John Harvey Kellogg respinge acuzațiile de panteism

de doctorul John Harvey Kellogg

Notă: Încă de când Doctorul Kellogg a scris cartea sa, "The

Living Temple," profetul adventist al zilei a șaptea, Ellen G.
White, l-a numit panteist, iar adventismul a urmat exemplul ei în
a-l defăima. În această scrisoare, Kellogg neagă că ar crede în
panteism. [Numerele originale de pagină sunt între paranteze.]

21 februarie 1904 Eld. G. I. Butler, Nashville, Tennessee

Stimate frate:

Am primit scrisoarea ta bună scrisă în mijlocul Kansasului, și

simt că nu ar trebui să îți scriu scrisori când ești atât de departe
și nu ai un secretar care să te ajute, dar vreau, dacă este posibil,
să-ți alin mintea. În primul rând, lasă-mă să-ți spun că Elder
Brunson nu a încercat să mă convertească la erorile sau ereziile
lui. Nu a spus aproape nimic, de fapt, decât în răspuns la una
sau două întrebări pe care i le-am pus. L-am întrebat despre
vederile sale referitoare la predestinare, etc., și nu am putut
descoperi că ar crede în astfel de doctrine ridicole pe care mi

1
le-ai spus că le au Botezătorii în Sud. Este dificil să înțeleg cum
ar putea oricine să creadă asemenea nonsens. Sper sincer că nu
îți închipui că susțin vreo doctrină care tinde în acea direcție.
Adevărul și eroarea se află adesea foarte aproape unul de altul,
dar există suficientă diferență între ele pentru ca unul să fie
adevărat și celălalt fals. Dacă înțeleg corect pe Elder Brunson, și
sunt destul de sigur că da, l-am întrebat despre acest lucru
destul de strâns de două sau trei ori, întreaga diferență dintre el
și tine se datorează faptului că aveți definiții diferite pentru
cuvântul "neghină." Când vorbești de neghină, te referi la un
lucru, iar când el vorbește despre neghină, se referă la altceva.
Tu consideri că un om care acționează rău este o neghină; el ar
spune că acel om poate fi o neghină și poate fi grâu. Doar
Domnul știe. Domnul știe dacă se va pocăi vreodată astfel încât
să fie în cele din urmă [2] salvat. Dacă se va pocăi, va fi în cele
din urmă salvat în Împărăția lui Dumnezeu. Atunci el este grâu,
indiferent de cât de rău ar putea acționa astăzi. Această idee mi
se pare mai rezonabilă atunci când îți amintești de faptul că
plantele de specii diferite nu sunt interschimbabile. Grâul nu
poate deveni neghină și nici neghina nu poate deveni grâu în
lumea vegetală; de ce ar trebui să o facă în lumea spirituală?
Întreaga această chestiune mi se pare de puțină importanță
2
practică, atât de puțină încât cu greu merită discutată. Omul pe
care l-ai menționat, care a venit la întâlnire și a avut ideea că nu
trebuie să țină Sabatul pentru că este justificat, nu a ajuns la
sfârșitul experienței lui. Dacă acel om este cu adevărat grâu și a
fost cu adevărat justificat, va descoperi într-o zi că nu își poate
păstra liniștea interioară fără a se supune convingerii că ziua a
șaptea este Sabatul și trebuie să o țină. Domnul îl va urmări
până când va ajunge la un acord. Nu cred că toți oamenii vor
putea vreodată să privească exact la fel unele dintre aceste
întrebări. În mintea mea, lucrurile se aranjează mai bine dacă
credem că există neghină și grâu. Neghina are la fel de multe
șanse ca și grâul, dar refuză să accepte oferta mântuirii. Această
