Căsătorie și celibat în 1 Corinteni cap.

7
dr. Ioan Szasz
Abstract:
In the chapters of 1 Corinthians 7-15, Saint Paul addresses a series of problems that had developed
in the Corinthian Church, the first being of a familial nature regarding marriage, divorce, and celibacy. This
section contains Saint Paul’s response to the Corinthians’ letter, which they had sent him by way of the
delegation made up of Stephanas, Fortunatus and Achaicus. In the letter, they asked the Apostle several
questions, requesting first that he give some solutions to a familial problem (chapter 7).
It appears that certain teachings had entered the Corinthian Church, which negated the importance
of marriage and taught believers to renounce their families. They taught of the eventual incompatibility
between unity with Christ and unity with one’s spouse, the possibility that unity with an unbelieving husband
would spiritually hinder a believing wife, and the incompatibility of their elevated spirituality (which some
Corinthians thought they had reached by way of certain spiritual gifts) with life as a husband or wife. Saint
Paul responds to the Corinthians’ questions in his letter to them by offering them the solutions they needed to
once again establish order in their family lives.
Keywords: 1 Corinthians, family, divorce, celibacy, spirituality, reconciliation.

Introducere
Capitolul 7 din I Corinteni face trecerea de la primele două segmente ale epistolei
la cel de-al treilea, care conține răspunsul Apostolului Pavel la scrisoarea pe care i-o
trimisese Biserica din Corint prin delegația formată din Stefanas, Ahaic și Fortunat.
Această scrisoare, al cărui conținut nu îl cunoaștem, îl va determina pe Apostolul Pavel să
abordeze câteva teme deosebit de complexe, cum ar fi: căsătoria, idolatria, închinarea și
învățătura creștină. Chiar dacă scrisoarea pe care corintenii i-au adresat-o Apostolului nu s-
a păstrat, pe baza răspunsurilor se pot identifica unele elemente de conținut, precum și
temele majore în privința cărora corintenii i-au solicitat Pavel lămuriri sau clarificări.1
În prima parte a epistolei, mai precis în capitolele 1-4, Apostolul Pavel se adresează
corintenilor și tratează problema dezbinării și a împărțirii lor în partide. Cauza spirituală a
acestor probleme a fost imaturitatea spirituală a corintenilor, care se evidenția printr-o
înțelegere greșită a Evangheliei și a rolului crucii lui Hristos în ceea ce privește mântuirea
celor ce cred în El, prin elitismul unora dintre corinteni și printr-o stare de confuzie cu

1
Fee lansează ipoteza conform căreia scrisoarea corintenilor adresată Pavel, în care aceștia cer sfaturi
pastorale, este de fapt o reacție la epistola pierdută (menționată în I Cor. 5,9), epistolă în care corintenii, în
înțelepciunea și cunoașterea lor, i s-ar fi adresat Apostolului astfel: „de ce nu am putea... totuși să ne atingem
de o femeie?” (vezi Gordon Fee, The First Epistle to Corinthians, NICNT, Grand Rapids, Eerdmans
Publishing, 1987, p. 266-267)

1
privire la rolul botezului. În rezolvarea acestor probleme, Apostolul Pavel a apelat la o
soluționare cu caracter duhovnicesc.
Trecând de prima parte a epistolei în a doua secțiune a ei, în capitolele 5 și 6,
Apostolul Pavel abordează unele probleme de ordin etic, precum adulterul și judecățile.
Permisivitatea de care au dat dovadă unii creștini din Corint a ajuns de notorietate. Astfel,
Pavel, auzind despre ceea ce se întâmplă în Corint (I Cor. 5,1), le cere cu fermitate
creștinilor de acolo să-l disciplineze pe incestuos, aceasta fiind singura soluție atât pentru
reabilitarea lui, cât și pentru protejarea întregii Bisericii de efectele nefaste ale păcatului
din mijlocul ei. Apostolul Pavel este ferm și le cere corintenilor să se separe de incestuos și
să caute să-L slujească pe Dumnezeu, conduși fiind de principiile autorității apostolice,
lăsate moștenire de fondatorul Bisericii, Apostolul Pavel.2

1. Problema căsătoriei în I Corinteni cap. 7: considerații generale

Situațiile pe care Apostolul Pavel le-a întâlnit în Biserica din Corint nu au fost ușor
de rezolvat. De exemplu, convertirea la creștinism, în sânul unei familii, doar a unuia
dintre soți a determinat un conflict pe care Pavel a trebuit să-l soluționeze. Probabil că
soțul credincios a ajuns să credă că rămânerea lui în această căsătorie mixtă l-ar afecta din
punct de vedere spiritual, el fiind de acum duhovnicesc (la fel cum alții, necăsătoriți,
credeau că vor fi influențați în mod negativ prin căsătorie). Apostolul Pavel ar fi putut el
însuși să fie surprins, văzând influența negativă pe care contextul greco-roman o exercita
asupra Bisericii din Corint ‒ un context total diferit de valorile în care a fost crescut și
educat, în ciuda faptului că s-a născut în Tarsul Ciliciei ‒ și să fie nevoit să caute soluții la
probleme inedite pentru familia tradițional-iudaică, cu care el era obișnuit.3
O primă întrebare pe care o ridică subiectul nostru este următoarea: De ce Pavel
răspunde scrisorii corintenilor pe la mijlocul epistolei, nu la începutul ei? După cum
consideră A. Thiselton, răspunsurile la scrisoarea corintenilor aveau un puternic caracter
pastoral și se refereau la multe situații din zona gri a vieții creștine. Prin urmare, am putea

