noua creaie. Triete ca membru al Bisericii, care este Trupul lui
Hristos, Fiul Fecioarei. Biserica Ortodox consider c nu exist, n afar de Trupul lui
Hristos, alt trup/corp mistic, iar acesta s poat fi numit Biseric. Trupul lui Hristos este
unitar i indivizibil. Este trupul care s-a nscut din Fecioara Maria, a fost rstignit, a nviat, i
a stat de-a dreapta Tatlui. Este Trupul cu care se mprtesc cretinii la Taina
Dumnezeietii Euharistii. Acest Trup nate fptura cea nou. Iar acest trup este trmul celor
vii, pe care l-a artat n lume cea care L-a avut n pntece pe Cel nencput, Maria Fecioara,
Maica fpturii celei noi.

Georgios Mantzaridis

Predica la sarbatoarea Nasterii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Inceputul mntuirii
La nceputul acestei luni de septembrie, cu care se deschide i noul an bisericesc,
srbtorim praznicul Naterii Maicii Domnului. Este una dintre cele mai importante srbtori
ale anului, iar aezarea ei chiar la nceputul unui nou ciclu liturgic nu s-a fcut fr o intenie
special, fr voia lui Dumnezeu. Acest nou ciclu liturgic ne reactualizeaz toat taina
mntuirii, pentru a ne face prtai la ea. De aceea slujbele praznicului Naterii Maicii
Domnului, srbtorit asear, la Vecernie i Priveghere, i astzi, la Dumnezeiasca Liturghie,
subliniaz dimensiunea de bucurie ce caracterizeaz aceast prznuire.

Pn la naterea Maicii Domnului, lumea ntreag era prizoniera pcatului i cuprins de o

tristee profund. Prin pcatul protoprinilor, prin toate pcatele omenirii care i-au urmat,
oamenii se despriser de Dumnezeu, se rupseser de singurul Izvor al vieii. Omului i era
cu neputin s refac legtura cu Dumnezeu numai prin propriile sale puteri. Trebuia ca
Dumnezeu s intervin din nou n istoria omenirii pentru a recrea aceast legtur i a fcut-o
prin ntruparea, prin moartea, coborrea la iad i nvierea Fiului Su, a Logosului, a Celei de a
doua Persoane a Sfintei Treimi. Moartea Fiului lui Dumnezeu avea s provoace, n mod
virtual, moartea acestei ordini vechi a lucrurilor caracterizat de pcat i de consecinele sale
tragice, pentru a ajunge la nviere, la redarea vieii divine omenirii desprite pn atunci de
Dumnezeu. Nici mcar drepii Vechiului Testament nu se puteau bucura, dup moartea lor, de
vederea lui Dumnezeu. Desigur c ei nu erau supui la chinuri, dar nu se bucurau de vederea
lui Dumnezeu, de a fi cu Hristos", lucru care a devenit cu putin pentru sfini, pentru toi cei
care adorm n unirea cu Hristos sub semnul noii iconomii instaurat de El i prin El, al crei
nceput este reprezentat de naterea Maicii Domnului. Fiindc mntuirea noastr a devenit
posibil datorit Maicii Domnului, datorit consimmntului ei din ziua Buneivestiri,
referitor la ntruparea lui Hristos.

De aceea, srbtoarea Naterii Maicii Domnului este cntat de slujbele Bisericii ca fiind
adevratul nceput al mntuirii, zorile sau primvara harului; de aceea, ea trebuie s ne umple
inimile de bucurie. Da, naterea Maicii lui Dumnezeu a jucat un rol fundamental n istoria
mntuirii noastre. In acelai timp, ea are i un rol important n viaa noastr duhovniceasc,
deoarece prin intermediul Maicii Domnului putem ptrunde noi nine, pe deplin, n taina
mntuirii. Prin mijlocirea ei permanent, prin sprijinul ei matern ce se realizeaz tocmai prin
intermediul acestei permanente mijlociri pentru noi pe lng Fiul ei, putem intra i nainta n
viaa duhovniceasc. Nu putem spori duhovnicete dac nu recurgem la mijlocirea Maicii
Domnului, dac nu o considerm cu adevrat ca fiind Maica noastr dup har. Ea este cea
care poate s obin pentru noi de la Dumnezeu, prin mijlocirea ei de Maic, harul care ne
configureaz dup Hristos, care ne transform cu adevrat prin intermediul botezului (har
care trebuie s rodeasc de-a lungul ntregii noastre viei cretine prin participarea libertii
noastre susinut de alte haruri), n fii ai lui Dumnezeu n care Tatl s i poat recunoate
chipul, icoan vie a Fiului Su zugrvit n inimile noastre n trsturi de lumin de Duhul
Sfnt, de Duhul Care ne trimite n fiecare clip a vieii noastre duhovniceti harul lui Hristos
Cel nviat, dac ne deschidem cu adevrat inimile pentru a-l primi. De aceea, srbtoarea
Naterii Maicii Domnului reprezint pentru noi izvorul bucuriei celei mai profunde.
In aceast zi am srbtorit i intrarea lui A.M. n Biserica Ortodox. Ritualul primirii la
Ortodoxie arat preocuparea fundamental a Bisericii Ortodoxe de a rmne ntru totul
ntocmai cu Biserica Apostolilor, cu Biserica din primele veacuri cretine. Nu a existat nici o
ruptur, nici o evoluie specific, ntre noi i credina Sfinilor Apostoli, nici ntre noi i
modul n care cretinii din primele veacuri, care erau nc toi unii, triau n Biseric i i
mrturiseau credina.

In formula de primire la Ortodoxie pe care am auzit-o mai nainte, preotul o ntreba pe A.M.
dac accept canoanele (regulile) apostolice, precum i hotrrile stabilite de Sinoadele
Ecumenice i de tradiiile i sinoadele locale, fie c e vorba despre participarea la Sfnta
Liturghie n fiecare duminic, de rnduielile postului sau de alte lucruri. S nu ne gndim c
aceste reguli care prescriu modul de via n Biseric sunt doar nite reglementri artificiale,
care ar fi impuse din exterior. Ele reprezint rodul experienei duhovniceti a nenumrai
sfini. Ele au fost filtrate de toi aceti sfini, Biserica reinndu-le doar pe acelea dintre ele
care aveau o valoare universal, pentru toate timpurile, innd seama de o iconomie care le
permite pstorilor s fie mereu ateni la fiecare persoan i la nevoile ei specifice. Aceste
reguli sunt adevrate pori de intrare n viaa divin, n viaa din Biseric, prin intermediul
crora dobndim harul lui Dumnezeu.

Dobndim acest har prin Sfintele Taine, prin citirea Sfintei Scripturi, precum i prin
practicarea fidel a vieii cretine, prin respectarea tuturor acestor reguli ale Bisericii care,
nc o dat spun, nu sunt nite prescripii arbitrare, teoretice, ci reprezint rodul experienei
sfinilor. Uneori putem s nu le nelegem i chiar s-i vorbim printelui nostru duhovnic sau
unui ierarh, dac avem ocazia, despre ct de greu ne e s le nelegem, ns dac rspunsul
primit este: Aceasta este rnduiala Bisericii i trebuie s o respectai", atunci trebuie s
renunm la toate obieciile noastre i s facem ascultare cu credin. Dac suntem insisteni,
acetia ne pot lsa s facem ce dorim, respectndu-ne libertatea, dar atunci nu vom mai fi sub
ascultare, iar inimile noastre nu vor mai fi deschise pentru a primi acest izvor al harului care
este tradiia Bisericii. De aceea, n cadrul ritualului de primire la Ortodoxie, preotul slujitor
insist asupra acestei fideliti fa de tradiiile Bisericii, deoarece ele ne introduc n duhul
Bisericii, n duhul Evangheliei, n duhul lui Hristos.

i avem obligaia nu numai de a le respecta, ci i de a le iubi. Nu este vorba aici n nici un caz
despre integrism, sau tradiionalism, sau despre vreun conservatorism ngust, ci pur i simplu
de fidelitatea fa de Maica noastr -Biserica, a crei icoan este Maica Domnului pe care o
prznuim astzi. Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu a fost cea dinti Biseric, care a
acceptat ntru totul harul lui Hristos. Dup modelul ei, i viaa noastr trebuie s fie fcut din
aceast consimire, din aceast acceptare a harului lui Dumnezeu care firete, uneori este
contrar gusturilor, ideilor i preferinelor noastre, chiar i acelora care ni se par foarte
duhovniceti i foarte ntemeiate. Trebuie s fim ncredinai de faptul c judecile i cile lui
Dumnezeu nu sunt identice cu ale noastre.
In deplin comuniune cu Maica Domnului, trebuie s facem din ntreaga noastr via o
permanent ncuviinare, o permanent consimire la voia lui Dumnezeu i la acest dar al
harului care ne este transmis n attea moduri n Biseric, dup cum v spun adesea, prin
primirea Sfintelor Taine, prin citirea cuvntului lui Dumnezeu, dar i prin respectarea tuturor
regulilor i rnduielilor Bisericii care nu sunt doar simple reglementri, ci reprezint calea
vieii, cele ce i plac lui Dumnezeu" (Baruh 4, 4).

S o rugm pe Maica Domnului s ne ajute s dobndim harul de a nelege din ce n ce mai

bine toate aceste lucruri, de a le accepta mereu, prin consimire, din tot sufletul i cu toat
bucuria inimii noastre. Treimii Sfinte I se cuvine toat slava, Tatlui i Fiului i Sfntului
Duh, n vecii vecilor. Amin.

Arhim. Placide Deseille

* Rostit la Mnstirea Sfntul Antonie cel Mare" din Vercors, smbt, 8 septembrie 2007.

Sfnta i prealudata Pururea-Fecioar i Nsctoare de Dumnezeu Mria fiind mai dinainte

hotrt prin sfatul pretiutor i mai nainte de veci al lui Dumnezeu, a fost prenchipuit i mai
nainte propovduit de Duhul Sfnt prin diferite imagini i cuvinte ale profeilor, n timpul
mai dinainte hotrt a odrslit din rdcina lui David, potrivit fgduinelor fcute ctre acesta;
cci spune: S-a jurat Domnul lui David adevrul i nu-l va lepda: din rodul pntecului tu voi
pune pe tronul tu [Ps 131,11; 2 Rg 7,12]; i iari: Odat m-am jurat ntru cel sfnt al meu, c
nu voi mini pe David. Smna lui rmne n veac i tronul lui ca soarele naintea mea i ca
luna fcut pentru venicie i care este martor credincios n cer [Ps 88, 35-36]. i Isaia: Toiag
va rsri din Iesei i floare se va nla din rdcina lui [Is 11,1].

Aadar c Iosif se trage din seminia lui David au artat precis preasfmiii Evangheliti Matei
i Luca: Matei coboar pe Iosif din David prin Solomon [Mt 1, 6-16], iar Luca, prin Natan [Lc
3, 23-31]. Amndoi ns au trecut sub tcere genealogia sfintei Fecioare.

Trebuie sa se tie ns c nu era obiceiul la evrei i nici n dumnezeiasca Scriptur s se scrie

n genealogie femei; dar era o lege ca s nu se fac cstorii ntre seminii diferite [Nm 36, 6-
9]. Deci Iosif, coborndu-se din seminia lui David i drept fiind, cci aa mrturisete despre
el dumnezeiasca Evanghelie [Mt 1,19], nu s-ar fi logodit mpotriva legii cu sfnta Fecioar,
dac ea nu cobora din aceeai seminie. Aadar, evanghelitii s-au mulumit s arate numai
linia descendent a lui Iosif.

Trebuie s se tie i aceasta, i anume c era o lege ca atunci cnd murea un brbat fr copii,
fratele lui s se cstoreasc cu femeia celui rposat i s se ridice smna fratelui su [Fc
38, 8; Dt 25, 5-6]. Deci cel care se ntea era dup fire fiul celui de-al doilea, adic al celui
care l-a nscut; iar dup lege al celui rposat.

Din linia genealogic a lui Natan, fiul lui David, Levi a nscut pe Melhi i pe Pantera, Pantera
a nscut pe Bar-pantera, cci aa se numea. Acest Barpantera a nscut pe Ioachim, Ioachim a
nscut pe sfnta Nsctoare de Dumnezeu. Natan a avut femeie din linia genealogic a lui
Solomon, fiul lui David, din care s-a nscut Iacov. Dar cnd a murit Natan, Melhi, cel din
seminia lui Natan, fiu al lui Levi, dar frate al lui Pantera, s-a cstorit cu femeia lui Natan,
mama lui Iacov i din ea a nscut pe Eli. Aadar, Iacov i Eli au devenit frai din aceeai
mam: Iacov din seminia lui Solomon, iar Eli din seminia lui Natan. Eli cel din seminia lui
Natan a murit fr copil i Iacov, fratele lui, cel din seminia lui Solomon, a luat pe femeia lui
i a ridicat smna fratelui lui i a nscut pe Iosif. Aadar, Iosif prin fire este fiul lui Iacov,
care se coboar din Solomon, dar dup lege al lui Eli, care se coboar din Natan.

Ioachim deci s-a cstorit cu cinstita i vrednica de laud Ana. Dup cum Ana cea din
vechime fiind stearp a nscut pe Samuii prin rugciune i fgduin [1 Rg 1,10-11. 20-21],
tot aa i aceasta prin rugciune i fgduin ctre Dumnezeu primete pe Nsctoarea de
Dumnezeu, ca i n aceasta s nu rmn cu nimic n urma femeilor slvite. Aadar, harul
cci aa se tlmcete numele Ana nate pe Doamna cci aceasta nseamn numele
Mria i n adevr, fiind Maica Creatorului, a ajuns Doamna tuturor fpturilor. Se nate n
casa lui Ioachim, care se gsea lng poarta oilor i este adus la templu. Apoi, fiind sdit i
ngrat de Duhul n casa lui Dumnezeu ca un mslin ncrcat de rod, a ajuns locaul oricrei
virtui, deprtnd mintea de orice dorin lumeasc i trupeasc, pstrndu-i astfel feciorelnic
sufletul mpreun cu trupul, dup cum se cuvenea snului care avea s primeasc pe
Dumnezeu; cci El, sfnt fiind, Se odihnete ntru sfini [s 57,11]. Struie deci n sfinenie i
se arat cu vrednicie templu sfnt i minunat al Preanaltului Dumnezeu.

Dar pentru c dumanul mntuirii noastre pndea fecioarele din cauza profeiei lui Isaia care
spune: Iat fecioara va avea n pntece i va nate fiu i vor numi numele lui Imanuel, care se
tlmcete: Cu noi este Dumnezeu [Is 7,14], Cel care-i prinde pe cei nelepi n viclenia lor
[Iov 5,13; 1 Co 3,19], ca s amgeasc pe cel care se ngmf totdeauna cu nelepciunea,
tnra e dat de preoi spre logodn lui Iosif cartea cea nou celui care tie carte [Is 29,11], iar
logodna a fost pzitoare a fecioarei i nelare a celui care pndea fecioarele. Iar cnd a venit
plinirea vremii [Ga 4, 4] a fost trimis ngerul Domnului la ea binevestindu-i zmislirea
Domnului [Lc 1, 26-38], i aa a zmislit pe Fiul lui Dumnezeu, Puterea enipostatic a
Tatlui, nu din voina trupului, nici din voina brbatului [In 1,13], adic mpreunare i
smn, ci din bunvoina Tatlui i din conlucrarea Sfntului Duh. i ea a druit Creatorului
posibilitatea s Se creeze, Fctorului s Se plsmuiasc, Fiului lui Dumnezeu i lui
Dumnezeu s Se ntrupeze i s Se fac om din preacuratul i nentinatul ei trup i snge,
pltind datoria strmoaei; cci aa cum aceea a fost plsmuit din Adam fr mpreunare, tot
aa i aceasta a nscut pe Noul Adam, Care s-a nscut potrivit legii naterii, dar mai presus de
firea naterii, cci Cel din Tatl fr mam Se nate din Mam fr tat: potrivit legii naterii,
pentru c s-a nscut prin femeie; mai presus de firea naterii, pentru c s-a nscut fr Tat;
potrivit legii naterii, pentru c s-a nscut la timpul sorocit naterii cci se nate cnd a
mplinit nou luni i trece n a zecea mai presus de legea naterii, cci s-a nscut fr s
pricinuiasc durere; fiindc a aceleia creia nu i-a precedat plcerea nu i-a urmat nici durerea,
potrivit cuvintelor profetului: nainte de a simi dureri, a nscut [Is 66, 7]; i iari: nainte de
a veni vremea durerilor, ea a fugit i a nscut biat [Is 66,7].

Din ea S-a nscut, aadar, Fiul ntrupat al lui Dumnezeu, nu om purttor de Dumnezeu, ci
Dumnezeu ntrupat. N-a fost uns profet printr-o lucrare, ci prin prezena deplin a Celui care
unge, nct Cel care unge s Se fac om, iar cel care a fost uns s Se fac Dumnezeu nu prin
schimbarea firilor, ci prin unirea dup ipostas. Acelai era att Cel care unge, ct i cel care a
fost uns ungndu-Se ca Dumnezeu pe Sine nsui ca om. Cum deci s nu fie Nsctoare de
Dumnezeu cea care a nscut din ea pe Dumnezeu ntrupat? In adevr, este n sens propriu i
real Nsctoare de Dumnezeu, Doamn care stpnete toate fpturile, fiind roab i maic a
Creatorului. Dup cum atunci cnd S-a zmislit Cuvntul a pzit-o fecioar pe aceea care a
zmislit, tot aa i atunci cnd S-a nscut a pzit nevtmat fecioria ei, trecnd numai prin ea
i pstrnd-o ncuiat [Iz 44, 2]. Zmislirea s-a fcut prin auz, iar naterea prin ieirea
obinuit a celor care se nasc, mcar c unii spun poveti c s-a nscut prin coasta Maicii
Domnului; cci nu era cu neputin s treac prin u fr s strice peceile ei.

Rmne, aadar, i dup natere fecioar cea Pururea-Fecioar, necunoscnd deloc brbat
pn la moarte. Chiar dac s-a scris: i nu a cunoscut-o pn nu a nscut pe Fiul ei Cel nti-
Nscut [Mt 1, 25], trebuie s se tie c nti-nscut este cel nscut ntiul, chiar dac ar fi
unicul nscut: nti-nscut arat c s-a nscut ntiul, dar nu indic negreit i naterea altora,
iar pn indic, pe de o parte, sorocul hotrt al unei vremi, dar nu neag timpul ce urmeaz
dup aceasta. Cci zice Domnul: Iat Eu sunt cu voi n toate zilele pn la sfritul veacului
[Mt 28, 20]; aceasta nu nseamn c se va despri dup sfritul veacului, deoarece
dumnezeiescul Apostol zice: i aa pururea cu Domnul vom fi [1 Tes 4,17], adic dup
nvierea obteasc. Cci cum ar fi primit legtura cu brbat, ea care a nscut pe Dumnezeu i
care a cunoscut minunea din experiena celor care au urmat? Departe fie acest gnd! Nu este
lucrul unei raiuni nelepte de a gndi asemenea lucruri i nici ntr-un caz de a le face.

Dar nsi fericita, care s-a nvrednicit de darurile mai presus de fire, durerile de care a scpat
cnd a nscut le-a suferit n timpul patimii Domnului, suportnd sfierea inimii din pricina
comptimirii de mam, pentru c vede omort ca pe un fctor de rele pe Acela pe care l tia
Dumnezeu prin natere, i atunci a fost sfiat de gnduri ca de o sabie. Acest lucru vor s-l
spun cuvintele: i sabie va trece prin nsui sufletul tu [Lc 2, 35]. Dar bucuria nvierii, care
propovduiete Dumnezeu pe cel care a murit n trup, preschimb durerea.
SFNTUL IOAN DAMASCHIN

Articol preluat din cartea "Nasterea, Viata si Adormirea Maicii Domnului. Trei Vieti
bizantine" de Epifanie Monahul, Maxim Marturisitorul, Simeon Metafrasul; Editura
Deisis

Naterea Maicii Domnului (8 septembrie)

Naterea ta, Nsctoare de Dumnezeu, bucurie a vestit la toat lumea:

cci din tine a rsrit soarele dreptii, Hristos Dumnezeul nostru;
i, dezlegnd blestemul, a dat binecuvntarea i, omornd moartea,
ne-a druit viaa cea venic.
(Troparul Srbtorii)

Iubii frai i surori ntu Domnul

Cuvntul Mntuitorului ctre Nicodim, fariseul care venise la Dnsul n ceas de noapte, ne
spune cel mai bine despre imensa Iubire a lui Dumnezeu fa de oameni, fpturile pe care le-a
creat dup ,,chipul i asemnarea Sa, dar care au deczut grav prin pcat i neascultare: "Cci
Dumnezeu aa de mult a iubit lumea, nct pe Fiul Su Cel Unul-Nscut L-a dat ca oricine
crede n El s nu piar, ci s aib via venic. Cci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Su n lume
ca s judece lumea, ci ca s se mntuiasc, prin El, lumea (Ioan 3; 16-17). Ele sunt cheia
ntregii opere de mntuire a lumii. La rutatea i rtcirea omului, Dumnezeu a rspuns cu
Iubire. La ndeprtarea oamenilor de Creatorul lor, Dumnezeu a rspuns cu cea mai mare
apropiere, venind nsui n mijlocul oamenilor, prin Fiul Su, pe Care L-a trimis ca Mntuitor
al lumii. Aceea prin care a fost posibil n-omenirea Logosului divin, este cea pe care Biserica
o prznuiete n mod deosebit astzi. Sfnta Fecioar Maria, vasul ales n care s-a slluit a
doua persoan a Sfintei Treimi n chip minunat, de la Duhul Sfnt, druind din trupul su curat,
un trup omenesc Celui de necuprins, Dumnezeului cel venic.

Dup srbtoarea Buneivestiri (25 martie) i cea a Adormirii Maicii Domnului (15 august),
praznicul Naterii Maicii Domnului (8 septembrie) reprezint nc o mare srbtoare nchinat
Preacuratei Fecioare Maria. Este prima mare srbtoare a anului nou bisericesc (nceput la 1
septembrie). O nchinm Celei mai de seam fpturi a neamului omenesc. Cci Celei din care
S-a nscut Fiul lui Dumnezeu Mntuitorul, i datorm tot respectul nostru, preacinstirea i
venerarea, cci rolul pe care l-a jucat n planul divin de mntuire a lumii a fost unul hotrtor.
A dat natere Mntuitorului, L-a crescut cu mult ngrijire, L-a ocrotit i L-a urmat mai trziu
n tot ce a fcut. Ea va rmne de-a pururi Mama Fiului lui Dumnezeu , dar i mama spiritual
a tuturor cretinilor.
Drept mritori cretini

Catehismul Bisericii ortodoxe spune c: Evlavia Bisericii fa de sfnta Fecioar face parte
intrinsec din cultul cretin. Maica domnului, Fecioara Maria este pe bun dreptate cinstit de
Biseric printr-un cult deosebit. Din cele mai vechi timpuri, sfnta Fecioar e cinstit sub titlul
de Nsctoare de Dumnezeu, sub a crei ocrotire credincioii alearg rugndu-se n toate
primejdiile i nevoile.

De aici reinem patru lucruri importante: evlavia ctre Maica Domnului face parte intrinsec
din cultul cretin, ceea ce vrea s spun c acela care nu o cinstete pe aceea pe care a cinstit-o
Fiul lui Dumnezeu nu se poate numi cretin; cultul ce-l acordm Mariei este deosebit fa de
cel acordat lui Dumnezeu, dar i fa de cel acordat sfinilor obinuii; Maria este cel mai mult
cunoscut sub titlul de Nsctoare de Dumnezeu, ceea ce ne intereseaz i pe noi azi cel mai
mult i apoi faptul c n toate timpurile i n toate locurile cretinii au alergat la ocrotirea ei,
ceea ce dovedete temeinicia credinei cretine.

