Manuscrisele de la Marea Moartă și Creștinismul

Multă lume a auzit despre Manuscrisele de la Marea Moartă ,dar puțini știu care este
importanța lor pentru a înțelege Biblia Ebraică, Iudaismul în perioada celui de-al doilea Templu,dar
mai ales originea Creștinismului.
Manuscrisele de la Marea Moartă au fost descoperite între anii 1947 -1956,în mai multe peșteri de
lângă Khirbet Qumran.Manuscrisele sunt datate din perioada 250 î.e.c. -70 e.c. și reprezintă una
dintre cele mai mari descoperiri ale secolului xx.Descoperirea acestora a ridicat o serie de intrebări:
Cine a scris aceste texte?, Pentru ce ,cu ce scop au fost scrise aceste texte? Și poate cea mai
importantă întrebare care apare este legată de modul în care nr schimbă perspectiva asupra a tot
ceea ce credeam că știm despre Iudaism ,Creștinism și despre istoria umanității în general.
Numeroși cercetători identifică textele comunității de la Qumran ca aparținând grupării
Esenienilor,prezentată printre alții de scrierile lui Flavius Josephus ,Philo din Alexandria și Plinius
cel Bătrân.Prima atestare a esenienilor este undeva în secolul al II-lea î.e.c în timpul dinastiei
hașmonene.
Următoarele pagini vor reprezenta o analiză a modului în care se regăsesc similitudini între
textele din Manuscrise și textele Noului Testament ,maniera în care ideile prezente în cadrul
comunității de la Qumran sunt prezente și în Noul Testament ,diferențele majore dintre cele două
texte ,dar și valoarea și importanța celor două corpusuri de texte pentru unmanitate.

A )Introducere:

Descoperirea manuscriselor a provocat o stare de neliniște și entuziasm ,una dintre cele mari
controverse legată de manuscrise este reprezentată de posibila relație dintre manuscrise și Noul
Testament ,Creștinismul primar și Isus .
Deși unii cercetători au găsit numeroase asemănări între textele manuscriselor și textele cărților
Noului Testament ori au identificat membrii comunității drept creștini,majoritatea cercetătorilor au
stabilit că asemenea afirmații sunt prea îndrăznețe. În primul rând ,trebuie remarcat faptul că
manuscrisele nu îl numesc sau menționează niciodată pe Isus sau oricare personaj din Noul
Testament .De altfel niciuna dintre cărțile sau texe creștine primare nu sunt incluse printre textele
găsite în peșteri.Astfel orice legătură între comunitatea de la Qumran și creștinism trebuie să fie de
natură indirectă.

B) Asemănări între manuscrise și Noul Testament:

Înainte de a începe analiza între cele două corpusuri de texte și intre cele două comunități trebuie
specificat faptul că ambele reprezentau grupări în cadrul unei singure religii,iudaismul.Deși ambele
par a se depărta de invățăturile și legile iudaice ale perioadei,în esență ele repezintă tot iudaismul cu
tot specificul său (Iudaismul în timpul celui de al II-lea Templu era caracterizat de numeroasele
grupări religioase:saducheii,farisei,zeloții,esenienii etc.,toate aceste grupări consideră că maniera lor
de interpretare a legii era unica corectă ).

1.Limbajul.
Atât în Evanghelii, cât și în textele comunității cuvinte similare pentru a face referire la membri
comunității respective:
-mulți/majoritea
În Evanghelii lui Matei și Marcu în timpul Cinei cea de Taină Isus folosește cuvântul mulți cu
referire la apostolii săi,la toți cei care îl urmau : „Beți toți din el ,căci acesta este sângele
legământului celui nou,care se varsă .1

Comunitatea de la Qumran folosește cuvântul „mulți /majoritatea” cu referire la membrii cu statut

deplin: „Și în Adunarea Congregației niciun om nu poate vorbi fără permisiunea celor mulți
,Congregației”

