1

Conceptul de conducere spirituală

Obiective derivate:

Definirea termenului biserică;

Înţelegerea ideii biblice de conducere spirituală şi dezvoltarea ei în istorie;

Cunoaşterea pieţei definiţiilor conducerii;

Înţelegerea celor patru elemente care compun conceptul de conducere spirituală.

Când vorbim despre conducere, şi în special conducerea din biserică, este important să
stabilim perimetrul în care ne mişcăm. De aceea vom defini biserica, şi vom afla cine o
conduce, cine sunt şi cum se conduce biserica.

Biserica

Termenul εκκλησία, Biserică este foarte cuprinzător şi este folosit cu o varietate de

sensuri. Primul sens este unul generic, folosit pentru o grupare religioasă mare, cum ar fi
Biserica Ortodoxă sau Biserica Romano-Catolică. Termenul este folosit şi pentru un grup care
se adună împreună în acelaşi loc pentru închinare. Este echivalentul pentru „adunare” adică
întrunirea credincioşilor la aceiaşi adresă. Acelaşi termen este folosit adesea şi pentru clădirile
unde au loc activităţi religioase. Mai apare şi la diminutiv, „bisericuţă”, pentru a identifica

1
grupări mai mici, formate pe criterii preferenţiale, în cadrul unui grup mai mare. De obicei
acesta are o conotaţie negativă.

În Scriptură, termenul este εκκλησία, ekklēsia şi înseamnă Biserică. În uzanţa limbii

greceşti laice, termenul comporta ideea ‘adunării de cetăţeni ai unui oraş chemaţi de crainic
pentru scop legislativ’.1 În timp, termenul a fost folosit pentru întâlnirile oamenilor, indiferent
de scopul lor. În Noul Testament, termenul apare pentru prima dată în Matei 16:18, unde
Domnul Isus îi spune lui Petru: “tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi
porţile iadului2 nu o vor birui”.3

Biserica, astfel înţeleasă a început cu un grup de ucenici, bărbaţi şi femei, care au avut
o legătură personală cu Hristos. În urma pogorârii Duhului Sfânt, au primit putere şi zel
special pentru a mărturisi jertfa şi învierea Domnului Isus. În urma propovăduirii Evangheliei,
cei care au crezut în Domnul Isus s-au pocăit de păcatele lor şi au fost botezaţi cu botezul
credinţei. Noii convertiţi deveneau astfel membri ai Bisericii, fiind trecuţi în numărul
ucenicilor (Fapte.2:41).

Teologul Richard Niebuhr denumeşte o astfel de Biserică drept sectă, dar nu în sens
negativ. Biserica este, în concepţia lui Niebuhr “un grup natural social alipit de o familie sau o
naţiune”4 pe când secta este o “asociere voluntară”.5 Membrii unei Biserici sunt consideraţi de
la naştere direct membri, fără o cerere sau afiliere personală, dar membrii unei secte aderă la
ea, ei devin membri. Biserica, fiind un “grup inclusiv este de aproape aliat cu naţiunea, iar
prin constituţia ei este dedicată acomodării eticii ei la etica civilizaţiei”. Secta însă “este
întotdeauna un grup minoritar a cărei atitudine semi-ascetică faţă de lume este aprinsă prin
loialitatea dată de persecuţie, ..., şi preferă izolarea în locul compromisului”.6 Această
definiţie a sectei, oferită de R. Niebuhr, este potrivită cu ceea ce apare în Biblie drept Biserica
locală, formată din credincioşii născuţi din nou care se adunau în acelaşi loc. În majoritatea
cazurilor, numărul credincioşilor fiind mic, exista câte o singură Biserică într-o localitate.
Biserica avea acoperire teritorială şi era organizată aşa încât să poată funcţiona eficient.

1
Robert L. Saucy, The Church in God’s Program (Chicago: Moody Press, 1972), p. 12.
2
Sau ale Hadesului.
3
κἀγὼ δέ σοι λέγω ὅτι σὺ εἶ Πέτρος, καὶ ἐπὶ ταύτῃ τῇ πέτρᾳ οἰκοδοµήσω µου τὴν ἐκκλησίαν, καὶ
πύλαι ᾅδου οὐ κατισχύσουσιν αὐτῆς.
4
Richard H. Niebuhr, The Social Sources of Denominationalism (New York: The World Publishing
Company, 1957), p. 17.
5
Idem, op. cit. p. 17.
6
Idem, op. cit. p. 18-9.