2
C.K. Barret consideră că afirmația Pavel din I Cor. 6,5: „O spun spre ruşinea voastră. Oare’ntre voi nu-i nici
un om înţelept care să poată judeca între frate şi frate?” are caracter sarcastic, făcând trimitere la
înțelepciunea cu care se lăudau unii dintre corinteni. Prin aceasta, ApostolApostolApostolul le dovedește
lipsa liderilor locali de autoritate spirituală, pe fondul unei autoevaluări greșite. Întrebarea „nu se găsește
nimeni între voi?” îi va pune în dificultate pe corinteni, pentru că răspunsul lor va fi, negreșit, „Nu”; de
aceea, au și fost nevoiți să apeleze la judecata celor din afara Bisericii. Dar cum se va potrivi răspunsul lor cu
ceea ce susțineau ei în legătură cu propria lor înțelepciune și cu cunoștințele lor filosofice? (vezi C.K. Barrett,
First Corinthians, BNTC, Londra / New York, Continuum, 1968, p. 137)
3
M. Thrall, 1&2 Corinthians, BCC, Cambridge, CUP, 1965, p. 51.

2
crede că acest aspect a influențat ordinea răspunsurilor. Astfel, Pavel a trebuit ca mai întâi,
în primele secțiuni ale epistolei, să rezolve unele aspecte mai ușor de clarificat și abia
ulterior să se oprească asupra subiectelor care necesitau o mai mare atenție în ceea ce
privește argumentația teologică.4
J. Fitzmyer vede capitolul 7 din I Corinteni ca pe o continuare firească a capitolului
6, în care Pavel le atrage atenția corintenilor cu privire la păcatul imoralității sexuale.
Începutul capitolului 7 continuă, dintr-un anumit punct de vedere, tema relațiilor dintre
bărbat și femeie, prin aceasta păstrându-se, de fapt, unitatea epistolei:5 „Cu privire la
lucrurile despre cari mi-ați scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.
Totuș, din pricina curviei, fiecare bărbat să-și aibă nevasta lui, și fiecare femeie să-și aibă
bărbatul ei.” (I Cor. 7,1-2). Margaret Mitchell a dezvoltat subiectul structurii epistolei mai
pe larg. Ea consideră că expresia περὶ δὲ („cât despre”, „referitor la”) reprezintă cheia
înțelegerii succesiunii temelor și a structurii epistolei. Această expresie este folosită în
următoarele versete din I Corinteni: 7,1; 7,25; 8,1; 12,1; 16,1 și 16,12, fiind specifică
stilului epistolar grecesc din vremea Apostolului Pavel; acesta a folosit această expresie cu
scopul de a introduce o nouă temă.6
G. Fee împarte capitolul 7 din I Corinteni în două secțiuni distincte: (i) I Cor. 7,1-
24 ‒ secțiunea în care Apostolul Pavel răspunde problemelor referitoare la relațiile dintre
soți și (2) I Cor. 7,25-40 ‒ secțiunea în care este dezbătută relația dintre slujirea lui Hristos
și statutul credinciosului din punctul de vedere al căsătoriei (începutul fiecărei secțiuni este
marcat prin expresia περὶ δὲ, expresie care, în versetul 25, realizează trecerea la o altă
temă).7 De asemenea, mai trebuie să consemnăm și faptul că versetul 24 din capitolul 7
cuprinde întreaga esență a problemei dezbătute: nu se impune schimbarea statutului, din
punctul de vedere al căsătoriei, odată cu convertirea.8

4
A. Thiselton, The First Epistle to the Corinthians, NIGTC, Grand Rapids, Eerdmans, 2000, p. 483-484.
5
J. Fitzmyer, Commentary on First Corinthians, AYB, New Haven / Londra, YUP, p. 273-274.
6
Aceeași formulare a fost folosită des de Aristotel pentru a indica trecerea de la o temă la următoarea.
Mitchel propune câteva posibilități pentru care Pavel folosește această expresie: (i) pentru a indica începutul
unei alte epistole, (ii) pentru a introduce o nouă temă în cadrul aceleiași epistole și (iii) pentru a urmări, punct
cu punct, temele pe care le conținea scrisoarea corintenilor. M. Mitchell “Concerning περὶ δὲ in
Corinthians”, în Novum Testamentum, vol. 31, Fasc. 3, (iulie. 1989), p. 229-230. Și APOSTOL. Conzelmann
împărtășește opinia conform căreia περὶ δὲ este, de fapt, liantul care asigură unitatea epistolei. (vezi
APOSTOL. Conzelmann, Der erste Brief an die Korinther, KEK, vol. 5, Göttingen, Vandenhoeck &
Ruprecht, 1981, p. 15-17)
7
Fee, First Corinthians, p. 267.
8
I Cor. 7,24: „Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.”
(Fee, First Corinthians, p. 286)

