Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Teologie Ortodoxa “Justin Patriarhul”

Exegeza si Ermineutica Biblica

Tratat de teologie biblica

nou-testamentara

Coordonator stiintific:

Pr.Prof.Dr. Constantin Coman Masterand:

Musat Mariu-Ionut

Bucuresti

-2014-
 Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Teologie Ortodoxa “Justin Patriarhul”
Exegeza si Ermineutica Biblica

1Corinteni 11,17-22

Coordonator stiintific:

Pr.Prof.Dr. Constantin Coman Masterand:

Musat Mariu-Ionut

Bucuresti

-2014-
 Epistola 1 Corinteni abordeaza o serie de probleme, cu care care se confrunta
comunitatea din Corint, comunitate infiintata de Apostolul Pavel. In cap.11,17-22, Sfantul Pavel este
nemultumit de faptul ca crestinii, cand se adunau cu ocazia agapelor obisnuite de dupa Sfanta
Euharistie, produceau nereguli prin faptul ca, “sezand la masa, fiecare se grabeste sa ia mancarea sa,
incat unuia ii este foame, iar altul se imbata”(v.21), fapt ce se traduce ca dispret adus Bisericii lui
Dumnezeu.

Context imediat
Unitatea formata din 11,17-22, face parte dintr-un context mai mare, capitolele 11-14 tratand
mai multe aspecte privind ordinea in Biserica in timpul cultului. Apostolul abordează problema cu privire
la unele dezordini din timpul Cinei Domnului-Sf. Euharistii (vezi cap. 11).

Context general
Epistola 1 Corinteni abordează o serie de probleme cu care se confruntă Biserica din Corint,
comunitate intemeiata de Apostolul Pavel. Între aceste probleme, cele mai importante par să fi fost:

1. Apariţia a patru partide rivale (1, 12-17), probleme sociale, privind fecioria si casatoria, meritele
morale ale celor doua stari, statutul fecioarelor si al vaduvelor, starea de dezordine ce se observa la
adunarile crestinilor, generata de disputarea sau revendicarea unor slujiri sau intaietati in sanul
comunitatii, naclaritati privind rolul barbatului si al femeii in cult, problema idolotitelor, indoieli privind
invierea, dispute privind darurile duhovincesti de care beneficiau unii crestini dupa convertire. Toate
aceste probleme formeaza structura ideatica a Epistolei 1 Corinteni.

2. Scopul principal al Epistolei 1 Corinteni este de a reface unitatea comunitatii, lucru esential pentru
caracterul eclesial al acesteia. Deteriorarea unitatii, afecteaza in mod direct eclesialitatea, Biserica
insemnand adunarea tuturor in Hristos. Una din problemele care afecta adunarea din Corint era si
dezordinea care se crea cu ocazia agapelor obisnuite dupa Sfanta Euharistie.

Motivul discursului
Ceea ce determină pe Sfântul Apostol Pavel să introducă în Epistola sa către creştinii din Corint
si problema ce se isca la Cina Domnului este o posibilă tulburare provocată în sânul comunităţii generată
de disputa dintre creştini privitoare la partidele dintre ei.

Sf. Ioan Gură de Aur ne prezinta astfel motivul scrierii. «Dupa cum la inceput cei trei mii de
credinciosi mancau cu totii in comun, si totul aveau in comun, tot asa era si atunci pe cand scria acestea
apostolul, de sigur ca nu poate cu aceeasi exactitate –obisnuinta ce ramasese ca o consecinta a acelei
comunitati si care a mai continuat inca si dupa aceasta. Si fiindca printre credinciosi erau si saraci si
bogati, apoi cei bogati puneau la picioarele apostolilor toate averile lor, iar in zilele cele hotarate faceau
mese comune, dupa cum se cuvenea, cand dupa impartasirea cu sfintele taine, toti se strangeau la un
loc si mancau in comun cu totii, cei bogati aducand bucatele, iar cei flamanzi si care nu aveau nimic fiind
chemati cei dintai si astfel cu totii mancau la un loc. dar dupa aceia s-a stricat si acest obicei. Iar cauza la
aceasta a fost ca s-au dezbinat unii de altii, si s-au facut fatrii, adica imperecheri, unii dandu-se de partea
unui Apostol, iar altii de partea altuia, zicand « eu sunt al cutarui si eu al cutarui », ceea ce chiar pe la
inceputul epistolei indreptandu-o apostolul zicea : « ca mi s-a aratat mie pentru voi, fratii mei, de la toti
cei ce sunt ai Chloei, ca pricini sunt intre voi si zic aceasta, ca fiecare din voi zice : eu sunt al lui Pavel, iar
eu al lui Apollo, iar eu al lui Chefa, iar eu al lui Hristos »(Cap.1, 11-12).