2.Textele :

a)Anul 1970 aduce o descoperire de senzație ,in opinia lui Jose O Callaghan,un iezuit
spaniol.Acesta afirmă că în peștera 7 de la Qumran au fost descoperite fragmente din texte ale
Noului Testament,respectiv:Marcu,Fapte,Romani,Petru etc. Dacă descoperirea se dovedește reală
,atunci istoricii trebuie să reconfigureze organizarea comunității ,cel puțin în ultima parte a
existenței sale ,incluzând posibilitatea ca în rândul membrilor comunității să fie și „creștini”.Desi O
Callaghan afirmă cu tarie acestea ,nu există dovezi reale în acest sens ,fragmentele nu corespund cu
texetele din Noul Testament cărora le sunt atribuite .Trebuie specificat că iezuiții sunt un ordin
călugăresc al Bisericii C atolice ,ordin aflat în serviciul direct al papei ,astfel se poate pune sub
semnul întrebării veridicitatea afirmațiilor legate de aceste descoperiri.

b)Dacă nu se poate afirma că fragmente din Noul Testament se găsesc în peșterile de la

Qumran,apare întrebarea dacă anumite texte sau fragmente din manuscrise se regăsesc în cărțile
Noului Testament , un fragment care a atras atenția în acest caz este 2 Corinteni 6:14-7:1.

„Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși.Căci ce legătură este între neprihănire
și fărădelege ?Sau cum poate sta împreuna lumina cu întunericul ?
Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial ?Sau ce legătura are cel necredincios cu cel credincios?
Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu
cum a zis :Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor ; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul
Meu.
De aceea : Ieșiți din mijocul lor și despărțiți-vă de ei ,zice Domnul .Nu vă atingeți de ce este necurat
și vă voi primi .
Eu vă voi fi Tată și voi Îmi veți fi fii și fiice ,zice Domnul cel Atotputernic”.
„Deci fiindcă avem astfel de făgăduințe ,preaiubiților,să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a
duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt ,în frica de Dumnezeu .”2
Aceste versuri conțin numeroase trimiteri la fraze și cuvinte de la Qumran :dualismul lumină
întuneric ,numele Belial .De asemena Pavel folosește aici referirea la puritate ,puritatea era
bineânțeles un aspect important al vieții de la Qumran .Nu se poate afirma că Pavel a preluat textul
său din lucrările comunității ,dar folosește aici într-adevăr un limbaj asemănător celui de la Qumran.

c) Predica de pe munte:
În Evanghelia după Matei (5-7) în timpul în care predica pe munte Isus folosește expresia „sărac cu
duhul” ,expresie care apare de asemenea și în Manuscrisul Războiului 14.7.

1 Evanghelia Matei 26 :27 -28

2 Cor.6:14-7:1.
Pe lângă această expresie se fac referiri și la evitarea folosirii jurămintelor (5:33-37),care era de
altfel o trăsătură a comunității de la Qumran și obligația de a întoarce și celălalt obraz (5:38-
39,Regula Comunității 10.17-18).

3)Personajele:
Mult timp oamenii au fost atrași de ideea că persoane care apar în Noul Testament apar de
asemenea în cadrul membrilor comunității de la Qumran,bineînțeles sub un pseudonim sau
epitete ,dar aceste teorii nu au fost dovedite ,deci există oare posibilitatea ca pesoane importante din
rândul apropiațiilor lui Isus să fie mentionați sau să fi intrat în contact cu comunitatea qumranică?

