PRIMA EPISTOLĂ A LUI
PETRU
CARTEA 1 PETRU
@)
[CJJ Persecutiile în viata creştină au darul tie să ne
înalte, tie să ne coboare. Fie să ne facă să
creştem. tie să ne umple viata de amaraciune. Re-
zultatul lor depinde de reactia noastră. Scriindu-le
credincioşilor iudei care erau frămîntati în mijlocul
prigoanei prin care treceau, Petru îi Încurajează la o
purtare neînfricată de dragul Persoanei şi programului
lui Cristos. spunîndu-le că atît caracterul, cît şi pur-
tarea lor trebuie să tie ireproşabile. Întrucît au fost
născuti din nou la o nădejde vie. ei au datoria să-L
imite pe Cel Sfint, care i-a chemat la o viată nouă.
Roada acelui caracter va ti o conduită ancorată în
supunere: a cetătenilor faţă de guvern, a slujitorilor
faţă de stăpîni, a soţiilor faţă de soţi, a Salilor faţă de
soţii şi a ereştinilor unii faţă de alţii. Numai după ce
supunerea a fost înteleasă cum se cuvine, se ocupă
Petru de subiectul diticil al suferinţei. În primul rînd,
creştinii nu trebuie să tie surprinşi de Încercarea de foc
care vine peste ei, ca şi cînd li s-ar întîmpla ceva ciudat
(4.12), ci trebuie să se bucure că au parte şi ei de
suferinţele lui Cristos. A avea o asemenea reactie faţă
de viata ce ne-a fost dată s-o trăim înseamnă a da
dovadă de supunere totală sub mîna hună a lui
Dumnezeu.
Epistola începe cu expresia PeTros apostolos Jesou
Christou . .. Petru. apostol al lui Isus Cristos". Aceasta
e baza de la care s-a obţinut mai tîrziu titlul Petrou A,
..Întîi Petru".
(x) ~~~~~~~m~R!~c:e~t~;~U unanimitate
autenticitatea şi autoritatea cărţii 1 Petru.
Dovezile interne sprijină această mărturie externă con-
secventa în mai multe privinţe. Mai întîi numele lui
Petru apare în 1. I şi apoi în conţinutul cărţii găsim
expresii similare celor din predicile lui Petru pe care le
consemnează Faptele Apostolilor (cf. I Pel. 1.20 şi
Fapte 2.23; I Pel. 4.5 şi Fapte 10.42). De două ori în
Faptele Apostolilor Petru foloseşte cuvîntul grec xy-
Ion, .,Iemn, copac" cînd se referă la cruce şi această
trăsătură distinctivă o găsim şi în [ Petru (vezi Fapte
5.30: 10.39; I Pel. 2.24). Epistola conţine mai multe
aluzii la evenimente din viata lui Cristos care au avut o
sernniticaţie specială pentru Petru (de pildă, 2.23:
3.18; 4.1; 5.1; comparali 1 Pel. 5.5 cu Ioan 13.4).
Totuşi, criticii din secolul al nouăsprezecelea în-
coace au contestat autenticitatea cărţii I Petru, din mai
multe motive. Unii susţin că textele de la 1.1. 2 şi
4.12-5.14 au fost adăugate mai tîrziu. tiind predici
ale unor persoane anonime care i-au fost atribuite lui
1211
Petru. Altii argumentează că suferintele cxperimentate
de cititorii acestei epistole se referă neapărat la perse-
cutiile dezlănţuite împotriva creştinilor în timpul dom-
niilor lui DOl1li\ian (XI-96 d.Cr.) ~i Traian (<;lX-li?
d.CL), deci după moartea lui Petru. Primul din aceste
argumente nu are nici un temei în vreme ce al doilea
trece voit cu vederea faptul că şi în timpul vietii lui
Petru creştinii au fost persecutati. O altă Încercare de a
contesta epistola lui Petru atirmă că elina foarte elevată
în care a fost scrisă nu putea ieşi de sub pana unui
simplu galileean ca Petru. Se ştie insă că galileenii erau
bilingvi (vorbeau şi aramaica şi greaca). Petru nu e
singurul galileean cu limbaj ales. Atît Matei, cit şi
Iacov au dovedit o bună cunoaştere a elinei. În plus s-ar
putea ca Petru să ti apelat la serviciile de secretar ale lui
Silvan (5. 12; Pavel îl numeşte Silvanus în II COL 1.19:
I Tes. 1. 1: II Tes. 1.1; Luca îl numeşte Silas în Fapte
14.50---18.5: in româneşte s-au Încetălenit formele
Silvan şi Sila). Aşadar, se poate ca Silvan să ti cizelat
vorbirea lui Petru cînd a aşternut-o in scris.
TIMPUL CĂRŢII 1 PETRU
(iJ
W Scrisoarea _ace~sta e_ adre~~tă .. c~lor care tră­
Iesc ca straml Impraşl1all sau, II1tr-o tradu-
cere mai literală, .. locuitori [exilalil ai diasporei"
(1. 1). Faptul acesta. împreună cu porunca de a avea o
purtare exemplară in mijlocul Neamurilor (2.12) cre-
ează la început impresia că majoritatea cititorilor au
fost evrei creştini. O examinare mai atentă Însă va
scoate la iveală faptul că cei mai mulli dintre ei erau
ne-evrei. Căci În epistolă se spune că ei au fost chemati
din întuneric (2.9) şi că odinioară ei nu erau un popor.
dar acum sînt poporul lui Dumnezeu (2.10). Modul lor
vechi de viaţă, moştenit de la strămoşii lor. se caracte-
riza prin ignoranlă şi zădămicie (1. 14, 18; cf. Ef.
4.17). Întrucît acum nu mai sînt angajaţi În desfrîu şi
idolatrie, au început să tie vorbiţi de rău de concetălenii
lor (4.3, 4). Toate aceste descrieri nu se potrivesc deloc
cu un auditoriu exclusiv ebraic. Deşi Petru a fost un
apostol al celorcircumcişi (Gal. 2.9), a lucrat şi printre
Neamuri (Fapte 10.34-48; Gal. 2.12) şi o scrisoare ca
cea de fată nu constituie nici o abatere de la misiunea
sa.
Epistola a fost adresată creştinilor din toată Asia
Mică. ceea ce indică gradul mare de răspîndire a
Evangheliei în regiunile ce nu fuseseră încă evan-
ghelizate pe vremea cînd a fost scrisă cartea Faptele
Apostolilor (Pont. Capadocia, Bitinia, 1.1). Se poate
ca Petru să ti vizitat şi să ti lucrat in unele din aceste
linuturi, deşi ne lipsesc dovezi în acest sens. Scri-
soarea de fată a scris-o ca răspuns la vestea despre
 1212
împotrivirea tot mai mare de care se loveau credin-
cioşii din Asia Mică (1.6; 3.13-17; 4.12-19; 5.9, 10).
În imperiul roman au început să se manifeste tot mai
făţiş ostilitatea şi suspiciunile faţă de creştini, care au
devenit dintr-o dată ţinta multor batjocuri şi atacuri,
datorită felului lor unic de viaţă şi faptului că cei din
afară interpretau greşit nădejdea credincioşilor într-o
împărăţie viitoare, considerînd-o drept o acţiune sub-
versivă de subminare a împărăţiei romane. Deşi
Roma încă nu-şi pusese pecetea oficială a inter-
dicţiei, se pregătea scena viitoarelor persecuţii şi
martiriuri .
După Înviere viaţa lui Petru s-a schimbat radical, el
ocupînd acum un rol central în biserica primară şi în
răspîndirea Evangheliei printre samariteni şi Neamuri
în general (Fapte 2-10). După Consiliul de la Ieru-
salim relatat în Fapte 15, nu ni se mai spune prea mult
despre activitatea lui Petru, deşi reiese clar că a călă­
torit foarte mult în compania soţiei sale (1 Cor. 9.5),
vestind Evanghelia şi slujind prin diverse provincii
romane. Potrivit tradiţiei, Petru a fost răstignit cu
capul în jos la Roma, înainte de moartea lui Nero din
anul 68.
Epistola aceasta a fost scrisă din Babilon (5.13), dar
există divergenţe de opinie printre învăţati dacă e vor-
ba chiar de cetatea Babilon din Mesopotamia sau mai
degrabă de o referire simbolică la Roma. Nu avem nici
o traditie în sensul că Pavel ar fi vizitat Babilonul, care
pe vremea aceea oricum avea foarte putini locuitori.
Pe de altă parte, traditia arată că Petru şi-a petrecut
ultimii ani ai vietii la Roma. Ca centru al idolatriei,
termenul "Babilon" se potrivea de minune ca simbol
al decăderii Romei (vezi sensul acesta figurat al Babi-
lonului aplicat la Roma în Apo. 17.18). Petru a folosit
şi alte expresii la modul figurat în această epistolă, prin
urmare, nu ne-ar mira dacă a procedat la fel în cazul
Romei. Faptul că-l pomeneşte pe Marcu (5.13) spri-
jină părerea aceasta, deoarece Marcu se afla la Roma
în timpul primei întemnităţări a lui Pavel (Col. 4.10).
Epistola aceasta a fost scrisă, probabil, cu putin timp
înainte de izbucnirea persecuţiilor declanşate de Nero
în anul 64.
ACCENTUL MîNTUIREA SUPUNEREA
CREDINCIOSULUI CREDINCIOSULUI
TEXTUL 1:1 _ _ _1:13 2:13
DIVIZIUNEA ~Întuirea cre-I sfinprea cre- despre autorităţi, societate
dinciosului dinciosului căsnicie şi viată
crezul creştinilor comportarea creştinilor
SUBIECTUL
SFINŢENIE ARMONIE
LOCUL FIE ÎN ROMA, FIE ÎN BABILON
TIMPUL
IPETRU
(tJ CRISTOS ÎN CARTEA I PETRU
Epistola aceasta ni-L prezintă pe Cristos ca
exemplu şi nădejde a credincioşilor cînd aceş­
tia trec prin suferinţe, înconjuraţi de o lume ostilă lorpe
plan spiritual şi fizic. El este temelia pe care se bazează
nădejdea vie a creştinului şi moştenirea sa (1.3,4) şi
dragostea care-i leagă de El este un izvor de inex-
primabilă bucurie (1.8). Suferinţa şi moartea Sa asigu-