Privitor la dezordinile observate la adunarile liturgice, Apostolul pleaca de la premisa ca

comunitatea nu se aduna spre mai bine, ci spre mai rau, pentru ca dispretuiau Biserica lui Dumnezeu.
Pentru evitarea acestor dezordini, pentru cinstea datorata Sfintei Euharistii, cu prilejul primirii careia se
organizau asemenea agape, ca si pentru respectul datorat unii altora, fara a se face vreun fel de
discriminare, solutia data de Apostol o gasim in versetele 33-34 ”sa se astepte unii pe altii, iar daca cuiva
ii este foame sa manance acasa, ca sa nu va adunati spre osanda”.

Logica discursului
 Privitor la dezordinile din cult, Apostolul, pleaca de la ideea ca in loc sa se adune spre folos
duhovnicesc, comunitatea din Corint se aduna spre mai rau
 Atunci cand se adunau pentru Sfanta Euharistie, nu se putea manca masa comuna, pentru ca
intre ei se formase partide si fiecare se grabea sa-si manance propria mancare dispretuind pe cei
ce nu aveau
 Solutia data de Apostol pentru a nu dispretui atat Biserica lui Dumnezeu cat si pe saraci a fost cei
carora le era foame sa manance acasa.

Exegeza
Fraza de inceput, prin care Apostolul introduce tema :

‘’ Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.’’

Τοῦτο δὲ παραγγέλλων οὐκ ἐπαινῶ, ὅτι οὐκ εἰς τὸ κρεῖττον ἀλλ᾽ εἰς τὸ ἧττον συνέρχεσθε.

NRS 1 Corinthians 11:17 Now in the following instructions I do not commend you, because when you
come together it is not for the better but for the worse.
TOB 1 Corinthians 11:17 Ceci réglé, je n'ai pas à vous féliciter: vos réunions, loin de vous faire
progresser, vous font du mal.
CNS 1 Corinthians 11:17 Vă dau aceste învăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să
vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

Prin adresarea foarte atingatoare “si acestea poruncindu-va, nu va laud- Τοῦτο δὲ

παραγγέλλων οὐκ ἐπαινῶ”, Apostolul Pavel isi arata nemultumirea fata de vestea pe care o primeste cu
privire la dezordinea din cadrul adunarii eclesiale. Prin termenul “acestea- Τοῦτο” , autorul introduce in
scrierea sa ceea ce are a le spune in continuare corintenilor, adica neintelegirile si dezordinile dintre ei,
probleme care prezintă un interes deosebit pentru Apostol şi o relevanţă specială pentru Biserica din
Corint.

Exegeza cuvintelor cheie

1. σχίσματα - dezbinari
2. αἵρεσις - eresuri
3. Συνερχομενων – adunati laolalta
4. δεῖπνον - Cina
5. ἐκκλησίᾳ - Biserica

σχίσματα

σχίσματα noun accusative neuter plural common from σχίσμα

Definitia data de dictionar [UBS] σχίσμα, τος n division, split; opposing group; tear (of cloth)-
diviziune, divergenta, despartire, grupuri opuse, ruptura (in imbracaminte)

Aici se refera la lipsa de unitate în ceea ce privește Euharistia (11:18). In Ioan 7:43, 9:16, 10:19 se
refera la divizarea sau polarizarea generata în rândul evreilor de către Iisus, in 1 Cor. 1:10 disensiuni in
Biserica din Corint, in legatura cu sustinerea unor diferite surse de autoritate, si in 12:25 la lipsa de
unitate intre harismatici.