Este natural, dac o cinstim ca Nsctoare de Dumnezeu, s o cinstim i n misterul naterii ei;
fiindc, n-ar fi putut fi Nsctoare de Dumnezeu, dac mai nti n-ar fi fost ea nsi, n naterea
ei, capodopera lui Dumnezeu.

Naterea Maicii Domnului, fiind lucrarea deosebit a lui mai frumoas i mai important dect
creaia ntregului univers, nu o srbtorim ca pe un simplu fapt natural: apariia n lume a unui
copil - dei i acest lucru este minunat, aa cum l relateaz mama macabeilor din Sfnta
Scriptur, cnd i ncurajeaz fiii ca mai bine s moar dect s pctuiasc, spunndu-le: ,,Nu
tiu cum ai fost zmislii n snul meu, nici cum v-am dat duh i via, iar nfiriparea aceasta a
fiecruia nu eu am ntocmit-o. De aceea Creatorul lumii, care l-a zidit pe om de la naterea lui
i care d tuturor via, el v va da iari cu milostivire duh i via (2Macabei 7;22-23).

Omul, prin natere, fiind opera lui Dumnezeu, este o minune a chipului divin (Facere 1; 26-
31). O spune i psalmistul: L-ai fcut cu puin mai prejos de ngeri i l-ai ncununat cu mrire
i slav (Psalmul 8; 6). Sfntul Irineu afirm c omul viu este mreia lui Dumnezeu. Chiar i
pgnii aveau aceast concepie superioar, cum c omul este coroana creaiei, deoarece
Sofocle, renumit scriitor grec din antichitate, o spune clar: Multe sunt minunile lumii, dar cea
mai mare dintre toate este omul (Antigona).

Prin naterea Nsctoarei de Dumnezeu srbtorim mai mult dect un fapt natural sau un
aniversar, srbtorim un mnunchi de mistere ale credinei, adevrate capodopere dumnezeieti
i anume: srbtorim naterea celei zmislite printr-un privilegiu unic al lui Dumnezeu;
srbtorim naterea celei pline de har, fa de care Creatorul, n vederea maternitii ei divine,
nu s-a zgrcit n daruri; srbtorim naterea mamei Fiului lui Dumnezeu i a noastr; srbtorim
naterea reginei ngerilor i a ntregului univers; srbtorim pe aceea care s-a nscut special
pentru a ne da o lecie de credin: fericit pentru c a crezut, c a crezut c se vor mplini cele
spuse ei de la Domnul,aa cum o numete Elisabeta, verioara ei (Luca 1; 45). Srbtorim deci
naterea aceleia care ne deschide calea fericirii pe acest pmnt prin credin. S-a nscut pentru
fericire, dar fericirea se nate din credin; s-a nscut pentru a crede i creznd s fie fericit.

Prin credin, prinii ei, Ioachim i Ana, au continuat s aduc jertfe lui Dumnezeu cu lacrimi
i rugciuni fierbini pn la btrnee, ca Dumnezeu s le dea un urma... Prin credin, Ana,
fiind n vrst naintat, o zmislete n snul ei pe aceea despre care ngerul Domnului o
asigur c va purta numele Maria, care n limba egiptean nseamn binecuvntat de
Dumnezeu; n ebraic Myriam nseamn doamn, stpn, steaua mrii. Prin credin, deja de
la natere, Ioachim i Ana o ofer pe fiica lor, Maria, lui Dumnezeu i desvresc acest act de
recunotin prezentnd-o la templu i ncredinnd-o preoilor nc de la vrsta de trei ani, spre
a nva s-i slujeasc lui Dumnezeu, transformnd credina n caritate.

Prin credin, Maria alege s rmn fecioar; apoi alege logodna cu Iosif, brbatul cel drept;
alege s devin mam a lui Dumnezeu rmnnd fecioar; prin credin l zmislete pe
Mntuitorul Iisus Hristos n sufletul ei, nainte de a-l zmisli trupete n snul ei feciorelnic i
astfel Dumnezeu devine n fiina Mariei Emanuel - Dumnezeu cu noi - i ne d dreptul s-i
cntm: ,,Naterea ta, Nsctoare de Dumnezeu, bucurie a vestit la toat lumea:cci din tine a
rsrit soarele dreptii, Hristos Dumnezeul nostru;i, dezlegnd blestemul, a dat
binecuvntarea i, omornd moartea, ne-a druit viaa cea venic.

Prin credin l nsoete pe Mntuitorul Iisus Hristos de la petera srac din Betleem i pn
pe Golgota; prin credin l ateapt s nvie din mori i dup nlare s-l trimit pe Duhul
Sfnt. Prin credin ne-a devenit ,,mam sub cruce, cnd Mntuitorul Hristos i-a spus: Iat fiul
tu (Ioan 19; 26), identificnd n persoana lui Ioan evanghelistul pe tot cretinul care l urmeaz
pe Hristos pn pe Golgota, conform chemrii personale:,,Dac vrea cineva s vin dup
Mine,s se lepede de sine, s-i ia crucea i s-Mi urmeze Mie. (Matei16,24).

Cnd autorul Scrisorii ctre Evrei vrea s scoat n eviden c cel ce vrea s fie mare n ochii
lui Dumnezeu i s-i moteneasc fgduinele, arat c trebuie s fie credincios i enumer
figurile mari ale istoriei mntuirii: pe Abel, care a adus lui Dumnezeu o jertf mai bun dect
a lui Cain; pe Enoch, care a fost luat de pe pmnt, ca s nu vad moartea; pe Noe, care a
pregtit arca salvatoare; pe Avraam, care a ascultat de glasul Domnului; pe Sara, care a zmislit
la btrnee; pe Isaac, pe Iacob, pe Iosif din Egipt i mai ales pe Moise, care n-a voit s fie fiul
fiicei faraonului, ci a ales s sufere cu poporul lui Dumnezeu etc. Autorul i continu
numrtoarea altor brbai distini i ncheie capitolul al 11-lea cu aceste cuvinte: ,,Toi
acetia,mrturisii fiind prin credin, n-au primit fgduina, deoarece Dumnezeu rnduise
pentru noi ceva mai bun, ca ei s nu ia fr noi desvrirea.

Ceea ce Dumnezeu a ornduit mai bun pentru noi, ca s lum ,,desvrirea", adic justificarea
i fericirea total n Dumnezeu, este credina n Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Prima, care a
luat partea cea mai bun prin credina n Hristos i prin ea fericirea de a fi mai presus de Abel,
Enoch, Noe, Avraam, Sara, Moise i alii, este Fecioara Maria.
Naterea preacuratei Fecioare Maria - fericit pentru c a crezut - are menirea s ne ntreasc
n credina c Iisus este Fiul lui Dumnezeu - iniiatorul i desvritorul credinei noastre (Evrei
12; 2) - are menirea s ne nasc pentru cer, pentru Dumnezeu.

Un nvtor din Israel, cu numele de Nicodim, venea noaptea la Mntuitorul Iisus Hristos, ca
s afle secretul desvririi, fericirii. De ce noaptea? De teama iudeilor i poate pentru ca ziua
s nu fie privit n ochi, ca s i se vad sufletul. Mntuitorul Iisus Hristos i spune:,,Adevr,
adevr i spun, de nu se nate cineva din nou, nu poate vedea mpria lui Dumnezeu. Dar
Nicodim, vznd c Iisus i citete n suflet i pe ntuneric, caut s abat discuia, zicnd:
,,Cum poate omul s se nasc din nou, o dat ce este btrn? Oare poate s intre a doua oar n
snul mamei sale i s se nasc iar? Isus i-a rspuns: Amin, amin, i spun, de nu se va nate
cineva din ap i duh, nu va putea s intre n mpria lui Dumnezeu (Ioan 3;1-5).

Fecioara Maria este prima care s-a nscut de sus, ca noi s ne natem din ap i duh, adic s
ne trim Botezul, s transformm credina n caritate, ca s nu rmn moart, deoarece credina
fr fapte este moart (Iacov 2;16).

Iubii credincioi,

Astzi, ns, se cade s ne veselim, cci s-a nscut pe pmnt Maica Vieii, Fecioara Maria, cea
mai sfnt fiin omeneasc pe care a ales-o Dumnezeu mai nainte de ntemeierea lumii, ca s
nasc pe Iisus Hristos de la Duhul Sfnt n Betleemul Iudeii. S se bucure astzi pruncii i
fecioarele, copiii i tinerii, mamele i vduvele, preoii i clugrii c ni s-a nscut nou mam
duhovniceasc i cea dinti rugtoare, mngietoare i mijlocitoare naintea Preasfintei Treimi.

S mergem deci n Nazaretul Galileii, s-i aducem laude ngereti, pruncii i Fecioarei Maria,
Preacuratei de Dumnezeu Nsctoarei, care s-a nscut din Sfinii Prini Ioachim i Ana, la
btrneile lor. ns, pentru a luda pe prunca i Fecioara Maria, trebuie s avem inim fr
rutate, ca pruncii, i via curat i nentinat de pcate trupeti. Pentru a luda pe aceea care
avea s fie Maica Fiului lui Dumnezeu, trebuie s avem inim de mam, blndee i rbdare de
mam, iubire i mil de mam ctre toi. Altfel, rugciunile noastre, darurile noastre, dac ies
din inimi pline de pcate, de ur i de rutate, nu vor fi primite de Preasfnta Fecioar Maria.

Cu aceste ganduri de bucurie i ndejde i cu inimi pline de mil i smerenie, s intrm n

sfintele biserici i, srutand icoana Maicii Domnului, s-i adresm cu credin aceast scurt
rugciune: Ua milostivirii deschide-ne-o nou, binecuvntat Nsctoare de Dumnezeu
Fecioar, ca s nu pierim cei ce ndjduim ntru tine, ci s ne mntuim prin tine de nevoi, c tu
eti mantuirea neamului cretinesc. Amin.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Biserica Ortodox nva despre Maica Domnului cele predanisite de Sfnta Tradiie i
de Sfnta Scriptur, i zi de zi, o cinstete n Bisericile sale, cernd ajutorul i acopermntul
ei. Cunoscnd faptul c bucurie i aduc doar laudele care sunt pe potriva adevratei sale slave,
Sfinii Prini i imnografii au nlat rugciuni fierbini ctre ea i Fiul ei, pentru a fi nvai
cum s o cinsteasc. ngrdete-mi gndurile mele, Mntuitorul meu; c ndrznesc a luda pe
Preacurata Maica Ta.

Biserica nva c Hristos S-a nscut cu adevrat din Pururea Fecioara Maria. Este de
trebuin pentru noi s mrturisim c Maica Domnului este cu adevrat Nsctoare de
Dumnezeu, pentru a nu cdea n hul; ntruct cei care tgduiesc faptul c Sfnta Fecioar
este cu adevrat Nsctoare de Dumnezeu, nu sunt credincioi, ci ucenici ai fariseilor i ai
saducheilor.

Din Tradiia noastr cunoatem c Nsctoarea de Dumnezeu era fiica btrnilor Ioachim i
Ana; Ioachim se trgea din spia regeasc a lui David, iar Ana din familie preoeasc. n ciuda
neamului lor ales, erau sraci. ns nu acest lucru i supra pe aceti doi oameni plini de
virtui, ct faptul c nu aveau copii i nu puteau ndjdui c urmaii lor l vor vedea pe Mesia.
i iat, odat, fiind dispreuii de evrei pentru nerodirea lor, cu durere n suflet au nlat
amndoi rugciuni ctre Dumnezeu Ioachim n munte, unde se retrsese cnd preotul nu a
voit s-i primeasc jertfa sa la templu, iar Ana n grdina sa, plngndu-i sterpiciunea
acolo li s-a artat un nger care le-a fcut cunoscut faptul c vor nate o fiic. Plini de bucurie,
au fgduit s nchine copilul lui Dumnezeu.

Peste nou luni li s-a nscut o fiic, cu numele Maria, care nc de la o vrst fraged, a artat
cele mai mari virtui. Cnd avea trei ani, prinii si, plinindu-i fgduina, au condus-o cu
alai pe micua Maria n Templul din Ierusalim. A urcat scrile nalte i, prin descoperire de la
Dumnezeu, a fost condus n Sfnta Sfintelor, de ctre Arhiereul care a ntmpinat-o. A adus
cu sine harul lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ei, n templul care pn atunci era fr de
har. S-a stabilit n adpostul pentru fecioare aflat n templu. Druia att de mult timp
rugciunii n Sfnta Sfintelor, nct se poate spune c tria numai n rugciune. Fiind
mpodobit cu toate virtuile, a artat o via deosebit de curat. Era smerit i asculttoare
fa de toi, nu a jignit vreodat pe cineva, nu a spus vreodat cuiva vreun cuvnt aspru, era
blnd ctre toi i nu a primit niciodat vreun gnd necurat.

n ciuda vieii cinstite i fr de prihan pe care o tria Maica Domnului, pcatul i moartea
i-au fcut i ele apariia n faa ei. N-au putut s nu se arate. Aceasta este nvtura corect
i credincioas a Bisericii Ortodoxe n legtur cu Maica Domnului, n ceea ce privete
pcatul strmoesc i moartea.

Era strin de orice cdere provenit din pcat, dar nu era strin de ispitele pctoase.
Doar Dumnezeu este fr de pcat, n timp ce omul va avea ntotdeauna nluntrul su ceva
care va trebui ndreptat i desvrit, pentru a se mplini porunca lui Dumnezeu: Fii sfini,
c Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfnt. Cu ct mai curat i desvrit este cineva, cu
att mai mult ia seama la nedesvririle sale i se consider pe sine nsui din ce n ce mai
nevrednic.

Fecioara, afierosindu-se ntru totul lui Dumnezeu, dei nu a consimit s primeasc vreun
imbold spre pcat, a simit neputina firii omeneti mult mai mult dect alii, i i dorea cu
ardoare venirea Mntuitorului. n smerenia sa, se considera nevrednic chiar de a o sluji pe
Fecioara care l va purta n pntece. Pentru a nu lsa nimic s o abat de la rugciune i
trezvie, Maria i-a fgduit lui Dumnezeu s nu se mrite, astfel nct s-I plac doar Lui n
ntreaga sa via. Era logodit cu btrnul Iosif. Cnd vrsta nu i-a mai ngduit s mai
rmn n templu, s-a stabilit n casa lui din Nazaret. Aici Fecioara a ncuviinat cele spuse de
Arhanghelul Gavriil, care i-a adus vestea mbucurtoare a naterii din ea a Fiului Celui
Preanalt: Bucur-te, ceea ce eti plin de har, Domnul este cu tine. Binecuvntat eti tu
ntre femei. () Duhul Sfnt Se va pogor peste tine i puterea Celui Preanalt te va umbri;
pentru aceea i Sfntul care Se va nate din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema. Maria a
primit mbucurtoarea veste ngereasc cu smerenie i cu supunere. Atunci Cuvntul, ntr-un
mod cunoscut Lui, S-a pogort, i precum El nsui a voit, a venit la Maria i S-a slluit
ntr-nsa. Precum fulgerul lumineaz ceea ce este ascuns, aa i Hristos curete ceea ce este
ascuns n firea lucrurilor. A curit-o i pe Maria, iar mai apoi S-a nscut, pentru a arta c,
acolo unde este Hristos, este de fa curia n toat puterea sa. A curit-o pe Fecioara,
pregtind-o prin Duhul Sfnt, i atunci, pntecele ei, curit fiind, L-a zmislit. A curit-o pe
Fecioar cnd a rmas neatins, ntruct dei a nscut, a lsat-o Fecioar. Nu spun c Maria a
devenit nemuritoare, ci c, luminat fiind prin har, nu a mai fost suprat de dorine
pctoase. Lumina a locuit ntr-nsa, i-a curit mintea, a sfinit Fecioria ei. Pe cea care
era curat dup raiunea omeneasc, El a fcut-o curat dup har.

Maria nu a spus nimnui de apariia ngerului, dar ngerul nsui i-a descoperit lui Iosif
zmislirea minunat a Mariei de la Duhul Sfnt, iar dup naterea lui Hristos, cu o mulime de
cete ngereti, le-a vestit i pstorilor. Pstorii, venind s se nchine Celui Nou-Nscut, au
spus c au auzit de El. Dup ce purtase n tcere bnuiala aruncat asupra ei, Maria a ascultat
i de aceast dat n tcere i a pstrat n inima sa cuvintele despre mreia Fiului ei. Patruzeci
de zile mai trziu a auzit rugciunea de slvire fcut de Simeon i profeia despre sabia care
va trece prin sufletul su. Mai apoi a vzut c Iisus sporea cu nelepciunea, L-a auzit la vrsta
de doisprezece ani nvnd n templu, i toate le-a pstrat n inima sa.

Dei era plin de har, nu nelesese nc n ce va consta lucrarea mntuitoare i mreia Fiului
ei. nelegerea pe care o aveau evreii asupra lui Mesia i era cunoscut, iar simminte fireti o
fceau s se neliniteasc pentru El, ocrotindu-L de lucrri i pericole care puteau prea
exagerate. Drept urmare, la nceput L-a ocrotit pe Fiul ei fr s-i dea seama, lucru care L-a
fcut pe Acesta s arate c rudenia duhovniceasc este superioar celei trupeti. Se nelinitea
desigur pentru cinstea Mamei Sale, dar mai mult dect aceasta, pentru mntuirea sufletului ei
i mntuirea oamenilor, pentru care Se mbrcase cu trup. Maica Domnului a neles acest
lucru, a ascultat cuvntul lui Dumnezeu i l-a pzit. Ca niciun alt om, a avut aceleai
simminte cu Hristos; a purtat fr crtire durerea de mam atunci cnd L-a vzut pe Fiul ei
c este prigonit i c sufer, a fost cuprins de mult bucurie n ziua nvierii, i s-a mbrcat n
ziua Cincizecimii cu putere de sus. Duhul Sfnt care se pogorse peste ea, o nvase toate,
i a condus-o la tot adevrul. Fiind luminat, a nceput s lucreze cu tot mai mult rvn
pentru a nfptui ceea ce auzise de la Fiul ei i Mntuitorul, aa nct s se suie la El i s fie
mpreun cu El.

Sfritul vieii pmnteti a Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu a fost nceputul mririi ei.
Fiind mpodobit cu dumnezeiasca slav, ade i va edea i n Ziua Judecii de Apoi i n
veacul viitor, de-a dreapta tronului Fiului ei. mprete mpreun cu El i are ndrzneal
ctre El ca Maic a Sa dup trup i ca una ce este de un duh cu El, ca una ce a fcut voia lui
Dumnezeu i i-a nvat pe alii. Milostiv i plin de dragoste, i arat dragostea sa Fiului ei
i Dumnezeu, din dragoste pentru neamul omenesc. Mijlocete pentru acesta n faa celui
Milostiv i ngrijindu-se de lume, i ajut pe oameni.

Trecnd prin toate greutile vieii pmnteti, Mijlocitoarea neamului cretinesc vede fiecare
lacrim, ascult fiecare suspin i rugciune fierbinte adresat ei. Mai cu seam alturi de ea
sunt cei care lucreaz n lupta mpotriva patimilor i i doresc fierbinte o via plcut lui
Dumnezeu. Dar i n grijile pmnteti este un ajutor de nenlocuit. A tuturor necjiilor
bucurie i a asupriilor ocrotitoare, a sracilor hrnitoare, a strinilor mngiere, a celor
nvluii adpostire, a bolnavilor cercettoare, al celor neputincioi acopermnt i sprijin,
toiag al orbilor [i al orfanilor ajutor] tu eti Preacurat Maica Dumnezeului Celui Preanalt.
Ndejdea i mijlocirea i scparea cretinilor; ntru rugciuni neadormit Nsctoare de
Dumnezeu, ajuttoarea cea tare a lumii, ziua i noaptea te rogi pentru noi i sceptrele
conductorilor, cu rugciunile tale se ntresc.

Mintea nu poate cuprinde, nici cuvinte nu sunt, pentru a spune mreia Celei ce s-a nscut n
neamul omenesc cel pctos, dar care a devenit mai cinstit dect heruvimii i mai slvit
fr de asemnare dect serafimii.

Sfantul Ioan Maximovici

Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 8 septembrie, Nasterii Maicii Domnului. Inceputul acestei
sarbatori trebuie aflata intre Sinodul III Ecumenic (431) si Sinodul IV Ecumenic (451).

Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului

Pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor, toate sarbatorile imparatesti (inclusiv cele ale
Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregatire, de anticipare sau introducere, numit
preserbare, inainte-serbare sau inainte-praznuire. Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului
este sarbatorita la 7 septembrie. Sarbatorile au, de asemenea, si o perioada de continuare sau
prelungire a serbarii, numita dupa-serbare sau dupa-praznuire. Prin aceste perioade de pregatire
si de prelungire, sarbatorile mari sunt ca soarele care, inainte de a rasari el insusi, isi trimite
razele, iar dupa ce apune, lumina lui staruie inca pe culmi. Ziua cea dintai a inainte-serbarii se
numeste inceputul sarbatoririi, iar ziua ultima a dupa-serbarii se numeste, cu un termen slavon,
odovania, adica sfarsitul, dezlegarea sau incheierea sarbatorii.

Potrivit informatiilor preluate din Liturgica generala a parintelui Ene Braniste, in toata perioada
preserbarii si a dupa-serbarii, pe langa slujba sfintilor pomeniti in zilele respective, se adauga
si cantari, rugaciuni si lecturi din cele in legatura cu praznicul respectiv, iar in ziua odovaniei
praznicului, slujba se pune aproape la fel ca si in ziua insasi a praznicului (omitandu-se doar
paremiile si litia la Vecernie, polieleul si Evanghelia la 'Utrenie, iar Apostolul si Evanghelia de
la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfantului (sfintilor) din acea zi se muta,
adica se oficiaza cu o zi mai inainte sau mai in urma, dupa cum prevede Tipicul sau dupa cum
randuieste cel mai mare.

La fiecare sarbatoare din cursul anului se pune, inca de la Vecernia din ajun, pe iconostasul
(analogul) din naosul (sanul) bisericii, icoana praznicului sau a sfantului sarbatorit. La
praznicele imparatesti, icoanele praznicale (si crucea la sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci) se
pun pe iconostas inca din ajunul preserbarii si raman pe el pana la sfarsitul dupa-serbarii, adica
pana in ziua odovaniei praznicului.

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului

Ca si Sarbatoarea Adormirii, la origine a fost si ea aniversarea anuala a tarnosirii unei biserici

din Ierusalim inchinate Sfintei Fecioare, zidite intre 430-480, pe locul unde, dupa traditie,
fusese casa parintilor Sfintei Fecioare. De-a lungul timpului avem mai multe atestari
documentare, astfel in sec. VI, Sf. Roman Melodul compune pentru aceasta sarbatoare
Condacul si Icosul ramase pana acum in randuiala slujbei zilei in Mineiul ortodox. La inceputul
secolului VIII (715), Sf. Andrei Criteanul a scris in cinstea ei patru predici si un canon, care se
canta la Utrenia acestei sarbatori. In Apus, ea s-a generalizat insa mult mai tarziu (secolele IX-
X).
Sfanta Fecioara Maria s-a nascut in familia sfintilor si dreptilor Ioachim si Ana din Nazaret.
Dupa tatal ei Ioachim se tragea din semintia lui Iuda si avea ca stramos pe regele David. Ana
provenea din semintia preoteasca iudaica a lui Levi. Ea era fiica cea mai mica a preotului
Matihian din neamul lui Aaron, implinindu-se astfel profetia ca Mesia va avea o dubla
descendenta: imparateasca si preoteasca. Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au fost
supusi oprobriului public deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate ca nu
au binecuvantare de la Dumnezeu din cauza pacatele lor sau ale stramosilor lor. Astfel, o veche
traditie arata ca un evreu din semintia lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim in timp ce se afla
in templu spunandu-i: 'De ce aduci darurile tale inaintea altora? Esti nevrednic, pentru ca nu ai
copii, pentru cine stie ce pacate ascunse'. Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul
Ioachim, precum si pe Ana, atunci cand auzi cele intamplate. Intr-o zi de mare sarbatoare,
slujnica Iudit vazand-o iarasi plangand pe Sfanta Ana, s-a apropiat de ea si i-a spus: 'Acum nu
e bine sa te intristezi pentru ca a sosit ziua Domnului'. Ana tresari la auzul acestor cuvinte si
imbracandu-se in haine de sarbatoare a iesit in gradina, unde la umbra unui dafin statea si se
ruga lui Dumnezeu. Ascultandu-i rugaciunile, Dumnezeu trimite pe ingerul Sau care ii vesteste
Sfintei Ana ca va avea un copil. Ioachim inca nu stia nimic, deoarece se afla in mijlocul
turmelor sale, unde intristat fiind, se dusese pentru a fi singur. Afland vestea bucuriei, s-a intors
acasa cu nadejde in Dumnezeu. La vremea cuvenita s-a implinit cuvantul ingerului, iar Ana cea
stearpa a nascut pe Sfanta Fecioara Maria.