3
 Din punctul de vedere al tematicii abordate, capitolului 7 ar putea fi structurat sub
forma unui chiasm:9
A v. 1-7 - Îndemnul adresat de către Apostolul Pavel celor căsătoriți: să nu-și schimbe
statutul (și să se comporte conform acestui statut)!
B v. 8-9 - Îndemnul adresat de către Apostolul Pavel celor necăsătoriți și celor
văduvi: ar fi mai bine să nu-și schimbe statutul!
C v. 10-11 - Îndemnul adresat de către Apostolul Pavel celor căsătoriți cu
un credincios: să nu-și schimbe statutul!
C' v.12-16 - Îndemnul adresat de către Apostolul Pavel celor căsătoriți cu
un soț necredincios: să nu-și schimbe statutul!
B' v. 25-38 - Îndemnul adresat de către Apostolul Pavel celor necăsătoriți, fecioare
și feciori: Ar fi mai bine să nu-și schimbe statutul!
A' v. 39-40 - Îndemnul adresat de către Apostol Pavel femeilor căsătorite: să nu-și schimbe
statutul! (Ele sunt legate de soții lor, atât timp cât aceștia sunt în viață, dar dacă rămân
văduve, ar fi mai bine dacă nu s-ar recăsători).
Chiar dacă există mai multe perspective cu privire la capitolul 7,10 noi suntem de
părere că acest capitol ar trebui interpretat ținând cont, în primul rând, de accentul pe care
Pavel îl pune pe iminenta arătare a eshatonului (I Cor. 7,29).11 În al doilea rând, ar mai
trebui avută în vedere și dorința Pavel de a arăta că responsabilitățile celui căsătorit vor
afecta capacitatea de slujire a acestuia și, ca atare, o dedicare totală pentru slujirea lui
Hristos s-ar putea realiza doar în condițiile în care cel credincios ar rămâne necăsătorit (I
Cor. 7,34). Totuși, Apostolul nu le cere celor căsătoriți, cu soți creștini sau necreștini, să se
despartă pentru a se dedica mai mult slujirii lui Hristos, și nici nu le sugerează celor

9
Fee, First Corinthians, p. 268.
10
Will Deming consideră că ApostolApostolApostolul Pavel a abordat problemele din capitolul 7 în așa fel
încât să întărească perspectiva stoică asupra familiei, în care prima patriarhatul ‒ aceasta fiind cea mai
potrivită pentru asigurarea stabilității societății (Will Deming, Paul on Marriage and Celibacy: The
Hellenistic Background of 1 Corinthians 7, Grand Rapids, Eerdmans, 2004, p. 2-4). O perspectivă pastorală
elaborată de către Larry Yarbrough consideră că Pavel îi cheamă pe corinteni să se sfințească și în acest
domeniu al vieții, spre deosebire de cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu (Larry Yarbrough, Not Like the
Gentiles: Marriage Rules in the Letters of Paul, SBLDS, Atlanta, Scholars Press, 1985, p. 69-85). Ben
Witherington analizează pasajul din perspectivă socio-retorică, ținând cont de contextul greco-roman în care
se afla Biserica din Corint. Noul statut al femeii, în Biserică, trebuia să primească un răspuns din partea Pavel
și în ceea ce privea siguranța lor din cadrul familial din care făceau parte. Witherinon susține că femeile
credincioase i-au cerut ApostolApostolApostolului să clarifice raporturile din interiorul familiei (Ben
Witherington, Conflict and Community in Corinth, Grand Rapids, Eerdmans, 1995, p. 177-181).
11
Fee, First Corinthians, p. 269-270.

4
necăsătoriți ideea de a refuza căsătoria pe motiv că slujirea creștină ar fi incompatibilă cu
responsabilitățile conjugale.12
Capitolul 7 se mai caracterizează și printr-o „suspectă” inversare a ordinii între
bărbat și femeie, în privința modului în care Pavel li se adresează în I Cor. 7,4 și I Cor.
7,11, 12).13 Se pare că o asemenea situație ar contrazice ceea ce Apostolul afirmă în I Cor.
11,1-16, și anume că bărbatul este capul femeii. Dimpotrivă, în cazul de față nu este vorba
despre niciun fel de contradicție. Suntem de părere că Pavel a recurs la această metodă
deoarece unele probleme din Biserica din Corint au fost cauzate chiar de către femei care
dovedeau grave deficiențe în înțelegerea unor concepte teologice. Se pare că aceste femei,
pe care G. Fee le numește „femei eshatologice” (engl.„eschatological women”), au ajuns la
convingerea că eshatonul s-a arătat deja. Pentru ele, cea mai limpede dovadă consta în
faptul că au atins apogeul din punct de vedere spiritual, fie prin unirea cu Hristos, fie prin
posedarea unor daruri spirituale (vezi I Cor. 11,1-16).14 Aceste concepții teologice greșite
le-au condus, inevitabil, spre câteva întrebări la fel de greșite:15 (i) Fiind căsătorite cu
Hristos, rămânerea alături de soții lor necredincioși oare nu le afectează spiritualitatea? (ii)
Relațiile sexuale cu soții lor, chiar dacă aceștia sunt credincioși, nu le-ar putea influența în
mod negativ spiritualitatea? (iii) Dacă femeile sunt egale cu bărbații în ceea ce privește
relația lor cu Hristos, aceasta nu ar înseamna că sunt egale cu bărbații în cadrul Bisericii,
din punctul de vedere al autorității? Nu ar fi mai de folos pentru slujirea lui Hristos dacă s-
ar despărți de soții lor?
Avându-se în vedere această perspectivă asupra capitolului 7, există comentatori
biblici care leagă pasajele din I Cor. 7 de cele din I Cor. 11,1-16 și I Cor. 14,34-35, în care
Pavel clarifică anumite aspecte legate de statutul și slujirea femeilor în Biserică.16
R. Oester nu este de acord în totalitate cu perspectiva care le așază în spatele
problemelor semnalate în capitolul 7 doar pe femeile care se considerau duhovnicești
(„eschatological women”). El consideră că în spatele acelor probleme se aflau și unii