NRS
1 Corinthians 11:18 divisions
TOB
1 Corinthians 11:18 des divisions
CNS
1 Corinthians 11:18 desbinări
BOR
1 Corinthians 11:18 dezbinări
ROA
1 Corinthians 11:18 dezbinări.
Principalele traduceri ale Bibliei redau cuvantul σχίσματα cu acelasi sens «dezbinare».

Ocurente
Formula este folosită şi în alte texte nou-testamentare (6 ocurenţe în total, dintre care 3 la 1 Cor.
si 3 la Ioan ), cu acelaşi sens: Ioan 7:43; 9:16; 10:19; 1 Cor 1:10; 11:18; 12:25.

αἵρεσις
αἱρέσεις noun accusative feminine plural common from αἵρεσις
Definitie: [UBS] αἵρεσις, εως f religious party; division, faction; false party or teaching – partid
religios, diviziune, fractiune, grup, partid, partid sau invatatura falsa

Pavel folosește cuvântul de două ori într-un mod categoric peiorativ: in 1 Corinteni 11:18 f. paralel
cu σχίσματα insemnand disensiuni, diviziuni și în Gal 5:20 într-o listă viciu ("fapte ale cărnii"), împreună
cu "parcele" (ἐριθεῖαι, RSV "egoismul") și "diviziuni" (διχοστασίαι, RSV "divergente" ). Pentru Pavel,
αἱρέσεις sunt disensiuni bazate pe învățăturile false care amenință unitatea Bisericii.
Mai tarziu in Biserica αἱρέσεις ia sensul de grupuri eretice, secte (cf. Efeseni 6:02 ), apare în 2 Petru
2:1, unde proorocii mincinoși se spune să conducă la distrugere prin învățătură falsă.
NRS
1 Corinthians 11:19 factions
TOB
1 Corinthians 11:19 des scissions
CNS
1 Corinthians 11:19 partide
BOR
1 Corinthians 11:19 eresuri
ROA
1 Corinthians 11:19 eresuri
Editia franceza si engleza il traduc cu diviune ; iar editiile romanesti cu eresuri, dar nu in sensul de
dogma ci in cel al schismelor si a partidelor dintre ei.

Ocurente
9 in NT; din care
6 in FA
1 in 1Cor
1 in Gal
1 in 2 Petru

Συνερχομενων

Συνερχομενων verb participle present middle genitive masculine plural from συνέρχομαι
Dictionar:[UBS] συνέρχομαι (aor. συνῆλθον, inf. συνελθεῖν ; pf. συνελήλυθα) come together, gather;
assemble, meet; come or go with, accompany, be with; be married, have marital relationships (Mt 1.18)-
adunati impreuna, a se aduna, a se intalni, a veni sau a pleca cu, a insoti, a fi cu, a fi casatatorit, a avea
relatii maritale

Pentru a exprima adunarea credinciosilor Pavel foloseste cuvantul compus Συνερχομενων. Acest
cuvant are multe sensuri fiind folosit in NT de 30 de ori. In contextual nostru are sensul de “adunare
impreuna”.
NRS
1 Corinthians 11:20 come together
TOB
1 Corinthians 11:20 réunissez en commun
CNS
1 Corinthians 11:20 adunaţi în acelaş loc
BOR
1 Corinthians 11:20 adunaţi laolaltă
ROA
1 Corinthians 11:20 adunaţi laolaltă
Prncipalele traduceri redau acelasi sens cuvantului Συνερχομενων si anume acela de adunati la un loc.

Ocurente
De 30 de ori in NT; din care:
16 in FA
7 in 1 Cor
2 in Mc
2 in Lc
2 in In
1 in Mt

δεῖπνον

διπνοˉ noun accusative neuter singular common from δεῖπνον

[UBS] δεῖπνον, ου n feast, banquet; supper, main meal – sarbatoare, banchet, cina, masa principala