Inceputul anului bisericesc are, ca prima sarbatoare importanta sarbatoarea Nasterii Maicii
Domnului. Sfarsitul anului bisericesc, ca de altfel si inceputul lui, este sub ocrotirea si
binecuvantarea Sfintei Fecioare Maria. Cu Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, practic, se
incheie anul bisericesc si, in chip simbolic, veacul acesta.

Poporul nostru are o evlavie deosebita pentru Maica Domnului, peste 2 milioane de romani
purtand numele de Maria si Marian, ori derivate ale acestora.

Sursa: basilica.ro

Un nou an bisericesc debuteaza toamna, pe 1 septembrie, pentru ca, potrivit vechii traditii
iudaice, toamna a inceput istoria omului in raiul pe care i-l pregatise Dumnezeu. Iar prima
sarbatoare pe care o gasim in calendar, pe 8 septembrie, este, deloc intamplator, cea a Nasterii
Maicii Domnului. Este fixata in ziua a opta pentru a arata stransa legatura pe care acest praznic
imparatesc il are cu mantuirea noastra, intrucat cifra 8 reprezinta, in teologie, simbolul vietii
vesnice. Dupa cele sapte zile ale creatiei, va veni, la sfarsitul lumii, ceea ce numim ziua a opta,
cand lumea va fi judecata si vom avea un cer nou si un pamant nou.

Avem, asadar, in fiecare an, ca prima sarbatoare, tocmai pe aceasta - numita in popor si Santa
Maria mica, spre deosebire de Adormirea Maicii Domnului, care este Santa Maria mare -
pentru ca, prin nasterea Fecioarei se pune inceputul mantuirii noastre. Intrucat tatal Fecioarei
Maria, Ioachim, isi tragea obarsia din Natan, fiul lui David, iar mama sa, Ana, era din neamul
lui Aaron, putem spune ca Maica Domnului era, dupa tata, din neam imparatesc, iar dupa mama
din neam arhieresc. Nu este lipsit de semnificatie acest amanunt intrucat Cel Caruia ii va da
nastere, Iisus Hristos, este numit si Imparatul imparatilor sau Marele Arhiereu. Sfantul Nicodim
Aghioritul ne spune ca aceasta nastere a Maicii Domnului este cu totul deosebita si unica in
intreg Vechiul Testament. Cu toate ca si alte femei au nascut dupa ce multa vreme au fost
sterpe, cum ar fi Sara, Rahila sau mama lui Samson, acestea toate au nascut nu fete, ci baieti.
Prima si singura care a nascut fata a fost Ana cea stearpa si aceasta arata rolul, unic in istorie,
care se pregatea pentru Maria, acela de a-L aduce pe pamant pe Mantuitorul.

Cel mai adesea, Maica Domnului a fost numita in teologie ca fiind A doua Eva sau Eva cea
Noua, prin analogie cu numele de Noul Adam ce s-a dat lui Hristos, Cel ce a restaurat chipul
omului cazut in pacatul stramosesc. In cartea Facerii stim ca exista un blestem al lui Dumnezeu
adresat sarpelui celui viclean: "Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si
samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Facere 3, 15). Femeia de
care se vorbeste aici este Maica Domnului, cea despre care noi spunem, in acatistul inchinat ei,
ca este "izbavirea lacrimilor Evei". Caci daca printr-o femeie, Eva, a intrat in lume pacatul, tot
printr-o femeie, Fecioara Maria, a venit si mantuirea neamului omenesc. Eva a auzit de la
Dumnezeu, inainte de a fi alungata din Eden, cuvintele: "in dureri vei naste fii", in timp ce
Sfanta Fecioara a auzit din glasul arhanghelului: "Bucura-te cea plina de har!". Eva a mai auzit,
tot in acel moment: "atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani", iar Maria a primit in
inima sa cuvintele: "Domnul este cu tine!", caci ea nu a cunoscut barbat, ci a fost umbrita de
puterea lui Dumnezeu atunci cand l-a zamislit pe Iisus.

Cinstirea Fecioarei Maria este mai presus de cea acordata oricarui om, indiferent de sfintenia
acestuia, dar nu este mai presus de cea acordata lui Dumnezeu Insusi. Dincolo de argumentele
scripturistice sau cele din scrierile Sfintilor Parinti, ca temei pentru cinstirea care se cuvine sa
o acordam Maicii Domnului este un lucru extrem de simplu si pe intelesul tuturor: atata vreme
cat Il marturisim pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si Il slavim in rugaciunile noastre, nu putem sa
nu laudam si sa nu cinstim pe Maica Sa! Caci cine poate sa desparta pe Maica de Fiul sau? Sau
cum putem sa ne amagim ca Il iubim pe Dumnezeu, dar sa vorbim despre Maica Sa ca despre
o femeie oarecare? Exista, din pacate, chiar intre cei care se numesc pe sine crestini, unii care
spun ca Maica Domnului nu a fost decat o femeie virtuoasa, dar careia ii neaga pururea fecioria.
Cat de mare poate fi ratacirea unora ca acestia ne dam seama si din faptul ca pana si musulmanii,
desi nu-L marturisesc pe Iisus ca Fiu al Dumnezeu, ci doar ca pe unul dintre marii prooroci,
totusi in Coran mentioneaza ca Acesta S-a nascut din Fecioara Maria in chip supranatural.

"Intruparea presupune o mama si o sarcina"

Despre Maica Domnului exista, si in limba romana, o literatura extrem de bogata. Cu toate
acestea, abia acum a fost publicata (mai exact, luna trecuta) o lucrare care sa cuprinda toate
informatiile esentiale despre viata sa. Volumul "Viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si
pururea Fecioarei Maria", publicat de Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei,
este, putem spune fara nici un fel de ezitare, cea mai completa lucrare despre cea care s-a
invrednicit a primi in pantece pe Insusi Fiul lui Dumnezeu. Dincolo de cantitatea impresionanta
de informatii (ce se regasesc in cele 556 de pagini alb-negru si cele 48 de pagini color, cu
ilustratii), volumul surprinde prin faptul ca ofera cititorului toate sursele credibile ce ne vorbesc
despre Maica Domnului. Sunt prezente trimiteri la Vechiul si Noul Testament, cuvinte ale
Sfintilor Parinti si ale unor scriitori bisericesti, elemente imnografice, dar si acele surse apocrife
care contribuie la elaborarea unei teologii mariologice. Iar pentru ca traim intr-o epoca a
vizualului (dar mai ales pentru ca imaginea este folosita de Biserica din cele mai vechi timpuri,
spre a transmite sau intari mesajul sau), deseori se regasesc in text trimiteri la anexele color ce
cuprind icoane sau fresce reprezentative, fotografii ale unor locuri mentionate in viata Maicii
Domnului sau harti ale locurilor pe unde a peregrinat pe acest pamant.

Este o carte eveniment, cu alura de enciclopedie, dar si cu o anumita caldura ce razbate din
modul in care sunt prezentate date dintre cele mai diverse, de la talcuiri de o uimitoare
profunzime si sensibilitate pana la plastice descrieri ale traiului de zi cu zi sau ale unor randuieli
specifice societatii in care a trait Fecioara Maria. Spre exemplificare, am sa inchei cu un cuvant
al Sfantului Fotie (de la pagina 38), care, in omilia sa la praznicul Nasterii Maicii Domnului,
explica: "Dupa ce Dumnezeu a daruit omului bucuria Raiului si stapanirea asupra oricarui lucru
din Gradina aceea, a gasit de cuviinta ca acela care fusese investit cu o atat de mare autoritate,
sa fie disciplinat si invatat printr-o oarecare porunca. Dar, chiar si dupa savarsirea pacatului,
Ziditorul nu a trecut cu vederea fapturile Sale, desi cazusera intr-o asa de mare greseala. A fost
nevoie, de aceea, ca una dintre Persoanele Sfintei Treimi sa se faca om ca sa arate ca re-facerea,
ca si facerea, a fost propria Lui lucrare. Astfel, intruparea presupune o mama si o sarcina.
Asadar, a fost nevoie ca o mama sa fie pregatita pentru a-L naste pe Ziditor, pentru re-facerea
din temelii a intregii umanitati. Ea trebuia sa fie fecioara, caci asa dupa cum primul om s-a
nascut din pamant virgin, tot astfel re-facerea trebuia sa se petreaca printr-un pantece
feciorelnic, iar nu dintr-o placere trecatoare, fie ea si legitima. Asa trebuia sa fie savarsita
nasterea Ziditorului, caci Dumnezeu a primit sa Se nasca pentru izbavirea celui robit de placere.
Cine a fost asadar vrednic de aceasta? Cu siguranta a fost ea, cea nascuta in acea zi, in chip
neobisnuit, din Ioachim si Ana, din radacina stearpa. A fost nevoie, chiar mare nevoie, ca aceea
care din leagan si-a pastrat trupul curat, sufletul curat si gandurile curate, sa fie aratata ca Maica
a Ziditorului. A fost nevoie ca aceea care a fost adusa de mica la Templu, care a calcat pe locuri
necalcate, sa se arate ca un templu viu pentru El, Cel care i-a dat viata. A fost nevoie ca aceea
care s-a nascut in chip minunat dintr-un pantece sterp si care a inlaturat ocara parintilor ei, tot
ea sa indrepte greseala protoparintilor ei. Caci prin ea, ca urmasa, a venit biruinta asupra
pacatului stramosesc, pentru ca ea a daruit trup si a dat nastere lui Hristos, Mantuitorul
neamului nostru".

pr. Constantin Sturzu

Sursa: doxologia.ro
"Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a rasarit la toata lumea. Asa incepe troparul
sarbatorii de astazi, in seara aceasta si duminica. Si in adevar, frati crestini, nici o nastere din
cate cunoaste istoria lumii n-a adus omenirii intregi atata bucurie, cata bucurie a adus in lume
nasterea Sfintei Fecioare Maria. De la nasterea ei, un nou orizont se deschide pentru omenirea
intreaga si de atunci incepe a se scrie o noua istorie in lume, istoria mantuirii neamului omenesc
sau, cum spune sfantul Ioan Damaschin: "Astazi este inceputul mantuirii noastre.

Venirea ei in lume a fost fagaduita de Dumnezeu protoparintilor nostri in raiul cel pamantesc,
apoi a fost binevestita de prooroci si asteptata cu dor si infrigurare de toate generatiile de-a
lungul miilor de ani, ca pe a aceleia care avea sa nasca pe Mesia, Mantuitorul lumii. Generatii
intregi s-au rugat pentru aceasta intrupare din Maica Domnului. Stim ca ea era vasul ales in
care S-a pogorat si S-a intrupat Mantuitorul lumii. Precum se stie, Sfanta Fecioara Maria este
binecuvantatul rod al rugaciunii indelungi si cu multe lacrimi a batranilor si fericitilor ei
parinti, Ioachim si Ana.

Amandoi erau coboratori din neamul imparatesc al lui David si locuiau in Nazaretul Galileei.
In centrul Nazaretului de astazi se arata locul unde a trait odinioara Sfanta Fecioara Maria cu
familia sa. Si intr-adevar, frati crestini, in Nazaretul de astazi este o mare catedrala a Bunei
Vestiri, cea mai mare din acel oras. Si in centrul ei - are si etaj - e un fel de grilaj. Cobori niste
trepte si acolo se pastreaza si astazi casuta sfintilor ei parinti, Ioachim si Ana. Mai aveau inca
o casa in Ierusalim, acesti batrani parinti ai Maicii Domnului. Acolo isi duceau viata, in adanca
evlavie si curatie, in post si in fapte bune, dar toate invaluite in foarte multa tristete, singuri,
fara urmasi, coborau incet catre amurgul vietii. Si totusi, nici batranetea, nici sterpiciunea Anei
nu-i descurajau in asteptarea lor si nu incetau a se ruga lui Dumnezeu sa le daruiasca un copil.
Traditia confirmata de sfantul Ioan Damaschinul ne spune ca adeseori se rugau cu aceste
cuvinte:

"Doamne, Adonai, Eloi, Savaot, cunosti ocara lipsei de copii, cunosti tristetea si amarul nostru;
daca vei privi la smerenia robilor Tai si vei da robilor Tai un copil, Tie Ti-l vom face dar.

Si in adevar, Dumnezeu le-a ascultat smerita lor rugaciune si asa, ramura stearpa si uscata a
tulpinii lui David rodeste rod minunat, pe prunca Maria. Aceasta fiica a batranilor Ioachim si
Ana nu era asemenea celorlalte fiice ale oamenilor, ci una fara seaman intre ele, chiar daca
multi din acea vreme nu puteau intelege rostul ei dumnezeiesc in lume. Pentru ca ea era femeia
care avea sa zdrobeasca capul sarpelui - cum spune in Cartea Genezei la inceput - fagaduita de
Dumnezeu primilor oameni; ea era femeia inconjurata de nimbul celor mai negraite insusiri, ea
era fecioara cea minunata si plina de har, binevestita de prorocul Isaia; care fecioara fiind, va
naste pe Emanuil si va ramane fecioara si maica, va fi locasul feciorelnic si Maica preacurata a
Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Nascand cuvioasa Ana pe aceasta fiica binecuvantata, casa lor batrana s-a umplut de multa
bucurie si lumina, deoarece multa si mare era tristetea si asteptarea de pana atunci. Numele pe
care il aleg si-l pun parintii copilei lor e un nume dintre cele mai frumoase care se obisnuiau la
vechii evrei. Acest nume feminin este Miriam, Mariam sau Maria si insemneaza "cea placuta,
"cea frumoasa sau "doamna, "stapana sau Despina, cum ii spun grecii. Toate aceste
insemnari ale numelui ei i se potrivesc in chip desavarsit, pentru ca de la nasterea sa, minunata
copila Maria era plina de toate insusirile si darurile trupesti si sufletesti.

Fiind plina de har de la nasterea sa, Sfanta Maria Fecioara a ramas plina de dar pe tot timpul
vietii sale pamantesti. Deplinatatea acestui dar dumnezeiesc ce umplea fiinta sa si se revarsa
peste intreaga ei faptura o apara de orice pacat. Astfel, prin darul lui Dumnezeu, pacatul n-a
atins nici trupul si nici sufletul ei, incat locasul Domnului nostru Iisus Hristos s-a pastrat curat,
si trupeste si sufleteste. Totusi, frati crestini, Sfanta Fecioara Maria s-a nascut dupa toate legile
naturale ale nasterii omenesti si ca urmare, ea nu a fost scutita de pacatul stramosesc, de care a
fost scutit numai Fiul ei dumnezeiesc. Aceasta stare de sfintenie personala, dublata ca de o
umbra de pacatul stramosesc transmis prin parinti, se continua la Sfanta Fecioara pana in
momentul Bunei Vestiri.

In acest moment al Bunei Vestiri, la 25 martie, dupa ce Sfnta Fecioara primeste, in chip liber,
sa fie Maica Fiului lui Dumnezeu - prin acel cuvant catre inger: "Fie [Mie], dupa cuvantul tau,
desi nu stia de barbat - este curatita deplin de toate urmarile pacatului stramosesc prin coborarea
Duhului Sfant peste ea. In acest moment, pentru Sfanta Fecioara incepe un nou capitol: de la
aceasta data, preacurata Fecioara - preacurata pe deplin in trup si in suflet - devine locas sfintit
in care se alcatuieste trupul omenesc al lui Dumnezeu Cuvantul. Astfel, numai dupa ce Sfanta
Fecioara primeste a fi mama lui Dumnezeu Fiul, ea este curatita deplin. Pana la hotararea
aceasta suprafireasca, Sfanta Fecioara Maria, desi plina de dar, era totusi sub influenta pacatului
stramosesc ca si ceilalti oameni si deci libera de a se pronunta impotriva maternitatii
dumnezeiesti. In loc sa fi spus "fie, cum a spus, putea sa spuna "nu primesc. Insa a spus "fie,
adica s-a supus fara conditie, desi era fara de barbat. Putea adica sa nu primeasca a fi Maica
Mantuitorului lumii. Asadar prin lucrarea Sfantului Duh, trupul feciorelnic, preacurat si neatins
de nici un pacat, a fost curatit de pacatul stramosesc, incat carnea din care Se va naste Domnul
nostru Iisus Hristos si sangele care va da viata acestei carni dumnezeiesti sa nu aiba nici o urma
de pacat, fie el pacat stramosesc ori personal. Numai din acest trup fara pata sau imaculat al
Sfintei Fecioare Maria se putea naste un trup unit intr-un ipostas cu dumnezeirea. Numai acest
trup putea lucra mantuirea lumii si numai acest trup era vrednic sa nasca pe Domnul nostru
Iisus Hristos ca om.

Aceasta este invatatura ortodoxa despre Nasterea Maicii Domnului, asa cum au marturisit-o
sfintii Parinti si sfintele sinoade ecumenice. In aceasta privinta, sfantul Chiril al Ierusalimului,
in una din catehezele sale spune asa:

"Hristos era Acela care avea sa Se nasca din Preacurata Fecioara si de aceea a umbrit-o pe ea
puterea Celui Preainalt si Sfantul Duh S-a pogorat peste ea si a sfintit-o, pentru ca ea sa poata
zamisli si naste pe Acela prin Care s-au facut toate; nasterea aceasta a fost curata si fara nici o
pata3.
Sfantul Ioan Damaschin, mergand pe aceeasi cale a sfintilor Parinti si a sinoadelor ecumenice,
sintetizeaza aceasta invatatura cu urmatoarele cuvinte:

"Dupa ce Sfanta Fecioara Maria a primit a naste pe Fiul lui Dumnezeu, Duhul Lui Sfant S-a
pogorat peste ea, potrivit cuvantului dumnezeiesc pe care l-a spus arhanghelul, curatind-o si
dandu-i in acelasi timp puterea de a naste.

Aceeasi invatatura o aflam cantata si in imnografia Bunei Vestiri: intr-o cantare in forma de
marturisire, insasi Fecioara Maria rosteste aceste cuvinte:

"Sufletul mi l-a curatit, trupul mi l-a sfintit, biserica incapatoare de Dumnezeu m-a facut pe
mine, cort de Dumnezeu impodobit, locas insufletit m-a facut venirea Sfantului Duh si curata
Maica a Vietii.

Frati crestini, Maica Domnului, intrupand in sine pe Dumnezeu prin lucrarea Sfantului Duh, a
salasuit in ea lumina dumnezeiasca, devenind o fiinta cu totul deosebita, mai presus de oameni
si de ingeri. Sfantul Grigorie Palama, un mare teolog ortodox, spune intre altele
ca: "Dumnezeu, alcatuind un univers comun al bunatatilor vazute si nevazute, ne-o arata pe
Maica Domnului ca intrunind in sine toate frumusetile dumnezeiesti, ingeresti si omenesti. Si
daca frumusetea superioara ce impodobeste amandoua lumile - cereasca si pamanteasca - "este
acolo, numai prin ea a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, luand trup omenesc din ea si Dumnezeu
S-a aratat pe pamant si cu oamenii impreuna vietuind, fiind tuturor nevazut inainte de ea.

Iisus Hristos, Mantuitorul lumii, era din vesnicie la Tatal, insa nu era vazut de oameni. Prin
intruparea Lui din Fecioara Maria devine vazut de oameni, de lume, purtand trup omenesc ca
si noi, fara de pacat.

"Tot asa si in veacul nesfarsit, in ceruri, toata coborarea luminii dumnezeiesti, toata forma
darurilor duhovnicesti, nu o poate primi nimeni fara Maica Domnului. Ea, primind toata
plinatatea Celui ce plineste toate, fiecare dupa criteriile, dupa proportia si masura curatiei
fiecaruia - asa se dau darurile, dupa curatia fiecaruia - "incat Maica Domnului este si
vistieria si distribuitoarea bogatiei dumnezeiesti (). Este izvorul si inlantuirea tuturor
bunurilor negraite. Ea este culmea si sfarsirea intregii sfintenii.

Sfantul Grigorie Palama se intreaba asa: "Cum te voi slavi pe tine, vistieria slavei? () Prin
tine se lumineaza duhul meu cu venirea Duhului dumnezeiesc in lume. Te-ai facut vistiernicul
si pastratoarea harurilor, nu ca sa le tii la tine, ci ca pe toate sa le umpli de har, ca vistiernicul
aduna comori spre a le imparti. Pentru ce ai tine inchisa bogatia care nu se micsoreaza?

De aceea, te rugam, Stapana preabuna, daruieste intregului tau popor aceste mosteniri ale tale,
din mila si din comoara harurilor tale, ca ceea ce esti plina de har. Din aceste comori ceresti
ajuta si tamaduieste sufletele si trupurile noastre imbolnavite de patimi, lumineaza si impaca
viata launtrica a fiecaruia din noi, ca ceea ce cunosti bine toate necazurile noastre. Revarsa,
Preasfanta, bucurie, pace si buna intelegere in familia neamului nostru omenesc si romanesc
care din adanca vechime, din vremi, te cinsteste cu multa si curata evlavie.

Si indraznim sa te mai rugam, preasfanta Fecioara, sa mijlocesti la Fiul tau si Dumnezeul nostru
sa potoleasca cumplitele vrajbe din lume, pentru ca El este cu adevarat Izvorul si Stapanul pacii.
Cerem cu umilinta si cu incredere toate acestea, preasfanta Fecioara si Maica a Domnului,
stiind ca poti sa ne ajuti, pentru ca tu pe toate le poti cate le voiesti. Amin.

Parintele Sofian Boghiu

In cea dintai luna prevestitoare de toamna - toamna vietii noastre, dar si a anotimpului cand se
culeg cele mai multe si bogate roade, la inceputul noului an bisericesc, in prima decada a lunii
septembrie, in ziua de 8, Sfanta noastra Biserica Ortodoxa praznuieste, in ordinea cronologica,
cea dintai mare sarbatoare, inchinata aceleia care, prin viata ei curata, prin smerenia ei, prin
virtutile sufletesti si trupesti cu care a fost impodobita, s-a invrednicit a fi aleasa, de Providenta
dumnezeiasca, Maica Fiului lui Dumnezeu, a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Praznuim, astazi, Nasterea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria,
sarbatoare care straluceste ca un diamant in cununa de aur a anului nostru liturgic si
bisericesc.

Si cum s-ar putea sa nu straluceasca cu putere, cand praznuim nasterea aceleia, care din fiica a
Tatalui ceresc, avea sa fie mireasa preacurata a Duhului Sfant si Maica Fiului lui Dumnezeu,
vasul ales si curat, neincapator al dumnezeirii, Biserica sfintita, salas pamantesc si tron luminat
al imparatului Slavei, scara suitoare catre cer, asa cum a vazut-o patriarhul lacob, in visul sau,
cu aproape doua mii de ani inainte si punte de legatura intre Dumnezeu si oameni.

Nasterea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu este cel dintai pas spre implinirea planului divin
al mantuirii oamenilor, vestind astfel, dupa cum ati auzit si in troparul sarbatorii de astazi,
"bucurie la toata lumea".

