Căsătoriile mixte

Definiții
„ Taina Căsătoriei este o manifestare și o împlinire a adevărului
Bisericii, nu e un mijloc de a <<satisface nevoile religioase ale poporului>>
nici de a servi finalitățile convenționale ale utilitarismului social”1.

Taina Sfintei Cununii „ este Taina prin care, un bărbat și o femeie care consimt în
mod liber să trăiască împreună în scopul desăvârșirii personale și a creșterii copiiilor,
primesc, prin rugăciunea preotului harul divin care sfințește legătura lor”2.
Harul cel nevăzut al lui Dumnezeu este împărtășit în Căsătorie, iar acest fapt o face să
fie Taină. Faptul că cei doi soți se unesc prin puterea lui Dumnezeu, în așa fel încât nu mai
sunt doi, ci unul singur, o desăvârșește ca Taină, Sfânta Scriptură numind-o chiar Taină în
Epistola către Efeseni 5, 32, unirea celor doi soți asemănându-se cu unirea dintre Hristos și
Biserică.
Potrivit Dicționarului explicativ român, căsătoria este: „  Uniune legală, liber
consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soți,
viață conjugală; căsnicie”3.
Căsătoria creștină reprezintă în esența ei, întâlnirea a două persoane ce se iubesc, o
iubire omenească ce poate fi transformată, prin harul Duhului Sfânt, într-o legătură veșnică ce
nu poate fi sfărâmată nici măcar de către moarte. Harul Sfintei Cununii este necesar pentru a
transforma dragostea firească dintre soți într-o dragoste spirituală, superioară.
„Libertatea de alegere și decizie este prima condiție a unei adevărate căsătorii
creștine, condiție pe care tradiția canonică ortodoxă încearcă să o mențină” 4. Căsătoria nu
înseamnă doar sexualitate, ci este o realitate supra-sexuală și supra-fizică.
În perioada modernă apar tot mai multe cazuri de relații și cereri de căsătorii ce atacă
canonicitatea Tainei menținută atâta timp de către Biserica Ortodoxă. Atfel, în această
perioadă avem căsătorii între persoane de același sex, căsătorii între rude sau există și
căsătorii permise de Biserica Ortodoxă cu anumite condiții. Un astfel de caz este cazul
1
Vasile Gavrilă, Cununia – Viață întru Împărăție, București, Editura Fundației „Tradiția Românească”, 2004,
p.335
2
Gheorghe Remete, Dogmatică Ortodoxă, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2012, p.330
3
Academia Română, Dicționar explicativ al Limbii Române, ediția a III-a, București, Editura Univers
Enciclopedic Gold, 2009, p. 267
4
John Meyendorff, Căsătoria. Perspectivă ortodoxă, traducere Cezar Login, Cluj-Napoca, Editura Patmos,
2007, p. 56
căsătoriilor mixte. Părintele Nicolae Necula afirmă că „Acele căsătorii care se încheie între
persoane de confesiuni și religii diferite se numesc căsătorii mixte. Ele au loc așadar, între
creștini și necreștini: mahomedani, evrei, budiști, hinduști, brahmani și alții, sau între
ortodocși și catolici, sau protestanți ori neoprotestanți. Prin urmare, este vorba de două
categorii de căsătorii mixte: cele cu necreștini și cele cu creștini de confesiuni diferite:
catolici, protestanți, neoprotestanți”5.

Căsătoriile mixte
„Nu vă înjugați la jug străin cu cei necredincioși, căci ce însoțire are
dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtășire are lumina cu întunericul? Și ce învoire
este între Hristos și Veliar sau ce parte are un credincios și un necredincios?”
(II Cor. 6, 14)
Problema căsătoriilor mixte nu este o noutate pentru Biserică. Căsătoria mixtă a existat
încă de la începuturile vieții creștine și este și în zilele noastre actuală, familia care se
întemeiază pe dragoste fiind unul dintre aspectele cele mai importante ale vieții.
În citatul de mai sus, luat din Epistola a II –a către Corinteni, Sfântul Apostol Pavel
răspunde corintenilor la întrebările adresate despre căsătoriile dintre creștini și păgâni pe care
le interzice, dar el admite cazul căsătoriilor mixte în care se creează prin convertirea unuia
dintre soți necreștini la religia creștină.
În situația în care unul este credincios și unul necredincios, el recomandă „ ca partea
convertită ( credincioasă) să locuiască cu cea neconvertită, în speranța că și acesta se va
converti sau se va sfinți prin împreună-viețuirea lor”6.
Sfântul Ioan Gură de Aur sfătuia oamenii când își alegeau soția: „ Deci, când ai de
gând să îți iei femeie, să citești nu numai legile lumești, ci și pe cele bisericești, căci după
acestea și nu după acelea vei fi judecat de Dumnezeu în ziua aceea (ziua judecății viitoare).
Disprețuind pe cele lumești, de obicei, ai de pierdut o sumă de bani, dar dacă le încalci pe
cele bisericești, aduci sufletului chinuri veșnice și focul nestins al gheenei”7.
Unitatea de credință a mirilor a fost impusă de Biserica Ortodoxă încă de la Sinoadele
de la Laodiceea, de la Cartagina precum și Sinoadele IV și VI Ecumenice intrezic căsătoriile
între un ortodox și un partener de altă credință.