Acest cuvant inseamna cina, sarbatoare, insa in NT ia o semnificatie aparte acela de cina a lui
Dumnezeu (1 Cor. 11, 20). Deasemenea cuvantul are si semnificatia unei imagini eshatologice, cina
cereasca reprezentand comuniunea perfecta cu Dumnezeu si Hristos. În Ioan 13:2, 4, masa de adio a lui
Iisus este numita δεῖπνον.
În 1 Corinteni 11:20, masa comuna legata de Euharistie este numita δεῖπνον κυριακὸν, sau Cina
Domnului. Acest termen folosit de Pavel, care a fost aparent cunoscut, pare să indice că în Corint masa a
fost înțeleasă ca o posibilitate pentru o κοινωνία (cf. 1 Corinteni 10:16), sau ca un loc de prezență a lui
Isus κύριος.
Pavel critică practica corintenilor de a se separa cand stau la masa: unul isi ia propria masa (τὸ
ἴδιον δεῖπνον) "(1 Corinteni 11:21). Tulburarea de la masa împiedică biserica să funcționeze ca "un
singur trup" (cf. 10:17).
NRS
1 Corinthians 11:20 Lord's supper.
TOB
1 Corinthians 11:20 le repas du Seigneur
CNS
1 Corinthians 11:20 Cina Domnului.
BOR
1 Corinthians 11:20 Cina Domnului; 
ROA
1 Corinthians 11:20 Cina Domnului

NRS
1 Corinthians 11:21 own supper
TOB
1 Corinthians 11:21 propre repas
CNS
1 Corinthians 11:21 cina adusă de el
BOR
1 Corinthians 11:21 mâncarea sa
ROA
1 Corinthians 11:21 să mănânce
In Biserica primara, dupa Sfanta Euharistie, avea loc agapa, sau masa comuna a comunitatii
“δεῖπνον”. Agapele sau cinele commune isi au inceputul la Ierusalim, si dupa exemplul lor , le-a introdus
si Sfantul Pavel in Corint si in alte comunitati crestine. Diferenta era ca la Ierusalim agapele aveau loc in
fiecare zi, pe cand in Corint (1 Cor.11, 20-25) si in alte comunitati dintre pagani, aceste agape aveau loc
saptamanal si numai duminica cu prilejul cultului si impartasirii. Aceste agape nu erau simple ospete, ci
ele se faceau in Biserica si in ele se prelungea atmosfera tainica a comuniunii euharistice, mai ales ca
urmau acesteia (cf Fapte 2, 42).

Ocurente
De 12 ori in NT, din care:
2 in 1 Cor.
1 in Mc
3 in Lc
3 in In
2 in Apoc.
1 in Mt

ἐκκλησίᾳ

ἐκκλησίᾳ noun dative feminine singular common from ἐκκλησία

[UBS] ἐκκλησία, ας f church, congregation; assembly, gathering (of religious, political, or unofficial
groups) – biserica, congregatie, adunare, colectarea ( religioasa, politica sau grupuri neoficiale)

În Epistola 1 Corinteni, Sf. Apostol Pavel foloseşte termenul de Biserică, absolut cu toate sensurile
cu care-l folosim şi noi astăzi şi cu care l-a folosit Biserica în toată istoria ei. Termenul de Biserică este
folosit de 116 în Noul Testament. Cele mai multe referiri sunt la Sfantul Pavel 67, dintre care 19 la 1
Corinteni.
NRS
1 Corinthians 11:18 church
TOB
1 Corinthians 11:18 assemblée
CNS
1 Corinthians 11:18 adunare
BOR
1 Corinthians 11:18 biserică
ROA
1 Corinthians 11:18 Biserică
Românescul Biserică traduce, prin filieră latină, grecescul εκκλησία . Acesta vine de la verbul
εκκαλέω, care înseamnă a chema la ceva, a convoca, a invita. Prin urmare, etimologic, εκκλησία
înseamnă adunarea celor care au răspuns unei chemări, unei convocări. Cu sensul acesta termenul este
folosit chiar şi în Vechiul Testament.