Iubiti credinciosi,

Evenimentul acesta al nasterii Maicii Domnului s-a petrecut acum doua mii de ani, Ia hotarul
dintre doua lumi, a Vechiului si a Noului Testament. Sfintii Parinti spun ca din smerenie nu ne-
au fost pastrate in Sfanta Evanghelie amanunte despre acest fapt insemnat din istoria mantuirii
noastre. Ceea ce cunoastem in legatura cu sarbatoarea de astazi, provine dintr-o veche traditie
bisericeasca, dintr-o predanie evlavioasa, pe care au infrumusetat-o apoi cantarile bisericesti.

Aceasta traditie ne infatiseaza viata sfanta a unei familii dintr-un orasel din Tara Sfanta, numit
Nazaret. Este vorba de dreptii si dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana, primul, coborator din
neamul imparatesc al lui David, iar sotia sa, din semintia arhiereului Aaron, fratele lui Moise.
Desi erau instariti, avand toate cele necesare traiului, viata lor era umbrita de o mare mahnire,
intrucat nu aveau copii.

Pe vremea aceea, la poporul evreu, lipsa copiilor era socotita ca o ocara, ca un blestem din
partea lui Dumnezeu. Nici darurile de jertfa aduse la templul din Ierusalim, de astfel de parinti,
nu erau primite la fel cu ale celorlalti. Mare i-a fost supararea si mahnirea lui Ioachim, cand I-
au fost respinse de marele preot Isahar, darurile pe care a dorit sa le prezinte la altar inaintea
altora. De rusine si mahnire, batranul Ioachim nu s-a mai dus la casa lui din Nazaret, ci s-a
retras intr-un munte, unde s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu sa-i binecuvanteze si Iui casa cu un
copil, fagaduind ca daca ii va fi ascultata rugaciunea, va inchina copilul nascut Templului din
Ierusalim.

Aceeasi rugaciune staruitoare o inalta catre cer si sotia sa Ana, in gradina casei din Nazaret.
Rugaciunile lor fierbinti au strabatut cerul si au schimbat intristarea lor in bucurie, caci dupa
ruga lor, Dumnezeu trimite pe Arhanghelul Gavriil sa le vesteasca amandurora, in aceeasi zi,
dar separat, ca vor avea un copil, fapt ce s-a si intamplat. Fetita ce s-a nascut a primit, a opta zi
de la nastere, numele de Maria, care inseamna cea frumoasa, cea placuta. Toate aceste momente
de intristare si bucurie ale sfintilor Parinti Ioachim si Ana, le gasim descrise in cantarile
Bisericii.

Pentru frumusetea si talcul lor, prezentam aici cateva dintre ele: "Astazi, Ana cea stearpa naste
pe fiica lui Dumnezeu, cea mai inainte aleasa, din toate neamurile, spre a fi locas lui Hristos
Domnul, imparatul tuturor si Ziditorul, spre planurile dumnezeiestii randuieli, prin care noi
pamantenii ne-am innoit din stricaciune spre viata vesnica".

Exprimand bucuria Anei si a noastra a tuturor, Sfanta Biserica inalta acest imn:" De acum,
darurile lui Ioachim nu se vor mai intoarce, caci plangerea Anei intru bucurie s-a prefacut".
"Astazi este incepatura mantuirii a toata lumea, caci cea stearpa se arata maica a celei ce a
ramas fecioara si dupa nasterea Mantuitorului".

"Sa se veseleasca Adam, stramosul si Eva sa se salte de bucurie, caci iata, cea zidita din coasta
lui Adam, pe fiica si nepoata o fericeste, caci ni s-a nascut noua mantuirea prin care ne vom
izbavi de legaturile iadului; sa se bucure si David imparatul, lovind in alauta si sa binecuvanteze
pe Domnul, caci iata Fecioara iese din pantece neroditor, spre mantuirea sufletelor noastre".

Din aceste frumoase cantari bisericesti si din altele ce se citesc si se canta la strana, noi vedem
ca nasterea Sfintei Fecioare Maria este un act al lui Dumnezeu, pentru ca prin ea avea sa se
realizeze taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta, a nasterii Domnului si Mantuitorului
nostru lisus Hristos. Nasterea Sfintei Fecioare Maria era, deci, o conditie esentiala a implinirii
planului divin de mantuire, adica a impacarii omului cu Dumnezeu si a redobandirii harului
pierdut prin pacatul neascultarii, savarsit de protoparintii nostri in Rai.
Inca de la alungarea lui Adam si a Evei din Eden, Dumnezeu, in dragostea Sa fata de oameni,
fagaduieste un mantuitor, nascut din femeie, care avea sa zdrobeasca capul sarpelui -diavolul.
De atunci, credinciosii au nutrit continuu aceasta nadejde si au conlucrat cu Dumnezeu, pentru
realizarea acestei fagaduinte, care devenise "asteptarea neamurilor".

Intrucat pacatul intrase in lume printr-o femeie, prin Eva, tot printr-o femeie, prin Sfanta
Fecioara Maria, Dumnezeu a randuit sa revina harul si mantuirea, fiindca asa cum spune Sfantul
Apostol Pavel, "numai Hristos - noul Adam - care avea sa se nasca din ea, adica din femeie,
putea sa alunge pacatul si sa aduca prisosinta harului" (Romani V.20).

In implinirea acestui plan, Dumnezeu a lucrat prin alegerea unui popor si a unor persoane din
sanul lui, prin profetii inspirati si prin legea ceremoniala mozaica. Astfel, profetul Isaia
vorbeste de nasterea dupa trup a lui Emanuel, fiul lui Dumnezeu, cel mult dorit, nascut dintr-o
fecioara, fecioara ce se va naste din "cea stearpa", care nu nastea.

Imparatul Solomon, in viziunea lui profetica, o vede pe Maica Domnului luminoasa, curata si
frumoasa, ca zorile diminetii. El se intreaba mirat:" Cine este aceasta care se iveste ca zorile,
frumoasa ca luna, curata si luminoasa ca soarele?" (Cantarea cantarilor 6.10).

Imparatul si profetul David, intr-o viziune asemanatoare, a vazut-o pe Sfanta Fecioara Maria
ca pe o imparateasa cereasca, sezand de-a dreapta Domnului in cer, imbracata in haina aurita
si prea infrumusetata (Psalm 44.11). La randul sau, profetul Iezechil a intrevazut-o ca o "usa
incuiata", prin care nu va intra nimeni decat Dumnezeu, usa ce va ramane pururea incuiata,
prevestind prin aceasta nasterea feciorelnica si pururea fecioria Nascatoarei de Dumnezeu. Si
tot lui i-a aparut Sfanta Fecioara ca o "Biserica insufletita", ca o "casa a Domnului", plina de
slava si lumina dumnezeiasca.

Patriarhul Iacob o vede pe Sfanta Fecioara, ca o scara ridicata pana la cer, pe care coborau si
urcau ingerii lui Dumnezeu (Fac.XXVII, 12). Si intr-adevar, pe aceasta scara, prin Maica
Domnului, a coborat din cer ingerul Marelui Sfat, Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu drept
cuvant, si Biserica noastra dreptmaritoare canta, in unul din acatistele inchinate Sfintei
Fecioare: "Bucura-te, scara cerului, pe care a coborat Dumnezeu, Bucura-te, usa prin care
intram la Hristos, Bucura-te, scara pe care ne suim in ceruri".

Pentru rolul insemnat pe care-l are Sfanta Fecioara Maria in actul mantuirii oamenilor, ea se
bucura in Biserica noastra si in inimile credinciosilor, de un cult deosebit, de o supracinstire si
supravenerare, fiind socotita "mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare
decat Serafimii", adica decat toti sfintii ingeri. in afara de sarbatoarea nasterii Maicii Domnului,
Biserica noastra a asezat in cinstea sa si alte sarbatori, avand, toate, istoria si semnificatia lor,
precum: Intrarea in Biserica, Buna-Vestire, apoi Sfanta ei Adormire, hramul acestei Sfinte
Biserici, pe care nu demult l-am praznuit.
La fiecare din aceste praznice, invatam lucruri folositoare pentru mantuirea sufletelor noastre.
Iar astazi, iubiti credinciosi, cand serbam slavita sa Nastere, invatam ca rugaciunea staruitoare,
asa cum a fost a sfintilor ei parinti Ioachim si Ana, a caror pomenire o facem pe 9 septembrie,
este ascultata de Dumnezeu, Care unde voieste, se biruieste randuiala firii, caci la Dumnezeu
toate sunt cu putinta.

Dar Nasterea Maicii Domnului ne apare, noua, nu numai ca un rod al rugaciunii staruitoare, ci
si ca o mare bucurie duhovniceasca, adusa de Dumnezeu oamenilor la vremea harazita de El.

Cu acest inteles ne indeamna Sfanta Biserica sa cinstim sarbatoarea de astazi, preamarind-o pe

Sfanta Fecioara, care este mijlocitoarea noastra pe langa iubitul ei Fiu, cel ce s-a jertfit pentru
mantuirea oamenilor si, impreuna cu Sfanta Biserica, sa zicem si noi: "Se cuvine ca nasterea
ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a vestit la toata lumea, ca din tine a rasarit
soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru si dezlegand blestemul, a dat binecuvantarea si
omorand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica", viata pe care cu totii sa dorim a o dobandi,
prin rugaciunile Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, acum si in vecii vecilor, Amin !

Parintele Sergiu Rosca

La data de 1 Septembrie incepe anul bisericesc, iar la 8 Septembrie Biserica Ortodoxa

praznuieste Nasterea Maicii Domnului. Faptul ca Biserica a randuit Nasterea Maicii Domnului
la inceput de an bisericesc are la baza, in primul rand o cronologie istorica logica, intai se naste
Maica, apoi se naste Fiul, in al doilea rand, are legatura cu marea lucrare din istoria miscarii
launtrice a omenirii: inceputul mantuirii. Apoi, aceasta asezare a Praznuirii Maicii Domnului
certifica faptul ca Biserica Ortodoxa nu sustine ceva anume, un sistem filosofic sau unul
teologic, nici o dogma sau o teorie, ci marturiseste pur si simplu Adevarul. Asa s-au petrecut
lucrurile, acesta a fost Planul lui Dumnezeu, acesta este inceputul mantuirii.

Pe de o parte, prin Maica Domnului incepe miscarea resemnarii infinite care nu este altceva
decat ultimul stadiu al prefacerii launtrice a omului care precede credinta. Resemnarea infinita
este acea camasa amintita intr-o veche legenda populara. Firul e tors intr-o tacere absoluta,
acesta este inalbit cu lacrimi, camasa e cusuta in lacrimi, cu deplina rigoare. Secretul acestei
legende consta in faptul ca experienta este personala si ca fiecare persoana trebuie sa-si coase
propria camasa. Daca miscarea resemnarii infinite e savarsita in duh si adevar se ajunge la pace,
liniste, mangaiere, lumina. De aici incolo, urmeaza credinta care presupune alegere, decizie,
frica si cutremur, singuratate inaintea lui Dumnezeu.

Pe de alta parte, Maica Domnului ne arata calea spre libertatea deplina a fiintei umane:
acceptarea neconditionata a ascultarii de Dumnezeu, mai mult, slujirea cu dragoste deplina lui
Dumnezeu. Scoala ascultarii neconditionate de Dumnezeu este Universitatea care-l hraneste pe
om cu o cunoastere care este cu adevarat Viata si Libertate desavarsita. Maica Domnului este
o marturie a resemnarii infinite si a libertatii depline. Mai mult, Fecioara Maria este purtatoarea
adevarului dumnezeiesc si marturisitoarea iubirii hristologice.

Modelul libertatii desavarsite pe care ni-l propune Nascatoarea de Dumnezeu nu poate fi impus
dictatorial, ci tine de capacitatea fiecaruia de a alege si de a da un sens existentei umane.
Alegerea acestui model de viata presupune evlavie, credinta si dragoste de aproapele si de tot
ce te inconjoara. Un fel de iubeste si fa ce vrei, o altfel de abordare a libertatii individuale, in
sensul ca daca ai darul dragostei dumnezeiesti, nu prea iti permiti orice. Fie ca e vorba de o
atitudine, fie ca ne aflam in fata unei actiuni hotarate ori o simpla privire, toate trebuie facute
cu mare grija, de a nu deranja pe aproapele nostru, dar mai ales pe Dumnezeu.

Or, pentru ca Fecioara Maria sa ajunga sa fie "Maica Libertatii desavarsite, a fost nevoie de o
indelungata pregatire a momentului prin patriarhi si proroci, dar si prin identificarea si
pregatirea parintilor celei care avea sa devina Nascatoare de Dumnezeu. Sfanta Scriptura nu ne
da prea multe amanunte nici in privinta alegerii dreptilor si dumnezeiesti parinti Ioachim si
Ana si nici in legatura cu nasterea si copilaria Fecioarei Maria.

Sfintii si dreptii Ioachim si Ana, parintii Fecioarei Maria, erau coboratori din vechea si
stralucita familie imparateasca a prorocului David (Ps. 131, 11 ; Matei 21, 9; Luca 1, 32;
Romani 1, 3 etc.). Ana e un nume ebraic, care, talmacit pe limba noastra, inseamna placuta
(gratioasa). Dar lucrul cel mai important este ca viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana in oraselul
Nazaret din Galileea era placuta atat oamenilor, cat mai ales lui Dumnezeu. La nastere, acestia
nu-i dau copilei lor un nume sofisticat, deosebit, ci unul foarte frecvent la evrei, cel de Maria
(Luca 1, 27).

Maria, inainte de toate, este darul cel mare cu care Dumnezeu a invrednicit neamul omenesc,
ea fiind nu numai izvorul darului celui ceresc, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar si
Maica izbavitoare pe langa Fiul ei, pentru intreaga omenire. De aceea, Fecioara Maria, datorita
ravnei si desavarsirii vietii ei, pentru ascultarea desavarsita fata de voia lui Dumnezeu (Faca-
se voia Ta!) reprezinta un model si o povatuitoare celor insetati de libertate desavarsita.

Asadar, fie ca la inceput de an bisericesc, la inceputul mantuirii omenirii, sa punem si noi un

inceput bun al mantuirii personale pe calea libertatii desavarsite. Amin!

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii! Amin!

Doamne, ajuta!
Stefan Popa

Sfanta, Sfanta, Sfanta/ ca o lacrima plapanda/ vino dulce adiere/ peste greul trup de miere//
Sfanta Maica si Fecioara/ ruga ta calda coboara/ peste lumea asta rece/ peste verbul care trece/.

Intr-o lume a amintirilor, fiecare om isi poate imagina doar cum i-a fost propria nastere. De
nasterea mamelor nici nu mai pomenim. Si, totusi, exista o nastere a Nasterii. In fiecare an, la
8 septembrie, dupa ce au trecut doar sapte zile de la inceputul Anului bisericesc, praznuim
Nasterea Maicii Domnului.

Orice cununa, cat am cauta, nu are inceput si sfarsit, dar, daca tot ne este data nelinistea
cautarilor, vom descoperi ca are miez. In cununa sfintilor de peste an, Nasterea Maicii
Domnului este miezul. Un miez dulce, adevarat si, mai ales, bisericesc.

Nasterea Maicii Domnului este miezul dulce al existentei noastre, deoarece este Nasterea
Bucuriei. Acum se innoieste tot neamul omenesc si amaraciunea Evei in bucurie se
preschimba. De la durerea nasterii de copii transmisa Evei pana la plinatatea harului inceputa
de Pururea Fecioara Maria este cale de o sarbatoare dulce. Toata faptura zidita si nezidita se
ospateaza din aceasta sarbatoare, din acest miez fara de margini. Ziditorul, inomenindu-Se,
ridica faptura la starea sfinteniei. Ce dulceata poate fi mai mare decat acest fapt: Cuvantul lui
Dumnezeu Ziditorul S-a unit cu firea oamenilor si, prin aceasta, cu toata zidirea. Nasterea
Maicii Domnului este miezul dulce al sarbatorilor bisericesti deoarece inseamna nu doar
dezlegarea neputintelor omenesti, cat mai ales dezlegarea darurilor dumnezeiesti.

Nasterea Maicii Domnului este miezul adevarat al sarbatorilor noastre, deoarece usa prin care
dobandim intoarcerea la Tatal - Incepatorul luminii, acum se deschide. Acum este inceputul
mantuirii lumii. Nasterea fiind inceputul, nu moartea este sfarsitul, ci Invierea. Oricine nu
marturiseste pe Sfanta Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu, afara de Dumnezeu este - iata
adevarul rostit intaia oara de Sfantul Grigorie Teologul.

Parga a framantarii veacurilor, Maica Domnului, nascuta acum, deschide o Carte noua in
istoria mantuirii, carte in care va scrie Insusi Mantuitorul, prin condeiul Duhului Sfant. Usa
prin care intra Lumina in lume devine izvorul adevarat al vietii.

Nasterea Maicii Domnului este miezul bisericesc al sarbatorilor Sfintilor deoarece devine
fundamentul eclezial intru comuniune si relatie. Istoria caderii se opreste pentru o clipa, clipa
in care pentru umanitate incepe istoria Nasterii. Nadejdea, Bucuria, Iertarea si Impacarea
devin elemente cardinale ale vietii bisericesti. Prin nastere devenim copartasi cu sfintii. Fara
nastere greu se poate construi o relatie, mult mai greu se poate ajunge in comuniune, adica in
Sarbatoare. Astazi, oamenii sunt cei care nasc copii,
calugarii sunt cei care nasc sfinti, sfintii sunt cei care nasc sarbatori.

***
Nasterea Maicii Domnului este Nasterea Mamei. Cand spui mama recunosti ca esti nascut.
Desi nimeni nu-si aminteste cum a fost la nastere, bine este sa nu-ti uiti mama.
Traind intr-o lume de nasteri, nasterea Mamei este Nasterea Nasterii.

Nasterea Maicii Domnului este arvuna pe care umanitatea o plateste mantuirii. Fara aceasta
Nastere, Cuvantul Insusi n-ar fi aparut, noi nu ne-am fi inteles si lumea nu s-ar fi putut ruga:
Peste verbul care trece/ peste greul trup de miere/ peste lumea asta rece/ vino dulce adiere//.
Ruga ta calda coboara/ ca o lacrima plapanda/ Sfanta Maica si Fecioara/ Sfanta, Sfanta,
Sfanta//. Amin.

pr. Sever Negrescu

.
La inceput de an bisericesc sarbatorim Nasterea Maicii Domnului, unindu-ne glasurile in
cantari de lauda pentru Nascatoarea de Dumnezeu si pururea fecioara Maria.

Sfintii Parinti, cei ce au alcatuit Sinaxarul, au randuit ca praznicele imparatesti ce

impodobesc crugul anului bisericesc sa inceapa cu Nasterea Maicii Domnului. Explicatiile
pentru aceasta randuiala ar putea fi nenumarate, dar toate decurg dintr-un sens adanc.
Nasterea Maicii Domnului este parga veacului de mantuire, semnul ca vremurile s-au plinit,
pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa se intrupeze, sa sa mantuiasca firea omeneasca din
stricaciunea pacatului si din robia mortii.

Planul dumnezeiesc al mantuirii neamului omenesc a fost aratat de Dumnezeu inca de la

caderea in pacat a primilor oameni, cand Dumnezeu i-a fagaduit Evei ca samanta ei va zdrobi
capul sarpelui (Fac. 3,15). Dumnezeu a vestit prin Eva cea veche pe Eva cea noua, adica pe
Maica Domnului, care avea sa nasca, la plinirea vremii, pe Hristos.

Maica Domnului a fost inchipuita si de porumbita lui Noe, deoarece, asa cum aceea a adus
supravietuitorilor potopului simbolul dainuirii neamului omenesc, in acelasi fel Fecioara
Maria a adus oamenilor incredintarea nasterii de sus, nu din voie trupeasca, nici din pofta
barbateasca, ci de la Dumnezeu (Ioan 1,13). Scara din viziunea patriarhului Iacob, cea care
unea cerul si pamantul, este si ea o imagine profetica despre Maica Domnului, cea prin care
Dumnezeu a coborat, facandu-se om, iar firea omeneasca s-a suit la dreapta lui Dumnezeu.

Toiagul lui Aaron care a odraslit, poarta cea incuiata vazuta de Iezechiel, rugul care, aprins
fiind, nu se mistuia, vazut de Moise, sunt imagini care graiesc despre taina Fecioarei, cea
care a purtat in pantece pe Dumnezeu si a ramas fecioara.

Asadar, praznicul Nasterii Maicii Domnului are radaciuni biblice adanci. Sa vedem cum s-a
savarsit, prin harul lui Dumnezeu, venirea in lume a aceleia despre care graisera atatea
profetii. Evenimentul este relatat de un document important al Sfintei Traditii, anume
Protoevanghelia lui Iacob.

Ioachim si Ana, doi batranicredinciosi din Nazaretul Galileii, isi duceau traiul in slujirea lui
Dumnezeu, prin rugaciuni si staruinta in templul Domnului Dumnezeu. Desi singuri la o
varsta inaintata, fara niciun urmas, ei nu incetau sa se roage ca Dumnezeu sa le daruiasca un
copil, fara sa deznadajduiasca.

Coboratori din neamul imparatului si proorocului David, neamul ales pentru a-L naste pe
Mesia, pentru Ioachim si Ana dobandirea unui urmas prin care semintia lor sfanta sa dainuie
insemna pastrarea nadejdii in mantuirea poporului lui Israel.

Stiind ca la varsta lor inaintata dobandirea unui copil nu putea fi decat o minune, Ioachim si
Ana si-au pus nadejdea in Dumnezeu si au fagaduit inaintea Lui ca, daca ar dobandi un
prunc, acesta sa fie afierosit Domnului.

Dumnezeu, in necuprinsa Sa intelepciune, a facut ca aceasta ramura stearpa, crescuta din

tupina lui David, sa aduca un rod fara asemanare, o fiica prin care sa se implineasca
fagaduinta facuta oamenilor de Dumnezeu in rai. Prin nasterea acestei copile, batranul timp
de lancezeala in pacate apune intr-un timp nou, al mantuirii, asa cum viata stearpa a
batranilor Ioachim si Ana se incheie in bucuria si nadejdea cea noua, adusa prin nasterea
fiicei lor.

Dupa fagaduinta facuta, Ioachim si Ana au inchinat-o pe fiica lor, Maria, templului sfant.
Dumnezeu va face din ea insusi templul Sau, Sfanta Sfintelor, in care El Insusi sa locuiasca,
unind dumnezeirea Sa cu firea omeneasca. Fecioara Maria este cea pe care Domnul a ales-o,
pentru ca din ea Fiul Sau cel iubit sa-si ia trup asemenea oamenilor si, smerit, sa se
salasluiasca intre ei.

Pe zidurile manastirilor din nordul Moldovei, acolo unde este pictat arborele lui Iesei, intr-o
coroana bogata rasarita din radacina acestuia si din tulpina proorocului David, este cuprins
neamul dreptilor Vechiului Testament, in care s-a pastrat credinta in adevaratul si singurul
Dumnezeu, impreuna cu nadejdea mantuirii. In acest arbore al mantuirii, Maica Domnului
este floarea deschisa ca o cununa deasupra credintei dreptilor, si din ea Hristos iese ca un
fruct din care omenirea sa guste viata.

Maica Domnului este primul om care L-a primit pe Duhul Sfant, ca viata noua (Luca 1,35).
Este primul om in care s-a salasluit cu trupul Dumnezeu. Cei nascuti din apa si din Duh, cei ce
L-am primit pe Duhul Sfant la Botez si ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului in Sfanta
Euharistie, suntem fiii credintei Maicii Domnului, cea care l-a primit pe Dumnezeu in numele
omenirii intregi, atunci cand a raspuns Arhanghelului Gavriil, la Bunavestire, Fie mie dupa
cuvantul tau!.