Una dintre cele mai importante figuri ale Noului Testament este fără doar și poate Ioan
Botezătorul,încă de la începutul analizei studiilor comparate ,cercetătorii au observat o asemănare
între învățăturile sale și doctrina qumranică 3.
În primul rând ,tatăl său era preot (Luca 1:5,8-23) ,iar Luca ne prezintă aici ideea că Ioan se afla în
pustiu în momentul în care cuvântul Domnului a ajuns la el în al cinsprezecelea an al domniei
Împăratului Tiberiu „ Iar copilul creștea și se întărea cu duhul .Si a fost în pustie până în ziua
arătării lui către Israel”4.Propăvăduirea sa servește unui plan divin larg ,Ioan fiind potrivit cuvintelor
profetului Isaiah 40:3 „Este glasul celui ce strigă în pustie”.
Evanghelile Sinoptice ne descriu despre hainele neobișnuite și dieta sa (se aseamană aici cu un
membru al comunității eseniene) și de faptul că boteza oamenii în râul Iordan ,deși aceasta zonă nu
se află în apropiere de Qumran,activitatea sa în pustie l-a adus în apropiere sau chiar la Qumran
,botezul lui Ioan se apropie de învățăturile qumranice despre purificare prin folosirea apei .Botezul
lui Ioan și ritualurile qumranice erau cel mai probabil diferite ,botezul oferit de Ioan era de exemplu
singular având efect asupra fiecărui păcat ,pe când ritualurile qumranice aveau loc frecvent.Trebuie
specificat că ambele erau destinate evreilor .O altă asemănare este reprezentată de ideea că ambele
misiuni sunt explicate de versetul din Isaiah 40:3,Regula Comunității citează versetul pentru a
justifica credința grupului că împlinesc voia Domnului mergând literalmente în pustiu, pentru a
pregătii calea domnului .
Asemănările între gruparea de la Qumran și Ioan ne pot ajuta să deducem faptul că Ioan la un
moment dat în viața sa a avut o legătură sau a intrat în legătură cu comunitatea ,dar nu ne permit să
afirmăm că era un membru activ al acesteia.

Deși Ioan este persoana cea mai potrivită pentru a fii asociat cu comunitatea de la Qumran,apare
automat dorința de analiza dacă există și alte pesoane despre care se poate afirma că au fost în
legătura cu cele două grupuri. Deși nu apar în Noul Testament alte persoane care pot fii posibil
candidați pentru analiză ,dacă aruncăm o privire mai detaliată și extindem căutarea și la personaje
care sunt prezente în Biblia Ebraică este posibil să găsim un personaj important pentru ambele
comunități. Un asemenea personaj este Melchizedek . El joacă un rol important în Epistola către
Evrei ,ca fiind un preot al cărui ordin Isus aparține 5 . Evangheliile lui Matei și Luca ne arată faptul
că Isus nu era un descendent al tribului lui Levi,ci al lui Iuda .Fiind important pentru misunea sa
,Isus trebuie să fie un mare preot ,autorul Epistolei folosește și elaborează o tradiție despre
misteriosul Melchizedek care l-a întâlnit pe Avraam în Geneză și care îl binecuvântează
„Căci acest Melchizedek ,rege al Salemului ,preot al lui Dumnezeu cel PreaÎnalt,care a întampinat
pe Avraam,pe când se intorcea de la nimicirea regilor și l-a binecuvântat ,

3 James C.,VanderKam,The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan,Editura Eedermans Publishing Co,1994, p.168.
4 Evanghelia Luca 1:80.
5 James C.VanderKam,The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan,Editura Eedermans Publishing Co.,1994,p.171.
Căruia Avramm i-a dat și zeciuială din toate ,se tâlcuiește mai înainte rege al dreptății și rege al
Salemului ,adică rege al păcii ,
Fără mamă ,fără tată ,fără spiță de neam ,neavând nici început al zilelor și nici sfârșit al vieții
ci,asemănat Fiului lui Dumnezeu ,el rămâne preot pururea .6
Combinând Geneză 14:18-20 și Psalmul 110:4 autorul construiește aici un portret remarcabil unui
personaj misterios.Este posibil ca autorul să se fi inspirat dintr-un text descoperit în peștera 11, unde
Melchizedek apare drept o figură angelică ,cae predică libertatea și care îi pedepsește pe cei răi.
4) Practici :