Ocurente
De 116 ori in NT; din care cele mai multe la:
Sf. Pavel – 67, dintre care în 1 Corinteni - 19
Faptele Apostolilor - 19
Apocalipsă - 18

Sfantul Apostol Pavel in versetul 22 ii alatura cuvantului Biserica si un atribut determinative, pentru
a preciza un sens al Bisericii si anume acela de Biserica a lui Dumnezeu. Pentru Sfantul Pavel, Biserica lui
Dumnezeu inseamna ca aceasta sinaxă sau adunare a celor botezaţi aparţine, este a lui Dumnezeu.
Apartenenţa aceasta nu este numai una marcată prin repere exterioare: mărturisirea aceleaşi credinţe,
botezul, întrunirile liturgice etc., ci este una definită de faptul că cei care constituie adunare au primit
Duhul lui Dumnezeu. Creştinii sunt ai lui Dumnezeu pentru că au primit şi poartă Duhul lui Dumnezeu
înăuntrul lor.

Expresia este specifică Sf. Pavel. Nici un autor nou-testamentar nu mai foloseşte expresia Biserica
lui Dumnezeu. Ea mai este folosită o singură dată, în cartea Faptele Apostolilor, de către Sf. Ev. Luca, dar
unde este vorba tot despre un discurs al Sf. Pavel.

Comentarii patristice
 Sfantul Ioan Gura de Aur

1 Cor. 11,17

Sfanul Ioan incepe cu prezentarea cauzei pacatului. Asa cum cei trei mii de credinciosi la inceput
mancau si aveau totul in comun asa era si in vremea Apostolului, insa nu cu aceeasi exactitate. Printe
credinciosi erau si saraci si bogati. Cei bogati aduceau la picioarele Apostolilor averile lor, iar in zilele
randuite mancau impreuna si saracii si bogatii. Dar dupa un timp se strica acest obicei, ceea ce a dus la
dezbinare, formandu-se fatrii (imperecheri, partide), unii dandu-se de partea unui apostol, iar altii de
partea altuia (Cap.1, 11-12). Fiindca se stricase acest obicei foarte bun si folositor ( avand ca baza
dragostea, mangaierea saraciei, inteleptirea bogatilor), Apostolul Pavel foloseste vorba atingatoare “si
aceata poruncindu-va, nu va laud”. Sfantul Ioan spune ca “acestea” inseamna ceea ce are a le spune in
contunuare. “Poruncindu-va nu va laud”, inseamna ca nu ii aproba, pentru ca l-au pus sa ii sfatuiasca. Nu
ii lauda pentru ca au avut nevoie de a li se porunci de catre el. “Ca nu spre mai bine ci spre mai rau va
adunati”, adica nu inainteaza spre fapta buna, micsorand obiceiul ce stapanea in Biserica. Pentru a nu
parea ca zice acestea numai pentru saraci, nu aduce imediat vorba de mese, ci cauta un cuvant mai
atingator.

1 Cor.11, 18

“Pentru ca intai cand va adunati voi in Biserica, aud ca se fac intre voi imperecheri”. Nu a spus ca
nu mai cinati la un loc si mancati in parte, iar nu impreuna cu cei saraci, ci a pus aici tocmai ce era de
ajuns sa le zguduie cugetul, adica ca erau intre ei imperecheri. “Si in parte cred”- foloseste aceasta
sintagma pentru ai face cu bagare de seama si frica, chemandu-i la indreptare.

1 Cor.11,19

“Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati”. Sf. Ioan
intelege eresurile nu in dogme ci in schism, adica a fatriilor si imperecherilor dintre ei. Apostolul
vorbeste despre dezbinarile de la mese si despre cearta iscata intre dansii din aceasta cauza. Sf. Ioan
spune ca daca schismele acestea ar fi fost pentru dogme, Pavel nu ar mai fi vorbit atat de linistit cu
dansii. Aici da un citat din Gal.1,8, care zice:”chiar inger din cer de va va binevesti voua, afara de ceea ce
am binevestit eu, anatema sa fie”.

“ca cei lamuriti sa se faca aratati intre voi”- adica pe cei neclintiti si statornici nimic din acele eresuri
nu ii vatama, ba chiar ii arata mai straluciti. Particula de la inceput “ca”, “pentru ca”, nu arata peste tot
locul cauza, ci de multe ori arata rezultatul faptelor sau a imprejurarilor.nu ii mangaie numai pe saraci, ci
si pe cei ce nu-si corupsese vechiul obicei. Ii numeste “lamuriti” ca unii care nu numai ca au pastrat
obiceiul impreuna cu ceilalti, dar ca fara si aceia au pastrat aceasta lege buna si sfanta.