realitate îi face să fie neghină. Orice om care face acest lucru
este o neghină. Dumnezeu știe în avans în ce poziție va lua
fiecare om; prin urmare, știe cine sunt neghina și cine este
grâul. Acum, în mintea ta, lucrurile se aranjează mai bine dacă
privești la oamenii buni ca fiind grâu și pe cei răi ca fiind
neghină; adică, oamenii sunt clasificați ca fiind grâu și neghină
în funcție de comportamentul lor, pur și simplu o chestiune de
definiție, vezi tu. Definiția ta se bazează pe rezultatul final al
vieții omului, ce devine la tribunalul lui Dumnezeu, indiferent de
cum arăta în lumea aceasta. Dintr-un punct de vedere practic,
3
această chestiune de grâu și neghină nu merită discutată. Sunt
puține cazurile în care oamenii știu cine sunt grâu și cine este
neghină, și trebuie să lucrăm pentru toată lumea în mod
indiscriminat, lăsând întreaga chestie Domnului să se rezolve în
felul Său. Elder Brunson a predicat predici foarte spirituale de
când a fost aici, și a fost cu adevărat de ajutor pentru mulți.
Munca lui este cu adevărat foarte apreciată. Știu că el crede în
venirea iminentă a Domnului, pentru că îmi spune asta, și
vorbește despre asta; și știu că crede că ziua a șaptea este
Sabatul, pentru că o păstrează, și mi-a spus că acest lucru este
un obstacol insurmontabil în lucrul său cu Botezătorii. În multe
privințe, el pare a fi exact tipul de om care să ajute oamenii
bolnavi. Aș vrea să îți pot înlătura ideea că avem mulți
aristocrați la Sanatoriu care vor să audă cuvinte mieroase. Am
ridicat standardele noastre atât de mult la Sanatoriu încât,
practic, nu vine nimeni decât oameni foarte bolnavi. Aristocrați
bogați, turiști și căutători de plăceri ne evită. Nu ne face, te rog,
mai răi decât suntem. Nu ne închinăm lumii sau modei. Nu m-ai
prins niciodată mersând pe acel drum. Când mi-am petrecut
toată viața opunându-mă nebuniilor și viciilor populare,
risipindu-mi chiar reputația atacând o chestie atât de populară
precum sarea și punând în pericol bunăvoința celor mai buni
4
prieteni ai mei - care se întâmplă să fie mari iubitori de sare;
când am luptat împotriva oricărui lucru pe care l-am considerat
rău [4] și m-am făcut la fel de nepopular pe cât am putut, de ce
ar trebui acum, când părul meu începe să se albească și când
unele dintre reformele pentru care am muncit încep să triumfe,
de ce aș întoarce roata în direcția opusă? Ar fi la fel de rațional
să mă aștept să te duci să predici teoria celei șaptea părți din
timp pentru a aduna biserici mari, astfel încât să ai un împrumut
mare cu care să îți desfășori lucrarea. Să punem capăt acestor
presupuneri absurde. Să ajungem la treabă și să lucrăm pentru
adevărul pe care Domnul ni l-a dat și să încetăm această ceartă
răutăcioasă. Încă nu sunt "flabbergastat", dar recunosc că cinci
ani în plus din acest fel de lucruri la care am fost supus în ultimii
cinci ani mă pot "flabbergasta", "da peste cap", "trimite în sus,"
"katzenjammerm" (vezi Mistere Moderne, pagina 95. Pacific
Press Publishing Co, preț cincisprezece cenți.) De ce nu putem
acționa ca bărbați și să ne cheltuim energia salvându-ne
semenii în loc să ne sfâșiem unii pe alții. Vorbești despre a face
o mărturisire publică sau ceva de genul. Te rog să nu-ți închipui