5
Nicolae Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. II, Galați, Editura Episcopiei Dunării de Jos, 2001,
p. 319
6
Nicolae Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. III, București, Editura EIBMBOR, 2004, p. 225
7
Sfântul Ioan Gură de Aur, A III-a Omiliie despre căsătorie în „Cateheze marietale – Omilii la căsătorie”,
traducere Marcel Hancheș, Sibiu, Editura Oastea Domnului, 2004, p.65
 Regulamentul de procedură al instanțelor diciplinare și de judecată ale Biericii
Ortodoxe Române în articolul 47 spune referitor la căsătoriile mixte că: „ Primitorii Tainei
Cununiei trebuie să fie creștini ortodocși. Nu este îngăduită căsătoria dintre un ortodox cu un
romano-catolic sau protestant și cu atât mai mult cu un evreu sau cu un musulman. Soțul
neortodox trebuie ca, înainte de căsătorie să treacă la ortodoxie. Așa zisele căstorii mixte să
săvârșesc numai cu dezlegarea sau dispensa chiriarhului”8.
O cauză a acestor căsătorii îl reprezintă lipsa de catehizare pe care preotul în parohia sa
și în viața soților, iar acestă catehizare va trebui să o facă într-un mod mult mai intens după
căsătorie, pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, pentru a convinge soțul catolic să vină
la Ortodoxie și pentru a-i îndruma spre mântuire.
Legat de alegerea soțului/soției, Părintele Constantin Mihoc sfătuiește: „Creștinii
trebuie să se sfătuiască cu fericitul Pavel și să citească legile pentru căsătorie așezate de
acela, pentru a ști ce pericole îi pândesc și cum trebuie să procedeze în cazul în care femeia
este desfrânată, dedată la vin, insultătoare, fără judecată sau cu vreun alt defect”9.
Referitor la căsătoriile mixte, în catehismul catolic se specifică următoarele:
„Biserica noastră (n.n catolică) urăşte căsătoriile mixte:
a) pentru că partea catolică se pune în primejdie de a-şi pierde credinţa catolică, care
singură e cea adevărată şi mântuitoare, sau de a cădea în indiferentism religios din pricina
credinţei sau a indiferenţei celeilalte părţi;
b) pentru că partea catolică este datoare să-şi crească copii numai în legea catolică, şi
aceasta e foarte greu, ba de multe ori este cu neputinţă din partea celeilalte părţi; chiar dacă
parte necatolică ar învoi creşterea catolică în legea catolică, totuşi viaţa ei nu este o pildă
bună pentru copii;
c) pentru că partea necatolică, după legea ei se poate despărţi prin divorţ şi recăsători, iar
partea catolică, neputându-se recăsători, va trebuie să sufere toate urmările rele ale unei
dragoste nebunatice;
d) pentru că unirea şi fericirea căsătoriţilor atârnă mai ales din unirea în credinţă. Ce
dureros este pentru partea catolică să meargă la acea biserică şi să primească acele sfinte
Taine, ce le dispreţuieşte partea necatolică”10.