1 Cor.11,20
 “Cand va adunati deci laolalta, nu se poate manca Cina Domnului”. Aici vorbeste de felul pacatului
pe care-l savarseau. Scopul adunarii altul este: caci acolo este dragoste si iubire de frati si un singur loc ii
primeste pe toti si cu totii se gasesc in acelasi staul- insa masa nu este la fel cu adunarea. Prin aceasta
expresie “nu se poate manca Cina Domnului”, ii trimite la acea seara, in care Hristos a predate ucenicilor
infricosatele taine. De aceea a si numit acel ospat cina, fiindca si acea cina avea pe toti ucenicii adunati.

1 Cor.11,21

“Caci, sezand la masa, fiecare se grabeste sa ia mancarea sa, incat unuia ii este foame, iar altul se
imbata”. Ii arata pe corinteni mai rusinati, pentru ca Cina Domnului o fac cina particulara, astfel
batjocoresc Cina si rapesc cea mai mare demnitate a meselor lor. Cina Domnului, trebuie sa fie in
comun, pentru ca cele ale stapanului nu sunt numai ale unuia , ci ale tuturor in comun. “Isi pune cina sa
mai inainte”, adica mananca inaintea celorlalti, furisandu-se de ceilalti, dojenindu-I cu blandetepentru
lacomia la mancare. “Unul este flamand, iar altul beat”- este rezultatul necumpatarii si pentru unii si
pentru altii. Al doilea pacat care ii vatama, intai ca cina o necinstesc si al doilea ca sunt lacomi la
mancare si se imbata, in timp ce cei saraci sunt flamanzi.

1 Cor.11,22

“N-aveti oare case, ca sa mancati si sa beti? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si rusinati pe cei nu
au.” A patra invinovatire, este ca prin purtarea lor batjocoresc chiar Biserica. “Si rusinati pe cei lipsiti”-
nu a zis ca ii lasati sa moara de foame pe cei lipsiti, ci ii rusinati aratand ca nu atat hrana il ingrijeste, cat
mai cu seama batjocura adusa. A cincea invinovatire este ca ii rusinau pe cei saraci. “intru acestea nu va
laud” – Pavel, dupa ce a adus dovada de atatea pacate savarsite de ei, pe cand trebuia sa ii atinga mai cu
putere, el face din contra, inmuind glasul si dandu-le timp de a rasufla. Dupa ce pana aici i-a atins foarte
aspru, ca un doctor le taie ranile intr-un mod potrivit. 1

Clement Alexandrinul

(21-22) Apostolul spune ca pacatuiesc, cei care prefac agapele in ospete. Aceia, care la cei avuti
mananca fara frau, adica mancaciosii, facandu-se de ras pe ei insisi, dar si unii si altii (avutii si
mancaciosii), fac rau, unii pentru ca fac pe cei ce nu au sa se simta prost, iar ceilalti, mancaciosii, pentru
ca isi dau pe fata inaintea celor avuti neinfranarea lor. 2

(19) Apostolul numeste “incercati” fie pe cei care au ajuns la credinta, pe cei care sunt intr-un chip mai
ales aproape de invatatura Domnului, ca acei zarafi incercati, care stiu sa faca deosebire intre moneda
buna si moneda falsa, fie pe cei care de acum sunt incercati in insasi credinta lor, atat in ce priveste viata
lor, cat si in ce priveste gnoza.3

1
Ioan Chrisostom, Comentariile sau explicarea Epistolei 1 catre Corinteni, Atelierele grafice SOCEC si Co. Societate
anonima, Bucuresti, 1908, pp.362-370
2
Clement Alexandrinul, Scrieri- partea I, in PSB, vol.4, Traducere, introducere, note si indici de Pr.D.Fecioru,
ed.IBMBOR, Bucuresti, 1982, p.236
 Comentarii moderne
Dr. Iosif Olariu

(17)”aceasta” se raporteaza la cele viitoare, nu la cele precedente, iar δὲ pune in contrast cele
urmatoare cu cele dinainte. “Nu va laud”, are in vedere vers.2, unde i-a laudat pentru ca au tinut cele
predate de el. Comunitatea crestina se aduna, pentru ca toti sa primeasca intarire in cele duhovincesti
(spre mai bine); la ei se intampla contrariul (spre mai rau), pentru ca inimile se instrainau una de alta si
de Domnul.