nici pentru o clipă că voi face așa ceva. Sunt dispus să renunț la
toate doctrinele oribile pe care le atribui mie și altora. Sunt
dispus să mărturisesc că nu sunt panteist și nici spiritualist, și că
5
nu cred în nicio doctrină predată de acești oameni sau de
scrierile panteiste sau spiritualiste. Nu am citit niciodată o carte
panteistă în viața mea. Nu am citit o carte despre "New
Thought" sau ceva de genul. Oricine va citi cu atenție "Templul
Viu" de la prima pagină până la ultima și va da o considerație
echitabilă, ar trebui să vadă foarte clar că nu am nicio
asemănare cu aceste teorii panteiste și spiritualiste. Acum să
venim la treabă pentru câteva minute și să vorbim direct. Știu că
este riscant pentru un om să spună ceea ce are în inimă în zilele
noastre. Dacă un om este calomniat, reprezentat greșit, singurul
lucru potrivit pe care îl poate face este să stea liniștit și să lase
lucrurile să meargă mai departe. Tu ai vorbit deschis și ca un
om cinstit cu mine și mi-ai acordat încrederea, și voi trata la fel
și eu. Ce este un panteist? În primul rând, este un om care crede
că totul este Dumnezeu. Pentru el, fiecare copac este un
dumnezeu; fiecare porc este un Dumnezeu; și într-un sens real,
astfel încât acestea să fie obiecte potrivite de închinare. În al
doilea rând, panteistul crede că omul real nu este lucrul pe care
îl vedem, ci o suflet sau un spirit, care trăiește în corp și care la
moarte se mută în alt corp, poate fi al unei fiare sau poate fi al
altui om, și în cele din urmă ajunge la fericirea perfectă prin a fi
absorbit în mintea mare sau într-o altă ceva care nu are deloc
6
corp. Acum, te rog să-ți pui degetul pe o linie sau pe un cuvânt
din cartea mea, "The Living Temple," care susține astfel de idei
sau care oferă măcar un sprijin pentru astfel de idei. Voi fi
extrem de recunoscător dacă îmi vei arăta măcar un singur
exemplu. Aceasta mi s-a reproșat, și am așteptat cu răbdare
acum câteva luni ca cineva să vină în față și să arate în ce am
învățat aceste lucruri, în ce cuvinte sau propoziții. Pentru pace și
pentru a nu face rău celor pe care îi respect și în care cred, am
rămas liniștit în timp ce idei greșite despre mine și munca mea
au fost larg răspândite, și nu intenționez să iau acum o altă cale
în această privință. Scriu aceasta doar pentru tine, astfel încât să
cunoști intențiile mele sincere. Urăsc panteismul la fel de mult
ca și tine. Am încercat în cartea mea să învăț faptul că omul este
dependent de Dumnezeu pentru tot și că, fără puterea divină
care lucrează în el, Spiritul lui Dumnezeu care acționează asupra
elementelor care alcătuiesc corpul său, ar fi praf. Dumnezeu,
izvorul întregii vieți, este viața omului; adică, Spiritul lui
Dumnezeu este viața omului. Veți găsi o declarație clară a
acestui lucru în prefața "Templului Viu" de pe pagina a treia. Am
afirmat, de asemenea, clar în prefața "Templului Viu" că
întreaga mea discuție se referă doar la operațiunea Spiritului lui
Dumnezeu în corp în sens fiziologic. Acum, cei care spun că
7
greșesc în acest sens trebuie să vină în față și să prezinte vreo
teorie prin care să poată explica manifestările minunate ale
puterii creative și a inteligenței în corp, depășind cu mult
inteligența umană și complet în afara voinței umane. Am