2
 În Sfânta Scriptură se regăseşte ideea de Biserică universală, în special în epistolele
pauline. Hristos este Capul Bisericii (Ef.4:15) şi dispune cu privire la orice se întâmplă în
cadrul ei. Hristos este Piatra din Capul Unghiului (Ef.2:20), care dă dimensiunile şi alinierea
întregii construcţii. El este Temelia pe care e zidită Biserica şi pe care o susţine. Hristos este
Mirele ei (Apoc.19:7, Ef.5.26-27), care lucrează la caracterul ei şi o pregăteşte pentru
veşnicie. Biserica universală cuprinde toate Bisericile locale, din toate timpurile, şi este
formată din toţi credincioşii care îl au pe Hristos drept Mântuitor şi Domn al vieţii lor.
Această Biserică are atât elementul divin – Hristos, Capul, cât şi cel uman – credincioşii. Prin
Capul său, Biserica este invincibilă şi biruitoare; prin trupul său, Biserica este limitată şi poate
fi influenţabilă.

Accentul practic rămâne pe Biserica locală, vizibilă, la care fiecare credincios aderă pe
bază de convingere şi în cadrul căreia fiecare credincios este invitat să crească, să îşi
folosească darurile şi să fie un mădular sănătos contribuind la dezvoltarea Trupului lui
Hristos.

Conducerea bisericii

În ce priveşte conducerea Bisericii, ea este îndeplinită exclusiv de Hristos, dar nu în

mod fizic şi direct, ci cu implicarea oamenilor conduşi de Duhul Sfânt. Atât în conducerea
poporului Israel din Vechiul Testament, cât şi a Bisericii noutestamentare, Dumnezeu a folosit
diferiţi oameni pentru a conduce poporul. Terminologia folosită pentru astfel de conducători
este secundară. Ei au fost prooroci, judecători, împăraţi, leviţi, preoţi, sau episcopi, păstori şi
presbiteri. Principală este raportarea lor la Dumnezeu şi supunerea lor neîntreruptă lui Hristos.
Menirea conducătorilor nu este să Îl înlocuiască pe Dumnezeu, ci mai degrabă să fie vocea lui
Dumnezeu pentru popor. Ei nu conduc poporul după bunul lor plac, ci îl conduc sub
autoritatea divină. Astfel legătura organizaţională între Dumnezeu şi popor fiinţează prin
conducătorii umani. Din această cauză, partea umană în conducerea Bisericii este importantă.

LIDER?

Unul din termenii cei mai uzitaţi pentru conducător este cel de „lider” (leader, engl.)
iar pentru conducere termenul “leadership”. Există o oarecare reţinere sau chiar împotrivire cu
privire la aceşti termeni. Unii o fac din raţiuni lingvistice, dorind să evite orice

3
„americanizare” a limbii. Alţii o fac din raţiuni aşa zis teologice: „liderul” zic ei „este un
termen lumesc, luat de la cei care sunt despoţi şi conduc. Noi ar trebui să folosim termenul
slujitor”. Ei cred că esenţa conducerii stă în terminologia folosită. Adevărul este că cineva se
poate numi lider şi să slujească cu dedicare, iar altul să se numeascpă slujitor şi să fie un
despot. Termenul biblic pentru actul conducerii este cel de “cârmuire”. Termenul προΐστηµι,
prǒïstēmi, este compus din particula πρό, prǒ, care înseamnă înainte, şi ίστηµι, histēmi, care
înseamnă a sta, a rămâne în picioare. Cei chemaţi să fie cârmuitori trebuie să meargă
înaintea celorlalţi, să dea direcţie, să ofere exemplu. Termenul apare în Sfânta Scriptură
pentru prima dată la Romani 12:8, când Dumnezeu, prin apostolul Pavel, spune: “cine
îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine
cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă” (ὁ προϊστάµενος, ἐν σπουδῇ), şi în 1Tes.5:12, unde
apostolul Pavel îi îndeamnă pe credincioşi să privească bine pe cei ce se ostenesc între ei, şi
care îi “cârmuiesc în Domnul, şi (...) sfătuiesc”(Ἐρωτῶµεν δὲ ὑµᾶς, ἀδελφοί, εἰδέναι τοὺς

κοπιῶντας ἐν ὑµῖν καὶ προϊσταµένους ὑµῶν ἐν Κυρίῳ καὶ νουθετοῦντας ὑµᾶς).