a)Proprietatea comună :
Luca scrie în Faptele Apostolilor despre această proprietate comună :
„Mulțimea celor ce crezuseră era o inimă și un suflet.Niciunul nu zicea că averile lui erau ale lui ,ci
aveau toate de obște .”7.
Este indica că aceste acte erau voluntare și că propietatea comună nu era obligatorie .De altfel
acesta nu reprezenta modul de viață traditțional pentru creștini,însuși Pavel notează în Epistola către
Corinteni faptul că membrii comunității sale aveau mijloace prioprii pentru a-i ajuta pe cei care erau
la nevoie (1 Cor. 16:2).
Practica descrisă de Luca este asemănată cu cea a comunității de la Qumran ,descrisă cu precădere
în Regula Comunității .După ce un membru aspirant a petrecut un an în cadrul grupului ,iar decizia
de a rămâne este luată „proprietățiile și avuțiile lui vor fi înmânate Administratorului Comunității ”.8
dacă reușea să treacă cu succes testul după un alt an ,„proprietățiile lui vor fi adunate cu cele ale
comunității”.
b)Mesele :
Evanghelile ne prezintă în două maniere ultima cină a lui Isus cu ucenicii săi ,în Evanghelile
Sinoptice este o masă de Paștele evreiesc,includea pâine ,vin și alte trăaături ale ceremoniei ,pe când
Ioan plasează această cină în seara dinainte de Paște ,nemenționând nici vin,nici pâine
,concentrându-se pe spălatul picioarelor.
„Iar pe când mâncau ei ,Isus ,luând pâine și binecuvântând ,a frânt și ,dând ucenicilor a zis :
Luați mâncați acesta este Trupul meu .
Și luând paharul și nultumind ,le-a dat zicând :Beți dintru acesta toți .
Că acesta este Sângele meu ,al Legii celei noi ,care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor .”9.
Unele texte qumranice vorbesc despre o masă și ele de asemenea se referă la elemente ca apă și
vin .Regula Comunității se referă la masa grupului „Și când masa a fost pregătită pentru a mânca și
vinul nou pentru a fi băut ,Preotul va fi primul care va binecuvânta pâine și vinul.”10
Se observă aici anumite elemente comune între mesele celor două comunități,existând astfel
posibilitatea de a asocia într-o manieră escatologică cele două mese .
c)Calendarul:
La începutul anilor 1950, savanta franceză ,Annie Jaubert, aduce în discuție problema
calendarului de 364 de zile găsit la Qumran,argumentând ideea că acesta rezolvă o problemă
majoră a Evanghelilor. 11
Evangheliile ,Sinopticele pe de o parte și Ioan pe de altă parte prezintă ultimele zile din viața lui
Isus în detaliu.Însă apare aici un elment contradictoriu ,cronologia diferită a celor 4 evanghelii
.Sinopticele plasează Cina cea de Taină de Paștele evreiesc ,pe când Ioan plasează Cina cu o seară
6 Epistola către Evrei 7:1-3.
7 Faptele Apostolilor 4:32.
8 James C.VanderKam, The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan ,Eerdmans Publishing Co. ,1994 ,p.172.
9 Evanghelia după Matei 26:26-29//Marcu 14:22-25//Luca 22:17-20.
10 James C. VanderKam,The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan,Eerdmans Publishing Co.,1994 ,p.173.
11 James C. VanderKam,The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan,Eerdmans Publishing Co.1994 ,p. 175.
înainte ,iar prin această datare el afirmă că Isus a fost răstignit în același timp când mieii pascali
erau sacrificați (o aluzie la numele„Mielul lui Dumnezeu”pe care Isus îl primește pentru că este ucis
nevinovat fiind ).
Cum este posibil ca acești crestini să atribuie aceleași evenimente unor date diferite?
Pentru a clarifica aceste discrepanțe trebuie să analizăm cu atenție textele qumranice,aici se afirmă
că membrii grupării nu foloseau același calendar cu ceilalți credincioși evrei,deci se poate
concluziona că în perioada în care Isus a trăit și propăvăduit au existat cel puțin două calendare .Un
calendar oficial ,lunisolar ,folosit în Templu și un calendar solar de 364 de zile al comunității de la
Qumran ,astfel se poate presupune faptul că Matei,Marcu și Luca au folosit calendarul solar ,pentru
a calcula datele ,pe când Ioan a folosit calendarul oficial ,lunisolar.Aceasta poate fii explicația
simplă pentru o astfel de discrepanță,însă nu este suficient de convingătoare deoarece este destul de
greu de imaginat faptul că cele două calendare au funcționat în așa manieră încât data folosită în
Sinoptice să fie aceeași cu data calendarului lunisolar folosi de Ioan.
În plus nu există dovezi care să ateste faptul că Isus sau unul dintre disciplolii săi au folosi
calendarul solar de la Qumran.De asemenea ,cum am menționat mai sus Ioan folosește datarea în
așa manieră cu un scop,dorește să le arate credincioșilor că Isus este mielul pascal al celor care
credeau în El,prin el li se iartă păcatele .