ră răscumpărare tuturor celor care se încred în El: "El a
purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru
ca noi, fiind morti faţă de păcate, să trăim pentru
neprihănire. Căci prin rănile Lui aţi fost vindecaţi"
(2.24; cf. 1.18, 19; 3.18). Cristos este Păstorul şi
Episcopul credincioşilor (2.25; 5.4) iar cînd se va arăta
El, cei care-L cunosc vor fi proslăviţi.
(liC) CHEILE CARŢII I PETRU
l.QJ Cuvîntul cheie: suferinta pentru cauza lui
Cristos. Tema de bază a cărţii I Petru este
reacţia corectă a credinciosului faţă de suferinţă. Ştiind
că cititorii lui vor înfrunta persecuţii cum· n-au mai
înfruntat niciodată pînă atunci, Petru scrie această scri-
soare pentru a-i ajuta să privească încercările prin care
trec prin perspectiva divină şi astfel să capete puterea
de a le îndura rară şovăire în credinţă. Ei nu trebuie să
se mire de necazul mare care s-a abătut peste ei, întrucît
Cel pe care Îl urmează ei a suferit şi a murit (2.21;
3.18; 4.1, 12-14). Mai degrabă, trebuie să considere un
privilegiu faptul că pot lua parte la suferinţele lui
Cristos. Numai că Petru le atrage atenţia să fie siguri
că necazurile pe care le au n-au fost generate de faptele
lor rele, ci de mărturia lor creştină. Apoi să nu uite că
nu sînt singurii care suferă (5.9) şi că Dumnezeu îngă­
duie lucrurile acestea în viaţa lor nu ca să-i pedepseas-
că, ci ca stimulent pentru desăvîrşirea lor în Cristos
(5.10). Petru vrea ca ei să învingă atitudinea de amără­
ciune şi îngrijorare înlocuind-o cu o calmă bizuire pe
Dumnezeu.
O altă temă e introdusă de versetul 12 din capitolul 5:
"V-am scris aceste puţine rînduri prin Silvan, care cred că
este un frate credincios, ca să vă stătuiesc şi să vă
adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul
SUFERINŢA CREDINCIOSULUI
3:13 --.3:18 _ _ _4:7 5:1--..-5:14
I
purtarea În exemplul de su-I porunci În I slujirea În
suferintă ferinlă al lui Crislos suferintă suferintă
căIirea creştinilor
SMERENIE
c. 63-64 d.Cr.
1 PETRU 1213
acesta, de care v-ati alipit". În epistola aceasta Petru
vorbe~te des despre pozitia credinciosului În Cristos şi
nădejdea sa viitoare, pentru ca astfel să le amintească
cititorilor că nu sînt decît nişte pelerini pe această
planetă - exilati Într-o tară străină, adevărata lor
patrie fiind În cer, unde se va arăta slava Lui (4.13).
Harul lui Dumnezeu prin care au fost mîntuiti (1.1-
2.10) le va da o atitudine de supunere (2.11-3.12) în
contextul suferintei pentru numele lui Cristos (3. 13-
5.14).
Versetele cheie: I Petru 1.10-12 şi 4.12, 13. "Pro-
fetii care au profetit despre harul ce vă era păstrat vouă
au făcut din mîntuirea aceasta tinta cercetărilor şi cău­
tării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce
Împrejunlri avea În vedere Duhul lui Cristos, care erd În
ei, cînd vestea mai dinainte suferintele lui Cristos şi
slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost de-
scoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau
aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au
propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfint, trimis din
cer şi la care chiar Îngerii doresc să privească de
aproape" (1. 10-12).
"Preaiubitilor, nu vă mirati de încercarea de foc din
mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce,
ca şi cînd vi s-ar întîmpla ceva ciudat. Dimpotrivă,
bucurati-vă întrucît aveti parte de suferintele lui
Cristos, ca să vă bucurati şi să vă veseliti şi la arătarea
slavei Lui" (4.12, 13).
Capitolul cheie: I Petru 4. Ocupînd un loc de
frunte În revelatia Noului Testament privitoare la felul
În care trebuie să tratăm persecutia şi suferinta de care
avem parte din pricina mărturiei creştine pe care o dăm
este capitolul 4 din 1 Petru. Nu numai că trebuie să
luăm ca model de urmat suferinta lui Cristos (4. 1, 2),
ci trebuie să ne şi bucurăm că putem avea şi noi parte
de suferintele Lui (4.12-14).
(AJ PANORAMA CARŢIII PETRU
Petru adresează această epistolă "străinilor"
atlati Într-o lume tot mai ostilă creştinilor.
Credincioşii aceştia Încep să sufere din pricina identifi-
cării lor cu Cristos şi Petru le scrie această scrisoare
pentru a-i stătui şi a-i mîngîia prin reliefarea realitătii
nădejdii lor vii în Domnul. Stînd tare În harul lui
Dumnezeu (5.12), ei vor putea îndura "Încercarea de
foc" (4.12) care a venit peste ei, ştiind că dincolo de
durerea lor există un scop divin. Scrisoarea aceasta
urmăreşte trei teme în ordine logică: mintuirea credin-
ciosului (1. 1-2. 12); supunerea credinciosului (2. 13-
3.12); şi suferinta credinciosului (3.13-5.14).
Mîntuirea credinciosului (1.1-2.12): Adresînd
scrisoarea acesta credincioşilor din mai multe provincii
romane, Petru face o descriere scurtă a lucrării de mîn-
tuire săvîrşite de Dumnezeu în partea introductivă din
versetele I şi 2. Apoi preamăreşte pe Dumnezeu pentru
bogătiile mîntuirii acesteia printr-o incursiune În trei
directii temporale (1.3-12). Mai întîi, Petru anticipează
viitoarea realizare a feluritei moşteniri a creştinului
(1.3-5). În al doilea rînd, priveşte la bucuria actuală pe
care o produce această nădejde vie, în ciuda diverselor
încercări (1.6-9). In al treilea rînd, el meditează la
profetii din trecut, care au prezis evanghelia harului lui
Dumnezeu prin Cristos Isus (1.10-12).
Răspunsul cel mai bun pe care-I putem da la această
mîntuire măreată este urmărirea sfintirii ( I . 13-2. la).
Aceasta presupune o curăţire în îndepărtare de lume şi
de normele ei şi o îmbrăţişare a evlaviei în compor-
tarea şi în dragostea creştinului. Cu aceste gînduri în
minte, Petru îşi îndeamnă cititorii să crească spre mîn-
tuire (2.2) prin aplicarea Cuvîntului lui Dumnezeu,
care este viu şi rămîne în veac (1. 23), şi prin trăirea în
practică a noii noastre identităţi de preoţie sfintă.
Supunerea credinciosului (2.13--3.12): Petru se
ocupă apoi de relaţia credinciosului cu lumea şi aici ÎI
îndeamnă să aibă o atitudine de supunere, deoarece
aceasta e calea lui Cristos de atingere a armoniei şi
adevăratei libertăti. Supunerea de dragul Domnului
fată de autorităţile de stat (2. 13-17) şi cele sociale
(2.18-20) va genera o bună mărturie pentru cei din
afară. Înainte de a trece la supunerea În căsnicie (3. 1-
7), Petru reia tema suferinţei creştine (amintită la 1.6,
7 şi 2.12, 18-20), tăcînd din Cristos modelul suprem
de urmat: EI a suferit rară să fi comis nici un păcat, n-a
deschis gura cînd a suferit şi a devenit suplinitorul prin
care a realizat mîntuirea şi pentru altii (2.21-25;
cf. Is. 52.13-53.12). Petru face apoi un rezumat al
supunerii şi smereniei creştinului în 3.8-12.
Suferinta credinciosului (3.13--5.14): Anticipînd
faptul că opoziţia tot mai mare faţă de creştinism îi va
obliga pe multi dintre cititorii lui să-şi apere cre-
dinta şi comportarea, Petru Îi încurajează să fie gata de
a face acest lucru cu multă întelepciune şi gingăşie
(3.13-16). De trei ori le spune că, dacă trebuie să
sufere, atunci să aibă grijă să sufere pentru neprihă­
nire, şi nu ca infractori (3.17; vezi 2.20; 4.15, 16).
Sfirşitul acestui capitol (3. 18-22) este un pasaj extrem
de greu de interpretat şi s-au oferit mai multe interpre-
tări. Versetele 19 şi 20 ar putea însemna că Cristos, în
răstimpul dintre moartea şi Învierea Sa, s-a adresat
spiritelor demonice sau duhurilor celor care au trăit
înainte de Potop. O altă interpretare este că Cristos a
predicat prin Noe contemporanilor acestuia, înainte de
Potop.
Ca credincioşi în Cristos, cititorii nu trebuie să
mai umble după satisfacerea poftelor cărnii, cum tă­
ceau altădată, ci să caute, mai degrabă, voia lui
Dumnezeu (4.1-6). Avînd în vedere greutătile pe care
s-ar putea să le sufere, Petru îi îndeamnă să fie tari în
dragostea lor reciprocă şi să folosească din plin daru-
rile lor spirituale în puterea lui Dumnezeu, pentru ca să
fie ziditi (4.7-11). Să nu se mire cînd sînt calomniati şi
batjocoriti pentru credinta lor, deoarece Dumnezeul
suveran are un scop În toate lucrurile şi va veni odată
ziuajudecătii, cînd numele Lui şi toti cei ce se încred în
EI vor fi pe deplin răzbunati (4.12-19). Prin urmare, ei
trebuie să-şi încredinţeze sufletele unui Creator cre-
IPETRU 1 1214