De asemenea, termenul mai apare şi în epistolele pastorale cu referire la

actulconducerii în diferite contexte. În 1 Timotei în trei din cele patru apariţii ale termenului
vorbeşte despre conducerea acasă.

Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie
blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa şi să-
şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi
cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?
(1 Timotei 3:3-5)
Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi
cârmuiască bine copiii şi casele lor. (1 Timotei 3:12)
Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste,
mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau
altora. (1 Timotei 5:17)

În Tit, apostolul Pavel aplică termenul de cârmuire la toţi credincioşii. Ei toţi trebuie
să fie lideri pentru cei din afara bisericii. Termenul este tradus de Cornilescu prin “cei dintâi”.
Biserica, prin credincioşii ei, are rol formator al societăţii de influenţare în direcţia bună.
Pentru aceasta credincioşii trebuie să fie “cei dintâi”.

Adevărat este cuvântul acesta şi vreau să spui apăsat aceste lucruri,

pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte
bune. Iată ce este bine şi de folos pentru oameni! (Tit 3:8)

4
 Trebuie ca şi ai noştri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune,
pentru nevoile grabnice, şi să nu stea neroditori. (Tit 3:14)

Eu voi folosi de cel mai multe ori termenul de lider sau conducător, dar în spiritul
celui biblic de „cârmuitor”.

Alte definiţii ale conducerii

După ce am observat terminologia biblică pentru conducere, este folositor să trecem în
revistă câteva din definiţiile conducerii date de oameni diferiţi, fie credincioşi, fie
necredincioşi. Definirea termenului, fără un punct de referinţă clar, este foarte grea, astfel
avem multe definiţii care complică înţelegerea unitară a termenului. Avem un concept înţeles
diferit de fiecare persoană care îl foloseşte. Iată un motiv serios pentru a oferi definiţia lui
Dumnezeu pentru conducere. Warren Bennis, un guru al conducerii, scria în urmă cu 50 de
ani:

"Se pare că, întotdeauna, conceptul de conducere ne eludează sau se schimbă în

forme care ne uimesc cu complexitatea lor... aşa că am inventat o proliferare nesfârşită de
termeni... şi cu toate acestea, conceptul nu este definit suficient."7

Stogdill a avut dreptate când a afirmat că "Sunt tot atâtea definiţii ale conducerii, câţi
oameni au încercat să definească acest concept." 8
Este distractivă şi pe de altă parte realistă observaţia făcută de Scott Adams conform
căreia:“Conducerea este o calitate intangibilă, fără o definiţie clară. Aceasta este, probabil,
un lucru bun, pentru că, dacă cei conduşi ar şti definiţia, i-ar vâna pe lideri şi i-ar ucide.” 9

Cu acest risc, iată câteva definiţii ale conducerii10:

"Conducerea este "comportamentul unui individ...care direcţionează activităţile unui

grup spre un scop comun.." (Hemphill & Coons, 1957)

“Liderul slujitor este mai întâi slujitor …Începe cu un sentiment natural că doreşte să
slujească. Apoi alegerea conştientă îl aduce pe lider la aspiraţia de a conduce …”
(Greenleaf, 1970)

7
http://www.leadingtoday.org/Onmag/2006%20Archives/august06/definitions82006.html (accesat
25.09.2008).
8
Stogdill (1974, p.259)
9
Scott Adams, The Dilbert Principle (1996)
10
Aşezate în ordnine cronologică pe http://www.leadingtoday.org/Onmag/2006%20Archives/
august06/ definitions82006.html, (accesat 25 .09.2008).

