Împlinește planul lui Dumnezeu

Textul biblic: Iona 1:1-17

Versetul cheie: Isaia 6:8
Ideea centrală a lecției: Dumnezeu așteaptă ca noi să avem o atitudine de ascultare în raport cu poruncile Lui
și o dorință de împărtășire a Cuvântului Lui în raport cu cei nemântuiți.
Scopul lecției: Să te încurajeze să fii un mesager al Cuvântului lui Dumnezeu pentru cei care au nevoie să audă
Vestea Bună a împăcării cu Tatăl.

Care este istoria ta favorită despre misiune? Probabil că avem în minte fiecare istoriile unor mari oameni
ai lui Dumnezeu prin care s-au făcut treziri spirituale. Una dintre cele mai cunoscute și fascinante istorii pe care
le găsim pe paginile Sfintei Scripturi este cea prorocului Iona. Cartea face parte din profeții mici, denumire care
nu are în vedere valoarea scrierii, ci lungimea ei (în comparație cu Cărțile Isaia și Ieremia, care sunt mult mai
lungi).
Mesajul cărții este relevant și pentru noi, pentru că ne aduce aminte despre dragostea lui Dumnezeu
pentru toți oamenii și despre datoria noastră, ca și copii ai Lui, de a duce vestea bună a iubirii lui Dumnezeu și a
mântuirii oferite în dar tuturor oamenilor.
Mulți creștini se aseamănă cu Iona în comportamentul și deciziile pe care le iau, atunci când Dumnezeu
îi cheamă în lucrare. Pe măsură ce vom studia istoria vieții și lucrării lui Ioan, vom încerca să învățăm din
greșelile lui, realizând importanța ascultării de chemarea lui Dumnezeu și necesitatea implicării personale în
misiune.

1. Acceptă stăpânirea lui Dumnezeu în viața ta (1:1-3)

Cartea începe direct, fără vreo introducere preliminară. Informațiile care ni se dau sunt foarte puține.
Iona este identificat ca fiind fiul lui Amitai. Iona înseamnă Porumbel, dar și Osteneala lui Dumnezeu sau
Odihnă și darul lui Dumnezeu. Tot în versetul întâi citim că Iona a primit acest mesaj de la Dumnezeu:
Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Iona. Nu ne este descris modul în care el a primit mesajul divin. Unii proroci
l-au primit printr-o vedenie (vezi Amos cap. 7-9) sau printr-o revelație directă (vezi Isaia cap. 6). Indiferent însă
de modul în care Dumnezeu i-a vorbit lui Iona, el a înțeles foarte clar că Dumnezeu îl cheamă și că îl trimite în
lucrare.
Mesajul pe care Dumnezeu l-a avut pentru Iona a început cu două porunci (v. 2). Prima dintre ele a fost:
Scoală-te. Cuvântul în limba ebraică indică urgența, graba cu care trebuia făcut acest lucru. Porunca divină nu
presupune că în acele momente Iona pierdea vremea, lenevea, ci faptul că el nu trebuia să mai amâne sub nicio
formă îndeplinirea acestei porunci.
A doua poruncă primită a fost: Du-te la Ninive. Ninive a fost cea mai importantă dintre capitalele
Imperiului Asirian și era situată la peste 800 km NE de Israel, pe malul râului Tigru. Iona trebuia să meargă
acolo și să predice judecata lui Dumnezeu: strigă împotriva ei (v. 2). Asiria a fost un Imperiu cunoscut pentru
violența cu care se comporta față de popoarele cucerite. Dumnezeu menționează aici motivul trimiterii
slujitorului lui, răutatea oamenilor: Căci răutatea ei s-a suit până la Mine! (v. 2).
Iona a îndeplinit doar prima poruncă. Versetul trei ne spune: Și Iona s-a sculat. Numai că direcția în care
Iona a pornit a fost una greșită. El a luat o corabie spre Tars, un oraș situat pe coasta vestică a Spaniei, la o
depărtare de peste 3000 km. Tarsul era cel mai îndepărtat oraș cunoscut în vremea aceea.
Reacția lui Iona se aseamănă de multe ori cu reacția noastră. Din porunca lui Dumnezeu, Iona a luat doar
partea care-i convenea lui. El s-a sculat dar nu ca să meargă în direcția cerută de Dumnezeu, ci în direcția voită
de el. De două ori în versetul trei ni se spune că Iona a încercat să fugă departe de fața Domnului. Prin decizia
luată Ioan s-a situat în afara voii lui Dumnezeu, dând dovadă de neascultare.