12
Fitzmyer, First Corinthians, p. 273-275.
13
Bartchy, citat de Witherington, consideră că întregul corpus paulin se sprijină pe un tipar alcătuit din trei
teme majore, care surprind diferențele sociale reprezentative ale Corintului din primul secol: cele de ordin
sexual (bărbat/femeie), cele de ordin social (stăpân/sclav) și cele de ordin etnic (iudeu/grec). (Ben
Witherington, Women in the Earliest Churches, SNTS Monograph Series, Cambridge, CUP, 1988, p. 26)
14
Fee, First Corinthians, p. 270.
15
Se pare că unele dintre femeile din Corint se considerau, pe baza unor daruri spirituale pe care le posedau
(ca proorocia sau vorbirea în alte limbi), fie într-o stare angelică, fie într-o ipostază identică cu cea de după
înviere. Acest lucru le-a determinat să minimalizeze sau să nege rolul intimității sexuale din cadrul familiei.
(Gordon Fee, God Empowering Presence, Peabody, Hendrickson Publishers, 1994, p. 145)
16
Richard Oester, 1 Corinthians, NIVC, Joplin, College Press, 1995, p. 151-152.

5
membri de parte bărbătească ai Bisericii din Corint, pe care îi numește „eschatological
men”. De aceea, potrivit opiniei sale, în pasajul din I Cor. 7 Pavel li se adresează
deopotrivă atât femeilor, cât și bărbaților („eschatological men and women”), membri ai
comunității creștine din Corint. 17 Oricum, chiar dacă doar femeile au cauzat aceste
probleme sau chiar dacă alături de ele au fost și unii bărbați care au împărtășit și promovat
perspectiva eshatologică deviantă, un fapt este clar: în spatele ambelor situații a fost o
cauză de ordin duhovnicesc. Dacă acele femei au ajuns să se considere mai spirituale decât
alții, am putea crede, în același fel, că și „eschatological men”, despre care vorbește R.
Oester, au căzut pradă aceleiași ispite: (i) odată ce au ajuns să fie în Hristos, ar fi putut
crede că spiritualitatea le-ar fi afectată în cazul în care vor rămâne alături de soțiile lor
necredincioase; (ii) totodată, ar mai fi putut crede că și relațiile sexuale cu soțiile lor, chiar
credincioase fiind, le-ar putea influența în mod negativ spiritualitatea; (iii) n-ar fi exclus ca,
pe fundalul acestei spiritualități greșit înțelese, să fi ajuns și la ideea că ei sunt singurii în
drept de a exercita în cadrul Bisericii darurile spirituale primite de la Duhul Sfânt. Toate
aceste ipoteze de lucru ar releva, în cazul membrilor Bisericii din Corint, femei și bărbați
deopotrivă, o înțelegere și o practicare greșite a spiritualității creștine pe care Pavel le-o
lăsase ca moștenire. Toate acestea evidențiază, o dată în plus, faptul că nu este greșit dacă
afirmăm că, și de această dată, cauza primară a conflictului dezbătut în acest capitol este de
ordin spiritual.
Probabil că din același motiv eshatologic unii dintre corinteni se întrebau dacă ar
mai trebui să se căsătorească, în condițiile în care parusia este atât de aproape.18 Această
posibilă întrebare este întrevăzută în lămuririle pe care Pavel le aduce cu privire la cei
necăsătoriți. Pornind de la toate aceste interogații ale corintenilor, Apostol Pavel
formulează răspunsurile necesare, atât pentru a reașeza bazele unei spiritualități sănătoase
în mijlocul lor, cât și pentru a eradica, astfel, stările conflictuale care au apărut în sânul
Bisericii.

2. Silogismul din I Corinteni cap. 7

Apostolul Pavel a structurat capitolul 7 sub forma unui silogism. În pasajul cuprins

17
Oester, 1 Corinthians, p. 151-152.
18
Witherington prezintă aspectul eshatologic al iminentului necaz de la sfârșitul vremurilor, care i-ar fi
determinat pe unii din Corint să considere căsătoria o asumare a unor responsabilități pe care nu le-ar fi putut
gestiona. Corintenii ar fi înțeles greșit aluziile eshatologice ale Pavel, care le-a cerut să trăiască altfel decât
neamurile, prin aceasta ei crezând că apostolapostolapostolul le cere să-și schimbe inclusiv statutul civil.
(Witherington, Women in the Earliest Churches, p. 34)