5
 "Conducerea este "procesul influenţării activităţilor unui grup organizat spre
atingerea unui scop." (Rauch & Behling, 1984)

"Liderii sunt cei care aduc în mod consistent contribuţii efective la ordinea socială,
care sunt percepuţi ca atare şi de la care se aşteaptă să o facă." (Hosking, 1988)

“Conducerea este procesul prin care se dăruieşte scop (direcţie semnificativă)

efortului colectiv şi care cauzează efort benevol pentru extinderea scopului obţinut." (Jacobs
& Jaques, 1990)

"Conducerea este procesul prin care le clarifici oamenilor ce fac împreună aşa încât
ei să înţeleagă şi să fie dedicaţi." (Drath & Palus, 1994)

"Conducerea înseamnă articularea unei viziuni, întruparea unor valori şi crearea

unui mediu în care să se întâmple lucrurile." (Richards & Engle, 1986)

Şi liderii remarcanţi au lăsat definiţii ale conducerii după cum urmează11:

Definiţia mea pentru un lider . . .este un om care poate determina oamenii să facă
ceea ce nu le-ar plăcea, sau le-ar fi prea lene să o facă şi să le placă12.

Liderul superior face ca lucrurile să se întâmple fără multă mişcare. El instruieşte nu

prin cuvinte multe ci prin acţiuni puţine. El este informat despre toate, dar se interferează în
puţine. El este un catalizator, şi cu toate că lucrurile nu ar fi mers bine fără el, când are
succes nu îşi ia creditul. Şi pentru că nu şi-l asumă singur, creditul nu îl părăseşte
niciodată.13
Prima slujbă a unui lider este să definească o viziune pentru organizaţie....
Conducerea este capacitatea de a traduce viziunea în realitate.14

Testul ultim al conducerii practice este realizarea unei schimbări intenţionate care
răspunde nevoilor persistente ale oamenilor.15

Managerii au subordonaţi, liderii au urmaşi.16

Dacă acţiunile tale inspiră pe alţii să viseze mai mult, să înveţe mai mult, să facă mai
mult şi să devină mai mult, eşti un lider.17

11
http://www.legacee.com/Info/Conducerea/Definitions.html (accesat 25.09.2008).
12
Harry S. Truman, 1884-1972, Thirty-third President of the United States, Miller, More Plan Speaking
13
Lao Tse, Tao Te Ching
14
Warren Bennis, President, University of Cincinnati, University of Maryland symposium, January 21,
1988.
15
James MacGregor Burns
16
Murray Johannsen
17
John Quincy Adams quotes (American 6th US President (1825-29)

6
 Eu caut oameni care au o capacitate infinită de a nu şti ce nu se poate face.18

Cei mai buni lideri sunt cei a căror existenţă nu este observată. Apoi urmează cei pa
cere oamenii îi laudă şi cinstesc. Mai la urmă sunt liderii de care le e frică la oameni şi cei pe
care oamenii îi urăsc.19

Un manager duce oamenii unde doresc ei să ajungă. Un lider mare duce oamenii
unde nu doresc neapărat să ajungă, dar unde ar trebui.20

"Nu criticii contează; nu cei care arată cu degetul pe cel tare care se împiedică, sau
pe cel care face bine, dar ar fi putut face şi mai bine. Creditul cel mare aparţine omului care
este efectiv în arenă, a cărui faţă este plină de praf, sudoare şi sânge; care se zbate cu foc;
care greşeşte mereu şi mereu, care cunoaşte marele entuziasm, marea devotare, care se
cheltuieşte într-o cauză nobilă, care, în cel mai fericit caz cunoaşte trimful unei mari
realizări, şi care, în cel mai nefericit caz, dacă falimentează, cel puţin falimentează sperând
din toată inima, aşa că locul lui nu va fi niciodată între cei timizi, care nu cunosc nici victoria
nici înfrângerea."21

Lista poate continua cu multe alte definii22 din care am ales câteva.