Intre Maica Domnului si fiecare dintre noi exista o legatura tainica, asa cum este legatura
dintre o mama si fiii ei, manifestata intr-o grija permanenta, o dragoste ocrotitoare, o
nesfarsita mila fata de suferinte si o nemasurata indurare fata de greseli. Biserica o numeste
pururea mijlocitoare pentru oameni inaintea lui Dumnezeu, nu pentru ca Dumnezeu nu ar
lucra nemijlocit asupra noastra, sau noi nu am avea aceces nemijlocit la iubirea lui
Dumnezeu. O numim mijlcitoare pentru ca ea se alatura iubirii lui Dumnezeu fata de oameni
cu toata puterea cu care o fiinta omeneasca se poate alipi de Domnul, cu toata caldura de
care este capabila o inima de om indumnezeit, asa cum este Maica Domnului.

Asa cum la Buna Vestire prin ea au grait toate asteptarile si dorinta de izbavire a neamului
omenesc, in acelasi fel rugaciunea ei neincetata catre Domnul sunt cuprinse toate
suferintele noastre. Rugaciunea de la Acatistul Bunei Vestiri surprinde rolul Maicii Domnului
in viata credinciosilor: lauda cea preamarita a apostolilor, curatia si marirea fecioarelor,
veselia cea lina a maicilor, intelepciunea si invatatura pruncilor, ocrotitoarea vaduvelor si a
saracilor, imbracaminte celor goi, sanatate celor bolnavi, izbavire celor robiti, liniste celor de
pe mare, liman bun celor inviforati, povatuitoare neostenita celor rataciti, mergere usoara
celor calatori, odihna celor osteniti, acoperamant celor asupriti, nadejde celor fara de
nadejde, ajutatoare celor lipsiti; celor saraci, bogatie neimputinata, celor intristati de-a
pururea mangaiere, celor pe care nu-i iubeste nimeni, iubire cu smerenie, celor pacatosi
mijlocire buna catre Dumnezeu, tuturor crestinilor ingradire tare, ajutatoare nebiruita si
folositoare.

Cinea va putea sa cinsteasca dupa vrednicie nasterea ei? Nu se pricepe toata limba a te
lauda dupa vrednicie, ca se intuneca si mintea cea mai presus de lume a canta tie, de
Dumnezeu Nascatoare. Pentru a o lauda pe Maica lui Dumnezeu trebuie sa avem inima fara
de rautate si viata neintinata.

Pentru curatia ei desavarsita si rodnica, pentru viata ei inchinata lui Dumnezeu,pentru

ascultarea desavarsita fata de voia Lui, Fecioara Maria este modelul si povatuitoarea celor
care, insetati de curatie, au ales viata monahala. Traditia bisericeasca evidentiaza acest lucru
pana si in modul in care sunt numite monahiile, fecioarele care si-au inchinat
viata Mirelui Hristos. In biserica noastra ele sunt numite maici, prin asemanarea cu
Fecioara Maica, Nascatoarea de Dumnezeu.

CUVANT AL PREASFINTITULUI PARINTE AMBROZIE LA PRAZNICUL NASTERII MAICII

DOMNULUI

Sursa: episcopiagiurgiului.ro

Frati crestini,

Anul bisericesc, din vremi strabune, e oranduit sa inceapa la 1 Septemvrie. In vreme ce anul
politic incepe la 1 Ianuarie, iar cel financiar s-a indatinat sa fie la noi romanii la 1 Aprilie.

Si precum pentru fiecare inceput de an politic si financiar, se oranduiesc noi programe, ori cele
vechi se incep de la capat, tot asa se intampla si in cele bisericesti. Noul an bisericesc deschide
sufletului omenesc un nou orizont de viata, o noua cale de strabatut cu un nou program de
praznuiri si slujbe. Si ceva mai mult, un nou buget sufletesc, din al carui tezaur se revarsa toate
darurile ceresti.

Iar ministrii, conducatori ai treburilor bisericesti, incepand un nou an de activitate, se gandesc

la cele ce au de infaptuit in noul an, implinind cele cu lipsa din trecut.

Si iata, fratilor, ca cea dintai sarbatoare mai mare, care ne apropie de Domnul nostru Iisus
Hristos, la acest inceput de an nou, e aceea a Nasterii Maicii Domnului. Si la ea noi am venit
ca la o casa a bunatatilor celor duhovnicesti, luandu-ne drept plata a ostenelilor noastre,
mantuirea cea sufleteasca.

Eu socot ca aceasta oranduire duhovniceasca, de a sarbatori Nasterea Fecioarei Maria, la

inceput de an bisericesc, s-a facut dintr-o adanca patrundere a intelepciunii celei vesnice.
Nasterea Maicii Domnului e inceputul mantuirii. Ea este aceea care a pregatit si prin care,
mai apoi, ne-a venit Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos ca om. Caci a trebuit, ca mai
intai sa avem Nasterea Maicii Domnului, si-apoi sa vina si sarbatoarea sarbatorilor, Nasterea
Mantuitorului, si celelalte praznuiri sfinte ca Intampinarea Domnului, Schimbarea la Fata,
Floriile, Invierea si Inaltarea, iar in cele din urma Pogorarea Duhului Sfant. Prin urmare, ceea
ce praznuim noi astazi, la inceputul anului bisericesc, este inceputul insusi al mantuirii. De
aceea putem spune ca sarbatoarea de astazi e ca o poarta imparateasca prin care noi intram in
cuprinsul cel vesnic al Imparatiei lui Dumnezeu.

Iar de-mi este ingaduit sa imping si mai la adanc barca gandurilor noastre, ar fi sa arat ca s-a
oranduit aceasta praznuire a Nasterii Maicii Domnului, nu la intai sau doua, ori trei sau patru
Septemvrie, ci abia la opt ale lunii, aratandu-se si prin aceasta, taina cea dintru inceput a vietii
noastre. Caci curand dupa zidirea sa, primii oameni, cazand in pacat, au trait veacuri de mari
intunecimi sufletesti. E intreaga acea epoca a lumii pagane, dinainte de venirea Mantuitorului.
Si abia in a opta zi, in ziua cea sfanta a Domnului, s-au ivit zorile mantuirii care ne-a venit
din ceruri.

Frati crestini,
Precum in zilele senine, mai inainte de a aparea maiestuos, ca si un imparat pe cerul albastru,
soarele cel pamantesc, avem o intreaga gama de lumini ce se ivesc pe orizontul indepartat al
rasaritului, putem spune ca la fel a fost si in cele ce au urmat dupa noaptea cea intunecoasa a
necredintei pana ce a aparut Soarele cel vesnic si dumnezeiesc, Fiul lui Dumnezeu si ca Fiu al
omului.

In acea adanca imparatie a intunericului, de nepatruns parca, la timpul apropierii zorilor

crestinismului, a aparut mai intai: steaua diminetei; apoi geana diminetei si zorile zilei cu
aurora cea placuta si plina de vestiri bune. Si in sfarsit, treptat, diferite tonuri de lumina de la
acei nori mai putin intunecati, apoi cenusii, alburii si cu totul vaporosi, iar in cele din urma,
inflacarati ca para focului ce se desfasoara ca si o mantie de purpura imparateasca, pe care s-o
arunce pe spatele noului nascut, pe printul zilei, pe acel soare mare si rotat, care impins fiind
de puteri suprafiresti, in clipa in care a aparut se si inalta ca si un stapanitor al cerului si al
pamantului. Ei bine, fratilor, tot asa putem spune ca s-a intamplat si la Nasterea Domnului.
Adica mai bine zis, mai inainte de a aparea in lume Mantuitorul, Soarele cel vesnic, Acela ce
e creatorul nu numai al oamenilor, dar si urzitorul a toate cele vazute si nevazute.

Intr-adevar ca mai inainte de a se intrupa ca om Fiul lui Dumnezeu, omenirea toata a trait ca
intr-o cumplita noapte sufleteasca. Un groaznic intuneric invaluia pe toti urmasii lui Adam! Si
pentru a se vedea la ce orbire sufleteasca a dus acea noapte a indepartarii de Dumnezeu, nu
voi pomeni decat de acele credinti religioase ale acelei omeniri de mult apuse. Astfel
egiptenii, cu o vestita cultura si civilizatie, se inchinau la animale, ca la dumnezeii lor. Ei
aveau drept zei: pisici, serpi, boi si alte vietati ca broaste si crocodili; iar indienii divinizau
copacii. Acestia se uitau cu infrigurare la tremurul frunzelor, in vreme ce alte popoare
socoteau drept dumnezei, apa, focul si alte alcatuiri ale firii. Dar ce sa mai vorbim de alte
popoare, cand Grecii si Romanii au trecut prin aceleasi trepte si paduri intunecoase ca sa
ajunga in cele din urma sa aiba drept zei, oameni plini de toate patimile si pacatele. Asa unii
erau betivi, altii desfranati, hoti, ucigasi, rapitori si cu totul razbunatori.

Iata eu am ridicat numai putin cortina si atatea si atatea intunecimi si adancimi de intunecimi
am putut vedea intr-o margina a vietii acelei lumi pagane, fara ca sa pomenesc de acele
faradelegi ale moravurilor lor cu totul salbatice. De aceea, va si intreb, ce alt intuneric mai
mare decat acesta voiti, in care orbii erau calauze altor orbi? Iata in ce noapte grozava a trait
omenirea inainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos!.

Dar mai mult ca oricare altul, a vazut aceasta cu durere parinteasca, Dumnezeu din ceruri. De
aceea El a si hotarat trimiterea Fiului Sau, sa aduca lumina si caldura, har si adevar. Venirea
Sa insa, trebuia pregatita pentru ca atuncea cand va aparea la orizontul istoriei ca Imparat al
cerului, noi, luminati fiind intrucatva, sa stim pe cine avem sa primim. Si asa s-a si intamplat,
caci ce altceva au fost patriarhii si proorocii, daca nu cei ce au pregatit sufleteste pe cei ce
erau in intuneric si-n umbra mortii. Dar precum se spune in Sf. Evanghelie, toti acestia nu
erau lumina, ci fusesera trimisi ca sa marturiseasca de lumina (Ioan I, 8).

Si pe masura ce timpul trecea si omenirea se apropia de venirea lui Hristos, la orizontul

intunecat se si ivi steaua diminetii. Ei bine, fratilor, aparitia acestei stele nu a fost alta decat
Nasterea Maicii Domnului. Pentru ca adesea in Sf. Scriptura, noi gasim aratata pe Fecioara
Maria, ca pe o stea a mantuirii noastre. Iar in cele din urma, in Apocalipsa Sf. Ioan
Evanghelistul, gasim scris, ca pe cerul credintei noastre, Fecioara Maria se arata avand pe
capul ei o cununa de douasprezece stele. (vezi cap. XII).
Intr-adevar, fratilor, ca Fiul lui Dumnezeu, Imparatul Cerului si al pamantului, venind in lume
si ca om, s-a nascut dintr-o Mama, ce i-a fost ca o aurora cereasca, prin care s-a ivit Soarele
cel vesnic si pentru noi pamantenii. Si numai asa s-a ajuns ca noi oamenii sa ne bucuram
acum, avand deasupra capetelor noastre o bolta cereasca de lumina, de adevar si de har.

Frati crestini,
Pentru ca Fecioara Maria sa ajunga sa fie Maica Luminii, precum am grait, si precum ati
auzit si la sfanta slujba din cantari si cetiri, s-a facut o indelungata pregatire prin patriarhi si
prooroci, iar in cele din urma printr-o viata nepatata a parintilor ei. Si numai pentru
nevinovatia si pentru rugaciunile lor au dobandit o stalpare ca aceasta, dreptii si
dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana.

Sfintii si dreptii Ioachim si Ana, parintii Fecioarei Maria, erau coboratori din vechea si
stralucita familie imparateasca a proorocului David. Ana e un nume ebraic, care, talmacit pe
limba noastra, inseamna placuta (gratioasa). Dar odata cu aceasta, ceea ce tin sa arat, e ca
viata Sf. Ana, ca si a Sf. Ioachim, era cu totul placuta nu numai lui Dumnezeu, dar si
oamenilor. Acea nobleta de virtute si stralucire regala a stramosilor lor, era colierul nobletei
lor ce stralucea parca si mai mult trecut fiind prin apa veacurilor de curata traire in Domnul a
inaintasilor lor, generatie de generatie. Iar pentru a se vedea la ce crangatura de rudenii sfinte
a ajuns aceasta familie, nu am a pomeni decat de bunicul Fecioarei Maria, de acel vestit
Mathan, care era in a douazeci si treia generatie de la Regele David si Solomon.

Acest Mathan care-si avea de sotie pe Maria din neamul lui Iuda, a avut ca fiu pe Iacov, tatal
lui Iosif teslarul, si trei fete: pe Maria, pe Savi si pe Ana. Iar acestea la randul lor au avut
fiecare cate o fiica celebra in istoria credintei noastre. Maria a nascut pe Salomi, acea vestita
femeie sfanta dintre mironosite; iar Savi a nascut pe Elisabet, mama Sf. Ioan Botezatorul; si
in sfarsit, Ana a nascut pe Nascatoarea de Dumnezeu. Asa ca Elisabet si Salomi sunt vere cu
Nascatoarea de Dumnezeu.

Desi slaviti si bogati, Ioachim si Ana nu aveau bucuria vietii in familia lor, caci nu se
invrednicisera de darul de copii. De aceea nici darul lor nu era primit cu atata cinste la altarul
lui Dumnezeu, fiind lipsiti de binecuvantarea cea cereasca a rodirii de prunci. Mahniti de
aceasta, iar in cele din urma parasiti fiind si de puteri, si cu deznadejde in familia lor, pornira
fiecare, dusi de aripile rugaciunii, in departari unul fata de altul. Sf. si Dreptul Ioachim se
duse in munte, asa precum il sfatuise stramosul lui, proorocul David: Ridica-te la munti,
suflete al meu, de unde va veni ajutorul tau. (Psalm 120). Iar Sf. Ana, merse in taina
gradinii, pentru ca acolo, sa suspine glas de cerere catre bunul Dumnezeu. Si iata ca
rugaciunea lor le-a fost implinita, caci ingerul Domnului, le vesti aceasta bucurie. Si asa ca si
o floare a rugaciunii si a unei vieti sfinte, vedem implinindu-se nasterea Fecioarei Maria. Ea e
un dar al lui Dumnezeu, dat unei familii alese, cum n-a fost alta pe pamant.

Dar in acelasi timp, ea e darul cel mare cu care Dumnezeu a invrednicit neamul omenesc.
Caci ea va fi nu numai izvorul darului celui ceresc, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar
si Maica izbavitoare pe langa Fiul ei, pentru omenirea toata.

O, toate acestea, ce lectii minunate sunt pentru parintii crestini din toate veacurile! De vreti sa
aveti copii care sa va fericeasca pe voi si omenirea ce va inconjoara, cautati sa-i dobanditi cu
viata curata si rugaciuni, iar apoi sa-i cresteti in frica de Dumnezeu, caci aceasta e izvorul a
toata intelepciunea, ne spune Sf. Carte. Cautati sa-i apropiati voi de Domnul Hristos, caci El
este izvor de adevarata bucurie, de lumina si de har.

Fie ca la acest inceput de an, sa punem si noi inceputul mantuirii noastre, si asa cu totii, fii ai
luminii sa fim, slavind pe Tatal, pe Fiul si pe Sf. Duh. Amin.

Arhim. Dr. Vasile Vasilache

(Din volumul Prietenii lui Dumnezeu, Sfintii - Predici la Radio, Bucuresti, 1947)

Traditia atribuie Sfantului evanghelist Luca primele reprezentari iconografice ale Sfintei
Fecioare. Originalele acestora nu s-au pastrat dar se crede ca ele au servit ca prototipuri pentru
iconografia de mai tarziu. Textele liturgice confirma traditia ca Sfantul Evanghelist Luca este
primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Astfel, in slujba utreniei, din ziua de 26 August,
cand se praznuieste icoana Maicii Domnului din orasul Vladimir, in canon se consemneaza
numele Evanghelistului Luca: "Zugravind prea cinstitul tau chip, dumnezeiescul Luca,
scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a infatisat pe Ziditorul a toate pe
bratele tale".

Nasterea Maicii Domnului, praznuita de Biserica pe data de 8 septembrie, este prima

sarbatoare importanta a noului an bisericesc. Maica Domnului s-a nascut din parinti sterpi si
inaintati in ani: Ioachim - descendent din neamul imparatesc al lui David, din spita lui Iuda -
si Ana - care se tragea din neamul preotesc al lui Levi -, ca raspuns la rugaciunile lor.

In iconografia traditionala, Nasterea Maicii Domnului este reprezentata astfel: Sfanta Ana sta
pe pat inlauntrul unei case. Este zugravita la dimensiuni mari, in centrul icoanei.
In centrul icoanei sunt reprezentate slujitoarele, care se grabesc sa ii daruiasca mancare Sfintei
Ana. Cea din mijloc probabil este Iudita, pe care o mentioneaza dupa nume Protoevanghelia
lui Iacov. In unele icoane, in spatele lor, se afla Sfantul Ioachim. Mai jos, in planul frontal,
este reprezentata copila, Maica Domnului, gata sa fie imbaiata de doua femei. Sfanta Ana,
Sfantul Ioachim si Maica Domnului au aureole.

Inscriptia icoanei, redata in partea de sus pe un rand sau pe doua, este: "Nasterea Maicii
Domnului".

Scena de sus din stanga a icoanei prezinta intalnirea lui Ioachim si a Anei dupa vestirea
ingerului ca vor avea prunc. Cei doi parinti se imbratiseaza in usa casei lor. Sfanta Ana ii
graieste lui Ioachim, potrivit Protoevangheliei: "Acum am cunoscut ca Domnul Dumnezeu
mult m-a binecuvantat".

Imnografia bisericeasca pune in lumina semnificatia Nasterii Maicii Domnului in Troparul care
se canta la slujbele praznicului: "Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, bucurie a
vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele Dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru; si
dezlegand blestemul, a dat binecuvantare; si stricand moartea, ne-a daruit noua viata vesnica."

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Nasterea Maicii Domnului - Sfanta Maria Mica

Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a
inceput la 1 septembrie. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile
apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai
importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina
din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi
nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu
rezervele de rigoare.

Parintii Fecioarei Maria - Ioachim si Ana

Tatal Fecioarei Maria se numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se
numea Ana si era fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era un urmas al regelui
David, iar mama, o descendenta din familia preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin
aceasta proorocia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.

Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna

Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni.
Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si totusi, Ioachim si Ana
nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-
se in continuare cu lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in al
cincizecilea an al casatoriei lor, Marele Preot de la Templu a refuzat in public jertfa lor,
numindu-i blestemati.

Intristati, cei doi parinti s-au indreptat spre casa lor din Seforis si au hotarat sa se retraga
fiecare pentru post si rugaciune. Ioachim a zis catre sotia sa Ana: "Pe mine nu ma indeamna
inima sa mai intru in casa mea, caci noi suntem urgisiti de Dumnezeu. Iata eu ma duc la
munte si acolo voi posti si ma voi ruga lui Dumnezeu, doar se va milostivi si ne va da noua
un copil". Iar Ana a inceput sa se roage lui Dumnezeu cu durere si cu multe lacrimi, zicand:
"Doamne, Atottiitorule, Cela ce numai cu cuvantul ai facut cerul si pamantul si toate cate se
vad; Cela ce ai zis fapturilor Tale sa traiasca si sa se inmulteasca; Cela ce ai binecuvantat pe
Sarra, femeia lui Avraam si a nascut pe Isaac la batranete si ai daruit Anei fiu, de a nascut pe
Samuel proorocul, da-mi si mie roada pantecelui meu si nu lasa sa fiu de ocara intre oameni,
ca de voi naste fiu, sau fiica, il voi inchina Tie cu toata inima si-l voi da sa slujeasca in
biserica slavei Tale" (I Regi 1, 11).

Ingerul Gavriil se va arata fiecaruia, spunandu-le ca rugaciunea lor nu a fost trecuta cu

vederea si ca Dumnezeu le va trimite binecuvantarea Sa. Tot el le-a vestit ca acest prunc se va
umple de Duh Sfant din pantecele mamei sale si ca va fi un vas ales lui Dumnezeu. (Luca 1,
4-23).

Praznicul liturgic al Nasterii Maicii Domnului

Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului exista si la coptii egipteni si la iacobitii sirieni separati
de Biserica ortodoxa dupa Sinodul al patrulea ecumenic. Avand in vedere ca acestia n-au
imprumutat mai nimic de la ortodocsi dupa despartirea lor de Biserica Ecumenica, inseamna
ca sarbatoarea respectiva era deja in uz si la ei inainte de aceasta despartire; inceputul ei
trebuie pus deci intre Sinodul III ecumenic (431) si Sinodul IV ecumenic (451).

In Apus, sarbatoarea este adoptata in timpul papei Serghie I (687-701). In sec. al VI-lea, Sf.
Roman Melodul a compus Condacul si Icosul acestui praznic, iar in sec al VIII-lea, Sf. Ioan
Damaschin a alcatuit Canonul ce se canta la slujba Utreniei. Data de 8 septembrie aleasa
pentru praznuire reprezinta ziua sfintirii unei biserici dedicate Fecioarei Maria, construita la
Ierusalim de catre imparateasa Eudoxia la inceputul sec. al V-lea.

Maica Domnului in Calendarul popular

Srabatoarea Nasterii Maicii Domnului marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna.
Batranii spun ca in aceasta zi randunelele pleaca spre zonele calde, insectele incep sa se
ascunda in pamant, iar frigul isi face simtita prezenta. De aici si spusa: "O trecut Santamarie,
leapada si palarie!" Este vremea in care se desfasoara diferite targuri si iarmaroace. Din
aceasta zi se incep unele activitati practice specifice: culegerea unor fructe si plante
medicinale, batutul nucilor, recoltarea ogoarelor, culesul viilor, semanatul cerealelor de
toamna.

Fecioara Mare este cea mai indragita divinitate feminina a Panteonului romanesc, invocata si
astazi de fete pentru grabirea casatoriei, de femei pentru usurarea nasterii, de pagubiti pentru
prinderea hotilor, de descantatoare pentru vindecarea bolilor etc. Ea are trasaturile Nas-
catoarei, a Marii Zeite neolitice, invocata in momentele de grea cumpana ale omului. In
basme ajuta eroinele sa iasa din impas, dar le pedepseste cu asprime cand ii incalca ordinele,
vindeca boli grele, reda vederea fiicei orbite de mama vitrega, inzestreaza fecioara vrednica si
ascultatoare si o casatoreste cu fiul de imparat etc. In unele traditii Maica Domnului, adesea
identificata cu astrul noptii, Luna, sau cu Pamantul, se roaga de Dumnezeu sa nu prapadeasca
lumea, sa nu izgoneasca vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.

Fecioara Maria in invatatura ortodoxa este:

- Pururea Fecioara. Termenul pururea-fecioara - apare pentru prima oara la Sfantul Ignatie
(Epistola catre Efeseni XIX, 1), de unde va fi preluat de intreaga traditie patristica pentru a
desemna zamislirea fara prihana a lui Hristos din sanul Fecioarei, fara interventia omului.
Fiul lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfant, este Cel care isi asuma trup omenesc adevarat
din trupul Fecioarei: "intelepciunea si-a zidit casa" (Pilde 9, 1). Maica Domnului a zamislit
fara samanta si a nascut in chip negrait pe Dumnezeu Cuvantul, astfel incat mai inainte de
nastere a fost fecioara, in nastere fecioara si dupa nastere a ramas fecioara.

- Nascatoare de Dumnezeu. Titlul de Nascatoare de Dumnezeu - a fost adoptat de catre al III-

lea Sinod ecumenic (Efes, 431), impotriva ereziei lui Nestorie, ca o dezvoltare a invataturii
ortodoxe despre unirea celor doua firi in Hristos. Apelativul Nascatoare de Dumnezeu - pune
in evidenta legatura unica dintre Maica Domnului si Hristos. Asa este invocata in Sfanta
Liturghie, in marea majoritate a ecteniilor, sau la Utrenie, dupa peasna a 8-a a canonului: "Pe
Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii intru cantari cinstindu-o, sa o marim".