așteptat ca cineva să facă asta. Spun, cu respect, că viața umană
depinde momentan de grija lui Dumnezeu; că omul nu este
autoexistent; ci că fiecare om a fost creat de Dumnezeu și
menținut de Dumnezeu, și când este bolnav, este vindecat de
Dumnezeu. Eu cred că Spiritul lui Dumnezeu este o
personalitate, tu nu. Dar asta este pur și simplu o chestiune de
definiție. Eu cred că Spiritul lui Dumnezeu este o personalitate;
tu spui: Nu, nu este o personalitate. Acum, singurul motiv
pentru care diferim este pentru că avem idei diferite despre ce
este o personalitate. Ideea ta despre personalitate este probabil
cea de asemănare cu o persoană sau cu un ființă umană.
Aceasta nu este concepția științifică a personalității și nu este
sensul în care folosesc cuvântul. Testul științific pentru
personalitate este exercitarea voinței, a voinței, a scopului, fără
nicio referire la formă sau ființă materială. Când o broască cu
capul tăiat este făcută să săre și să sară în jur prin ciupirea pielii,
fiziologul spune: Iată dovada personalității care locuiește în
măduva spinării a broaștei. În același fel, spun că, când văd o
8
manifestare a inteligenței în copac, în floare, în corpul uman,
aceasta nu este rezultatul funcționării creierului uman; aici este
o dovadă a lucrării unei Personalități care este independentă de
om și care este deasupra omului, care este mai înțeleaptă și mai
mare; care are puterea de a crea, puterea de a menține, puterea
de a restaura. Nu sunt singur în această modalitate de gândire;
orice om de știință care este creștin este obligat să gândească
în același fel. Nu poți studia anatomia și fiziologia corpului
uman fără a fi condus să accepți faptele care îți sunt aduse
continuu la cunoștință ca dovezi ale puterii unui Dumnezeu
prezent întotdeauna. Sora White a adoptat clar aceeași poziție
referitoare la această chestiune pe care am adoptat-o eu. O veți
găsi în lucrarea ei mică despre Educație în capitolele
"Dumnezeu în Natura" și "Știință și Biblie." O veți găsi în
întregul "Desire of Ages" și "Patriarhi și Proroci." Cartea
doamnei Henry prezintă aceleași opinii pe care le prezint în
"Templul Viu," doar mult mai ferm. A spune că aceste lucruri nu
sunt adevărate; a le numi panteiste și spiritualiste și a le arunca
alte titluri în față - acest lucru nu este argument. Mi-ar plăcea să
văd oameni care vin și răspund la aceste întrebări cu dovezi și
fapte. De când am fost în lumea aceasta, am fost obișnuit să
văd oameni care vin și resping adevărul fără a oferi dovezi sau
9
argumente. Aceasta este metoda cea mai simplă și cea mai
ieftină. Adevărul nu necesită nicio apărare, spunea un om
înțelept; falsul trebuie apărat în mod constant, altfel va fi
dezvăluit. Aceasta este adevărata situație. Nu este nevoie să mă
apăr și să îmi îndrept armele împotriva acuzațiilor tale. Dacă
lucrarea mea este panteistă, ea va cădea sub propria ei
greutate. Dacă nu este panteistă, va rezista. De ce să mă chinui
să întorc fiecare piatră? Tot ceea ce vă solicit este să vă păstrați
mintea și inima deschise la adevăr, să priviți corect și să căutați
să înțelegeți exact ceea ce am învățat în această chestiune.
Aștept cu nerăbdare să aud de la tine. Cu respect sincer, John
Harvey Kellogg