"Privind înspre secolul viitor, liderii vor fi aceia care împuternicesc pe alţii."23

"Fii dispus să iei decizii. Aceasta este cea mai importantă calitate a unui lider."24

"Leaderii sunt indivizii care stabilesc direcţia pentru un grup, care obţin dedicarea
acelui grup pentru direcţia propusă şi care motivează grupul să obţină beneficiile direcţiei
propuse.”25

"Conducerea şi pregătirea (învăţarea) sunt indispensabile una celeilalte."26

"Conducerea este o combinaţie de strategie şi caracter. Dacă eşti obligat să ai numai

una, nu renunţa la caracter."27

18
Henry Ford
19
Lao Tse, 604-531 B. C., Chinese philosopher and founder of Taoism, Tao Te Ching
20
Rosalyn Carter
21
Theodore Roosevelt, Preşedinte al Statelor Unite
22
vezi şi http://www.Conducerea-studies.com/lsw/definitions.htm, şi alte situri asemănătoare.
23
Bill Gates
24
General George S. Patton Jr.
25
Conger, J.A. ‘Learning to Lead’ San Francisco: Jossey-Bass (1992, p18)
26
John F. Kennedy
27
Gen. H. Norman Schwarzkopf

7
 "Conducerea este o funcţie a cunoaşterii de sine, având o viziune bine comunicată,
construind încredere între colegi şi acţionând pentru realizarea potenţialului tău de
conducere."28

"Conducerea este un proces influent care capacitează managerii să determine

oamenii lor să facă de bună voie ce trebuie făcut şi să facă bine ce trebuie făcut.” 29
"Conducerea este influenţă – nimic mai mult, nimic mai puţin."30

"Conducerea este influenţa interpersonală, exersată într-o anumită situaţie şi

direcţionată prin procesul comunicării,spre obţinerea scopului sau scopurilor.” 31

"Conducerea este arta influenţării altora spre performanţa maximă pentru a împlinii
orice temă, obiectiv sau proiect.”32

"Conducerea este arta mobilizării altora să dorească să lupte pentru aspiraţii

comune.”33

"Conducerea pretinde folosirea puterii de influenţă a gândurilor şi acţiunilor altor

oameni.”34

"Manageriatul este eficienţa în urcarea pe scara succesului. Conducerea determină

dacă scara este aşezată pe peretele corect. "35

"Testul final al unui lider este că el lasă în urmaşii lui convingerea şi voinţa să
continue."36

"Prima responsabilitate a unui lider este să definească realitatea. Ultima este să

spună Mulţumesc. Între cele două, liderul trebuie să devină slujitor şi dator. Astea
sumarizează progresul conducerii cu artă."37

"Funcţiunea conducerii este producerea de mai mulţi lideri, nu de mai mulţi

urmaşi."38

28
Warren Bennis
29
Cribbin, J.J. ‘Conducerea: strategies for organizational effectiveness’ New York: AMACOM (1981)
30
John Maxwell, 1998
31
Tannenbaum,Weschler & Massarik (1961, p.24)
32
Cohen, W.A. ‘The Art of a Leader’ Englewood Cliffs,NJ: Prentice Hall (1990, p. 9)
33
Kouzes, J.M. & Posner, B.Z. ‘The Conducerea Challenge’ San Francisco: Jossey-Bass (1995, p.30)
34
Zalenik, A. ‘Managers and Leaders: are they different?’, Harvard Business Review March/April 1992
p.126.
35
Stephen R. Covey
36
Walter Lippman
37
Max DePree
38
Ralph Nadar

8
 "Creşterea şi dezvoltarea liderilor este cea mai înaltă chemare a liderilor."39

"Cheia conducerii cu succes este influenţa, nu autoritatea."40

"Singura definiţie a unui lider este – unul care are urmaşi."41

“Un lider este persoana din grup care direcţionează şi coordonează activităţi de grup
orientate spre obiective.”42

“Conducerea este procesul social prin care un individ influenţează comportamentul

altora fără a folosi ameninţarea sau forţa.”43

“Conducerea este crearea unei viziuni a unui viitor de dorit care încearcă să îi
prindă pe toţi membrii organizaţiei în mreaja ei.”44