Trăiește în așa fel, ca și când:

- Atunci când pășești, alături de tine ar fi și Isus Cristos!
- Atunci când asculți, împreună cu tine ascultă și Isus Cristos!
- Atunci când te uiți, peste umărul tău se uită și Isus Cristos!
- Atunci când vorbești, printre cei care te ascultă este și Isus Cristos!
 2. Acceptă disciplinarea lui Dumnezeu în viața ta (Iona 1:4-17)
Situația din aceste versete ne prezintă două tipuri de oameni: primul, reprezentat de către Iona, este cel al
robului lui Dumnezeu împotrivitor și răzvrătit, dar care rămâne totuși robul Lui. Celălalt tip este reprezentat de
către marinari, oameni care se închinau înaintea idolilor, care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu. Diferența între cele
două categorii se face doar în situații limită, atunci când din punct de vedere uman nu mai există soluții. Furtuna
trimisă de Dumnezeu a fost atât de puternică încât păgânii au înțeles că la originea ei era mâna lui Dumnezeu.
Textul ne spune că ei au reacționat în două moduri: s-au temut și au început să strige fiecare la dumnezeul lui.
În toată această situație limită Iona este singura persoană nepăsătoare și indiferentă. Versetul cinci se
încheie cu cuvintele: s-a culcat și a adormit dus. Dumnezeu însă avea un plan cu acest proroc neascultător. Iona
trebuia să treacă prin școala frângerii, pentru a învăța lecția ascultării.
Dumnezeu este Suveran nu numai asupra naturii, ci și asupra oamenilor. El se folosește de cârmaciul
corabiei pentru a-i reaminti lui Iona misiunea lui. Primele cuvinte adresate lui Iona sunt: Ce dormi? Scoală-te...
(v. 6). Au fost exact aceleași cuvinte pe care Dumnezeu i le adresase atunci când l-a trimis în lucrare. Auzindu-
le rostite de un păgân probabil că Iona a înțeles în acele momente grele nebunia și lipsa de sens a fugii lui
departe de fața lui Dumnezeu. Acolo pe mare, în mijlocul furtunii, Dumnezeu îi vorbea din nou! Dacă nu luase
aminte la cuvintele Lui în liniștea din casa și țara sa, trebuia să ia aminte acum în mijlocul mării și în urletul
furtunii.
Atunci când un copil al lui Dumnezeu este disciplinat, sunt afectați și cei din jurul lui. Același reproș îl
întâlnim într-un alt episod asemănător cu acesta, când Avraam minte spunând despre Sara că este sora lui.
Abimelec, după ce este avertizat de Dumnezeu, îl mustră într-un mod asemănător: Ce ne-ai făcut? (Geneza
20:9). Exemplul lui Iona ar trebui să fie edificator pentru noi. Dacă în urma comportamentului sau cuvintelor
noastre în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, cei care nu-L cunosc ajung să ne spună „Pentru ce ai făcut lucrul
acesta?”, aceasta ar trebui să ne conducă la pocăință și să ne facă să ne cerem iertare înaintea Lui.
Mustrarea primită a avut impact asupra conștiinței lui Iona. El a realizat faptul că neascultarea lui a
produs suferință celor din jur. La cererea lui, Iona a fost aruncat în mare. Dumnezeu însă avea în continuare un
plan cu robul său, de aceea a trimis un pește mare care l-a înghițit. Paradoxal, acest pește nu reprezenta
pedeapsa, ci salvarea slujitorului lui Dumnezeu.
În pântecele acestui pește mare, probabil o balenă, Iona a stat trei zile și trei nopți. Mulți comentatori au
făcut o paralelă între perioada petrecută de Iona în pântecele peștelui și perioada petrecută de Domnul Isus
Cristos în mormânt pe baza cuvintelor rostite chiar de El (vezi Matei 12:40; Luca 11:30).
Lecția disciplinării, chiar dacă este grea și dureroasă, este necesară și binevenită în viața noastră. Autorul
epistolei către evrei ne îndeamnă să primim disciplinarea, pentru că este metoda prin care Dumnezeu ne
corectează (Evrei 12:7-11). Și atunci când Domnul face lucrul acesta este întotdeauna spre folosul nostru.

Accepți disciplinarea lui Dumnezeu în viața ta atunci când greșești? Ești gata să vezi în disciplinare o
altă față a dragostei lui Dumnezeu pentru viața ta?