Nădejde pentru căsniciile grele

Transcriere audio

Ascultătorul emisiunii, Angela, ne-a scris: „Pastore John, am crescut într-un context creștin și am
plănuit întotdeauna să mă căsătoresc cu un bun creștin care să mă apropie de Dumnezeu, care să mă
ajute să trăiesc responsabil și cu care să împărtășesc aceleași convingeri. Voi sări peste toate detaliile
despre cum am ajuns astăzi în acest punct. Am ajuns să mă căsătoresc cu cineva care pretindea a fi
creștin, dar care astăzi duce un stil de viață contrar celui bazat pe valori și credințe creștine. Sunt într-o
mare pierdere. El nu vrea să divorțeze iar eu nu vreau să trăiesc în păcat. Știu că Pavel ne învață că
trebuie să rămânem pe mai departe cu soțul nostru necredincios, dar aceste cuvinte au fost ele cuvinte
lui Dumnezeu? Nu cred că divorțul este plăcut lui Dumnezeu, dar nu știu sincer dacă și căsătoria
noastră mai este”.

Această întrebare este extrem de grea. Aceste trăiri au atât de multe dimensiuni, ca să nu mai vorbim
de tristețea și greutatea pe care o conține propoziția, „voi sări peste toate detaliile”. Deci te rog, Angela,
să știi că am gustat destul de multe necazuri în căsnicie și am ascultat destui oameni cu probleme
încât să nu iau în joacă nimic din ceea ce ai spus aici. Și tot ce am de spus, o spun cu un simț al
gravității situației.

Cuvintele lui Dumnezeu

Cum am putea răspunde noi? Primul aspect pe care aș dori să îl abordez sunt cuvintele ei: „Știu că
Pavel ne învață că trebuie să rămânem pe mai departe cu soțul nostru necredincios, dar aceste cuvinte
au fost ele cuvinte lui Dumnezeu?”.

Acum, nu sunt sigur la ce s-a referit ea, dar voi aborda o problemă l-a care este posibil să fi făcut
referire, pentru că în pasajul Scripturii din 1 Corinteni 7, unde Pavel învață despre asta, folosește
expresiile: „nu eu, ci Domnul” într-un caz (1 Corinteni 7:10) și „eu, nu Domnul” într-un altul (1
Corinteni 7:12). Așadar, mă întreb dacă nu cumva Angela s-a gândit: „Oare Pavel aici doar își dă cu
părerea și acestea nu sunt cuvintele lui Dumnezeu?” Așadar, permiteți-mi să lecturez din Scriptură și
să abordez această problemă pentru câteva minute.
În 1 Corinteni 7:10-11 ne spune: „Celor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu
trebuie să se despartă de soţul ei; dacă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu
soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui.” Și apoi se adresează celorlalți – din 1 Corinteni
7:12–13: „Celorlați vă spun eu, nu Domnul, – și la această porțiune mă întreb dacă se referea ea – „că,
dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, iar dacă o
femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei.” Da, cred că la
aceasta făcea referire ea și se întreba: Sunt acele cuvinte ale lui Dumnezeu sau doar cuvintele lui
Pavel? În acest sens voi oferi patru motive pentru care cred că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu și
cuvintele lui Pavel.

Patru argumente

1. Pavel era recunoscut ca unul dintre apostolii Domnului Înviat ce avea autoritate ca să vorbească în
Numele Lui. Așa că în Galateni 2:7–8 el spune „mie mi s-a încredinţat Evanghelia pentru cei
necircumcişi, aşa cum lui Petru i s-a încredinţat Evanghelia pentru cei circumcişi – fiindcă Cel Ce a
lucrat în Petru, făcându-l apostol pentru cei circumcişi, a lucrat, de asemenea, şi în mine, trimiţându-
mă la neamuri”. Pavel avea garanția că lui i s-a încredințat această slujire, iar frații i-au dat credit ca
fiind unul dintre apostolii autorizați să vorbească în apărarea Domnului Hristos cel înviat.

