Sunteți pe pagina 1din 2

Casatoria crestina si monahismul de Pr.

Constantin Coman
Intre credinciosii Bisericii putem auzi de multe ori discutii in care se compara
monahismul cu casatoria, in care se poate vadea ca unii dispretuiesc rnonahismul, altii
casatoria. Copiii sufera atunci cand parintii nu imbratiseaza cu toata inima casatoria si
viata de familie. De aceea, as dori sa accentuez un fapt: casatoria este o cale de mantuire.
Asemenea discutii, care compara casatoria cu monahismul, sunt arareori de folos. Fiecare
persoana trebuie sa-si gaseasca propria cale de mantuire, cerand lui Dumnezeu sa-i arate
drumul cel mai bun pentru el, drum pe care, mergand, sa poata "lucra pentru mantuirea
lui" (Filipeni 2, 12) in conditiile in care se gaseste si care ii sunt date de Dumnezeu. Ne
compromitem mantuirea nu prin alegerea unei cai de vietuire sau a alteia, ci cazand din
voia lui Dumnezeu privitoare la noi personal. Nimeni nu este admis in monahism daca
dispretuieste casatoria (cf. canoanele 9 si 10 ale Sinodului de la Gangra), iar casatorindu-
se, nu trebuie sa dispretuiasca monahismul.
Cuvintele lui Hristos despre monahism arata ca El il priveste ca un mod de viata care nu
este accesibil tuturor (Matei 19, 11). (De ce anume este asa e o taina pentru noi -taina
libertatii lui Dumnezeu si a libertatii noastre.) Avem in schimb cuvantul Sau plin de
dumnezeiasca autoritate si de binecuvantare in sprijinul vietii de casatorie: "De la
inceputul fapturii "barbat si femeie i-a facut" Dumnezeu. De aceea omul va lasa pe tatal
si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi
ci un singur trup" (Marcu 10, 6-9). Hristos a facut prima minune prefacand apa in vin la
nunta din Cana Galileei (Ioan 2, 1-11). Din slujba Cununiei intelegem ca acest semn
trebuie privit ca binecuvantarea lui Dumnezeu asupra casatoriei. Dumnezeu Insusi a dat
umanitatii casatoria ca Sfanta Taina si ca mod de viata. Aceasta inseamna ea este o cale
de mantuire, o cale ce duce la viata vesnica. Hristos n-a recomandat monahismul ca
regula generala - porunca Lui este sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, din tot
sufletul si cugetul, si din toate puterile noastre, si sa ne iubim unii pe altii ca pe noi
insine. Intrebarea care se pune crestinilor casatoriti care au copii nu este cum sa reduca la
minimum obligatiile familiale, astfel incat sa fie "liberi" sa duca o viata "mai
duhovniceasca", ci mai degraba: "Cum sa cultiv in viata mea de familie iubirea de
Dumnezeu si de aproapele?"
Un duhovnic a fost intrebat de un om casatorit: "Cum pot eu, traind in lume, sa fac voia
lui Dumnezeu?" Batranul i-a raspuns: "In tot ceea ce faci, lucreaza impreuna cu
Dumnezeu". A fi "impreuna lucrator cu Dumnezeu" (1 Corinteni 3, 9) in casatorie si in
educarea crestina a copiilor este o indatorire mareata si sfanta. Viata crestina este o viata
traita dupa chipul lui Dumnezeu Cel in Treime - o viata impreuna cu altii. Foarte rar se
intampla sa ne aflam in completa singuratate sau sa fim chemati de Dumnezeu sa ne
petrecem viata in pustie; in acest caz, suntem nevoiti sa traim in izolare. Pentru cei mai
multi dintre noi, viata crestina inseamna viata intr-o comunitate de un fel sau altul. Chiar
si pustnicii traiesc de obicei mai intai o vreme, uneori decenii intregi, intr-o comunitate
monahala, inainte de-a se retrage in pustnicie. Dupa cum spune Sfantul Siluan: "Fratele
meu este viata mea". Un om casatorit - si din punct de vedere teologic acesta este
singurul mod corect de vietuire - poate spune: "Sotia (sau sotul) si copiii mei sunt viata
mea. Sunt continutul vietii mele; si numai traind alaturi de ei va trebui sa invat o iubire
asemenea lui Hristos". Criteriul sanatatii mele spirituale este urmatorul: in ce relatii ma
aflu cu cei alaturi de care traiesc? Nu exista criteriu mai inalt. Calitatea vietii de familie
este masura prin care se poate aprecia progresul duhovnicesc al celor ce traiesc in lume.