6
între versetele 1-16, Apostolul oferă răspuns la niște situații concrete care au apărut în viața
unora dintre membrii Bisericii din Corint (necăsătoriți, căsătoriți, familii cu ambii soți
credincioși, văduvi, căsătoriți cu soț necredincios sau despărțiți). În versetele 17-24 el
prezintă un principiu pe care îl va folosi în ultima parte a capitolului 7 (v. 25-39), în care
va rediscuta problema atât a celor necăsătoriți, cât și a celor căsătoriți, accentuând
apropiata arătare a eshatonului și faptul că cei necăsătoriți s-ar putea dedica cu o mai mare
libertate slujirii lui Hristos. Pavel nu se opune instituției căsătoriei și îi recunoaște
importanța, conform voii lui Dumnezeu, Cel care a înființat-o.19
Prima parte a silogismului este formată din versetele 1-16 și relevă starea
tensionată și conflictele care au apărut în cadrul familiilor Bisericii din Corint. Cauza
primară a acestor conflicte a fost de natură duhovnicească și avea de a face cu o
exacerbare a spiritualului: unele femei din Biserică credeau că relațiile sexuale cu soții,
creștini sau necreștini, le afectează pretinsa stare angelică, considerând că unirea trupească
cu un bărbat este sub nivelul spiritual pe care l-au atins. Alții, care s-au convertit la
creștinism, dar ai căror soți/soții nu se încreștinaseră, au început să aibă dubii în privința
unirii trupești cu partenerul de viață, crezând că aceasta le va afecta sfințenia. Astfel, au
ajuns la concluzia că ar fi mai bine să divorțeze. Răspunsul lui Pavel este foarte ferm; el le
cere celor care sunt căsătoriți să nu se despartă, chiar dacă partenerul de viață este
necredincios, deoarece prezența unui credincios într-o familie în care celălalt soț nu este
creștin sfințește mediul familial, fapt de care va beneficia atât soțul necredincios, cât și
copiii. Mai mult, Pavel interzice abstinența sexuală între soți, din trei motive
interrelaționale: ispita, Satan și nestăpânirea. Într-o familie, abstinența sexuală ar fi
acceptabilă, potrivit Apostol Pavel, doar în contextul practicării postului și a rugăciunii, dar
numai în urma unei învoiri și nu pentru un timp îndelungat („Şi aceasta o spun ca
pogorământ, nu ca poruncă.”- I Cor. 7,6).
Știind că mai are de formulat răspunsuri pentru care are nevoie de argumente
suplimentare, Pavel face niște afirmații care, în mod aparent, nu ar avea legătură cu
problema principală dezbătută în capitolul 7. Cea de-a doua parte a silogismului este
cuprinsă între versetele 17-24. În această pericopă, Apostolul Pavel subliniază faptul că
starea în care a fost găsit credinciosul în momentul convertirii sale, căsătorit sau
necăsătorit, nu este deloc importantă, pentru că ceea ce contează, în ultimă instanță, este

19R.C.APOSTOL. Lenski, The Interpretation of St. Paul's First and Second Epistles to the Corinthians,
Minneapolis, Augsburg Publishing House, 1937, retipărită în 1963, p. 317.

7
rămânerea în Hristos, în orice circumstanțe. Acesta este și motivul pentru care Pavel le
scrie corintenilor: „fiecare să rămână în starea în care a fost chemat” (v. 17). Prin umare,
preocuparea credinciosului nu ar trebui să fie aceea de a-și schimba statutul social, ci de a-
și întări loialitatea față de Domnul Iisus Hristos.20
Ca argument în favoarea opiniei sale, Apostolul Pavel supune atenției corintenilor,
în primul rând, o discuție despre modul în care un creștin evreu sau unul dintre neamuri ar
trebui să se raporteze la tăierea împrejur. Apostolul Pavel conclude spunând că fiecare
dintre ei trebuie să rămână, din punctul de vedere al tăierii împrejur, în starea în care se
afla atunci când s-a convertit, pentru că în final contează ascultarea de voia lui Dumnezeu:
„Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă
cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur
nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu..”(I
Cor. 7,18-19) În al doilea rând, Apostolul Pavel dezbate modul în care sclavii ar trebui să
se raporteze la starea lor după ce s-au încreștinat: „Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te
neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. Căci robul chemat
în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un
rob al lui Hristos. Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.
Fiecare, fraților, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.” (I Cor.
7,21-24) Suntem de părere că spusele Pavel nu erau direcționate doar spre sclavi, ci și spre
stăpânii lor, în ciuda faptului că Apostolul a ales să-i abordeze pe aceștia din urmă într-o
manieră mai aluzivă. Oricum, scopul primar al Apostolul Pavel a fost de a le recomanda
sclavilor creștini să aleagă calea eliberării din sclavie, dacă această șansă le va fi oferită. În
caz contrar, ei nu trebuie să devină rebeli, ci să rămână în starea în care se găseau atunci
când au fost chemați la credință, întrucât ceea ce contează până la urmă este statutul lor în
Hristos. Cu toții, atât sclavii, cât și oamenii liberi, fără nicio excepție, au devenit de fapt
robi ai lui Hristos prin convertirea la creștinism. Așadar, în cele din urmă, adevărata
libertate nu este altceva decât sclavie (robie) în Hristos, pentru că în versetul 23, Apostolul
Pavel accentuează în mod aparte ideea potrivit căreia toți creștinii, sclavi sau oameni liberi,
au fost (răs)cumpărați cu un preț de către adevăratul Stăpân, Domnul Isus Hristos.21

20
Fee, First Corinthians, p. 307-308.
21
Lenski consideră că prețul la care face referire Pavel în versetul 23 este jertfa Domnului Isus Hristos, prin
care El a răscumpărat omenirea și că acest preț a fost plătit dreptății lui Dumnezeu. (Lenski, The
Interpretation, p. 306)

8
 În adresarea sa de la finalul pasajului I Cor. 7,18-24, Apostolul Pavel accentuează
din nou, într-o manieră concluzivă, principiul fundamental pe care îl găsim exprimat în
repetate rânduri în capitolul 7, el având un caracter recurent: „Fiecare, fraților, să rămînă
cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat.” (I Cor. 7,24)22
Partea a treia a silogismului conține răspunsul Apostolului Pavel la ultimele două
probleme ridicate de corinteni cu privire la familie: (i) sfaturi pentru cei necăsătoriți,
fecioare și feciori (I Cor. 7,25-38) și (ii) sfaturi pentru femeile căsătorite și pentru văduve
(I Cor. 7,39-40). Această secțiune a silogismului din capitolul 7 va fi abordată în detaliu în
ultimile două secțiuni ale prezentului studiu.