dincios, făcînd numai ceea ce e bine (4.19).
Adresînd cîteva cuvinte presbiterilor bisericilor din
aceste provincii romane, Petru îi îndeamnă să fie
păstori harnici, dar şi tandri cu turma peste care i-a
pus Dumnezeu supraveghetori (5.1-4). Tuturor citi-
torilor li se spune să se îmbrace cu smerenie în re-
latiile lor unii fată de altii şi fată de Dumnezeu, care Îi
va Înălţa la vremea cuvenită (5.5-7). Ei trebuie să se
Împotrivească vrăjmaşului, convinşi fiind că În
curînd chemarea lor la gloria veşnică a lui Dumnezeu
În Cristos se va Împlini (5.8-11). Petru Îşi Încheie
epistola prin redefinirea temei sale ("adevăratul har
al lui Dumnezeu") şi prin transmiterea de salutări şi o
benedicţie (5. 12-14).

SCHIŢA CARŢII I PETRU

Partea Întîi: mîntuirea credinciosului (1.1-2.12)
1. Salutări 1.1,2 III. Sfintirea credinciosului . . . . . . . . . . . . . . . . . .1.I~2.12
A. "Fiti sfinti" 1. 13-21
II. Mîntuirea credinciosului .............. 1.3-12 B. "Iubiti-vă unii pe altii" 1.22-25
A. Nădejde pentru viitor. .1.3,4 C. "Tînjiti după laptele curat al Cuvîntului" 2.1-3
B. Încercările din prezent . .... 1.5-9 D. "Aduceti jertfe spirituale" 2,4-1 O
C. Anticipările profetilor .... 1 10-12 E. "Abtineti-vă de la potiele trupului" 2.11. 12

Partea a doua: supunerea credinciosului (2.13--3.12)