5)Escatologia:
Se poate afirma fără dubiu că ambele comunități,atât cea creștină,cât și cea qumranică era
escatologice,credea că sfârșitul este aproape.De aici decurgând o serie de credințe și acțiuni ale
celor două comunității .
a)Mesianismul:
Atât creștini cât și membrii comunității de la Qumran așteptau venirea lui Mesia (sau doi
Mesia pentru cei de la Qumran).
Membrii comunității așteptau doi Mesia ,unul de pe linia lui Iuda sau David ,iar celălalt de pe linia
lui Aaron ,deci așteptau un Mesia rege ,un conducător laic și un preot ,un conducător religios .
Mesia-rege este cel care va salva poporul lui Israel de străini și va restabili dreptatea ,însă
întotdeauna la drepta Sa va fi un preot care îl va sfătui și va avea grijă de toate cele sfinte .
De altfel din mențiunile făcute despre cei doi se poate observa ideea că pentru comunitatea de la
Qumran Mesia-preot este mai important decât Mesia-rege.(Esenienii erau în principiu o grupare de
preotii ,deci nu este de mirare că pentru ei Mesia-preot este mai important decât Mesia-rege).
Și referirile la Isus în Noul Testament sunt în mare parte asemănătoare cu cele de la Qumran ,si
Matei și Luca plasează descendența lui Isus ca fiind legată de David și chiar îi atribuite titlul de
Mesia(Christos =cel uns ) .
Deși cele două serii de texte diferă în privința numărului de Mesia pe care îl așteaptă ,ambele sunt
de acord că misiunea mesianică este atât regală ,cât și preoțească .
Descendența lui Isus din David este rolul Său regal,de altfel Petru face referire la El prin limbaj
„regal” (Fapte 2:29-31).
Natura Sa preoțească este evidențiată în special în Epistola către Evrei ,acolo Isus este prezentat ca
fiind preot prin Melchizedek (și nu prin Levi cum ar fi fost normal),fiind mare preot al sanctuarului
ceresc.
Aceste similitudini ne arată faptul că cele două comunități foloseau aceleași credințe mesianice. De
asemenrea nu este surprinzător de observat că ambele sub influența textelor iudaice foloseau titluri
similare pentru Mesia .Ambele,bineînțeles utilizează termenul Mesia,textele de la Qumran îl
numesc pe Mesia-rege „vlăstarul lui David” (Isa 11:1) ,Noul Testament nu folosește același
termen ,dar vorbește despre Isus ca fiind „rădăcină a lui David ”.
Un alt titlu dat lui Isus se regăsește de asemenea în textele de la Qumran ,este de altfel prima
referire atestată în această formă .
În Luca îngerul care îi vestește Mariei că va fi mama unui copil minunat i-a prezis :
„Acesta va fi mare și Fiul Celui PreaÎnalt se va chema și Domnul Dumnezeul Îi va da Lui tronul lui
David ,părintele Său .
Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit”12.
Copilul de asemenea va fi „sfânt ,el va fi numit fiul Domnului ”.
Paralelă impresionantă cu unele titluri folosite într-un document de la Qumran (4Q246) ,traduse de
Fitzmyer după cum urmează :
„va fi măreț pe pământ, va fi numit fiu al Celui PreaÎnalt ,El va fi slăvit ca fiul al lui Dumnezeu și ei
îl vor numi Fiul Celui PreaÎnalt”13.
Nu trebuie omise aici similitudinile între aceste titluri :ambele texte prezintă un individ măreț,fiul al
lui Dumnezeu(titlu găsit în Biblia Ebraică ),fiul al Celui PreaÎnalt (un titlu nou ),etc.