(18-19) Mustrarile le incepe Apostolul cu πρῶτον μὲν. Prezentul ἀχoὑω are intelesul: am auzit si mi se
pare ca aud si acum σχίσματα, adica certuri, neintelegeri ce se intampla la adunarile lor, indeosebi la
agape. “Si in parte o cred” scrie Apostolul cu oarecare urbanitate. Mai bucuros el ar fi voit sa nu creada
asa ceva, caci intre crestini trebuie sa fie o inima si un suflet, dar ceva tot se vede voit sa le spuna, de
aceea adauga motivul “ca trebuie sa fie”.

(20-21) Comunitatea adunata la un loc infatisa pe Hristos cu ucenicii sai la Cina cea de Taina, de aceea si
numirea κυριακὸν δεῖπνον. προλαμβάνει inseamna ca respectivii luau mancarea inaintea celorlalti,
rusinandu-i, aceste mancaruri fiind pentru a fi consumate la comun. ἐν τῷ φαγεῖν , adica chiar in cursul
cinei, deci in acelasi loc sit imp cand era masa comuna. Toti erau adunati, dar fiecare tinea pentru sine
mancarurile ce le adusese in loc sa lase sa fie impartite intre toti. Aceasta se intampla si cu bautura. In
urma acestora unii nu aveau ce sa manance, iar altii nu numai ca mancau, dar si beau prea mult. Mesele
acestea comune in loc sa inchipuiasca ideia din care s-au nascut, produceau numai cearta si neintelegeri.
De aceea intreaba Apostolul “au doar nu aveti case in care sa mancati si sa beti?” locul unde se faceau
agapele nu este loc de ospatare, trebuie sa pastreze caracterul sarbatoresc, ca in multumirea poftei de
mancare si bautura sa nu se faca abuz. “Sau dispretuiti”-persoanele de care se vorbeste nu aratau ca
cinstesc comunitatea careia apartin, iar cei saraci intotdeauna trebuiau sa simta cat de putin inseamna ei
in ochii celorlalti.

“In aceasta nu va laud”, adica pentru cele precedente nu ii lauda, ci mai vartos trebuie sa-i muster,
pentru ca nu baga in seama invatatura lui. 4

Paul Nadim Tarazi

3
Clement Alexandrinul, Scrieri- partea II, in PSB, vol.5, Traducere, introducere, note si indici de Pr.D.Fecioru,
ed.IBMBOR, Bucuresti, 1982, pp.533-534
4
Dr. Iosif Olariu, Epistolele Sf. Apostol Pavel catre Romani, Corinteni, Galateni si Efeseni, ed.autorului-Tipografia
diacezana, Caransebes, 1910, pp.350-354
 Chiar mai gravă era abaterea din timpul Cinei Domnului, prilej cu care corintenii se
adunau pentru a deveni o comunitate mesianică atat in slujire cat si in credință. Observam folosirea de
catre Pavel a expresiilor"va adunati in biserica" (synerkhomai en ekklesia; v.18) și "va adunati in acelasi
loc" (synerkhomai epi to auto; v.20), precum și apariția repetată a expresiei "adunati
impreuna"(synerkhomai; v.17). credincioșii nu sunt ei înșiși ipso facto (prin insusi faptul) "biserica", dar
sunt chemați să se adune ca un trup. Întotdeauna chemarea este facuta de Domnul prin cuvântul său. 5

Lumea antica a fost in multe privinte mult mai sociala decat este a noastra. Era obiceiul regulat
pentru grupuri de oameni, de a lua masa impreuna. Exista un anumit tip de sarbatoare numit eranos la
care fiecare participant aducea de mancare, iar ceea ce se aducea se puneau la un loc pentru a face o
masa comuna.