Fecioara Maria nu a nascut un simplu om, ci pe Fiul lui Dumnezeu insusi, care Si-a luat din
ea firea omeneasca desavarsita.

- Cea plina de har (Lc. 1, 28). Vechiul Testament vorbeste de preaslavirea Maicii Domnului
(Ps. 44). Ea este identificata cu scara dintre cer si pamant, din visul lui Iacov (Fac. 28, 12),
prin care Dumnezeu a luat firea noastra umana, pe care ingerii lui Dumnezeu se suie si se
pogoara. In traditia patristica, Maria este comparata cu Eva, fiind chipul unei noi umanitati.

Preacinstirea Maicii Domnului

Biserica Ortodoxa acorda Sfintei Fecioare Maria, in cadrul cultului, o cinstire deosebita care
izvoraste din prerogativele ei, de Nascatoare de Dumnezeu si Pururea-fecioara, aceasta
cinstire fiind sporita de curatia trupeasca si sufleteasca a Sfintei Fecioare. Toate acestea
indreptatesc pe deplin Biserica Ortodoxa de a denumi pe Sfanta Fecioara drept "Prea Sfanta"
si "Preacurata".

Prin cuvintele "fie mie dupa cuvantul tau" (Luca, 1, 38) - are loc zamislirea de la Sfantul Duh,
inceputul intruparii si al mantuirii, ca la "plinirea vremii" sa nasca dupa trup pe Cel care avea
sa restabileasca comuniunea harica dintre om si Dumnezeu, intrerupta prin pacat. Ea este cea
mai apropiata de Iisus Hristos, prin aceasta unitate stransa dintre Maica si Fiu, ceea ce
indreptateste cinstirea ei mai presus decat sfintii ingeri si decat toti sfintii, exprimata si in
cuvintele imnului liturgic : "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de
asemanare decat serafimii".

Maica Domnului - Rugatoare si mijlocitoare

Atributul de rugatoare vine din solidaritatea Maicii Domnului cu Biserica si cu toti cei infiati
ei prin Hristos. Trebuie sa consemnam ca acest atribut vine in sprijinul ideii ca, in fata lui
Dumnezeu, nu ne prezentam ca insi izolati ci in comuniune, in solidaritate, prin rugaciunile
unora pentru altii si a sfintilor pentru noi. Mijlocirea Maicii Domnului este bine inteles dife-
rita de cea a lui Hristos. Ea mijloceste pe langa Hristos. Mesajul ei teologic, cu prilejul nuntii
din Cana Galileei : "Faceti tot ce va va spune El" (Ioan II, 3-5), ne descopera ca ea nu are o
invatatura a sa, caci ea este om ca toti ceilalti oameni. Ea trimite la Hristos, nu se opreste la
sine, nu face din sine un centru, ci indruma spre unicul centru, Hristos.

Maica Domnului in iconografie

Traditia atribuie Sfantului evanghelist Luca primele reprezentari iconografice ale Sfintei
Fecioare. Originalele acestora nu s-au pastrat dar se crede ca ele au servit ca prototipuri
pentru iconografia de mai tarziu. Textele liturgice confirma traditia ca Sfantul Evanghelist
Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului. Astfel, in slujba utreniei, din ziua de
26 August, cand se praznuieste icoana Maicii Domnului din orasul Vladimir, in canon se
consemneaza numele Evanghelistului Luca: "Zugravind prea cinstitul tau chip,
dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a infatisat
pe Ziditorul a toate pe bratele tale".

Cele mai vechi si cele mai numeroase fresce reprezentand pe Sfanta Fecioara s-au descoperit
in cimitirul (catacomba) Priscilla care pentru aceasta a si fost numit cimitirul sau Catacomba
Mariei.

Desi icoana Maicii Domnului a cunoscut in istoria Bisericii o multime de ipostaze, imensa
majoritate o infatiseaza impreuna cu dumnezeiescul Prunc.

In Rasarit s-a crezut, s-a trait si s-a marturisit evlavia fata de Prea Sfanta Fecioara Maria
numai in legatura cu Hristos. Iar atunci cand, in putine cazuri este pictata singura pe icoana,
Maica Domnului este in pozitie de "rugatoare" (oranta), deci indreptata cu fata spre Fiul ei,
asa cum o descoperim si in icoana numita "Deisis".

Cu alte cuvinte niciodata nu sta de sine, antropocentric in termeni teologici, nu trimite pe

credinciosi doar la sine, ci prin sine si cu sine spre Hristos Domnul, pentru care ea a rostit
cuvintele evanghelice: "Faceti orice va va spune".

Tipurile de icoane atribuite Sfantului Evanghelist Luca si pe care le-ar fi pictat dupa
Cincizecime, se crede ca sunt :

a) "Calauzitoarea" (Odighitria) in care Maica Domnului este reprezentata cu pruncul in brate,

amandoi stand cu fata spre cel care priveste.

b) Glykofilusa (dulce-iubitoare). Pruncul e strans lipit cu fata langa obrazul Maicii Domnului,
pe care o imbratiseaza. Chipul mamei e indurerat, prevestind suferintele viitoare ale Fiului.

c) In unele icoane Maica Domnului e infatisata fara prunc, singura, in chip de Oranta.

Pe langa cele mentionate, mai intalnim un alt tip de icoana a Maicii Domnului, cunoscut sub
denumirea "Platytera" (Mai inalta decat cerurile). In aceasta icoana, Mantuitorul este infatisat
in medalion, pe pieptul Maicii Sale, asa incat si El si Ea privesc spre cel ce se roaga inaintea
icoanei.

Maica Domnului este pentru crestini un model de sfintenie, de ascultare, de smerenie si un

izvor de putere dumnezeiasca.

A.C.

Cuvantul Sfantului Ioan Damaschin la Nasterea Maicii Domnului

Pentru acestea, luminos praznuind, cu bucurie mare ajungem la ziua in care si-au luat inceput
acestea, la ziua nasterii nu numai a Fecioarei, ci mai degraba a intregii lumi, ziua care a vazut
pe omul cel adevarat, Fecioara, cea dintai si singura de la care s-a dat apoi tuturor a fi oameni
cu adevarat.

Adaug in intregime cuvantul marelui teolog dogmatist, sub forma de text. Nu e un text dificil
pentru cei care cunosc, prin educatie, limba greaca (bizantina). De altfel, voi nedreptati, prin
traducere, frumusetea lingvistica si de exprimare si insasi inaltimea duhovniceasca. Dar, chiar
daca astazi limba greaca a avut de luptat si se ridica probleme in legatura cu intelegerea textelor,
totusi, constiinta greaca ortodoxa gaseste calea ei cumva. Pentru ca o carte nu se scrie doar
pentru contemporani.
Sfantul Ioan Damaschin, miscat de maretia Mariei, celei nascute dupa fagaduinta din infranatii
Ioachim si Ana, se opreste cu uimire in fata frumusetii ei duhovnicesti, chemand neamurile si
popoarele la praznuirea Nasterii, de vreme ce Maica lui Dumnezeu a preschimbat intristarea
Evei in bucurie si prin ea Ziditorul l-a indumnezeit pe om. Iara rezultatul intruparii este unirea
lui Dumnezeu cu lumea, cu intreaga creatie. Aici Damaschin se refera la restabilirea firii prin
Invierea lui Hristos, fire care a fost afectata de cadere. Si asa, omul, care savarseste legatura
intre firea vazuta si nevazuta, prin intruparea Cuvantului, S-a unit cu toata faptura ca
Dumnezeu-Om:

Veniti, toate neamurile, tot neamul omenesc si limba si toata varsta si toata vrednicia, cu
bucurie sa praznuim nasterea bucuriei universale! Caci, daca fiii grecilor, prin inselaciunea
miturilor dracesti, care fura mintea si umbresc adevarul, socoteau de mare cinste pana si
nasterea imparatilor, aducand fiecare cate un dar, dupa putere, pangarindu-si astfel viata, cu cat
mai mult se cuvine noua a cinsti Nasterea Maicii Domnului, prin care tot neamul muritorilor s-
a indreptat, prin care intristarea stramoasei Eva s-a preschimbat in bucurie?

Caci Eva a auzit prin graire dumnezeiasca:

"In dureri vei naste fii!", iar aceasta: "Bucura-te, cea plina de har!". Aceea: "Catre barbatul tau
va fi intoarcerea ta!", iar aceasta: "Domnul este cu tine!".

Ce cuvinte vom aduce, dar, Maicii Cuvantului? Zidirea toata impreuna sa se bucure si sa laude
preasfantul pantece al Sfintei Ana. Ca a nascut lumii vistierie neinstrainata a bunatatilor. Caci
prin ea Ziditorul a alcatuit zidirea toata spre sporita armonie, prin intrupare. Ca, daca omul,
stand intre minte si materie, este legatura a firii vazute si a celei nevazute, Cuvantul lui
Dumnezeu, Facatorul, unindu-Se cu firea prin intrupare, S-a unit prin aceasta cu intreaga zidire.
Sa praznuim, dar, nimicirea sterpiciunii omenesti, caci ni s-a dezlegat lipsa bunatatilor!

De vreme ce, prin Intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, savarsita prin Maica Domnului, Sfantul
Ioan Damaschin vede unirea lui Dumnezeu cu toata creatia, vazuta si nevazuta, isi ridica firesc
intrebarea: de ce Fecioara s-a nascut dintr-o maica stearpa? Apoi izbucneste intr-un imn de o
inalta teologie, catre parintii Maicii Domnului, marturisind dorul Dumnezeirii, care il cuprinde
si il poarta spre uimire si extaz, si de aceea cheama cerurile si pamantul sa se bucure. Cum salta
inima Sfantului teolog, care participa total la marea taina a mantuirii!

Dar de ce s-a nascut Maica Fecioara din cea stearpa? Fiindca trebuia ca singurul lucru nou sub
soare, incepatura minunilor, sa fie preintampinat de minuni si incet, incet, din cele mai smerite
sa se nasca cele mai mari. Am si alt cuvant mai inalt si mai dumnezeiesc. Caci firea s-a biruit
prin har si a ramas supusa, necutezand sa o ia inainte.

Pentru ca, de vreme ce Fecioara urma sa se nasca din Ana, firea n-a indraznit sa ia mai inainte
vlastarul harului, ci a asteptat neroditoare, pana cand harul a inflorit rodul. Caci trebuia ca Unul
Nascut sa fie nascut din cea care a nascut pe Cel mai inainte nascut decat toata zidirea, Cel prin
care toate s-au alcatuit.

O, fericita unire a lui Ioachim si a Anei, toata firea vi s-a facut folositoare; prin voi s-a adus
zidirii dar mai presus decat toate, maica cinstita, singura vrednica de Ziditorul! O, coapsa
preafericita a lui Ioachim, din care a iesit samanta preacurata! O, pantece fara durere al Anei
intru care prin treptate adaugiri a crescut si a prins chip si s-a nascut prunca preasfanta! O,
pantece care porti intru tine cerul cel insufletit, cel mai lat decat intinderea cerurilor! O, cea
care cu adevarat ai rasarit spicul graului de viata facator, precum grait-a Hristos! Caci, daca
bobul de grau, cazand in pamant, va muri, ramane singur. O, sani, care ati hranit pe cea care da
hrana lumii! O, minune a minunilor si preaslavire a preaslavirilor! Caci trebuia ca intruparea
negraita si pogoratoare a Cuvantului sa fie preintampinata de minuni.

Cum, oare, ma voi face partas celor ce-mi stau inainte? Mintea iese din sine, ma sfasie si teama
si dorirea; inima tresare iar glasul imi piere; nu pot sa port fericirea, lucruri minunate ma biruie;
dorirea ma inspira. Biruiasca dorul, teama sa fuga! Sa glasuiasca chitara Duhului! Cerurile sa
se bucure si pamantul sa se veseleasca!

Luceafarul preacuvantator de Dumnezeu al cetatii Damascului dezvolta in chip profetic

urmarile nasterii pururea Fecioarei Maria, din care va rasari in chip trupesc Dumnezeu, de
vreme ce Nascatoarea de Dumnezeu s-a gatit pe sine cer si floare cu chip dumnezeiesc. Marele
teolog, gasind prilejul sa repete hotararea hristologica impotriva ereziei nestoriene de la
Sinoadele Ecumenice al III-lea si al IV-lea, impotriva monofizitilor, - Maria este Nascatoare
de Dumnezeu (teotokos) si doua firi intr-un ipostas -, da o hristologie ortodoxa.

Astazi portile cele sterpe se deschid si prin ele trece poarta cea fecioreasca, din care si prin care
Dumnezeu, Facatorul a toate cate sunt, va veni cu trapul in lume, dupa cum a auzit Pavel pe
cele de negrait. Astazi din radacina lui Iesei s-a nascut toiag, din care va rasari in lume floarea
cu preadumnezeiesc chip.

Astazi din firea cea pamanteasca cer si-a gatit pe pamant Cel ce odinioara a spanzurat pamantul
pe ape si a intors taria spre inalt. Si cu adevarat cele de acum sunt mai dumnezeiesti si mai
slavite decat cele de odinioara. Caci Cel ce odinioara si-a gatit soarele, va rasari din ea acum
soarele dreptatii, in doua firi, chiar de-ar innebuni cei fara cap, si un singur ipostas, chiar de s-
ar sfasia nestorienii. Caci Lumina cea vesnica care-si are existenta mai inainte de veci din
lumina cea vesnica, lumina cea nematerialnica si netrupeasca, ia trup din Fecioara si ca un mire
iese din iatac, Dumnezeu fiind si lut facandu-Se apoi, si bucurandu-se sa ia calea firii noastre
si prin patimi sa o strabata pana la moarte si ca un puternic sa fie legat si sa i se rupa vesmintele,
adica firea noastra, ca sa urce oaia cea ratacita la pasunea cereasca.

Astazi, Fiul celui ce L-a nascut, Cuvantul Atoatefacator, prin care toate au fost impodobite,
vlastarul cel tare al lui Dumnezeu cel Preainalt, prin Duhul, ca printr-un deget, ascutind securea
cea tocita a firii, si-a gatit siesi scara insufletita, al carei capat a fost infipt in pamant, iar varful
catre cer, peste care S-a odihnit Dumnezeu, si a carei inchipuire a vazut-o Iacov, prin care,
netrecand, a coborat Dumnezeu, ba mai mult, pogorandu-Se, pe pamant S-a aratat si cu oamenii
impreuna a locuit.

Caci acestea: pogorarea - smerenia pogorarii, vietuirea pe pamant - sunt cunostinte date despre
El celor de pe pamant. Scara cea intelegatoare, care s-a intarit, e Fecioara. Caci din pamant isi
are obarsia. Iar capul catre cer, caci capul oricarei femei e barbatul, dar ea, de vreme ce n-a
cunoscut barbat, cap i s-a facut Dumnezeu si Tatal, care prin Sfantul Duh a preschimbat-o si
trimitandu-I, ca pe o samanta dumnezeiasca, pe Fiul si Cuvantul sau, puterea cea atotputernica.
Caci prin bunavointa Tatalui, nu din impreunare trupeasca, ci de la Duhul Sfant si din Fecioara
Maria, Cuvantul trup S-a facut mai presus de fire, in chip neschimbat, si S-a salasluit intre noi.
Caci unirea lui Dumnezeu cu oamenii prin Duhul Sfant se face.

Cel ce cuprinde cu mintea sa cuprinda! Cel ce are urechi de auzit sa auda! Sa ne ridicam mai
presus de trupuri! Nepatimire e, o fratilor, ceea ce e dumnezeiesc, si Cel mai inainte nascut
dupa fire, fara de patimire, il naste pe Insusi Fiul, apoi, dupa iconomie. Si martor e David,
stramosul lui Dumnezeu, zicand:

"Zis-a Domnul Dumnezeul meu: Fiul meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut!" Dar acest "astazi"
nu face referire la nasterea cea mai inainte de veci. Caci aceea e fara de timp".

In continuare, luceafarul Damascului, cheama cerul si pamantul la bucurie, fiindca din Fecioara
se va naste margaritarul Hristos, asemenea unei scoici purtatoare de perle, a carei dumnezeire
va straluci ca fulgerul. Aduna chiar si zicerile proorocesti, ca sa demonstreze adevarul,
impotriva celor ce tagaduiesc ca Hristos este Dumnezeu, iar Sfanta Fecioara e Nascatoarea de
Dumnezeu. Teologul nostru, avand in vedere erezia lui Nestorie, revine, punand accent asupra
hotararilor Sinodului al III-lea Ecumenic, ca sa reaminteasca faptul ca cel ce tagaduieste ca
Maria e Nascatoare de Dumnezeu e fara Dumnezeu.

Astazi poarta cea dinspre rasarit s-a zidit, prin care Hristos va intra si va iesi si va fi inchisa,
poarta prin care Hristos se face poarta oilor. Rasaritul este numele Lui, prin care am dobandit
calauzire catre Tatal, incepatorul luminii. Astazi s-a suflat boare prevestitoare de bucurie
tuturor. Sa se bucure cerul sus si pamantul sa se veseleasca! Sa salte marea! Caci intru ea se
naste scoica avand in pantece, din cer, fulgerul Dumnezeirii, si va naste Fiu preacinstit, pe
margaritarul Hristos, imparatul Slavei, in porfira trapului imbracat, care va intra la cei inlantuiti,
vestindu-le iertarea. Sa salte firea! Caci se naste mieluseaua din care Pastorul va ridica Oaia si
va rupe vesmintele mortii din vechime. Sa dantuiasca fecioria! Ca s-a nascut Fecioara despre
care zis-a Isaia, ca in pantece va lua si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, adica
"Dumnezeu e cu noi". Aflati nestorieni si biruiti-va, caci cu noi este Dumnezeu, nu inger, nici
mijlocitor, ci insusi Domnul Care va veni si ne va mantui!

"Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul si s-a aratat
noua!". Sa facem praznuire in cinstea Maicii Domnului. Bucura-te, Ana, cea stearpa, care nu
nasteai! deschide-te si striga, cea care nu aveai durerile nasterii! Vezi, Ioachime, ca din tine ni
s-a nascut fiica, si ni s-a dat Fiu si Se va chema numele Lui inger de mare sfat, al mantuirii
lumii intregi, Dumnezeu tare! Sa se rusineze Nestorie si sa-si astupe gura! Pruncul e Domnul
si cum poate cea care L-a nascut sa nu fie de Dumnezeu Nascatoare?

"Caci daca cineva nu o marturiseste ca Preasfanta Fecioara e Nascatoare de Dumnezeu, e fara

Dumnezeu!". Iar aceste cuvinte nu sunt ale mele, dar cred in ele! Caci l-am pus aici ca pe o
mostenire de la parintele nostru Grigorie, de Dumnezeu mult cuvantatorul".

Chibzuind teologul taina Nasterii Mariei din cumpatatii ei parinti, se bucura iarasi cu bucurie
si mirare, alcatuind expresii inalte, care se gasesc in Canonul imnografic al praznicului dreptilor
Ioachim si Ana. Oricine ramane uimit cercetand participarea sufleteasca a Sfantului, prin
laudele si expresiile teologice inchinate lui Dumnezeu, Maicii Sale si celor ce au nascut-o. Aici
se arata punctul central al sfintei sarbatori, lucrat de Duhul Sfant, si care ii insufla atat de mari
intelegeri, cu atata simtire a dragostei, a cunoasterii si a minunii!

"O, fericita insotire a lui Ioachim si a Anei, si cu adevarat preacurata! Din rodul pantecelui
vostru v-ati cunoscut, cum spune Domnul. Dupa roadele lor ii veti cunoaste! Caci placut lui
Dumnezeu si in chip vrednic de cea nascuta din voi ati petrecut pe pamant. Cumpatat vietuind
si cu sfintenie, ati adus arvuna fecioriei, pe Fecioara, fecioara si inainte de nastere si in timpul
nasterii si pururea fecioara, singura pururea fecioara si cu mintea si cu sufletul, si cu trupul.
Caci trebuia ca din cea care, prin infranare, a rasarit fecioara, sa se nasca in trup lumina una
nascuta, prin bunavointa Celui ce L-a nascut fara de trup. Cel ce nu naste pururea Se naste, a
carui singura insusire e a fi nascut cu ipostas.

O, cate minuni si ce prefaceri a facut acest laborator fecioresc. Nascuta din cea stearpa, fecioara
ramasa dupa nastere, amestec de omenitate si Dumnezeire, patimire si nepatimire, viata si
moarte, pentru ca intru toate ce e slab sa fie biruit de ce e mai puternic. Si acestea toate pentru
mantuirea mea, o, Stapana! Caci asa de mult m-ai iubit, incat nu prin ingeri, nici prin vreo alta
zidire ai lucrat aceasta, ci, precum ai zidit prima faptura, asa insuti ai lucrat si rezidirea ei.
Acum dantuiesc si salt, si rad, si catre izvorul minunilor iarasi alerg, si, adapandu-ma cu apa
bucuriei, ating iarasi chitara Duhului si cant un cantec de nastere dumnezeiesc.

O, pereche preainfranata de turturele, Ioachim si Ana! Voi, pazind legea firii, cumpatarea, v-
ati invrednicit de o lege mai presus de fire, caci ati nascut lumii Maica tara de barbat. Voi in
chip cucernic si sfant, in firea omeneasca vietuind, ati nascut fiica, mai presus de ingeri si
stapanitoare a lor. O, fiica preafrumoasa si preadulce! O, crin, rasarit din maracini, si din
radacina preacinstita si imparateasca al lui David! Prin tine imparatia s-a umplut de sfintenie.

Prin tine s-a facut schimbarea Legii si s-a descoperit duhul ascuns sub litera, si preotia dupa
nume s-a schimbat cu cea davidica. O, trandafir, rasarit din spinii iudeilor si umpland toate de
buna mireasma dumnezeiasca! O, fiica a lui Adam si Maica a lui Dumnezeu! Fericita e coapsa
si fericit pantecele din care-ai rasarit! Fericite sunt bratele care te-au purtat si buzele care s-au
bucurat de sfintele tale sarutari, de cele parintesti adica, pentru ca tu intru toate sa ramai Pururea
Fecioara!".

Sfantul Ioan Damaschin, continuand laudele, apeleaza la simbolurile din Vechiul Testament
care au preinchipuit pe Nascatoarea de Dumnezeu, si aduce expresii din Psalmii lui David, care
alcatuiesc ziceri profetice, referitoare la Maica Domnului, comparate simbolic cu realitatea,
potrivit careia prunca Maria s-a intrupat si s-a aratat mai sfanta decat heruvimii.

"Astazi este in lume inceputul mantuirii! Cantati Domnului tot pamantul, cantati si va bucurati
si psalmodiati! inaltati glasul vostru, inaltati, nu va temeti ca s-a nascut Maria, mieluseaua
sfanta, din care binevoit-a a se naste Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii!

Saltati muntilor, firi intelegatoare, si tindeti catre inaltimea duhovnicestii vederi! Caci muntele
Domnului cel preacunoscut se naste, se inalta si sta mai presus decat orice culme si decat tot
muntele oamenilor si al ingerilor, inaltimea din care a binevoit, fara ajutorul mainilor, sa fie
taiata piatra din capul unghiului, Hristos, un singur ipostas, unindu-le pe cele despartite,
Dumnezeirea si omenitatea, ingerii si oamenii, pe pagani cu Israelul cel trupesc intr-un Israel
duhovnicesc, muntele lui Dumnezeu, muntele gras, muntele intarit ca laptele inchegat, muntele
intru care binevoit-a Dumnezeu sa Se salasluiasca. Caruta dumnezeiasca cea inmiita de
Heruvimii si de Serafimii, imbelsugati de dumnezeiescul har.