1. Supunerea faţă de guvern 2.13-17 III. Supunerea În căsnicie . . 3.1-8
II. Supunerea la locul de muncă 2.18-25 IV. Supunerea În toate domeniile vietii ........ 3.9-12

Partea a treia: suferinta credinciosului (3. B-S.14)

1. Comportarea În suferinţă 3.13-17 IV. Slujirea În suferinţă 5.1-9
A. Presbiteri. păstoriti tunna 5.1-4
II. Exemplul de suferintă a lui Cristos .....3.1S-4.6 B. Sfinti. smeri ti-vă 5.5-9
III. Porunci pentru cei aflati În suferinţă ....... 4.7-19 V. Benedictie. . 5.10-14

dacă trebuie, sinteţi intri staţi pentru puţin

Salutări
Petru, apostol al lui Isus Cristos, către aleşii
1 care trăiesc ca străini *imprăştiaţi prin
Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,
*Ioan 7.35; Fapte 2.9. la
2. care au fost aleşi după preştiinţa lui
Dumnezeu, Tatăl, prin lucrarea de sfinţire a
Duhului, spre ascultarea de Isus Cristos şi stro-
pirea prin singele Lui: Har vouă şi pacea să fie
inmulţită!
Nădejde
pentru viitor
3. Binecuvintat să fie Dumnezeu, Tatăl
Domnului nostru Isus Cristos, care, după in-
durarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin
invierea lui Isus Cristos din morţi, la o nădejde
vie,
4. şi la o moştenire nepieritoare şi neintina-
tă, care nu veştejeşte, rezervată in cer pentru
voi,
lncercările din prezent
5. *care sinteţi păziţi de puterea lui Dumne-
zeu, prin credinţă, pentru o mintuire gata să fie
descoperită in vremea de apoi, *Ioan 10.28
6. in care vă bucuraţi nespus de mult, deşi,
timp, in tot felul de incercări,
7. pentru ca incercarea credinţei voastre, cu
mult mai de preţ decit aurul care piere, deşi e
cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi
cinstea, la arătarea lui Isus Cristos,
8. *pe care voi îl iubiţi, deşi nu L-aţi văzut. Şi
chiar dacă nu-L vedeţi acum, credeţi *in El şi
sinteţi umpluţi cu o bucurie negrăităşi slăvită,
*1 Ioan 4.20; *Ioan 20.29
9. primind *sfirşitul credinţei voastre: min-
tuirea sufletelor voastre. *Rom.6.22
Anticipărileprofeţilor
10. Profeţii, care au profeţit despre harul ce vă
era păstrat vouă, au făcut *din mintuirea a-
ceasta ţinta cercetăriişi căutării lor stăruitoare.
*Dan. 2.44; Hag. 2.7; Zah. 6.12
11. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce impre-
jurări avea in vedere *Duhul lui Cristos, care
era in ei, cind vestea mai dinainte suferinţele
lui Cristos şi slava de care aveau să fie urmate.
*Rom. 8.9; II Pet. 1.21
12. *Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei
inşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri,
pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au *predicat
 1215
Evanghelia, prin Duhul Sfint trimis din cer şi
in care chiar îngerii doresc Bă privească.
*Dan. 9.24; *V. 1,25; 46
,,Fiţi sfinJi!"
13. *De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii
voastre, fiţi treji şi puneţi-vătoată nădejdea în
harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus
Cristos. *Luca 12.35
14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi
tîrîţi în poftele pe care le aveaţi altădată, cînd
eraţi în ignoranţă.
15. *Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfînt,
fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
*nCor.7.1
16. Căci este scris: "Fiţi sfinţi, căci Eu sînt
sfint." *nCor.7.1
17. Şi dacă-L invocaţi ca Tată pe Cel ce judecă
fără părtinire pe fiecare după faptele lui, pur-
taţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre,
18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu
argint sau cu aur, aţi fost *răscumpăraţi din
felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi
de la părinţii voştri, *Ia. 52.3
19. ci *cu sîngele scump al lui Cristos, *Mie-
luI fără cusur şi tW-ă prihană.
*Fapte 20.28; Ex. 12.5; Ef. 1.7
20. El a fost cunoscut 1 mai înainte de înteme-
ierea lumii şi a fost arătat la sfirşitul vremu-
rilor pentru voi,
21. care, prin El, sînteţi credincioşi in Dum-
nezeu, care L-a înviat din morţi şi I-a dat
slavă, pentru ca credinţaşi nădejdeavoastrăsă
fie în Dumnezeu.
,,Iubiţi-vă unii pe aIJii!"
22. Deci, ca unii care, prin ascultarea de ade-
văr, v-aţi curăţit sufletele prin Duhul, ca Bă
aveţi o *dragoste de fraţi neprefilcută,iubiţi-vă
unii pe alţii cu căldură, din toatăinima,*Ev.13.1
23. fiindcă aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o
sămînţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu
poate putrezi, prin Cuvintul lui Dumnezeu,
care este viu şi rămîne în veac.
24. Căci *orice filptură este ca iarba şi toată
slava ei ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi
floarea cade jos, *Ia. 40.6, 7
25. *dar Cuvintul Domnului rămîne în veac.
*Şi acesta este Cuvîntul, care v-a fost propovă­
duit prin Evanghelie. *Is. 40.8; *Ioan 1.1
"TtnjiJi după laptele curat al Cuvtntului!"
*Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug,
2 orice fel de prefilcătorie, de invidie şi de
2.13 Responsabilitatea noastră fată de guvernul uman. Este cu neputintă ca un credincios să fie bun creştin şi rău
cetătean În acelaşi timp. Fiind copii ai lui Dumnezeu, avem trei reponsabilităp fată de guvernul uman:
a. Trebuie să recunoaştem şi să acceptăm faptul că stăp"mirile sint de la Dumnezeu. "Fiecare să se supună inaltelor autorităti,
IPETRU 2
clevetire; *Ev.12.1
2. şi, *ca nişte prunci născuţi de curind, Bă
doriţi laptele spiritual şi curat, pentru ca prin
el să creşteţi spre mîntuire, *Mat. 18.3
3. dacă aţi *gustat într-adevăr că Domnul
este bun. *Ev.6.5
,.Aduceţijert{e spirituale!"
4. Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de
oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui
Dumnezeu.
5. Şi voi, ca nişte pietre vii, sinteţi zidiţi ca să
fiţi o casă spirituală, o preoţie sfintă, şi Bă adu-
ceţi jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu,
prin Isus Cristos.
6. Căci este scris in Scriptură: *"Iată că pun
în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă şi
scumpă; şi cine se increde in El nu va fi dat de
ruşine." *la.28.16
7. Cinstea aceasta este dar pentru voi, cei
care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi
*"piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să
fie pusă in capul unghiului";
*Pa. 118.22; Mat. 21.42; Fapte 4.11; I Pet. 2.4
8. *şi "o piatră 2 de poticnire şi o stîncă de
cădere". *Ei se lovesc de ea, pentru că n-au
crezut Cuvintul, şi la aceasta sînt rînduiţi.
*Pa. 118.22; Ia. 8.14; *1 Cor. 1.23
9. Voi însă sînteţi o tseminţie aleasă,· o pre-
oţie regală, un neam sfint, un popor pe care
Dumnezeu şi l-a cîştigat pentru Sine, ca să
vestiţi minunăţiile Celui ce v-a chemat din în-
tuneric la lumina Sa minunată; *Ia. 43.20; IPet. 2.5;
Ex. 19.6; t Gr. genos, rasA, generaţie
10. *pe voi, care odinioară nu eraţi un popor,
dar acum sînteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi,
care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi
căpătat indurare. *Osea 1.9, 10; Rom. 9.25
,.AbJineţi-vă de la poftele trupului!"
11. Preaiubiţilor, vă sfiltuiesc ca pe nişte stră­
ini şi călători, să vă feriţi de poftele firii vechi,
care se războiesc cu sufletul.
12. Să aveţi o purtare bună in mijlocul Nea-
murilor, pentru ca in ceea ce vă vorbesc de rău,
ca şi cînd aţi fi nişte răufilcători, prin faptele
voastre bune pe care le văd la voi să slăvească
pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Supunerea faţă de guvern
13. *Fiţi supuşi, de dragul Domnului, orică­
rei stăpiniriomeneşti,- atit regelui, ca autori-
tate supremă, *Mat. 22.21; Rom. 13.1; Tit 3.1
14. cit şi dregătorilor,ca unii care sint trimişi
continuare tn pagina urm4tcare'
IPETRU 3 1216