2. La sfârșitul acestui fragment din 1 Corinteni 7:40, eu cred că Pavel pretinde că are Duhul lui
Dumnezeu în ceea ce învață. El spune: „Cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu”. Și el spune asta pe
parcursul întregului capitol.

3. În 1 Corinteni 14:37–38, când Pavel scrie, pretinde că are autoritatea Domnului Isus de a spune:
„Dacă cineva crede că este profet sau este înzestrat duhovniceşte, trebuie să-şi dea seama că ceea ce
vă scriu este o poruncă a Domnului. Dacă însă cineva nu recunoaşte aceasta, nici el nu va fi
recunoscut.” Așadar, pentru cineva din afară, Pavel are această pretenție enormă, dar care e reală, și
anume că vorbește cu autoritatea lui Hristos atunci când tratează probleme de ordinul cel mai
practic, iar acestei autorități chiar și profeții trebuie să i se supună.

4. Ultimul argument se va referi la cele două expresii „nu eu, ci Domnul” și „Eu, nu Domnul”. Când
spune: „Eu, nu Domnul” cred că se referă la faptul că, în primul caz, el are o învățătură explicită de la
Domnul Isus cel istoric (care a trăit pe pământ), așa cum o avem în Evanghelii, în timp ce în al doilea
caz, când vorbește despre căsătoria cu un necredincios, el nu are nicio învățătură explicită de la
Domnul Isus cel istoric (care a trăit pe pământ), adică din Evanghelii. Și astfel, el spune: Îmi exprim
judecata mea apostolică, cu autoritate, asupra acestui lucru. Nu am nimic de citat din Isus.

În Marcu 10:11–12, Isus spune acest lucru: „Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu
altcineva, comite adulter împotriva ei. Şi dacă o soţie divorţează de bărbatul ei şi se căsătoreşte cu
altcineva, comite adulter. Deci, cuvântul lui Pavel este unul clar. Evident, el a avut acces la această
învățătură, adică cele consemnate în Evanghelia după Marcu.

Sigur că imediat s-ar putea deschide subiectul: „Ei bine, spune-ne dacă asta se aplică și în cazul
căsătoriei cu un necredincios”. Puteți citi toate cele patru Evanghelii și nu Îl veți găsi pe Isus abordând
aceasta. Așa că din această cauză, cred că Pavel spune, „Eu, nu Domnul” în sensul în care Domnul nu
a vorbit în viața sa istorică despre această problemă. Astfel Pavel spune: „Celorlalţi vă spun eu, nu
Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea, iar
dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei.” (1 Corinteni
7:12-13). Atunci când Angela întreabă: „Dumnezeu a spus asta? Aceasta este voia lui Dumnezeu?”
răspunsul meu este: „Da”.

Domnul Isus și soțul necredincios

Iată un alt lucru pe care cred că trebuie să îl tratăm în întrebarea ei. Ea a scris: „El [soțul meu] nu vrea
divorțul, iar eu nu vreau să trăiesc în păcat”. Aș fi vrut să știu ce a vrut să spună mai exact. „Nu cred că
divorțul este plăcut lui Dumnezeu, dar nu știu sincer dacă și căsătoria noastră mai este.” Deci, mi-ar fi
plăcut să știu ce a vrut să spună atunci când a afirmat: „Nu vreau să trăiesc în păcat”.

Acum, nu-mi rămâne decât să presupun ceva. Acest lucru este cu adevărat important. Am să
presupun că nu te-ai referit la un caz în care viața ta sau viața copiilor tăi este amenințată și nici la
vreo altă situație în care el te-ar putea bate. În aceste cazuri, ar trebui să cauți siguranța la prietenii
tăi, la biserică, și ar trebui să chemi autoritățile, atât bisericești, cât și civile, pentru a-l reține. Așadar,
voi presupune că nu despre asta vorbește Angela când ne-a spus că ar putea fi atrasă în păcat.