Inaltimea cea mai sfanta decat Sinaiul, pe care nu fum, nici nor, nici furtuna, nici foc
infricosator o acopera, ci stralucirea luminoasa a Preasfantului Duh. Caci acolo Cuvantul lui
Dumnezeu a scris Legea pe table de piatra, prin Duhul, ca si cu un deget. Intru ea si din Sfantul
Duh si din sangiuirile ei, Cuvantul insusi S-a intrupat si S-a dat pe Sine pentru firea noastra, ca
leacul cel mai bun al mantuirii, precum odinioara mana, iar prin ea S-a dat Cel ce a dat dulceata
manei.

Sa se inchine cortul cel vestit pe care l-a ridicat Moise in pustie din materie preacinstita si
preafelurita, si, inainte de acesta, cortul insufletit si intelegator al proorocului Avraam. Caci ea
n-a fost doar vas al lucrarii lui Dumnezeu, ci, in chip fiintial, a dat ipostas Fiului lui Dumnezeu.
Sa se cunoasca chivotul acoperit de aur peste tot si nastrapa purtatoare de mana si sfesnicul si
masa de aur si toate cele de odinioara! Caci ele au fost cinstite ca inchipuirea a ei, precum cu
adevarat au si fost umbra a arhetipului".

Preasfantul teolog, exprimand parerea comuna a Sfintilor Parinti, potrivit careia viata mistica
a Fecioarei a fost cea mai inalta alcatuire a sfatului tainic al lui Dumnezeu, fiindca prin ea fiica
lui Ioachim si a Anei a inselat viclenia satanei,"nesocotind incepatoriile si puterile", si,
inconjurata fiind de ingeri, s-a facut" infricosatoare tuturor puterilor cazute". Inca si logodirea
cu Iosif a pus capat ratacirii dusmanilor, urmand sfatul profetiei lui Isaia:"Iata Fecioara." Si
dumnezeiescul Ioan striga cu uimire, si cu slavire:"O, fapte de necuprins cu mintea si de
negrait!".
"Astazi Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce face toate, a gatit scriere noua, pe care Tatal din inima
a cercetat-o, prin limba lui Dumnezeu, ca printr-o trestie a Duhului, scriind, ca s-a dat carte
barbatului care stie carte, dar n-a cunoscut-o. Caci Iosif n-a stiut-o pe Maria, nici puterea tainei
insesi.

O, fiica a lui Ioachim si a Anei, preasfanta, care ai nesocotit incepatoriile si puterile si sagetile
aprinse ale celui rau, care ai vietuit in iatacul duhului si fiind pastrata fara de prihana spre a fi
mireasa a lui Dumnezeu si Maica a Celui ce prin fire e Fiu al lui Dumnezeu! O, fiica preasfanta,
care esti purtata pe brate de maica si te arati infricosatoare tuturor puterilor cazute! O, fiica
preasfanta, care cu lapte de la san esti hranita si de ingeri esti inconjurata!

O, fiica preasfanta, mult doritoare de Dumnezeu, slava celor ce te respira! Pe tine te fericesc
neamurile neamurilor, precum ai zis, adeverind. O, fiica, vrednica de Dumnezeu, frumusetea
firii omenesti, indreptarea stramoasei Eva! caci prin nasterea ta, Eva, cea cazuta, indreapta
bucuria femeilor. Caci, chiar daca Eva a calcat porunca, si prin ea a intrat moartea, Maria,
supusa fiind vointei dumnezeiesti, a inselat pe sarpele cel inselator si a adus in lume
nestricaciunea.

O, fiica pururea Fecioara, care n-ai avut nevoie de barbat ca sa iei in pantece! Caci Cel pe care
L-ai purtat in pantece are Tata vesnic. O, fiica pamanteana, care ai purtat pe Ziditorul pe brate
dumnezeiesti-parintesti! Veacurile s-au intrecut care sa se laude prin nasterea ta, dar sfatul lui
Dumnezeu, mai inainte le-a invins stradania, Dumnezeu care a facut veacurile, incat cele din
urma, care au avut parte de nasterea ta, s-au facut cele dintai.

Cu adevarat mai cinstita decat toata zidirea te-ai facut. Caci tu ai fost samanta din care Ziditorul
a luat incepatura aluatului nostru. Trupul Lui din trupul Tau, si sangiuirile Lui din sangiuirile
tale si laptele sanilor tai a supt Dumnezeu si s-au unit buzele tale cu buzele lui Dumnezeu. O,
fapte greu de cuprins cu mintea si de negrait! Dumnezeul tuturor, mai inainte cunoscand
vrednicia ta, te-a iubit si, iubindu-te, mai inainte a randuit si te-a adus la fiinta si te-a aratat
Maica, Nascatoare de Dumnezeu, si hranitoare a propriului Fiu si Cuvant".

Sfantul Ioan Damaschin, inaintand in expunerea dogmatica a intruparii Cuvantului din Fecioara
Maria, care "S-a logodit cu Dumnezeu", se opreste la moment ca sa" fericeasca" caderea celor
intai ziditi, gratie careia" am fost invredniciti de un lucru si mai mare si mai slavit", adica de
impartasirea cu Dumnezeu.

Se refera la o idee, pe care oricine o intalneste mai accentuat la Sfantul Augustin, care a
caracterizat caderea ca o felix culpa (vina fericita). Practic, slava se atribuie lui Dumnezeu care
preschimba amarul in dulce:

"Unii zic ca cele potrivnice sunt leacuri unele pentru altele; dar cele opuse nu provin din cele
ce se opun lor; si, chiar daca, ceea ce se naste se naste prin cele potrivnice, oare nu s-a nascut
din prisosul lor? Caci, dupa cum prin bine pacatul mi-a lucrat moartea, facandu-ma peste
masura de pacatos, tot asa cauza bunatatilor ni se lucreaza prin cele potrivnice. Caci unde s-a
inmultit pacatul, a prisosit harul.

Si, daca am fi pazit intaia comoara inaintea lui Dumnezeu, n-am fi fost invredniciti de una si
mai mare si mai slavita. Iar acum, am fost despartiti de intaia comoara, prin pacat, nepazind
ceea ce am luat, dar, prin impreuna-patimirea lui Dumnezeu, am fost miluiti si am fost primiti,
ca sa ni se nasca o comoara mai adevarata. Caci puternic e cel ce-si asuma sa pazeasca unirea
neintinata.

Si, de vreme ce printr-o singura desfranare a desfranat tot pamantul, si poporul Domnului prin
duhul desfranarii a ratacit de la Domnul Dumnezeul lui, care l-a dobandit cu mana puternica si
cu brat inalt, si i-a scos prin semne si minuni din casa robiei lui Faraon, si trecandu-l prin Marea
Rosie si calauzindu-l ca nor ziua, si ca stalp de foc noaptea, si s-a intors inima lor spre Egipt si
poporul Domnului n-a mai fost poporul Lui, iar cel miluit n-a mai fost miluit, iar cei iubit n-a
mai fost iubit, pentru aceasta se naste acum Fecioara, opusa fiind nasterii din desfranare, ci
insasi logodita lui Dumnezeu si nascand mila Lui. Si poporul lui Dumnezeu se reface, asemenea
poporului de odinioara, si cel ce nu mai era miluit e miluit, si cel ce nu mai era iubit, e iubit.
Caci din ea se naste Fiul Cel iubit al lui Dumnezeu, intru care a binevoit!".

Fericitul Ioan impodobeste cuvantul sau catre Nascatoarea de Dumnezeu prin expresii din
psalmi, nesaturandu-se sa-i inalte laude pline de iubire si uimire, pe care le simte, fata de
nesfarsitele binefaceri ale lui Dumnezeu, care au premers, prin personala contributie a Maicii
Domnului, dumnezeiestii iconomii.

Caracteristice sunt intelesurile continutului ascetic, care accentueaza binecuvantata folosire a

puterilor sufletesti ale Maicii Domnului si comportamentul ei duhovnicesc a carui nota
dominanta a fost:"ca nu traia pentru Sine". De fapt, de vreme ce Maria nu a nascut doar pentru
sine insasi, a si trait pentru Dumnezeu. Aceste pareri ale fericitului Ioan Damaschin reprezinta
cateva cugetari ale sale mai inalte, care talcuiesc sfanta vietuire a Maicii Domnului.

"Vita-de-vie cu vigurosi curmei a rasarit din Ana si ciorchine preadulce a inflorit, nectar care
izvoraste neamurilor spre. viata vesnica. Ioachim si Ana au semanat intru dreptate si au cules
rodul vietii. Stralucitu-le-a lor lumina cunostintei si au cautat pe Domnul si s-a dat lor nastere
dreapta. Sa indrazneasca pamantul si fiii Sionului, sa se bucure in Domnul Dumnezeul nostru;
ca a inflorit pustiul, cea stearpa a dat rodul sau! Ioachim si Ana, ca niste munti intelegatori, au
raspandit dulceata. Bucura-te, Ana, fericita, caci ai nascut fiica, pe Maica lui Dumnezeu, poarta
luminii, izvorul vietii, care va dezlega osanda femeiasca!

Fetei Ei ii vor sluji bogatii popoarelor si se vor inchina Ei imparatii neamurilor, aducand daruri;
aceasta fiica se va aduce lui Dumnezeu, imparatul tuturor, invesmantata cu bunacuviinta
virtutilor si impodobita cu harul Duhului ca si cu o haina cu franjuri de aur, a carei slava e
inlauntru.
O, fiica dorita, de trei ori fericita! Binecuvantata esti intre femei si binecuvantat este Rodul
pantecelui tau! O, fiica a imparatului si Maica! Fiica a imparatului David si Maica a lui
Dumnezeu imparatul tuturor! O, dumnezeiasca icoana insufletita, de care S-a bucurat
Dumnezeu Cel ce pe toate le-a zidit, avand mintea salas al Dumnezeirii si numai spre
Dumnezeu inaltandu-se, randuindu-si toata dorirea numai spre ceea ce e vrednic de dorit si de
iubit; iar sufletul tinandu- departe de orice pacat si de orice lucru care naste pacatul, si castigand
viata mai tare decat firea; caci n-ai trait pentru tine; fiindca nici nu ai nascut doar pentru tine;
pentru Dumnezeu ai trait, prin care ai si venit la viata, dupa cum ai slujit mantuirii intregii lumi,
potrivit sfatului lui Dumnezeu, cel mai inainte hotarat, al intruparii Cuvantului si al
indumnezeirii noastre, care prin tine s-a plinit.

Pornire hranita si desfatata cu dumnezeiesti cuvinte, ca un maslin cu rod in casa lui Dumnezeu,
ca un pom sadit la izvoarele apelor Duhului, ca un pom al vietii, care a dat, la vreme mai inainte
hotarata de Dumnezeu, rodul sau, pe Domnul intrupat, viata vesnica a tuturor. Tu, care ai atras
orice gand bun si de suflet folositor, si ai osandit tot ce era de prisos si de suflet vatamator, mai
inainte de a gusta din el. Ochii pururea avand spre Dumnezeu, si privind la lumina vesnica si
neapropiata.

Urechile ascultand dumnezeiestile cuvinte si incantate de chitara Duhului, prin care Cuvantul
a intrat, intrupandu-Se. Narile mangaiate de mirosul miresmelor mirului, care de bunavoie se
desarta pe sine si unge omenitatea Lui; mir raspandind numele tau, zice Scriptura. Buzele
laudand pe Dumnezeu si lipindu-se de buzele Lui. Limba si gatlejul sorbind cuvintele
Domnului si umplandu-se de dumnezeiasca dulceata. Inima curata si neintinata, vazand si
dorind pe Dumnezeu Cel nevazut.

Pantece intru care S-a salasluit Cel necuprins, si sani plini de lapte care au hranit pe Dumnezeu,
Pruncul Iisus. Poarta lui Dumnezeu pururea fecioara. Maini care ati purtat pe Dumnezeu.
Picioare care ati fost calauzite de legea lui Dumnezeu, ca de o lumina in sfesnic, si, fara de
intoarcere, ati alergat inapoia Lui, pana cand ati atras pe Cel dorit catre cea care-l dorea. Toata
te-ai facut camara, a Duhului!

Toata, cetate a lui Dumnezeu, de care se bucura saltarile apei, valurile harurilor duhovnicesti!
Toata te-ai facut frumoasa, apropiindu-te de Dumnezeu! Caci ea s-a facut mai presus de
heruvimi si mai inalta decat serafimii!".

Teologul care a cuprins cu mintea pe Dumnezeu, parcurgand, prin puterea contemplatiei mintii
sale luminate, toate treptele, de la copilaria Mariei pana la taina nasterii Fiului ei, iese cu totul
din trup, inspirat fiind in fata unor fapte atat de mari si mai presus de fire, ale dragostei lui
Dumnezeu Fiul, care prin intruparea Sa S-a facut "cu putin mai mic decat ingerii".

In fata lucrurilor de necuprins cu mintea ale lui Dumnezeu, Ioan Damaschinul, din trairile
duhovnicesti ale sufletului sau, salta si se veseleste. Vazand aceasta noua taina sub soare,
mustra intelepciunea lui Solomon si ii cheama sa-si recunoasca greseala. Dar depasind aceasta
sfanta manie se preschimba in pasare cantatoare, neobosit laudand Sfanta Treime.

"O, minune mai presus decat toate minunile! O femeie s-a facut mai presus decat serafimii, iar
Dumnezeu s-a aratat cu putin mai mic decat ingerii. Sa taca Solomon cel preaintelept si sa nu
mai spuna:

"Nimic nou sub soare!". O, Fecioara, preaplina de har dumnezeiesc, templu sfant al lui
Dumnezeu, in care duhovnicescul Solomon, incepatorul pacii, a locuit, impodobindu-l nu cu
aur sau cu pietre neinsufletite, ci, in loc de aur, stralucind cu Duhul! in loc de pietre pretioase
avand preacinstit margaritar, pe Hristos, carbunele Dumnezeirii, de care roaga-te sa se atinga
buzele noastre, ca fiind curatiti de El, impreuna cu Tatal si cu Duhul, sa-l laudam zicand: "Sfant,
Sfant, Sfant, Domnul Savaot, o fire a Dumnezeirii in trei ipostasuri!".

Sfant e Dumnezeu Tatal, Cel ce a binevoit ca intru tine si din tine sa se savarseasca taina
randuita mai inainte de veacuri. Sfant tare, Fiul lui Dumnezeu si Domnul Unul Nascut, care
astazi te-a adus pe tine intai nascuta din maica stearpa, precum El e Unul Nascut din Tatal si
intai Nascut mai inainte de toata zidirea, pentru ca Cel Unul Nascut din Tatal sa fie nascut din
Maria Fecioara, intai nascut intre multi frati, facandu-Se partas sangelui si trapului tau. Dar nu
Te-a nascut dintr-un barbat si dintr-o femeie, ci doar dintr-o singura femeie, pentru ca, prin cea
care e una nascuta, sa fie nascut si Cel Unul Nascut intru toate. Caci numai El e Unul Nascut
dintr-un singur Tata si dintr-o singura maica. Sfant fara de moarte, Duhul, care te-a pastrat prin
roua Dumnezeirii Lui nemistuita de focul cel dumnezeiesc, ceea ce a preinchipuit si rugul lui
Moise ".

Sub forma unui "Bucura-te" isi varsa nepatimasul dor catre prunca lui Dumnezeu,
supranumind-o "mieluseaua", pentru ca a fost nascuta aproape de locul numit "scaldatoarea
oilor", comparand-o pe Maria cu cea numita in ebraica "Vitezda". De vreme ce infatiseaza
darurile lui Dumnezeu, care au izvorat de la Nascatoarea de Dumnezeu, Sfantul Ioan
Damaschin prezinta, in continuare, starea ei duhovniceasca, potrivit cu ceea ce a descris mai
sus, privitor la sanatatea si sfintenia puterilor ei sufletesti, ca sa incheie intr-o concluzie
uimitoare, care da masura importantei Maicii Domnului:

Cati te marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu - se arata aici antinestorianismul lui Ioan
Damaschin - sunt binecuvantati". Iar cati te tagaduiesc, se osandesc. De aceea, daca Maica
Domnului nu e Nascatoare de Dumnezeu, nici Dumnezeu nu S-a nascut. Bucura-te, scaldatoare,
lacas preasfant al Maicii lui Dumnezeu! Bucura-te, scaldatoare, salas parintesc al imparatesei!
Bucura-te, ceea ce odinioara ai fost staul al oilor lui Ioachim, iar acum esti Biserica cereasca a
tarcului celui intelegator al lui Hristos! Cea care odinioara o singura data in anul Domnului
primeai ingerul care tulbura apa cu putere si indeparta toata boala! Iar acum, avand multimea
puterilor ceresti, care, impreuna cu noi, o lauda pe Maica Domnului, adancul minunilor, s-a
facut izvor a toata vindecarea!
Nu inger slujitor, ci inger de mare sfat, care coboara bunatatile ca ploaia usoara, pe lana, si
vindeca toata firea si o ridica din stricaciune, indreptand-o spre sanatatea fara de boala si spre
viata neimbatranitoare! Prin care paraliticul a saltat ca cerbul!

Bucura-te, scaldatoare cinstita, sporeasca harul tau! Bucura-te, Marie, fiica preadulce a Anei!
Caci catre tine indata dorirea ma trage! Cum voi inchipui preacinstitu-ti mers? Vesmantul?
Frumusetea chipului? Adanca intelepciune a cugetarii intr-un trup tanar? Cea care ai primit
alcatuire pamanteasca, dar ai fugit de toata neinfranarea! Pas cinstit, fara de clatinare sau
poticnire! Vietuire preadreapta si amestecata cu veselia, dar care nu a atras privirea barbateasca
si martora e teama ce te-a cuprins la graiul neobisnuit al ingerului! Cinstita si supusa parintilor,
minte smerita intru vederi preainalte! Cuvant binevoitor adus din suflet fara de manie!

Si ce locas al lui Dumnezeu e mai vrednic decat acesta? Pe tine te fericesc toate neamurile,
dupa vrednicie, ca pe o slava preaaleasa a omenirii. Tu esti lauda preotilor, intarirea imparatilor,
nadejdea crestinilor, zidul cel tare al fecioarelor. Caci prin tine sporeste frumusetea fecioriei.
Binecuvantata esti tu intre femei, si binecuvantat este rodul pantecelui tau! Iar cei ce te
marturisesc pe tine Nascatoare de Dumnezeu sunt binecuvantati, iar cei ce te tagaduiesc, sub
blestem sunt!

Sfantul Ioan Damaschin isi incheie minunata sa lauda, rugandu-i pe nascatorii Maicii Domnului
si pe Maria sa-i primeasca cuvantul sau, pe care l-a scris din dor fierbinte al sufletului, chemand
mijlocirile lor pentru pacatosenia lui, spre luminarea lui si spre mantuirea intregii Biserici.

O, insotire sfanta a lui Ioachim si a Anei, primeste cuvantul meu, inchinat nasterii! O, fiica a
lui Ioachim si a Anei si Stapana primeste cuvantul pacatosului rob, adus cu fierbinte dorire si
cinstire, caci numai pe tine te-am dobandit nadejde de bucurie, si ocrotitoare a vietii mele.

Mijlocitoare catre Fiul Tau si arvuna tare a mantuirii; si sprijin celor risipiti in pacat si nor care
imi umbreste mintea si bogatie in lipsuri si in potolirea ispitelor, dar si in chivernisirea vietii,
purtandu-ma de mana spre fericirea cereasca; care dai rasplatiri de pace lumii intregi si bucurie
desavarsita si mantuire vesnica, in slujbele celor ce te pomenesc si a intregii Biserici. Amin!
Amin!

Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei si
binecuvantat este Rodul pantecelui tau, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Lui se cuvine slava
impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh in vecii vecilor. Amin!

"Ce-ar mai putea cineva adauga la mirarea si lauda pe care o aduce marele teolog, atat de
patruns de dragostea Nascatoarei de Dumnezeu? Pur si simplu voi repeta rugaciunea lui, incat
sa devina folositoare tuturor celor care o iubesc si se inchina ca niste robi Maicii lui Dumnezeu,
rugaciune care incepe de la acel "

"O, sfanta unire.." pana la "Amin!".

Toti cati citim cuvintele teologice si auzim extraordinarele cantari ale Sfintilor Parinti va trebui
sa constientizam ca sufletele lor, curatite de orice pofta lumeasca, si dorul care le-a zguduit
inimile au nascut neincetat inalte si dumnezeiesti cugetari, care se nasc mereu pe vatra aprinsa
de dumnezeiasca dragoste. Asa se explica neobosita alcatuire a dumnezeiestilor imne de
dragoste si a cuvintelor teologice, cuprinse in mii de pagini, care hranesc Biserica de secole, si
o vor hrani pana la sfarsitul veacurilor.

Monahul Teoclit Dionisiatul

Cantari si rugaciuni adresate Maicii Domnului

Calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe cuprinde numeroase sarbatori, rugaciuni si cantari in

cinstea Maicii Domnului, fapt care arala rolul ei deosebit in iconomia mantuirii si atentia pe
care i-au acordat-o Sfintii Parinti in invataturile lor.

Imnele sau cantarile bisericesti reprezinta, inca din primele secole de dupa Hristos, unul din
elementele esentiale ale cultului crestin. Psalmii si cantarile luate din Vechiul Testament au
avut un rol foarte important in cadrul primelor comunitati crestine, care n-au intarziat a
"produce din propria convingere cantari asemanatoare" Sfantul Apostol Pavel aminteste
(Coloseni 3, 16) psalmii si cantarile pe care trebuie sa le cante crestinii. Dupa epoca
apostolica, in Biserica au aparut un mare numar de imne sau cantari, la inceput mai mult intni
lauda Domnului Hristos iar apoi si in cinstea Fecioarei Mana sau a sfintilor.

Imnele si cantarile liturgice au avut un rol deosebii de important in dezvoltarea cultului

Maicii Domnului, cinstirea ei aparand in crestinism in mod concomitent cu cinstirea adusa lui
Dumnezeu. Mai multe imne ale Sfantului Ambrozie, de exemplu, arata acest lucru. Sfantul
Grigorie Taumaturgul spune si el intr-o Omilie ca "laudele aduse ei exista inca din primele
veacuri".

Mentionarea imnelor care se cantau in cinstea maternitatii divine a Fecioarei Maria era,
desigur, in stransa legatura cu mai multe sarbatori existente deja in Biserica si constituiau o
pregatire liturgica pentru intampinarea acestora. De exemplu, la Nasterea Domnului era
cinstita si Fecioara Maria, Maica Sa. De la mijlocul secolului al IV-lea se poate constata o
dezvoltare a cultului "direct" al Fecioarei Maria, existand chiar excese asa cum a fost cazul
coliridienilor pe care Sfantul Epifaniu i-a dezaprobat cu tarie. Sfanta Fecioara, spune el,
trebuie preamarita, adica sa i se acorde cinstea cuvenita pentru salasluirea Fiului lui
Dumnezeu in sanul ei, dar "ea nu are o natura divina incat sa i se aduca jertfe".

Sfantul Grigorie de Nazianz mentioneaza, in panegiricul pe care-l face Sfantului Ciprian, o

rugaciune pe care o fecioara o aduce Maicii Domnului, invocand-o in apararea fecioriei ei.
Sfantul Ambrozie cerea si el fecioarelor, la sfarsitul secolului al IV-lea, in imnele inchinate
Maicii Domnului, sa o urmeze, caci "de la ea si prin ea singura vom primi harul lui
Dumnezeu". Sfantul Efrem Sirul, in cele 19 rugaciuni pe care le inalta Fecioarei Maria, lauda
puterea ei de mijlocire in fata lui Dumnezeu. Intr-o scrisoare atribuita Sfantului Nil (430),
Maica Domnului este numita "cea binecuvantata de lumea intreaga" conform profetiei pe care
ea singura a facut-o. El adauga apoi ca "pretutindeni in lume Maria este laudata, cinstita si
chemata in ajutor".