de el să-i pedepseascăpe cei ce fac răul, dar să-i Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de
laude pe cei ce fac binele. *Rom. 13.3,4 păcate, să trăim pentru neprihănire; *prin ră­
15. Căci *voia lui Dumnezeu este ca, făcînd nile Lui aţi fost vindecaţi. *ls.53.4,5
ceea ce este bine, să astupaţi gura oamenilor 25. Căci *eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum
neştiutori şi proşti. *3.17 v-aţi întors *la Păstorul şi tEpiscopul suflete-
16. *Purtaţi-vă ca nişte oameni liberi, numai lor voastre. *Is. 53.6; *Ez. 34.23; t supraveghetorul
nu lăsaţi ca sub această libertate să se ascundă
răutatea, ci trăiţi ca nişte robi ai lui Dumnezeu!
Supunerea in căsnicie
Tot astfel, şi voi soţiilor fiţi supuse soţilor
17. Respectaţi pe toţi oamenii; iubiţi pe fraţi;
temeţi-vă de Dumnezeu; daţi onoare împăratului!
*Gal. 5.1
3 voştri, pentru ca dacă unii din ei nu ascultă
de Cuvînt, să poată fi cîştigaţi fără cuvînt, doar
prin purtarea nevestelor lor,
Supunerea la locul de muncă 2. *cînd vor vedea comportarea voastră cura-
18. Sclavilor, supuneţi-vă stăpînilor voştri, tă şi respectuoasă. *2.12
cu toată frica, nu numai celor ce sînt buni şi 3. *Frumuseţea voastră să nu stea în podoa-
blînzi, ci şi celor greu de mulţumit ba din afară, a coafurii, a purtării de bijuterii
19. Căci este un fapt lăudabil dacă cineva, sau de haine scumpe. *1 Tim. 2.9
datorită *conştiinţei sale faţă de Dumnezeu, 4. Dimpotrivă, ea trebuie să izvorască din
rabdă întristare, suferind pe nedrept. *3.14, 17 omul *ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare
20. Căci ce fel de laudă este, dacă veţi răbda a unui duh blînd şi liniştit, care este de mare
să fiţi pălmuiţi după ce aţi făcut ceva rău? Dar preţ înaintea lui Dumnezeu. *Rom. 2.29; 7.22
dacă suferiţi pentru că aţi făcut binele şi în-· 5. Aşa se împodobeau odinioară sfintele fe-
duraţi suferinţa, lucrul acesta este plăcut îna- mei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau su-
intea lui Dumnezeu. puse soţilor lor;
21. Şi *la aceasta aţi fost chemaţi, pentru că 6. ca Sara, care asculta de Avraam şi-l numea
şi Cristos a suferit pentru voi şi *v-a lăsat o "domnul" ei. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă să­
pildă de urmat, ca să călcaţi pe urmele Lui. vîrşiţi binele, fără să cedaţi fricii.
*Mat. 16.24; I Ioan 2.6 7. Soţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru,
22. *"EI n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a tcu înţelepciunefaţă de soţiile voastre, dînd cin-
găsit vicleşug". *ls.53.9 ste femeii, *ca unui vas mai slab, ca unele care
23. Cînd era batjocorit, nu răspundea cu bat- vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, *ca să
jocuri; şi, cînd era chinuit, nu ameninţa, ci *se nu fie împiedicate rugăciunile voastre. *1 Cor.
supunea dreptului Judecător. *Luca 23.46 12.23; Iov 42.8; tpotrivit cu cunoştinţa [pe care o aveţi].
24. El a purtat păcatele noastre în trupul 8. încolo, *toţi să fiţi cu acelaşi gînd, împărtă-
continuare din pagina anterioară
căci nu este autoritate care să nu fi fost stabilită de Dumnezeu" (Rom. 13.1). Adevărul acesta se aplică chiar în cazul unor
guverne ateiste, cu condilia ca legile respective să nu fie anti-biblice. Cînd statul te obligă prin lege să faci un lucru despre
care Biblia îli spune clar că n-ai voie să-I faci, ai datoria să asculli mai mult de Dumnezeu, decît de oameni (Fapte 4.18-20).
De fapt, cînd Pavel a scris aceste cuvinte la Romani 13. 1, tronul imperiului roman era ocupat de împăratul Nero - unul din
cei mai mari tirani care au existat vreodată. Vezi şi Tit 3. 1.
b. Trebuie să plătim impozitele care le datorăm statului (Mat. 17.24-27; 22.21; Rom. 13.7).
c. Trebuie să ne rugăm pentru conducătorii din fruntea guvernului uman. "Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceli
rugăciuni, cereri, mijlociri, mullumiri pentru tOli oamenii, pentru regi şi pentru tOli cei ce sînt înăIlali în dregătorii, ca să
putem duce astfel o vială paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit
înaintea lui Dumnezeu. Mintuitorul nostru" (1 Tim. 2.1-3). Pavel ne îndeamnă să ne rugăm pentru cei care sînt în pozilii de
autoritate, ca să putem duce o vială liniştită. Avem datoria să ne rugăm ca să-şi desfăşoare munca de conducători cu evlavie
şi cinste (1 Tim. 2.1-3). Deschideli acum la pg. 825, Amos 3.2: Alegerea Israelului.