Biserica primara a avut acest obicei, o sarbatoare numita Agapa sau sarbatoarea dragostei.
Pentru aceasta toti crestinii au venit, aducand ce au putut si asezandu-se la o masa comuna. A fost un
obicei minunat si este o pierdere pentru noi ca acest obicei a disparut. A fost un mod de vietuire crestina
reala. Insa si in comunitatea din Corint apar nereguli in legatura cu agapele. Pentru multi saraci, agapele
erau singura masa decenta in toata saptamana. In Corint obiceiul de a imparti se pierde. Cei bogati nu
impart alimentele lor, mancand in mici grupuri exclusiviste. Pavel mustra aceasta atitudine a lor. Biserica
primara a fost singurul loc din lumea antica, unde barierele au fost rupte. Lumea a fost rigid impartita,
au existat oameni liberi si sclavi, erau greci si barbari-oamenii care nu vorbeau limba greaca, au fost
evrei si neamuri, au fost cetateni romani si popoare mai mici, au fost cultivati si ignoranti. Biserica a fost
locul in care toti erau la fel.

Cand oamenii doresc sa pastreze ce au doar pentru ei insisi, nu sunt crestini adevarati. Adevaratul
crestin nu poate suporta sa aibe prea mult, in timp ce aproapele sau are prea putin. 6

Titlul fragmentului
Cel mai potrivit titlu ar fi “Dezordini in cult”.

Raportarea fragmentului la viata Bisericii

5
Paul Nadim Tarazi, The New Testament: an introduction, vol.I, ed. St. Vladimir’s seminary press Crestwood, New
York, 1999, p.68
6
The letters to the Corinthians, translated with an introduction and interpretation by William Barclay, Wetminster
John Knox Press, London, pp.100-102
 In literatura liturgica, fragmentul din 1 Cor. nu este folosit decat o singura data, in cadrul Sfintei
Liturghii, la citirea Apostolului, in ziua de vineri in saptamana a opta dupa Rusalii, intr-un fragment
mai extins, cuprinzand versetele 8-23.
 In scrierile filocalice, 1 Cor.11,17-22, nu este mentionat. Doar versetul 20 este citat o singura data, in
volumul VIII al Filocaliei, la Culegere din Sfintii Parinti. In textul in care este introdus, se vorbeste
despre rugaciune si luare aminte. Textul ne spune ca nepasarea si imprastierea sufletului, trebuie
indreptata si vindecata printr-o mai stransa si mai incordata luare aminte a cugetului si aceasta
trebuie facut sa se indeletniceasca pururea cu cele bune. Adevaratul intelept oriunde s-ar afla
ramane statornic, adunandu-si mintea inauntru si cugetand la cele bune. Trandavul chiar acasa de ar
sta poate rataci in toate partile prin gandurile de afara, iar cel ce se afla in targ, dar vegheaza, e ca
in pustie, intors numai spre sine si spre Dumnezeu si neprimind prin simturi tulburarile ce vin
sufletului de la lucrurile vazute. “Drept aceea, cel ce se apropie de Trupul si Sangele lui Hristos, in
amintirea Celui ce a murit si a inviat pentru noi (2 Cor.5,15) trebuie nu numai sa se curate de toata
intinaciunea trupului si a duhului (2 Cor.6,11), ca sa nu manance si sa nu bea spre judecata (1
Cor.11,20), ci sa-si vadeasca in sine limpede vointa Celui ce a murit si a inviat pentru noi…” 7.
Aici foloseste versetul 20, cu privire la Sfanta Impartasanie. Versetul 20 ne spune ca
atunci cand corintenii se adunau impreuna, nu se putea manca Cina Domnului, din cauza
neintelegerilor dintre ei si in felul acesta dispretuiau Biserica lui Dumnezeu. De aceea in Filocalie
autorul foloseste versetul 20 pentru a atentiona ca cel ce se apropie de Trupul si Sangele lui Hristos,
trebuie sa vina cu luare aminte, pentru a nu se impartasi spre osanda. Asa cum atunci corintenii erau
atentionati de Apostol ca dispretuiau Cina Domnului, adunandu-se spre mai rau, asa si aici omul nu
trebuie sa manance Trupul si sa bea Sangele Mantuitorului spre osanda.

7
Filocalia sau culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi,
volumul VIII, traducere de Pr.Prof.Dr. Dumitru Staniloaie, editura IBMBOR, Bucuresti, 1979, p.389