Imnologia poetico-dogmatica inchinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a existat de

timpuriu in Biserica si nu doar ca un element specific monahal sau ca o "consecinta" a
influentelor pagane, ci ca expresia si manifestarea cea mai curata a credintei crestine. Numai
asa se poate explica intinderea cultului ci, multimea rugaciunilor de la fiecare sarbatoare si zi
liturgica.

La "Nasterea Maicii Domnului" (8 septembrie) in Troparul de la slujba Vecerniei se spune:

"Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit
Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si, dezlegand blestemul, a dat binecuvantare.
Stricand moartea ne-a daruit noua viata vesnica"". Iar in Condacul de la slujba Utreniei a
aceleiasi sarbatori, care si-a pastrat in Rasarit o solemnitate liturgica deosebita, se spune:
"Ioachim si Ana din defaimarea ne-nasterii de fii, iar Adam si Eva din stricaciunea mortii au
scapat, Preacurata, prin sfanta nasterea ta. Aceasta o praznuieste si poporul tau, de vina
gresalelor mantuindu-se cand striga catre tine: cea stearpa naste pe Nascatoarea de Dumnezeu
si hranitoarca vietii noastre".

Revelatia Vechiului Testament se implineste prin Maica Domnului care se face temelie
a Bisericii crestine pentru ca insusi Capul ei, Hristos-Dumnezeu, ia Trup din ea. Realitatea
acesta tainica este exprimata cu deosebita finete in Slava stihoavnei care se canta la aceasta
sarbatoare: "Veniti toti credinciosii sa alergam catre Fecioara: ca iata se naste ceea ce din
pantece mai dinainte a fost randuita a fi Maica Dumnezeului nostru. Camara fecioriei, toiagul
lui Aaron, cel ce a odraslit din radacina lui Iesei; propovaduirea proorocilor, odrasla dreptilor
Ioachim si Ana se naste si Biserica cu a sa cuviinta se impodobeste; Biserica cea Sfanta,
locasul lui Dumnezeu, organul fecioriei, camara cea imparateasca; intru care taina cea
preamarita a unirii celei negraite a firilor ce s-au adunat impreuna.

Se remarca in aceste doua locuri elemente importante precum: cinstirea Maicii Domnului si
"suportul" biblic si patristic al acesteia.

La 1 octombrie este sarbatoarea "Acoperamantului Maicii Domnului", sarbatoare de origine

bizantina, care a trecut si la poporul roman si la popoarele slave. Condacul acestei sarbatori
cinsteste pe Fecioara Maria comparand-o cu Biserica: "Fecioara astazi, inainte sta in Biserica
si cu cetele sfintilor nevazut se roaga lui Dumnezeu. Ingerii cu ierarhii se inchina si Apostolii
cu proorocii dantuiesc; ca pentru noi roaga Nascatoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai
inainte de veci".
La 21 noiembrie este una din cele mai mari sarbatori inchinate Maicii Domnului: ...Astazi
este inceputul bunei vointe a lui Dumnezeu si anuntarea mantuirii oamenilor. Fecioara este
adusa la templul Domnului si vesteste astfel pe Hristos Cel ce va sa vina. Sa strigam Maicii si
noi cu mare glas: Bucura-te, ceea ce esti implinirea randuielii Domnului".

La Utrenia zilei acesteia credinciosii canta: "Cea care este templu preacurat al Domnului si
camara de nunta de mare pret, comoara adevarata a slavei Domnului, intra astazi in casa
Domnului primind harul Duhului cel dumnezeiesc. Ingerii lui Dumnezeu o preaslavesc caci
ea se face masa cereasca.

La 9 decembrie este sarbatoarea "Zamislirii Sfintei Ana, sarbatoare care intregeste

ciclul sarbatorilor Maicii Domnului. Protoevanghelia lui Iacob a fost izvorul acestei sarbatori
in care se pomeneste: anuntarea de catre un inger a zamislirii Sfintei Fecioare, alegerea ei
inca din casa parinteasca si apoi ducerea ei la templu. Sarbatoarea aceasta a dat ocazia
meditarii la sfintenia Maicii Domnului. Sarbatoarea a intrat in Biserica prin secolele VII-VIII,
completand ciclul liturgic inchinat Maicii Domnului". Nu se vorbeste deloc despre inexistenta
pacatului stramosesc in Fecioara Maria. Condacul de la slujba Utreniei intareste acest adevar:
"Astazi lumea praznuieste zamislirea Anei, care s-a facut de la Dumnezeu; pentru ca aceasta a
nascut pe ceea ce mai presus de cuvant a nascut pe Cuvantul".

La 20 decembrie este "Inaintepraznuirea Nasterii dupa trup a Domnului", sarbatoare care intra
in ciclul de pregatire a Craciunului. La slujba Utreniei se canta Condacul
"inaintepraznuirii" Nasterii Domnului (alcatuit de Sfantul Roman Melodul): "Fecioara astazi
pe Cuvantul cel mai inainle de veci merge sa-L nasca, in pestera, in chip de negrait.

Dantuieste lumea auzind, slaveste cu ingerii si cu pastorii pe Cel ce vine sa se arate Prunc
tanar, pe Dumnezeu cel mai inainte de veci". In. zilele de pregatire pentru Sarbatoarea
Craciunului se canta acest condac care pune, dupa cum se observa, accentul deosebit pe
maternitatea Fecioarei Maria.

La 26 decembrie este "Soborul Maicii Domnului" sau "Sinaxa Preasfintei Nascatoare de

Dumnezeu", sarbatoare a maternitatii divine a Sfintei Fecioare, asezata in mod special a doua
zi de Craciun, pentru a se cinsti persoanele apropiate de cei care au fost praznuiti mai inainte.
In Condacul acestei sarbatori se spune: "Cel ce mai inainte de luceafar S-a nascut din Tatal
fara de mama, astazi pe pamant S-a intrupat din tine, fara de tata. Pentru aceasta steaua
binevesteste magilor; iar ingerii cu pastorii lauda nasterea ta cea mai presus de fire, ceea ce
esti plina de har".

In luna ianuarie nu este nicio sarbatoare speciala inchinata Maicii Domnului, dar slujba de la
"Taierea imprejur a Domnului" are cantari deosebite adresate ei: "Cine va putea sa destainuie
zamislirea ta, cea mai presus de cuvant? Ca ai nascut pe Dumnezeu cu trup, Preasfanta. Cel
ce S-a aratat noua, tuturor, Mantuitor". Si iarasi: "Tie, ceea ce ai nascut pe Hristos, Ziditorul
tuturor, strigam: Bucura-te, curata! Bucura-te, ceea ce ai rasarit noua lumina! Bucura-te, ceea
ce ai incaput pre Dumnezeu, Cel neincaput"! Iar la cantarea a 6-a, Maica Domnului este
comparata cu rugul care nu se mistuia din Muntele Sinai: "Rugul, cel ce s-a impreunat fara de
ardere cu focul in Sinai, mai inainte te-a inchipuit pe tine Maica pururea Fecioara, nenuntita.
Nascatoare de Dumnezeu. Marie".

In luna februarie este sarbatoarea foarte veche a "curatirii" Fecioarei Maria si a "intampinarii
Domnului la Templu" de catre dreptul Simeon. La inceput aceasta sarbatoare era tinuta la
data de 14 februarie. Desi este un praznic imparatesc, consacrat in intregime Mantuitorului,
totusi sunt cantari inchinate Maicii Domnului, asa cum se observa la Utrenia zilei: "Astazi
sfintita Maica si cea mai inalta decat biserica, la templu a venit, aratand pe Datatorul de Lege
si Facatorul lumii. Pe care batranul Simeon, in brate primindu-L, bucurandu-se a strigat:
acum libereaza pe robul tau, ca Te-am vazut pe Tine, Mantuitorul sufletelor noastre". Apoi:
"Bucura-te, cea plina de dar. Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ca din tine a rasarit Soarele
dreptatii. Hristos Dumnezeul nostru, luminand pe cei din intuneric. Veseleste-te si tu,
batranule drepte, cel ce ai primit in brate pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a daruit
noua si invierea".

La 25 martie este "Sarbatoarea Buneivestiri", tinuta pretutindeni in Rasarit, fapt ce atesta

vechimea ei. De la un capat la altul al slujbei acestei zile. Fecioara Maria este cinstita prin
cantari in care se imbina armonios preamarirea ei cu chemarea ei in ajutor. Sarbatoarea a
pastrat si o nuanta "dramatici", observata in dialogul dintre Fecioara Maria si Arhanghelul
Gavriil. In Troparul acestei zile se spune: "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea
tainei celei mai dinainte de veac. Fiul lui Dumnezeu. fiu Fecioarei se face, si Gavriil harul il
binevesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul. Nascatoarei de Dumnezeu sa-i
strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine !".

In lunile martie-aprilie ale fiecarui an este de obicei perioada Postului Mare, perioada
importanta in Biserica Ortodoxa, in care se face slujba Acatistului Maicii Domnului. Acest
Imn Acatist (din saptamana a 5-a din Post) este rugaciunea inchinata special Maicii
Domnului, slujba cu un caracter solemn in Biserica. Se pare ca Imnul a fost alcatuit de
Sfantul Roman Metodul spre pomenirea ajutorului primit de la Maica Domnului de catre
imparatul Justinian (in zilele de 11-18 februarie 532). Cu numeroase alte prilejuri (626
victoria bizantinilor condusi de imparatul Heraclius sau victoria din august 718 a lui Teodosie
al III-lea), importanta acestui imn inchinat Preasfintei Fecioare a crescut. Imnul Acatist are
astazi un canon de opt strofe sau cantari cuprinzand fiecare patru sau cinci strofe. Acatistul
propriu-zis este format din 24 de stari (condace si icoase), incepand fiecare cu o litera a
alfabetului grec. Cantarea sau strigarea de la sfarsitul fiecarui icos ("Bucura-te, Mireasa.
Pururea-Fecioara !") este, in acelasi timp, o aclamatie care arata importanta acestei sarbatori.
Cantarile Imnului Acatist amintesc de vestirea facuta de Arhanghelul Gavriil de vizita
Fecioarei Maria la Elisabeta. De "inceputul minunilor lui Hristos", adica de Maica Domnului
care s-a facut "scara cereasca pe care s-a coborat Dumnezeu", "pod care trece la cer pe cei de
pe pamant".
Se poate retine faptul ca in prima parte a acestui imn se face trimitere la contemplarea tainelor
Mantuitorului Hristos si a Maicii Sale. In Icosul al 6-lea, autorul face auzite glasurile
credinciosilor: "Aratat-a faptura noua, aratandu-se Facatorul tuturor, celor ce suntem facuti de
Dansul, rasarind din pantecele cel fara de samanta si pazindu-l precum a fost; ca noi, vazand
minunea, sa o laudam strigand:

Bucura-te, floarea nestricaciunii;

Bucura-te, cununa infranarii;
Bucura-te, ceea ce ai luminat chipul invierii;
Bucura-te, ceea ce ai aratat viata ingereasca;
Bucura-te, pomul cel cu luminoasa roada, din care se hranesc credinciosii;
Bucura-te, copacul cel infrunzit cu buna umbra, sub care multi se adumbresc;
Bucura-te, ceea ce ai purtat in pantece pe Povatiiitorul celor rataciti;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul celor robiti;
Bucura-te, imblanzirea Dreptului Judecator;
Bucura-te, iertarea multor gresiti;
Bucura-te, haina celor goi de indrazneala;
Bucura-te, dragostea care biruieste toata dorirea;
Bucura-te, Mireasa, Pururea Fecioara! "

In zilele de 2 iulie, 31 august si 1 octombrie sunt trei sarbatori care au existat inca din primele
veacuri crestine si care sunt strans legate intre ele: "Aducerea vesmantului Nascatoarei de
Dumnezeu in Vlaherne" (2 iulie), "Punerea in racla a Braului Maicii Domnului" (31 august)
si "Acoperamantul Maicii Domnului" (1 octombrie). Datele istorice confirma faptul ca in
secolul al V-lea omoforul si braul Maicii Domnului au fost aduse in biserica din Vlaherne si,
respectiv, in biserica Chalcoprateia. Amandoua au devenit foarte repede relicve sfinte, cinstite
in intreg Imperiul Bizantin si protectoare ale cetatii Constantinopolului.

Au fost numite "acoperaminte sigure", "imbracaminte de aparare" impotriva barbarilor care,

dupa cum se stie, navaleau adesea in Imperiu.

Cantarile de la slujbele acestor sarbatori arata credinta crestinilor in Maica Domnului, cum o
chemau in ajutor si cum primeau ocrotirea ci. in Condacul de la Utrenia zilei de 2 iulie se
spune: "imbracaminte de nestricaciune tuturor credinciosilor, de Dumnezeu daruita
Preacurata, ai daruit sfintitul tau vesmant, cu care sfintit trupul tau ti-ai acoperit,
Acoperamantule al tuturor oamenilor. A carui punere praznuim cu dragoste si graim cu frica
tie, Preacurata: Bucura-te, Fecioara, lauda crestinilor".

Iar Condacul slujbei Utreniei din ziua de 31 august ajunge la aceleasi concluzii teologice,
imnograful legand dogma maternitatii divine a Fecioarei Maria de invocarea numelui ei:
"Cinstit braul tau, care a cuprins pantecele tau cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu
Nascatoare, este putere nebiruita cetatii tale si vistierie de bunatati neimputinata. Caci numai
tu singura ai nascut, fiind Pururea-Fecioara".
Sarbatoarea "Adormirii Maicii Domnului" este precedata de o perioada de post de doua
saptamani si de o slujba speciala. Aceasta a aparut pe la mijlocul secolului al V-lea la
Ierusalim avand data tinerii la 15 august. Mai tarziu, atunci cand imparatul Mauriciu a extins
aceasta sarbatoare in tot imperiul, a fost preluata, de fapt, traditia ierusalimiteana a Bisericii".

Din punct de vedere dogmatic se observa ca inca din acea perioada, Sfintii Parinti au invatat
ca Maica Domnului a murit si a fost ridicata la cer prin puterea Fiului ei. Mantuitorul Iisus
Hristos. Aceste invataturi au fost dezvoltate, in special, de trei mari melozi ai vremii
precum: Sfantul Ioan Damaschin(+ 749), Cosma de Maiuma (+ d. 743) si Sfantul
Teofan Graptul (+ 845).

Canonul lui Cosma de Maiuma spune: "Petrecut-au cetele celor fara de trup in Sion
dumnezeiescul tau trup cel ce mergea la cer. Si fara de veste adunandu-se multimea Sfintilor
Apostoli de la marginile lumii, a stat indata inaintea ta Nascatoare de Dumnezeu. Cu aceia,
Preacurata Fecioara, cinstita pomenirea ta o praznuim". Apoi: "La viata cea pururea vesnica si
mai buna, moartea ta a fost trecere, curata, din cea vremelnica, la cea dumnezeiasca cu
adevarat si netrecatoare mutandu-te, Preacurata, vezi intru veselie pe Fiul si Dumnezeul tau".

In aceste canoane se arata, in primul rand, puterea de mijlocire a Sfintei Fecioarei

Maria inaintea lui Dumnezeu: "Fericimu-te pe tine toate neamurile, Nascatoare de Dumnezeu
Fecioara. Ca intru tine, Cel neincaput, Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit a incapea.
Fericiti suntem si noi, folositoare pe tine avandu-te. Ca ziua si noaptea te rogi pentru noi, iar
taria poporului tau cu rugaciunile tale se intareste. Pentru aceasta laudandu-te, graim tie:
Bucura-te, ceea ce esti plina de har. Domnul este cu tine". Iar Sfantul Ioan Damaschin
adauga: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu, ceea ce este in rugaciuni si in folosinte neadormita,
nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea nu au tinut-o. Caci ca pe Maica Vietii, la
viata a mutat-o Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc".

Un alt autor al vremii respective. Sfantul Teofan Graptul, canta si el Adormirea cu trupul a
Maicii lui Dumnezeu: "Veniti iubitorilor de praznuire, veniti sa impreunam ceata, veniti sa
incununam Biserica cu cantari la Adormirea cortului lui Dumnezeu. Ca astazi cerul isi
desface sanurile, primind pe ceea ce a nascut pe Cel neincaput de toate. Si pamantul, cel ce da
izvor de viata si binecuvantare, se impodobeste cu buna frumusete. Ingerii se impreuna ceata
cu Apostolii, cu frica privind cum ceea ce a nascut pe incepatorul Vietii se muta din viata la
Viata. Toti sa ne inchinam ei, rugandu-ne: Nu uita Stapana partasia cea de un neam cu cei ce
praznuiesc cu credinta preasfanta Adormirea ta".

Iar Sfantul Gherman spune si el: "Veniti toate marginile pamantului sa fericim cinstita mutare
a Maicii lui Dumnezeu; ca in mainile Fiului ci sufletul sau cel fara prihana si-a pus. Pentru
aceasta cu stanta Adormirea ei lumea la viata a fost adusa. Iar acum cu psalmi, cu laude si cu
cantari duhovnicesti, impreuna cu cei fara de trup si cu Apostolii, praznuieste luminat".
Se poate spune ca inca din secolele IV-V cultul Maicii Domnului a inceput sa se dezvolte in
mod sistematic, imbogatind anul bisericesc si fiecare slujba cu cantari, imne sau stihuri in
cinstea ci. Este cunoscut faptul ca din aceasta perioada existau sarbatorile "Buneivestiri"
si Adormirea Maicii Domnului" si ca imnele la adresa ei s-au dezvoltat tot mai mult.

Liturghia "paleo-crestina" continea cantari adresate Sfintei Fecioare Maria, cantari care aveau
in ele invatatura despre fecioria si maternitatea ei divina. Vechimea acestor cantari sau imne
la adresa Maicii Domnului poate fi dovedita si prin faptul ca in alte rituri se regasesc
invataturi despre Maica Domnului. Cinstirea ei a ramas mereu prezenta in Biserica. De
exemplu, in ritul iacobit exista multe rugaciuni adresate Mariei, numita "Fecioara"' sau
"Maica lui Dumnezeu". La iacobitii sirieni liturghia se oficiaza intru pomenirea sfantului
zilei, dar si in cinstea Fecioarei Maria, ca cea care mijloceste pentru toti mantuirea. Chiar si la
nestorieni au ramas in cult imne inchinate Fecioarei Maria, pe care de multe ori o numesc
"Christipara" (Nascatoare de Hristos).

Ritul bizantin s-a dezvoltat in permanenta ajungandu-se ca, mai apoi, in timpul Sfantului
Teodor Studitul (826) sa se inchine zile si chiar o luna speciala intru cinstea Maicii
Domnului. Luna august, care incepea totdeauna cu postul Sfintei Fecioare Maria, culmina cu
sarbatoarea din ziua a 15-a, praznuire extinsa chiar pana in ziua a 23-a (metheorta sau
apodoxis). Astfel intreaga luna era inchinata cinstirii Maicii Domnului.

In afara de aceste zile si luni de pomenire a Maicii Domnului se observa, din cartile de cult,
ca ea era si este cinstita la fiecare slujba a Bisericii. La slujba de seara (Vecernia), dupa ce se
canta "Lumina lina", un imn foarte vechi inchinat Sfintei Treimi si Mantuitorului deopotriva,
se cantau cateva tropare in cinstea Maicii Domnului, asa cum o dovedeste astazi existenta
cantarii: "Sub milostivirea ta scapam, Nascatoare de Dumnezeu. Rugaciunile noastre nu le
trece cu vederea in nevoi, ci din primejdii ne izbaveste pe noi, una curata, una binecuvantata".
Acest imn a aparut in Egipt prin secolul al III-lea si confirma existenta rugaciunilor in cinstea
Maicii Domnului"". Despre imnul "Unule-Nascut", cantat la Sfanta Liturghie, imn care
cinsteste intruparea Mantuitorului din Fecioara Maria, se spune ca a aparut din perioada
patristica avand autor sau izvor de inspiratie pe imparatul Justinian.

Perioada patristica cuprinde, asadar, sarbatori si cantari care atesta existenta unui cult explicit
al Sfintei Fecioare Maria. Traditia liturgica ortodoxa, intemeiata si dezvoltata de Sfintii
Apostoli si de Sfintii Parinti, descrie pe Maica Domnului ca arhetip sacramental. intr-o
unitate permanenta cu Fiul ei. Mantuitorul Iisus Hristos, Fecioara Maria este cinstita si
chemata in rugaciune, devenind ea insasi izvor al sfinteniei. Proclu al Constantinopolului
spunea intr-o omilie: "Nu este nimic in lume precum Nascatoarea de Dumnezeu. intruchipand
intreaga creatie in sufletul sau, o, omule, priveste si spune daca este ceva egal sau mai mare
decat Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu?... Pe Cel pe care intreaga faptura il canta cu frica
si cu cutremur numai ea 1-a primit, in chip de negrait, in camara sa".
Situatia Bisericii in Apus, in perioada patristica, a fost poate mult mai grea fata de cea din
Rasarit. Inceputurile unui cult sistematic inchinat Maicii Domnului dateaza din secolul al V-
lea, deci dupa Sinodul de la Efes, atunci cand Biserica a proclamat solemn dogma maternitatii
divine a Fecioarei Maria. La Roma cea dintai mentiune a Fecioarei Maria este intr-un canon
de rugaciuni (Communicantes), in care se observa deja ca si aici crestinii nu se opreau doar la
rostirea numelui ei sau la o simpla pomenire a ei, ci exista o slujba, o rugaciune a Bisericii,
prin care se scotea in evidenta contributia ei in iconomia mantuirii: "Mai intai pomenim pe
Pururea-Fecioara Maria, Nascatoarea Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos".

Pomenirea "numelui Mariei" in crezul baptismal (din secolul al 11-lea), paralela Eva-Fecioara
Maria folosita de Tertulian sau de Sfantul Irineu de Lyon, invatatura despre Fecioara Maria
ca purtatoare a Vietii, cuprinsa in Traditia apostolica a Sfantului Ipolit, poemele Sfantului
Ambrozie, sunt toate marturii ale existentei unui cult al Sfintei Fecioare in Biserica primelor
veacuri. Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin si alti autori patristici au marturisit deosebita
cinstire de care se bucura Maica lui Dumnezeu. Totusi, nici un document oficial al Bisericii
nu atesta un cult al ei inainte de secolul al V-lea. Abia dupa aceasta perioada cult Maicii
Domnului s-a dezvoltat si in Occident, in mod progresiv, asa cum o arata un document din
timpul papei Sergiu I (687-701). Prin acesta se confirma (aptul ca in secolul al VII-lea, cel
putin la Roma, se faceau patru procesiuni in cinstea Maicii Domnului: la Bunavestire, la
sarbatoarea Adormirii ei, la Nasterea ei si la Intrarea in Templu, sarbatoare legata de
"curatirea" ei. Procesiunile aveau loc intre bisericile Sfantul Andrei si Sfanta Maria cea Mare,
cantandu-se diferite imne. In Galia secolelor V-VIII exista cultul Maicii Domnului, dupa cum
rezulta din documentele liturgice ale vremii. Feslivitas sanctae Mariae era sarbatoarea prin
care crestinii cinsteau pe cea care a nascut pe Dumnezeu si era legata de sarbatoarea Epifaniei
care se tinea in Rasarit. Praznuirea acestei zile inchinate Maicii Domnului se facea la 18
decembrie insa apoi, sub influenta Romei si prin imbogatirea cu alte sarbatori, data tinerii ei
s-a mutat la 15 august.

Aceeasi situatie a existat si in Spania si in Italia primelor secole crestine. La inceput se tinea
numai o singura zi de pomenire a Maicii Domnului, pentru ca mai apoi cinstirea ei sa se
raspandeasca tot mai mult".

Asadar, se observa ca la inceput a existat o singura zi de pomenire a ei, legata de Nasterea

Domnului, zi care s-a impus, pentru multa vreme, ca sarbatoare unica a Sfintei Fecioare
Maria. Venind din Rasarit, iar apoi continuand in Apus, s-au statornicit in timp si
alte sarbatori ale Maicii Domnului precum: Nasterea, Bunavestire si Adormirea ei.

Adrian Lucian Dinu