3.1·6 Rolul sotiei. În pasajul acesta singura responsabilitate a sOliei în cadrul familiei pe care o aminteşte Scriptura este de a
fisupusă SOlului ei. Femeia are datoria de a fi supusă SOlului ei, şi nu bărbalilor în general. Dar a fi supusă SOlului ei nu
înseamnă că automat este inferioară SOlului ei, căci în căsnicie cei doi devin una. De aceea, cele două intelecte, două seturi de
emolii, două voinle au fost unite, constituind un singur tot. Pentru a menline această unitate şi a n-o lăsa să se spargă sau să se
distrugă, una din aceste două persoane primeşte însărcinarea de a prelua conducerea iar cealaltă persoană supunerea.
Supunerea sOliei fală de SOlul ei este "podoaba" ei, care o face cu adevărat frumoasă (3.3). Frumuselea lăuntrică este de
mare prel înaintea lui Dumnezeu (3.4). Femeile credincioase din Vechiul Testament care sperau să fie canalul uman prin care
va veni Mesia pe lume se făceau frumoase prin supunerea lor fală de SOlii lor. Întruchiparea supremă a acestui adevăr a
constituit-o Sara, în relalia ei fală de Avraam. SOliile sînt îndemnate să-i urmeze exemplul, fiind supuse fală de SOlii lor,
indiferent ce se va întîmpla. De-acum Domnul răspunde de situalie. Astfel ele vor deveni fiice ale Sarei (3.6). Pentru SOlia care
face aşa, Dumnezeu îi promite că, dacă SOlul ei e necredincios sau a pierdut părtăşia cu Dumnezeu, supunerea ei poate fi chiar
mijlocul prin care Dumnezeu o va folosi pentru a-I readuce pe SOlIa pocăinlă fală de Dumnezeu (3.1 ,2). Supunerea soţiei, de
asemenea, poate duce la mîntuirea SOlului. Deschideli acum la pg. 1153. Col. 3.19: Rolul SOlului.
 1217 IPETRU 4

şind unii cu alţii lucrurile prin care treceţi,
iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi. 'Rom. 12.16
Supunerea in toate domeniile vieţii
9. *Nu intoarceţirău pentru rău, nici nu răs­
pundeţi la insulte cu insulte, ci, dimpotrivă, cu
binecuvintare, căci la aceasta aţi fost chemaţi:
să moşteniţi binecuvintarea. 'Prov.17.13
10. *"Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă
zile bune, să-şi infrineze limba de la rău şi bu-
zele de la cuvinte inşelătoare. 'Ps. 34.12, 13
11. *Să se depărteze de rău şi să facă binele;
să caute pacea şi s-o urmărească. 'Ps.34.14
12. *Căci ochii Domnului sint peste cei ne-
prihăniţi *şi urechile Lui iau aminte la rugă­
ciunile lor. Dar faţa Domnului este impotriva
celor ce fac răul." 'Ps. 34.15, 16; 'Ioan 9.31
Comportarea in suferinţă
13. Şi cine vă va face rău, dacă sinteţi plini de
rîvnă pentru bine?
14. Chiar dacă aveţi de suferit pentru nepri-
hănire, ferice de voi! "N-aveţi nici o teamă de ei
şi nu vă tulburaţi!
15. Ci sfinţiţi in inimile voastre pe Cristos ca
Domn." *Fiţi totdeauna gata să răspundeţi ori-
cui vă cere socoteală de nădejdea care este in
voi, dar cu blindeţe şi teamă, 'Ps. 119.46
16. avind un cuget curat; pentru ca cei ce
birfesc purtarea voastră bună in Cristos să ră­
mină de ruşine, tocmai in lucrurile in care vă
vorbesc de rău.
17. Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui
Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele,
decit pentru că faceţi răul!
Exemplul de suferinţă al lui Cristos
18. Pentru că şi Cristos a suferit o dată
pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi,
ca să ne aducă la Dumnezeu. El, care a fost
omorit in trup, dar a fost inviat in t duhul,
t sau "Duhul"
19. in care s-a dus să *propovăduiascăduhu-
rilor 4 din inchisoare, '4.6
20. *care fuseseră răzvrătite odinioară, cînd
indelunga răbdare a lui Dumnezeu era in aş­
teptare, in zilele lui Noe, cînd se făcea arca, in
care au fost scăpate prin apă doar un mic număr
de suflete - opt. 'Gen. 6.3, 14
21. t Această imagine preînchipuitoare vă mîntu-
ieşteacum şi pe voi, şi anume botezul, care nu
este o curăţire de *intinăciunile trupeşti, ci
mărturia unui cuget curat inaintea lui Dumne-
zeu, prin invierea lui Isus Cristos, 'Tit 3.5; t Gr.
t antitip, persoană sau lucru reprezentat printr-un tip sau
simbol anterior.
22. *care stă la dreapta lui Dumnezeu, după
ce s-a inălţat la cer şi şi-a supus *ingerii, stă­
pinirile şi puterile. 'Ps. 110.1; 'Rom. 8.38
4 Prin urmare, intrucît Cristos a suferit in
trup, inarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de
gindire. Căci cel ce a suferit in carne a termi-
nat-o cu păcatul;
2. *pentru ca, in vremea care-i mai rămine de
trăit in trup, să nu mai trăiască după poftele
oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
'Rom. 6.2; Col. 3.3
3. Căci destul aţi făcut in trecut voia Nea-
murilor şi aţi trăit in desfrînări, in pofte, in
beţie, in orgii, in chefuri şi in abominabile ido-
latrii.
4. *Cu privire la acestea, lor li se pare ciudat
că voi nu mai alergaţi cu ei la acelaşi potop de
desfriu şi vă batjocoresc. 'Fapte 13.45
5. Dar vor da socoteală inaintea Celui ce este
gata să judece viii şi morţii.
6. Căci tocmai in vederea aceasta *a fost ves-
tită Evanghelia şi celor morţi, ca să fie judecaţi
ca oameni in trup, dar să trăiască după
Dumnezeu in duh. '3.19
Porunci pentru cei aflaţi in suferinţă
7. *Sflrşitul tuturor lucrurilor este aproape.
De aceea, fiţi cu mintea limpede şi vegheaţi ca
să vă puteţi ruga. 'Mat. 24.13, 14; Rom. 13.12
8. Mai presus de toate, să aveţi o *dragoste
fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea aco-
peră o sumedenie de păcate.
'Col. 3.14; Ev. 13.1; Prov. 10.12; 1 Cor. 13.6; lac. 5.20
9. *Fiţi primitori de oaspeţi intre voi, *fără
cîrtire. 'Evr. 13.2; 'II Cor. 9.7
10. *Ca nişte buni gospodari ai harului felu-
rit al lui Dumnezeu, fiecare din voi *să slu-
jească altora după darul pe care l-a primit.
'Rom. 12.6; Mat. 24.45; '1 Cor. 12.4
11. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească de
parcă ar rosti cuvintele lui Dumnezeu. Dacă