b)Interpretările biblice :
Cele două grupuri au folosit cunostiințele lor escatologice și în interpretarea textelor
biblice.
Membrii comunității de la Qumran foloseau o citire contemporaneizatoare pentru a explica anumite
pasaje sau anumiți autori biblici.Anumite pasaje din textele Noului Testament dezvăluie aceeași
citire escatologică și contemporanieiztoare a textelor biblice din partea comunității creștine .
Un exemplu util în acest sens ne este prezentat în Faptele Apostolilor .Petru ,unul dintre apostolii
care a trăit miracolul care a avut loc de Rusalii (Apostolii încep să vorbeascăîn limbi străine,
necunoscute de ei până atunci ,spre mirarea mulțimilor prezente ),citează din Scripturi pentru a
demonstra acest eveniment măreț care a avut loc și care marca planul lui Dumnezeu pentru sfârșitul
veacurilor:
„Oamenii aceștia nu sunt beți ,cum vă inchipuiți voi,căci nu este decât al treilea ceas din zi .
Ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel :
În zilele de pe urmă zice Dumnezeu ,voi turma din Duhul Meu peste orice făptură,fii voștri și fiicele
vostre vor prooroci ,tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise.”14
Sintagma „în zilele de pe urmă” și care constituie un punct crucial în interpretatrea escatologică ,nu
sunt în fapt prezente în textul original al profetului Ioel,ele reprezintă în fapt o interpretare a lui
Luca despre profeția lui Ioel pentru a oferi o notă contemporaneizatoare celor scrise în Biblia
Ebraică și pentru a oferi o legitimitate grupării din care făcea parte .

c)Învățături:
Ambele grupuri în primul rând ,folosesc un limbaj dual care descrie opțiunile în Univers :
există doar două poziții ,fără cale de mijloc. Având în vedere faptul că ambele lucrări sunt în esență
fundamentalist iudaice dualism este de natură etnică și este caracterizat prin dihotomia lumină
întuneric .
Viziunea religioasă a celor de la Qumran îi divide pe oameni în două categorii:fii lumini și fii
întunericului .Fii luminii sunt membrii comunității ,ei sunt reprezentați de spiritul adevărului ,în
timp ce fii întunericului sunt reprezentați de slăbiciune .