Tot ce inveti despre casatorie, toata osteneala pentru bunul mers al casatoriei este spre
mantuirea copiilor tai, si acesta nu e un lucru neinsemnat, ci are literalmente o valoare
vesnica.
Nu putem avea calauza mai buna in familie decat Sfanta Scriptura. Va recomand cu
caldura sa recititi cat mai des cuvintele Sfintilor Apostoli privitoare, de exemplu, la viata
de familie, si sa le primiti cu toata seriozitatea ca insusi cuvantullui Dumnezeu, vesnic
actual in orice vreme. Cand citim Sfanta Scriptura, sa ne rugam lui Dumnezeu si
autorului cartii respective sa ne ajute sa intelegem si sa implinim in propria noastra viata
cuvantul pe care l-am citit. Crestinii casatoriti se pot inspira mai ales din Prima Epistola a
Sfantului Apostol Petru si din Epistolele Sfantului Apostol Pavel catre Corinteni si catre
Efeseni.
"Cinstita sa fie nunta intru toate si patul neintinat" (Evrei 13, 4). Multi oameni privesc azi
cu mult prea multa usurinta relatiile sexuale. Pe de o parte, moravurile si standardele etice
contemporane incurajeaza tot soiul de perversiuni, placeri si pofte nemasurate. Pe de alta
parte, sunt oameni care incearca sa promoveze o atitudine crestina in casatorie mergand
pana in aspectele cele mai intime, si, cu toate acestea, sunt gata sa dispretuiasca starea de
feciorie. Mai sunt apoi si crestinii casatoriti care refuza partenerilor lor o relatie conjugala
deplina in numele unei iluzorii chemari la o viata in curatie, in timp ce Sfantul Apostol
Pavel ii indeamna pe cei casatoriti sa se infraneze numai de comun acord si cu scopul de
a se inchina cu mai multa concentrare rugaciunii pentru o anumita perioada (1 Corinteni 7
, 5). Uneori aceasta stare de lucruri care poate crea o multime de probleme apare atunci
cand unul din soti se intoarce la credinta sau traieste mai intens viata in Hristos abia dupa
casatorie. Sfantul Apostol Pavel ne invata ca o casatorie trebuie sa continue daca
partenerul necredincios e dispus sa-si accepte partenerul crestin. Intr-un asemenea caz,
partenerului crestin ii revine o mare raspundere in fata lui Dumnezeu in ce priveste
comportamentul fata de partenerul sau de casatorie si fata de familie. O convertire
autentica sau un progres duhovnicesc il face pe crestinul casatorit sa-si traiasca viata de
familie intr-o mare dragoste fata de cei din jur, cu dorinta de a face viata partenerului de
casatorie cat mai placuta. (Nu putem lua drept exemple cazuri exceptionale, cum e cel al
Sfantului Alexie, "omul lui Dumnezeu".) Din nefericire, adeseori se intampla ca un
crestin sa inceapa sa predice familiei sale sau sa-si piarda interesul pentru tot ce e
"lumesc". Sfantul Apostol Petru spune ca sotia credincioasa poate, prin comportamentul
ei si "fara propovaduire" (1 Petru 3, 1), sa-si aduca sotul necredincios la credinta in
Domnul. Atunci cand primim de la Dumnezeu un semn, o descoperire, sa ne amintim de
Maica Domnului care "pastra cu credinta toate aceste cuvinte in inima sa" (Luca 2, 51).
Dar asa cum dupa BunaVestire Maica Domnului a alergat intr-un suflet la vara ei
Elisabeta sa caute incredintare despre aceasta minunata intamplare, tot asa si noi sa
alergam sa cautam cuvant de incredintare de la duhovnicul nostru.