Un spirit de intoleranță s-a instaurat, iar o sete de putere și

hotărârea de a stăpâni sau de a distruge se manifestă: nu sunt
singurul care observă acest lucru, dar sunt hotărât să nu fiu cel
care să lupte împotriva acestui lucru. Am să stau liniștit. Dacă
Dumnezeu vrea ca eu să-mi trăiesc restul vieții și să mor sub
norul care s-a aruncat asupra mea, sunt dispus să fac asta, și nu
mă voi perjura pentru a scăpa de sub el; nici nu voi mărturisi
vreun lucru adevărat pe care știu că nu este adevărat; nici nu voi
nega ceea ce știu că este adevărat. Oricare ar fi celelalte greșeli

10
sau slăbiciuni ale mele, nu sunt laș; voi sta pentru ceea ce știu
că este corect cât timp am putere să stau în picioare. Stau liniștit
și mă rog Domnului să-mi dea blândețea și răbdarea să suport
nedreptatea aruncată asupra mea și să ajute la purificarea inimii
mele, astfel încât să fie posibil să aducă biruință din greșelile
mele și să salveze cauza adevărului de răul și discreditarea pe
care greșelile sau erorile mele le-ar putea aduce. Ai trecut prin
aceeași experiență pe care o trec și eu, și știi mai multe despre
asta decât oricine altcineva. Aveai un avantaj față de mine. Ai
putut să te ridici și să pleci într-un mic paradis tropical [9], și să-
ți conduci propriile afaceri, și să ai pace și liniște în propria ta
casă, și să comunici cu Dumnezeu. Sunt obligat de circumstanțe
dincolo de controlul meu să stau la postul meu și să încerc să
susțin lucrurile pe care alții, care ar trebui să fie la fel de
interesați ca mine, fac tot posibilul să le dărâme. Trebuie să stau
liniștit și să văd mii de persoane pe care le-am numărat prietenii
mei și care au avut încredere în mine, să fie conduse să creadă
că sunt un învățător de doctrine pe care le detest, că am fost un
promotor al schemelor la care nici nu visam. În fiecare zi trebuie
să studiez și să planific, iar în fiecare noapte trebuie să muncesc,
să dezleg încurcăturile făcute de cei care ar trebui să ne ajute.
La ultima Conferință Generală din Oakland, am fost de acord
11
public că, dacă Sanatoriul nu ar trebui să fie în Battle Creek, îl
vom vinde și vom merge în altă parte. Încă nu era dedicat. S-ar
fi putut organiza o companie pentru a prelua această instituție
și să o plutească pentru mai mult decât suficient pentru a-și
plăti datoriile, astfel încât să putem pleca fără nicio datorie care
să ne chinuie și să ne încurce. Dacă am fi plecat imediat după
incendiu, nu am fi avut destul pentru a-și plăti datoriile.
Pierderea, dacă am fi renunțat la afacere, ar fi fost cu siguranță
de cinci sute de mii de dolari, cu o asigurare de o sută cincizeci
de mii, lăsându-ne insolvenți în valoare de trei sute cincizeci de
mii de dolari. Eu și colegii mei am dus o luptă de viață și de
moarte pentru a menține lucrarea în desfășurare și pentru a o
salva. Nu am avut nicio asistență și cooperare. Am făcut tot ce
am putut, dar am fost doar denunțați pentru asta. Alți oameni
care au avut responsabilitatea de a ne sfătui să facem ceea ce
am făcut sunt cei mai activi în a ne condamna pentru că am
urmat sfatul lor. Sora White a spus că Sanatoriul nu ar fi trebuit
reconstruit în Battle Creek. Am spus Foarte bine, să-l vindem.
Avem destul să plătim datoriile noastre. [10] Sora White s-a
ridicat și a declarat public: „s-a propus să se vândă Sanatoriul
Battle Creek. Nu, asta nu trebuie făcut; să nu se stingă lumina
Sanatoriului în Battle Creek; să luăm cu toții și să facem
12
instituția un succes.” Hai să te întreb ce a făcut cineva în afară
de cei care poartă povara aici pentru a ajuta la realizarea acestui
lucru, acestui lucru filantropic. Oamenii pretind că cred că
Domnul le vorbește prin sora White. Mi-ar plăcea să văd unele
dovezi de sinceritate deschisă din partea unora dintre ei. Am
spus în Oakland și la Washington tot ce am de spus prin felul
meu de a cere scuze. Nu voi mărturisi niciodată că am crezut
sau am fost de acord pentru un moment cu astfel de doctrine
cum sunt atribuite lui "Templul Viu". Nu am avut niciodată
intenția să învăț vreo astfel de doctrină când am scris cartea. Se
spune că cartea învață aceste lucruri. Am rugat pe profesorul
Prescott să arate unde sunt învățate aceste doctrine. L-am rugat
pe Elder Haskell să facă același lucru, și el nu a reușit să o facă.
Ambii au promis să o facă, dar amândoi au eșuat în îndeplinirea
promisiunii lor. Le-am spus ambilor că mi-ar plăcea să-i șterg