3. Îndemnul adresat de către Apostolul Pavel celor necăsătoriți și celor văduvi: ar fi

bine să nu-și schimbe statutul (I Corinteni 7,8-9)
Apostolul se dă pe sine drept exemplu în versetele 7 și 8, lăsând să se înțeleagă că
celibatul este mai ușor decât căsătoria, cu câteva excepții menționate în versetul 9.
Barrett23 este de părere că îndemnul Pavel are o conotație eshatologică, pe când alții24 sunt
de părere că Pavel se referă doar la eficiența în slujire. Totuși, dacă ne uităm cu atenție,
vom putea observa că Apostolul Pavel va face referire la ambele motivații în următoarele
versete ale capitolului 7, dar în mod special în versetele 26, 29, 33 și 34.
Versetul 8 naște următoarea întrebare: La cine anume se referă Apostol Pavel? Cu
siguranță că el îi are în vedere pe cei care nu sunt căsătoriți, dar îi are el în vedere și pe cei
despărțiți? Fee 25 consideră că formularea din versetul 8 ar avea un caracter aparent
ambiguu, deoarece Apostolul folosește termenul ἀγάµοις (necăsătoriți), și nu παρθένων
(fecioare). Acest aspect este important în vederea înțelegerii versetului 9. Dacă Pavel îi are
în vedere și pe cei despărțiți, atunci înseamnă că aceștia ar avea dreptul la recăsătorire,
conform versetului 9. Dar dacă referirea din versetul 8 este doar la cei necăsătoriți sau
văduvi, afirmația din versetul 9 nu s-ar aplica și celor despărțiți. Însă Trail26 consideră că
Pavel îi amintește în versetul 8 și pe văduvi tocmai pentru a scoate în evidență că cei
necăsătoriți nu pot fi alții decât cei cărora le-a murit soția/soțul, și prin urmare cei

22
Barrett, First Corinthians, p. 172.
23
Barrett, First Corinthians, p. 175.
24
Lenski face o paralelă cu I Cor. 9, text în care Pavel vorbește despre condițiile prielnice slujirii; unii slujesc
mai bine din postura de necăsătoriți, pe când alții ‒ din postura de căsătoriți. (Lenski, The Interpretation, p.
281)
25
Fee, First Corinthians, p. 287-288.
26
Ronald L. Trail, An Exegetical Summary of 1 Corinthians 1-9, Dalas, SIL International, 2008, p. 290.

9
despărțiți sunt excluși. Nici văduvii nu mai sunt căsătoriți, totuși ei sunt amintiți de către
Apostol. Dacă el s-ar fi referit și la cei despărțiți, i-ar fi menționat în mod special, cum a
făcut-o cu văduvii. În ciuda faptului că semnalează aparentul caracter ambiguu al
versetului 8, Fee înclină totuși spre a considera că Sf. Pavel nu-i are în vedere în versetul 8
și pe cei despărțiți, deoarece în versetele 39 și 40, în care se referă la recăsătorire, îi are în
vedere numai pe văduvi27, nu și pe cei despărțiți.28

4. Îndemn la celibat (I Corinteni 7,25-38)

Pasajul indicat mai sus începe cu expresia περὶ δὲ, care delimitează temele
principale ale epistolei, indicând faptul că ceea ce urmează reprezintă răspunsul la o altă
întrebare formulată de către corinteni, în scrisoarea pe care aceștia au trimis-o Sf. Apostol
Pavel.29 Întregul pasaj din I Cor. 7,25-38 stă sub spectrul celor două motive pentru care Sf.
Pavel declară că preferă celibatul, fără a respinge căsătoria ‒ pe care o protejează din toate
punctele de vedere, după cum am și putut constata până acum. Primul motiv este cel
eshatologic ‒ apropiata arătare a eshatonului. Al doilea motiv are o natură pragmatică,
țintind spre o dedicare totală în ceea ce privește slujirea lui Hristos.30
Trebuie spus că Pavel nu a vrut să impună nimănui celibatul, ci doar l-a
recomandat. Cei care au primit acest dar din partea lui Dumnezeu se pot îngriji mai bine de
cele duhovnicești. Acest adevăr îi va încuraja pe cei necăsătoriți ca, uitându-se la cei
căsătoriți, să nu jinduiască după căsătorie.31
Există discuții cu privire la motivul care l-a determinat pe Apostolul Pavel să
abordeze tema celibatului în pasajul din I. Cor. 7,1,7-8. Probabil că unii corinteni, privind
la Apostolul Pavel, au tras concluzia greșită că doar creștinii necăsătoriți Îl pot sluji în mod
eficient pe Hristos, deoarece ei ar fi singurii capabili să ajungă la o dezvoltare spirituală
corespunzătoare chemării la slujire. Astfel, pentru că au început să considere căsătoria o
piedică în calea slujirii lui Hristos, se pare că i-au cerut lămuriri Apostolului Pavel, care era

27
Deși ApostolApostolApostolul Pavel se referă la femeile văduve, suntem pe deplin convinși că principiul
paulin îi are în vedere și pe bărbații rămași văduvi.
28
Fee, First Corinthians, p. 288.
29
Mitchell, “Concerning περὶ δὲ in Corinthians”, p. 229.
30
Lenski, The Interpretation, p. 317.
31
Vezi și Vincent L. Wimbush, Paul the Worldly Ascetic, Macon, Mercer University Press, 1987, p. 16.