12 Evanghelia după Luca 1:32-33.

13 James C.VanderKam ,The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan,Eedermans Publishing Co.,1994,p.178.
14 Faptele Apostolilor 2:15-17.
Dumnezeu a stabilit spiritele în egală măsură până la finalul veacurilor .Manuscrisul Războiului
descrie un război apocaliptic între fii luminii și fii întunericului ,deși îngeri luptă de ambele părți
Dumnezeu în mărinimia Sa va intra în luptă și îi v-a ajuta pe fii luminii să câștige bătălia .
Limbajul folosit aici nu este străin de cel folosit de Pavel sau Ioan ,în scrierile lor,ambii folosesc
aceleași scrieri retorice .
Pavel în Epistola către Corinteni folosește o serie de cuvinte și expresii care par a-și avea
originea în cadrul comunității de la Qumran.Un exemlu elocvent este 2 Corinteni 6:14-7:1
„Nu vă injugați la jug străin cu cei necredincioși ,căci ce însotire are dreptatea cu fărădelegea?
Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul?”.(6:14)
Literatura ioanină este poate cea mai reprezentativă în privința acestor chestiuni teologice .
Ioan folosește și el asemenea celor de la Qumran dihotimia lumină/întuneric într-o manieră etnică .
În versetul 12 din capitolul 8 Isus spune :
„Eu sunt lumina lumii ,cel ce-mi urmează Mie nu va umbla în întuneric ,ci va avea lumina vieții ”
Pentru Ioan acestea două sunt într-un conflict permanent
„Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o”.(1:5)
De asemenea în capitolul 12 Isus le spune celor care îl urmează :
„Cât aveți Lumina credeți în Lumină ,ca să fiți fii ai Luminii.”
Aici Ioan folosește aceeași diferențiere clară între fii luminii și fii întunericului ,asemenea celor de
la Qumran disciplolii lui Isus se considerau fii a luminii.
Credința creștină despre sfârșit este similară cu cea qumranică .Hristos se va întoarce ,va fi o
înviere a celor buni și a celor răi,iar Hristos va triumfa asupra păcatului și a morții ,învierea lui Isus
reprezentînd garanția pentru cei care au crezut și cred în El .
De asemenea ambele comunității credeau că o judecată va avea loc,însă acest crez era răspândit în
întreaga lume iudaică a acelei perioade.
Trebuie însă notat faptul că deși în telogia comunității de la Qumran Mesia venea la sfârșitul
veacurilor ,pentru creștinism sfârșitul veacurilor reprezintă a doua venire a lui Mesia .

Concluzii:

Această lucrare nu epuizează toate subiectele care pot fi analizate,disecate cu privire la asemănările
între creștinism și comunitatea de lângă Marea Moartă.
Descoperirea manuscriselor ne oferă posibilitatea de a analiza și de a înțelege unde se situează
creștinismul în perioada sa de început ,manuscrisele ne-au oferit sanșa să observăm că multe dintre
practicile creștine considerate singulare ,auveau în fapt rădăcina în iudaism,pentru că deși poate ne
este greu să acceptăm crestinismul a fost în fapt o grupare iudaică ,membrii ei respectau legiile
iudaice ,iar cel care se afla în centru acestei mișcării era în esență evreu,Isus era un evreu care a
predicat pentru evrei ,pentru respectarea legilor și traditiilor iudaice ale perioadei .
Deși nu se poate afirma că cele două comunității sunt în esență una și aceeași ,eu cred că se poate
afirma că ambele sunt grupări care au rădăcini comune ,care își extrag invățăturile ,credințele
,obiceiurile și unicitatea din același loc ,iudaismul ,astfel că ne este aproape imposibil să le separăm
una de cealaltă sau să afimăm că una îi este superioară celeilalte .
În opinia mea, creștinii ar trebui să înceteze să încerce să se plaseze în centrul universului
,încercând să minimalizeze importanța iudaismului în crearea sau dezvoltarea creștinismului în
forma sa actuală,desi astăzi nu am elemente vizibile în comun ,nu trebuie uitat faptul că fără
existența sistemului religios iudaic și fără existența unor evreii care au crezut în Isus creștinismul
nu ar putut să se dezvolte și să fie această credință minunată.Haideți să fim mai buni ,mai
smeriți,mai milostivi și să invățăm din greșelile trecutului pentru a nu le mai repeta:
 „Istoria îți bate joc de cei care nu o cunosc ,reptându-se”15.

Bibliografie :

VanderKam ,C. James ,The Dead Sea Scrolls Today ,Michigan,Eedermans Publishing Co. ,1994
Lim, H.Timothy ,The Dead Sea Scrolls: A Very Short Intoduction ,New York ,Oxford Univerity
Press, 2005 .
Flusser,David ,Judaism of the Second Temple Period ,Ierusalim ,Hebrew University Magnes
Press,2002
Noul Testament ;Evangheliile Sinoptice ,Evanghelia lui Ioan ,Faptele Apostolilor , Epistola către
Corinteni ,Epistola către Evrei

Student :Catană Mariana Valentina ,

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București,
Departamentul de Hungarologie ,Studii Iudaice și Rromani
Secția :Studii Iudaice,anul II.

15 Nicolae ,Iorga.