din cartea mea tot ceea ce ar putea să fie înțeles într-un fel rău;
și am revizuit cu atenție cartea mea cu acest gând în minte, cu
ajutorul mai multor persoane care sunt la fel de interesate ca
mine să avem pace. Aș putea declanșa un război amar dacă aș
vrea, dar nu am avut niciodată în inima mea să fac astfel de
lucruri și am fost cel mai sincer doritor să fac totul posibil în
interesul păcii. Acesta este motivul pentru care am adoptat
13
atitudinea pe care o am acum, dar am mers cât de departe pot.
Aștept cu răbdare să știu ce vrea Domnul să fac. Oricare ar fi
voia Lui, sper că voi fi împăcat cu ea. Nu am apostaziat, și nu voi
apostazia, și nu există niciun spirit de apostazie în aer la
Sanatoriu. Nu veți găsi un număr mai mare de oameni oriunde
pe pământ care iubesc adevărul și care îl caută cu seriozitate.
Destul de multe despre asta. În ceea ce privește Elder Brunson,
am doar să spun asta: mi-a scris spunând că este bolnav și
descurajat. L-am invitat să vină și să ne facă o mică vizită, la fel
cum l-aș invita pe un cerșetor care este rece și flămând să intre
în casa mea să fie hrănit și încălzit. Casa mea este plină de cei
care nu au niciun alt drept asupra mea decât că erau cei mici ai
lui Cristos și aveau nevoie de amabilitate de vecinătate. Poate că
am comis o infracțiune în aceasta. Dacă am făcut-o, sunt dispus
să suport consecințele. Elder Brunson a așteptat cu răbdare
câteva săptămâni la Sanatoriu pentru a vedea ce se va întâmpla
cu el. Pare a fi un om creștin. Nu pot să-i întorc spatele și să-l
rog să-și găsească altundeva un "loc de odihnă". Nu pot să cred
că cineva care îl iubește și îi iubește sufletul poate face asta.
Cred că zelul sectarian poate uneori să răcească laptele
bunătății umane până la punctul de coagulare. Dacă nu se face
nicio altă deschidere pentru Elder Brunson, este destul de
14
probabil că îl vom invita să stea temporar la Sanatoriu, astfel
încât să nu simtă că este obligat să se separe de lucrarea pe
care o iubește și pentru care a făcut sacrificii nobile. Am să fac
tot ce pot să fiu un frate pentru acest om bun și mă voi încrede
în Domnul să aibă grijă de ereziile lui. Lucrul care mă preocupă
cel mai mult nu este dacă este ortodox în doctrina sa, ci dacă
este genul de om care se teme de Dumnezeu și a cărui viață de
zi cu zi este așa cum o aprobă Dumnezeu. Doctrinile nu
salvează oamenii, nu-i așa? Am avut una sau două discuții bune
cu Elder Brunson de când a venit la Sanatoriu. Am fost atât de
ocupat încât nu am putut găsi timp pentru mai mult. Este un
om școlar și teologic până la ultimul grad. Are o mulțime de
filozofii subtile și subtile pe care nu le-am putut înghiți
niciodată în lume, dar este un om bun. Are un spirit dulce;
iubește sufletele, este un om de credință, roagă rugăciuni
sincere; [13] ajută pe bolnavii noștri să aibă încredere în
Dumnezeu. Nu pot să nu simt că un om care, în viața lui
personală și în tot comportamentul său, menține standardele
creștine într-un mod demn trebuie să fie unul care poate fi
binecuvântat în slujirea sa, astfel încât, deși face greșeli, deși
poate fi nesigur în doctrină și prea fin în filozofie, totuși,
Domnul poate să-și întindă mâna peste erorile lui, astfel încât să
15
nu fie văzute, și să permită luminii Evangheliei să strălucească în
inimile bărbaților și femeilor care tânjesc după adevăr și setează
după mântuire. Nu va fi prea multă ocazie pentru Elder Brunson
să aducă în discuție doctrinele sale obiectabile aici. Evanghelia
este ceea ce avem nevoie la Sanatoriu - o Evanghelie vie,
pungentă, salvatoare. Nu pot vedea niciun motiv pentru care
Elder Brunson ar discuta subiectul predestinării sau, într-o
măsură mai mare, chestiunea sanctuarului, în slujbele sale
pentru pacienți. Există teme de o importanță mai imediată care
îi vor ocupa pe deplin timpul. Dacă rămâne cu noi, îl voi ruga să
țină în așteptare și să nu propovăduiască acele doctrine pe care
le simți că sunt subversive ale învățăturilor S.D.A ortodoxe, și el
ți-a scris deja că va face așa. I-am lăsat pe Hiley să citească
scrisoarea ta și i-am spus că este liber să acționeze în orice mod
consideră potrivit; că oricare ar fi datoria lui, trebuie să o facă.
Nu am nicio idee cum am putea merge mai departe fără el, dar
el aparține Domnului și trebuie să asculte chemarea Lui. Ca
întotdeauna, Prietenul și fratele tău, Semnat, J. H. Kellogg

16