10
el însuși necăsătorit, în privința modului în care i-ar putea urma exemplul în plan
duhovnicesc și în privința slujirii.32
Tot legat de problema celibatului, trebuie să aflăm dacă declarația Sf. Pavel are
caracterul unei (i) recomandări33 sau (ii) al unui imperativ, care continuă din versetele
anterioare din capitolul 6.34 Dacă legăm versetul 1 de versetele 26 și 40, ajungem la
concluzia că ar fi vorba doar despre un îndemn, în contextul în care Apostol Pavel arată că
semnele apropiatei arătări a eshatonului sunt atât de evidente. Acest punct de vedere este
susținut și de către Fee, care evidențiază implicațiile morale ale afirmației, având în vedere
mai ales versetul 8.35
Pasajul I Cor. 7,25-39, are trei părți, după cum urmează: (i) v. 25-28a: celibatul este
de dorit; (ii) v. 28b-35: argumente în favoarea celibatului; (iii) v. 36-39: două opțiuni
pentru fecioare.36 Observăm că și în această pericopă Apostolul recomandă celibatul, pe
baza următoarelor motive:
(i) v. 28 ‒ „vor avea suferință în trupul lor, și eu aș vrea să vă cruț”. Necazurile la care
face referire Pavel sunt necazurile inerente vieții de familie;37
(ii) v. 29-31 – „[...] vremea se scurtează”. Acesta este un motiv de natură eshatologică,
care poate fi interpretat în două moduri. Ar putea avea în vedere fie așteptarea
iminentă a parusiei, fie o distragere de la slujirea în scopul Împărăției lui
Dumnezeu. 38 Și pentru că vremea s-a scurtat, creștinul trebuie să trăiască cu
așteptarea iminentă de a pierde tot ce a dobândit, din cauza parusiei, și tot ce a
considerat valoros, inclusiv familia, se va transforma într-un capitol al istoriei lui
terestre.39
(iii) v.32-34 ‒ Preocuparea pentru slujire. Intenția Apostolului Pavel nu este de a pune
în antiteză slujirea familiei cu slujirea Domnului, ci, într-un mod foarte pragmatic,

32
Reidulf K. Molvaer, “St. Paul’s Views on Sex According to 1 Corinthians 7:9 & 36-38”, în Studia
Theologica, vol. 58, (2004), p. 45-46.
33
J. Fitzmyer consideră că Pavel îndeamnă la celibat motivat fiind de contextul cultural al Greciei Antice, cel
al celibatului sacru. (vezi Fitzmyer, First Corinthians, p. 277)
34
Fitzmyer, First Corinthians, p. 274-276.
35
Fee, First Corinthians, p. 276-277. Lenski interpretează totuși versetul 8 din perspectivă morală, deoarece
καλόν (καλός) implică excelența din punct de vedere moral. (Lenski, The Interpretation, p. 273)
36
Fee, First Corinthians, p. 326.
37
Chiar dacă în întreg capitolul 7 Pavel folosește argumentul parusiei pentru a-și întări punctul de vedere, în
versetul 28, ApostolApostolApostolul nu se referă la necazurile cauzate de persecuție, ci la necazurile
inerente responsabilităților familiale. (vezi Witherington, Women in the Earliest Churches, p. 34)
38
St. John Chrysostom, Homilies on First Corinthians, NAPNF, vol. XII, New York, CLC, 1889, Omilia a
XIX-a, p. 110.
39
Fizmyer vede în cele cinci expresii pe care le folosește apostolapostolapostolul în versetele 29 și 30 „ca și
cum nu...” o recapitulare a Predicii de pe Munte. (Fitzmyer, First Crinthians, p. 317)

11
 el le oferă celor necăsătoriți din Corint următoarea alternativă: dacă vă căsătoriți,
trebuie să vă asumați și responsabilitățile familiale, deci nu veți putea fi eficienți în
slujirea lui Hristos, pentru că preocuparea trebuie să fie spre împlinirea celui căruia
îi slujești (a partenerului sau a lui Hristos).40
(iv) v. 35 - Beneficiul slujirii. În versetul 35, Apostolul enunță un alt motiv pentru care
îndeamnă la o viață de celibat, pe lângă cel eshatologic: slujirea lui Hristos. Pentru
cei care considerau că Sf. Pavel ar avea un interes personal în a-i convinge pe cei
necăsătoriți să rămână în starea în care sunt, el face următoarea precizare: „nu ca să
vă prind într-un laț”.41
În versetele 36-38, Pavel are în vedere și contextul familial roman în care era viu
principiul patria potestas (autoritatea tatălui asupra descendenților). Apostolul îi dă
libertate tatălui să aleagă dacă să-și căsătorească fata sau nu, după aceleași valori culturale
(v. 36 - dacă este rușinos, atunci să se mărite), dar revine asupra îndemnului său la celibat
(v. 37 - dacă există totuși posibilitatea, să rămână nemăritată). În versetul 38, Pavel
reafirmă libertatea tatălui de a alege dacă să își mărite sau nu fata, pentru că acest fapt nu
are relevanță etică, însă este mai bine pentru fată dacă va rămâne nemăritată. Desigur,
îndemnul Apostolului are legătură cu cele două motive principale pentru care a recomandat
celibatul: eshatologic și legat de slujire.42
Fee43 este de părere că în I Cor. 8,25-39 Apostolul se adresează ambelor sexe,
fecioare sau feciori care nu au fost căsătoriți niciodată sau care sunt logodiți. Însă Trail
face distincție între ἄγαµος (femeie nemăritată) și παρθένος (fată logodită, dar nemăritată) și
crede că de fapt Pavel se adresează unei categorii speciale de fete din Biserica din Corint,
care s-au logodit, dar care nu s-au mai căsătoriat, din cauza învățăturii celor care se
considerau duhovnicești și care erau de părere că unirea trupească, chiar în cadrul familiei,
îl întinează pe credincios.44 Barrett, pe de altă parte, consideră că Apostolul se referă în