3.17 Felurile suferintei. Există trei feluri de bază ale suferinţei, toate aducînd multă durere şi apăsare peste credincios.
a. Suferinţa fizică.Desigur, aceasta apare atunci cînd o parte a trupului nostru e rănită sau nu mai funcţionează cum trebuie,
ducînd la deranjamente între acel organ şi restul trupului. Mai mulţi factori sînt implicaţi în suferinţa fizică: Ea poate fi
cauzată de un accident sau de neatenţia omului (II Sam. 4.4). Se mai poate datora unor defecte din naştere (Ioan 9. 1). Poate
fi generată şi de tulb_urări interioare (Luca 8.43). În fine, suferinţa fizică poate fi cauzată şi de Satana (Iov 2.7; Luca 13. 16).
b. Suferinţa mentală. In multe privinţe, suferinţa aceasta e mai intensă decît cea fizică. Pavel însuşi a experimentat "frică şi
cutremur" şi "chinuri ale inimii" (1 Cor. 2.3; II Cor. 1.8; 2.4, 13; 7.5).
c. Suferinţa spirituală, care poate veni din partea lumii (1 Ioan 2.15-17), a firii vechi (Rom. 7.18-24) sau adiavolului. Adesea
e cazul ultim. Vezi Fapte 13.8-11; 16.16-18; I Tes. 2.18 Deschideţi acum la pg. 492. Iov 2.7: Scopurile suferinţei.
IPETRU 5 1218

slujeşte cineva, să slujească după puterea pe de a sluji;

care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate să fie
slăvit *Dumnezeu prin Isus Cristos, a căruia
este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
*Ef. 5.20
12. *Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încerca-
rea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste
voi ca să vă încerce, ca şi cum vi s-ar fi întîmplat
ceva ciudat. *1.7; 1Cor. 3.13
13. Ci, bucuraţi-vă că participaţi la suferin-
ţele lui Cristos, pentru ca să fiţi umpluţi de
bucurie la arătarea slavei Lui. *Rom.8.17
14. Dacă sînteţi batjocoriţi pentru numele lui
Cristos, sînteţi fericiţi, căci Duhul slavei, Du-
hul lui Dumnezeu se odihneşte peste voi!
15. Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau
ca hoţ sau ca răufăcător sau ca unul care se
amestecă în treburile altuia.
16. *Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este
creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe
Dumnezeu pentru numele acesta.
*Fapte 5.41; 11.26; 26.28
Căci sîntem în clipa
17. cînd judecata e gata
să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă
începe cu noi, care va fi sfirşitul celor ce nu
ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. *Iar dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce
se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?
*Prov. 11.31; Luc. 23.31
19. Aşa că cei ce suferă după voia lui Dum-
nezeu să-şi încredinţeze sufletele credin-
ciosului Ziditor !şi să facă ceea ce este bine.
Presbiteri, păstoriti turma!
3. nu ca şi cum aţi fi stăpîni peste cei ce v-au
căzut la împărţeală, ci ca modele de urmat
pentru turmă.
4. Şi cînd se va arăta Păstorul cel mare, veţi
primi *0 cunună de slavă, care nu se veştejeşte.
*[[Tim.4.8
Sfinti, smeriti-vă!
5. Tot aşa şi voi, cei mai tineri, fiţi supuşi
celor bătrîni. Şi toţi îmbrăcaţi-vă cu smerenie
unii faţă de alţii, căci "Dumnezeu se împotri-
veşte celor mîndri, dar dă har celor smeriţi."
6. *Smeriţi-vă dar sub mîna tare a lui Dum-
nezeu, pentru ca, la vremea cuvenită, El să vă
înalţe. *Iac. 4.10
7. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările
voastre, căci El Însuşi are grijă de voi.
8. Fiţi treji şi vegheaţi! Căci duşmanul vos-
tru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care răc­
neşte, căutînd pe cine să înghită.
9. Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă, *ştiind
că şi fraţii voştri din lume trec prin aceleaşi
suferinţe ca şi voi. *Fapte 14.22; Ef. 6.11,13
Benedictia
10. Dumnezeul oricărui har, *care v-a che-
mat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce
veţi suferi puţină vreme, vă va desăvîrşi, vă va
întări, vă va împuternici şi vă va ancora.
*1 Cor. 1.9
Il. *A Lui să fie slava şi puterea în vecii
vecilor! Amin. *Apo.16
12. V-am scris aceste puţine rînduri prin Sil-
van, care cred că este un frate credincios, ca să

5 Pe presbiterii care sînt între voi îi îndemn

eu, care sînt presbiter împreună cu ei şi
*martor al suferinţelor lui Cristos şi *părtaş al
slavei care va fi descoperită: *Fapte 1.8.22; *Apo. 1.9
2. Păstoriţi bine turma lui Dumnezeu care
este între voi, veghind asupra ei, nu din obli-
gaţie, ci de bună voie, aşa cum vrea Dumnezeu;
nu pentru cîştig murdar, ci cu dorinţă sinceră
vă sfătuiesc şi să vă confirm că adevăratul har
al lui Dumnezeu este harul acesta în care staţi
în prezent.
13. Vă îmbrăţişează împreună cu aleasa 5 , care
este în Babilon, şi Marcu, fiul meu.
14. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu o *sărutare
de iubire. *Pacea să fie cu voi toţi care sînteţi în
Cristos Isus! Amin. *Rom. 16.16; Ef. 6.23

NOTE ASUPRA CARŢII I PETRU

• '( 1.20) Dreptul suveran al lui Dum·
nezeu de a alege prin rînduire mai di-
nainte, alegere şi predestinare a origi-
nat în mod logic din decizia divină baza-
tă pe atotştiinţaSa eternă a tuturor pla-
nurilor posibile de acţiune. Ordinea nu-
mai din punct de vedere logic, nu şi cro-
nologic, este atotştiinţă, decizie divină
("rînduiţi mai dinainte", "aleşi", "pre-
destinaţi") şi preştiinţă. După cum de-
cizia lui Dumnezeu este eternă., tot
aşa este şi preştiinţa Sa eternă. Cum
preştiinţa se aplică la toate evenimente-
le, ea cuprinde tot ce imbrăţişează ale-
gerea. rînduirea mai dinainte şi predes- ghiului (Ef. 2.20); (3) pentru iudei la
tinarea. Prin urmare, alegerea e în func- prima Sa venire El a fost ,,0 piatră de
ţie de preştiinţă iar preştiinţa este în poticnire" (Rom. 9.32-33; 1Cor. 123); (4)
funcţie de alegere, ceea ce înseamnă că pentru Israel la a doua Sa venire El va fi
ambele sînt în deplin acord. Vezi şi nota "piatra din capul unghiului" (Zah. 4.7);
5, mai jos şi Efeseni 1.5. (5) pentru puterea mondială a Neamu-
rilor, "piatra care s-a dezlipit fără aju-
torul vreunei mîini" <Dan. 2.34); (6) în
.2(2.8) Cristos este Stînca (sau Piatra): planul divin, Piatra care, după nimici-
(1) lovită, pentru ca Duhul de viaţă să rea puterii mondiale a Neamurilor, va
poată curge de la El către toţi cei ce vor creşte şi va umple pămîntul; şi (7)
bea (Ex. 17.6; 1 Cor. 10.4; cf. Ioan 4.13- pentru necredincioşi, este Piatra zdro-
14; 7.37-39); (2) pentru Biserică. teme- bitoare ajudecăţii, care-i va face prafpe
lia şi Piatra principală din capul un- cei asupra cărora va cădea (Mat. 21.44).