În ceea ce privește formularea aceasta generală, întreb, ar trebui ea să se lase vreodată atrasă în
păcat fiind cumva o soție bună? Și răspunsul meu este că 1 Petru 3:1–6 ni se arată foarte clar că a fi o
soție creștină credincioasă și supusă nu înseamnă că ar trebui să-ți urmezi vreodată soțul în păcat.
Ideea acestui pasaj este că o femeie are un nou Domn, Isus, mai presus de soțul ei, și ea încearcă să-
și câștige soțul să i se alăture în acea supunere față de Isus.

Deci, dacă soțul tău îți cere să faci lucruri care sunt păcătoase, ar trebui să-i spui, cu smerenie, ceva
de genul: „Mi-ar plăcea să te urmez în felul în care conduci această căsătorie. Dar când îmi ceri să fac
ceva care este păcat, îmi ceri să-L jignesc pe Cel care are o autoritate și mai mare în viața mea decât ai
tu. Mă refer la Isus. Și nu o pot face în felul acesta.” Cred că acesta este un mod supus de a nu păși în
păcat.

Ea ne spune: „Mă întreb dacă căsătoria mea îi mai este plăcută Domnului” – și acesta ar putea fi
ultimul lucru pe care îl putem aborda în articol. Aș spune doar că ar trebui să te concentrezi nu pe
ideea, dacă mariajul tău îi mai este plăcută Domnului, ci pe, dacă tu ești. Deci, iată doar câteva
încurajari:

Cinci încurajări:

1. Prima: 1 Petru 3:1–6 abordează exact situația ta. Îți oferă îndrumări și călăuzire în încercarea de a
câștiga un soț care nu se supune Cuvântului. Nu îți răspunde la fiecare întrebare pe care o ai. Știu
asta. Acest pasaj te va lăsa în continuare cu întrebări nerăspunse, dar Domnul ni l-a dat și este un dar
pentru noi în căsătorie.

2. A doua încurajare: Domnul promite să-ți dea tot harul de care ai nevoie pentru ca tu însuți să-i fi
plăcută. „Și Dumnezeu poate să vă dea din abundenţă orice dar, pentru ca, având întotdeauna
lucrurile de care aveţi nevoie, să faceţi cât mai multe fapte bune,” (2 Corinteni 9:8). Indiferent de ce
face, ce gândește sau ce simte soțul tău, Dumnezeu se uită numai la tine dacă umbli sau nu în păcat
– nu la soțul tău.

3. Căsătoria este o pildă a credincioșiei în cadrul legământului, nu a fericirii în cadrul legământ.

Credincioșia ta față de jurămintele voastre este plăcută Domnului, indiferent cât de multă tristețe
este în inima ta sau în inima lui. Credincioșia ne spune adevărul. Această ținere, păstrare, a
legământului, căsătoria voastră, ne spune adevărul despre Hristos și despre biserica Sa, la fel cum
Hristos își ține legământul față de biserică.
4. Lucrurile se pot schimba. Chiar dacă după mai mulți ani, dar da, se pot. „A Lui, a Celui Care poate
să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, să fie slava
[...]” (Efeseni 3:20). Așadar, nu face ca credincioșia ta să depindă de schimbarea soțului tău, ci
continuă să speri și să te rogi pentru asta. Continuă să bateți la ușa cerului.

5. Și ca o ultimă încurajare, ți-aș spune următoarele: chiar dacă până la sfârșit căsnicia ta îți va
dezamăgi toate speranțele și așteptările (și care e acea căsătorie care nu o face?), Dumnezeu îți va
răsplăti credincioșia în veacul ce va veni de o mie de ori. „căci ştiţi că fiecare, fie sclav, fie om liber, va
primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8). Soțul tău și prietenii tăi s-
ar putea să nu aibă idee despre câte sacrificii ai făcut pentru a-ți iubi soțul atât cât de bine ai putut.
Dar Dumnezeu le cunoaște pe fiecare dintre ele și spune că te va răsplăti. Toate încercările noastre
lucrează pentru noi o greutate veșnică de slavă (2 Corinteni 4:17).

https://www.desiringgod.org/interviews/hope-for-hard-marriages