40
Thiselton consideră că termenul-cheie în aceste versete este ἀµερίµνους („lipsit de îngrijorări”).
Îngrijorările ar putea avea două surse: îngrijorarea venită din responsabilități sau îngrijorarea venită din
dedicare. Oricare dintre acestea îi va concentra atenția celui căsătorit asupra familiei, limitându-i
disponibilitatea pentru slujire. (Thiselton, First Corinthians, p. 586)
41
Sf. Ioan Hrisostom crede că diferența dintre femeia măritată și fecioară, diferență pomenită în versetele 34
și 35, este legată de multitudinea angajamentelor. Cea măritată trebuie să fie angajată cu totul în casă, pe
când fecioara poate să se dedice lui Hristos, fără a fi distrasă. (John Chrysostom, Homilies on First
Corinthians, p. 111)
42
Lenski, The Interpretation, p. 327-328.
43
Fee, First Corinthians, p. 326.
44
Trail, An Exegetical Summary of 1 Corinthians 1-9, p. 285.

12
mod special la băieți, deoarece el se va adresa fecioarelor în versetul 36.45 Opinia noastră
este că Apostolul Pavel îi are în vedere pe tinerii necăsătoriți din Biserică, fără a se adresa
restrictiv unei categorii ‒ fete, băieți sau tineri logodiți, ajunși la vârsta căsătoriei. Pentru
aceștia, Apostolul Pavel nu are nici o poruncă, ci doar o recomandare, menționată în
versetul 26: „este bine pentru fiecare să rămână așa cum este”.46 Ca atare, în versetul 27
Apostolul Pavel reia argumentul din silogism: fiecare să rămână în starea în care este, și îi
îndeamnă pe toți corintenii, căsătoriți și necăsătoriți, la loialitate și consecvență.47

Concluzii
Dincolo de cauzele fizice sau emoționale ale conflictelor apărute în cadrul
familiilor (conflicte pe care le putem identifica în acest capitol din Epistola I Corinteni și
care sunt normale pentru viața de familie sau de celibat) există și alte cauze, de factură
spirituală. Întrucât soluțiile Apostolului sunt de natură spirituală (eshatologică și de
slujire), înseamnă că și cauzele primare ale conflictelor sunt de natură spirituală:
exacerbarea spiritualului (supraestimarea darurilor și confuzia cu privire la statutul
spiritualității lor) și confuzia eshatologică (unii dintre corinteni credeau că, prin statutul lor
angelic, sunt parte din eshatonul împlinit).
Este evidentă recomandarea Apostolului Pavel pentru cei necăsătoriți (fie că sunt
feciori sau fecioare, fie că sunt văduvi sau văduve) să rămână fiecare în starea în care se
află. Această recomandare are la bază două motive; (i) un prim motiv este de factură
eshatologică ‒ parusia este aproape, vremea s-a scurtat, deci prioritățile trebuie să fie altele
decât cele pământești; (ii) un al doilea motiv îl constituie dedicarea în slujirea lui Hristos ‒
slujitorul este cu atât mai eficient cu cât are mai puține responsabilități pământești, și în
mod special responsabilități familiale. Cel căsătorit are reaponsabilități față de familie, dar
cel necăsătorit este liber să-și asume responsabilități pentru Hristos.
Pentru cei căsătoriți, învățătura Apostolului Pavel este clară și fermă: fiecare să

45
Barrett, First Corinthians, p. 174.
46
Motivul pentru care Pavel le recomandă celor necăsătoriți să rămână în starea în care se află îl constituie
vremurile dificile și condițiile neprielnice pentru căsătorie, pe care el le descrie în versetele 28-35. De
asemenea, ar putea fi vorba despre parusia care poate să vină peste omenire oricând. Totuși,
ApostolApostolApostolul se referă la necazurile de acum, ceea ce înseamnă dificultățile specifice unei
anumite perioade de timp. (Fee, First Corinthians, p. 232-233)
47
ApostolApostolApostolul reafirmă principiul care se regăsește în tot capitolul 7: nu este păcat să te
căsătorești și nu este păcat să rămâi necăsătorit. Dar, având în vedere necazurile, pe de o parte, și libertatea
mai mare pentru slujire a celor necăsătoriți, pe de altă parte, recomandarea este celibatul. Totuși, fiecare
trebuie să decidă ce va face, ținând cont de recomandările pe care Pavel le dă și unora, și altora. (Barrett,
First Corinthians, p. 176).

13
rămână în starea în care este și să nu se despartă, indiferent dacă partenerul de viață este
credincios sau nu, deoarece legământul de familie nu poate intra în conflict cu legământul
cu Domnul. Deci, recomandarea Apostolului Pavel pentru corinteni este ca fiecare să
rămână în starea în care se găsește, deoarece convertirea la creștinism nu necesită
schimbarea statutului social sau condiția familială a credincioșilor.

14