• '(2.9) PREOŢIA NEO-TESTAMEN-
TALĂ.t [1] Pină cind nu fusese dată Incă
legea, capul fiecărei familîi era preotul
In acea familîe (Gen. 8.20; 26.25; 31.54).
(2) Cind s-a propus legea, lui Israel i s-a
promis că, dacă va asculta Intru totul,
va fi pentru Dumnezeu ,,0 Impărăţie de
preoţi" (Ex. 19.6); dar Israel a călcat
legea, şi Dumnezeu a lîmitat postul de
preot la familia lui Aaron, numind tri-
bul lui Levi ca să slujească Israelul In
această calîtate, constituind astfel preo-
ţia prelnchipuitoare (Ex. 28.1). (3) în
epoca Bisericii, toţi creştinii constituie,
fără nici O deosebire, ,,0 Impărăţie de
preoţi" (v. 9; Apo. 1.6) - o distincţie pe
care Israel nu a reuşit s-o obţină prin
fapte. Preoţia creştinului este, prin ur-
mare, un drept de naştere, exact aşa
cum orice descendent al lui Aaron era
automat preot prin naştere (Ev. 5.1). (4)
Cel mai important privilegiu al unui
preot este accesul la Dumnezeu. Sub
lege, marele preot era singurul care
putea intra In "sfinta sfintelor" şi
numai o dată pe an (Ev. 9.7); dar cind a
murit Cristos, perdeaua din templu -
un prototip, o icoană a trupului omenesc
al lui Cristos (Ev. 10.20), a fost sfişiată,
aşa Incit acum credincioşiî-preoţi, deo-
potrivă cu Cristos, Marele Preot, au ac-
ces la Dumnezeu In sfinta sfintelor (Ev.
10.19-22). Marele Preot se află acolo
deja, cu trupul (Ev. 4.14-16; 9.24; 10.19-
22). Şi (5) In exercitarea funcţiei sale,
credinciosul-preot nou-testamental este:
(1) un jertfitor care aduce o jertfă com-
pusă din patru părţi: lalpropriul său trup
(Rom. 12.1; FiI. 2.17; II Tim. 4.6; lac. 1.27;
1 Ioan 3.16); (b) lauda către Dumnezeu,
"rodul buzelor noastre, care aduc mul-
ţumiri numelui Său", ce trebuie adusă
Incontinuu (Ev. 13.15; cf. Ex. 25.22, "Voi
avea comuniune cu tine de deasupra
scaunului Indurării") (c) material, cu
ceea ce i-a dat Domnul: (Rom. 12.13;
Gal. 6.6, 10; Tit 3.14; Ev. 13.2, 16; III
Ioan 5-8); şi (d) cu slujirea sa, adică "fă­
cind bine" (Ev. 13.16). (2) Preotul nou-
testamental mai este şi un mijlocitor
(Col. 4.12; ITim. 2.1).
1219 1PETRU
.4(3.19) O interpretare a acestui pasaj menilor le este rinduit să moară, şi apoi
(C.l. Scofield) spune că Cristos a predi- vine judecata (Ev. 9.27), nu alte ocazii
cat prin Duhul Sfint, prin intermediul de a lî se predica mintuirea.
lui Noe, oamenilor nemlntuiţi din vre- 7. Nu există pe de o parte o Inchisoare
murile Vechiului Testament (cf. 1.10- specială pentru fiinţele omeneşti care
11), duhurile lor fiind acum in inchi- au păcătuit in vremea lui Noe, iar pe de
soare. Teoria după care Domnul Isus alta o Inchisoare In care se află toate
s-ar fi dus să predice, după răstignirea celelalte fiinţe omeneşti care au păcă­
Sa, unor oameni nemintuiţi din Hades. tuit. Toţi se duc in Şeol şi Hades pină la
dlndu-le Incă o şansă de a fi mlntuiţi, nu judecată (Apo. 20.11-15).
lşi găseşte sprijin pe paginile Scripturii. 8. Cristos, după cite ştim, nu a făcut
O altă interpretare o găsim In Biblîa nici un anunţ special sufletelor ome-
Adnotată a lui Dake, care dă 10 dovezi neşti din Şeo!. Dar ştim că a eliberat
după care duhurile de care e vorba in I sufletele neprihănite de acolo şi le-a dus
Pet. 3.19 ar fi ale unor Ingeri căzuţi: cu El in cer cind s-a inălţat in mărire
1. Ei au păcătuit in zilele lui Noe (Ef. 4.8). Pe Ingeri Insă i-a lăsat in iad
(Gen. 6.4, Ingeri căzuţi, din a căror unire plnă cind va urma judecata m Pet. 2.4;
cu femeile pămlntence au rezultat "u- Iuda 6-7).
riaşiî", inainte şi după Potop). 9. Cristos însuşi, nu Enoh sau Noe sau
2. Dacă "duhurile" de la 3.19 ar fi vreun alt om, s-a dus să le predice a-
suflete omeneşti, atunci nu s-ar face re- cestor duhuri. Asta s-ar fi putut intim-
ferire doar la cele care au păcătuit in pla doar atunci cînd a fost in iad (Ps.
timpul lui Noe. 16.10; Fapte 2.27).
3. Fiînţele omeneşti nu sint numite 10. Oricine ar fi aceste duhuri, ele se
niciodată duhuri, sau spirite. Cind se aflau In Inchisoare cind le-a predicat
foloseşte termenul "duhuri" in legătură Cristos (v. 19.) Toate faptele acestea ne
cu oamenii, totdeauna se spune "duhu- arată că au fost ingeri, nu oameni.
riie oamenilor" (Ev. 12.23); duhurile • '(5.13) ALEGEREA. Atit in Vechiul,
oricărei făpturi (Num. 16.22; 27.16); şi cit şi In Noul Testament, cuvintele re-
duhurile profeţilor (I Cor. 14.32). Oame- date din ebraică şi greacă Inseamnă "a-
niî au duhuri, dar ei nu sint ei inşişi legere", "ales", "selectat". E acelaşi
duhuri. Cind se foloseşte doar termenul cuvint care e folosit şi pentru alegerea
"duhuri" fără nici o altă precizare, a- divină, şi pentru o alegere făcută de un
tunci e vorba de fiinţe spirituale (Ps. om. O) In cazul alegeriî divine, ea este
104.4; Ev. 1.7, 14). (a) comună, ca In cazul naţiuniî Israel
4. Există o Inchisoare specială pentru sau al Bisericii (Is. 45.4; Ef. 1.4); şi (b)
Ingeriî care au păcătuit Inainte de Potop individuală (I Pet. 1.2). (2) Alegerea se
m Pet. 2.4; Iuda 6-7). face pe baza preştiinţei lui Dumnezeu
5. 'Thrmenul folosit aici in greacă (1.21, şi numai prin har, fără vreun merit
pentru "a propovădui", "a predica" este omenesc (Rom. 9.11; 11.5-6). Şi (3) a-
kerusso, care înseamnă a striga ştiri, legerea izvorăşte din voinţa divină
cum face crainicul, a anunţa şi bune şi (Ioan 15.16).
rele. Nu este celălalt termen, evangelizo, Aşadar, alegerea este O) actul suve-
adică "a aduce o veste bună, care s-ar fi ran al lui Dumnezeu, făcut In har, prin
folosit In mod normal dacă lî s-ar fi pre- care anumite persoane sint alese din
dicat mintuirea unor fiinţe umane. cadrul omeniriî pentru El Insuşi (Ioan
6. Apoi Evanghelîa nu lî se predică 15.19) şi (2) actul suveran al lui
niciodată vreunor fiinţe umane după ce Dumnezeu prin care anumite persoane
au murit. Or, dacă Dumnezeu ar face o alese deja sint alese in continuare
excepţie In cazul generaţiei lui Noe, in- pentru o slujbă distinctivă pentru El
seamnă că s-ar uita la faţa omului. Oa- (Luca 6.13; Fapte 9.15; I Cor. 1.27-28).