8
Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, art. 47, în
„Legiuirile BOR”, București, Editura EIBMBOR, 2003, p.66
9
Constantin Mihoc, Taina Căsătoriei și familia creștină în învățăturile marilor Părinți ai Bisericii din secolul
IV, Sibiu, Editura Teofania, 2002, p.77
10
http://www.credinta-catolica.ro/catehismul-explicat-sacramentele/casatoria/, accesat: 15.05. 2017, ora:
21:40
Căsătoria și Euharistia

„Și în ziua de astăzi Botezul și Mirungerea se finalizează cu împărtășirea neofiților,

iar hirotoniile se săvârșesc în cadrul Sfintei Liturghii. În privința Sfintei Taine a Cununiei,
însă, în formularul actual al slujbei relația dintre Cununie și Împărășirea Euharistică este,
într-o oarecare măsură umbrită, dar acest fapt, cu siguranță, nu afectează caracterul sacru
de Taină a Cununiei”11.
Întrebarea care se ridică în cazul căsătoriilor mixte și a Euharistiei este: cum cei doi
soți locuiesc și viețuiesc împreună, dar nu se duc împreună la Potir, la primirea Euharistiei?
Separarea Tainei Cununiei este cu mult mai separată de Euharistie în cazul unei
căsătorii mixte, iar personal consider că cei doi soți omit sau nu cunosc scopul real al
căsătoriei.
„Paradoxal, Biserica Romano-Catolică a păstrat vechea tradiție creștină în ceea ce
privește disciplina sa liturgică; o căsătorie între doi romano-catolici încă are loc în directă
conexiune cu o Mesă. Totuși, aceasta este omisă în cazul căsătoriilor mixte”12.
Cununia nu înseamnă doar naștere de copii, în acest caz oamenii sterili și căsătoriți ar
săvârși un păcat, ci scopul în sine al căsătoriei îl reprezintă faptul că soțul și soția trebuie să
se ajute unul pe altul să intre în împărăția cerurilor. Acest lucru este mult mai dificil
aparținând la Biserici diferite și având o cunoaștere dogmatică diferită.
Primirea Euharistiei de către cei doi soți implică faptul că Buserica știe că aceștia
intenționează să trăiască în acord cu Evanghelia, aceștia sunt căsătoriți cu adevărat
creștinește, iar în cazul căsătoriilor mixte, consider că implicațiile pastorale ale preotului
trebuie să fie mult mai mari și să îi catehizeze, astfel încât amândoi să fie mădulare vii ale
Bisericii.

11
Stelian Gomboș, Despre raportul și unitatea dintre dumnezeiască Euharistie și Sfânta Taină a Căsătoriei sau
a nunții, în „ Simpozionul internațional. Sfintele Taine și familia creștină”, Sibiu-Iași, Editura Vailiana, 2012,
p.450
12
John Meyendorff, op.cit., 25
Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, 2008
2. Academia Română, Dicționar explicativ al Limbii Române, ediția a III-a, București,
Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009
3. Gavrilă Vasile, Cununia – Viață întru Împărăție, București, Editura Fundației
„Tradiția Românească”, 2004
4. Gomboș Stelian, Despre raportul și unitatea dintre dumnezeiască Euharistie și Sfânta
Taină a Căsătoriei sau a nunții, în „ Simpozionul internațional. Sfintele Taine și
familia creștină”, Sibiu-Iași, Editura Vailiana, 2012
5. Meyendorff John, Căsătoria. Perspectivă ortodoxă, traducere Cezar Login, Cluj-
Napoca, Editura Patmos, 2007
6. Mihoc Constantin, Taina Căsătoriei și familia creștină în învățăturile marilor Părinți
ai Bisericii din secolul IV, Sibiu, Editura Teofania, 2002
7. Necula Nicolae, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. II, Galați, Editura
Episcopiei Dunării de Jos, 2001
8. Necula Nicolae, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. III, București, Editura
EIBMBOR, 2004
9. Regulamentul de procedură al instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii
Ortodoxe Române, art. 47, în „Legiuirile BOR”, București, Editura EIBMBOR, 2003
10. Remete Gheorghe, Dogmatică Ortodoxă, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2012
11. Sfântul Ioan Gură de Aur, A III-a Omiliie despre căsătorie în „Cateheze marietale –
Omilii la căsătorie”, traducere Marcel Hancheș, Sibiu, Editura Oastea Domnului,
2004
12. http://www.credinta-catolica.ro/catehismul-explicat-sacramentele/casatoria/,
accesat: 15.05. 2017, ora: 21:40
13. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2012/03/biserica-ortodox%C4%83-%C3%AEn-
fa%C8%9Ba-problematicii-c%C4%83s%C4%83toriilor-mixt.html,
accesat: 14.05.2017, ora: 16:40