“Conducerea este ridicarea viziunii la o înălţime superioară, ridicarea

performanţelor omului la un standard mai înalt, construirea personalităţii unui om dincolo de
limitările lui.” 45

“Conducerea este procesul influenţării activităţilor unei persoane sau al unui grup
înspre efortul de a ajunge un scop stabilit.”46

“Conducerea este arta de a determina pe altcineva să facă ce vrei tu , dar pentru că

doreşte el.” 47

“Una din cele mai grele sarcini ale conducerii este realizarea faptului că tu nu eşti ce
eşti, ci ceea ce eşti perceput de alţii a fi.” 48

"Conducerea: capacitatea şi voinţa să raliezi oamenii unui scop comun, cu caracterul

care inspiră încredere şi siguranţă."49

"Conducerea este o relaţie intenţională, care se întâmplă episodic între participanţi,

care îşi folosesc abilităţile personale în a influenţa schimbarea transformaţională."50

39
Harvey S. Firestone
40
Kenneth Blanchard, US management author, presenter (b.1939)
41
The Drucker Foundation, 1996
42
Fiedler (1967)
43
Buchannan and Huczynski (1997, p.606)
44
Bryman (1986, p. 6)
45
Drucker, P. F. (1955)
46
Hersey, P. & Blanchard, K. ‘Management of Organizational Behavior’. Englewood Cliffs, NJ:
Prentice Hall (1988 p. 86)
47
Dwight D Eisenhower (1890 - 1969) US Statesman
48
Edward L. Flom, CEO of the Florida Steel Corporation, in a speech, May 6, 1987.
49
Field Marshal Montgomery

9
 "Conducerea este o relaţie de influenţă între lideri şi urmaşi care intenţionează
schimbări reale, care reflectă scopurile lor comune."51

"Un şef este un bărbat care îşi asumă responsabilităţi. El spune 'Eu am fost înfrânt', el
nu spune 'oamenii mei au fost înfrânţi'."52

"Dacă vrei să construieşti o barcă, nu forţa oamenii să adune lemn, nu împărţi de

lucru şi nu da ordine. Mai degrabă învaţă-i să-şi dorească marea vastă şi nesfârşită."53

„Leadership-ul este acel element al activităţii de conducere, care se ocupă

preponderent de problema resurselor umane, acea aptitudine cu ajutorul căreia liderul
influenţează, mobilizează membrii organizaţiei la îndeplinirea scopurilor.”54

„Leadership-ul este forţa de succes. Cucerirea, înşirarea, inspirarea angajaţilor care

îl vor urma, aplicarea sistemului bazat pe încredere în locul sistemului de raportare şi a
comunicării eficiente. În loc de eficienţă, generarea permanentelor iniţiative şi a
schimbărilor pozitive.”

“Leadership-ul este capacitatea cu care vom hotărî ceea ce trebuie să facem şi acea
cu care îi vom convinge pe alţii să o facă.” (Dwight D. Eisenhower)

„Sarcina liderilor este de a gândi cu capul, de a comunica cu inima şi de a realiza

lucrurile în mod „instinctiv”. (David Gaster)

„Leadership se referă la un proces prin care o persoană poate influenţa un grup de

indivizi în realizarea unui obiectiv comun. Autoritatea managerială poate exista, dar nu este
necesară”.55

Este clar, când este vorba de conducere, că sunt câteva elemente care nu pot lipsi din
definiţia conducerii: liderul, grupul, deplasarea grupului şi destinaţia. Când este vorba de
conducerea spirituală este importantă şi un al patrulea element: maniera conducerii.
o persoană - liderul;
o destinaţie - un scop, o viziune...;

50
(c) Michael S. Kearns, 2005
51
Joseph Rost, Conducerea in the 21st Century, (1993, p.102)
52
Antoine de St. Exupery
53
Antoine de St. Exupery
54
http://www.consultation.ro/index.php?menu=cikk&id=589
55
Prof. univ. dr. Constantin Brătianu, Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea
“Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, 23 Mai, 2008.

10
 un grup - care să urmeze acel scop;
un proces - schimbarea
un mod - maniera în care se conduce.

La fiecare din aceste puncte lumea şi Dumnezeu au ceva diferit de spus. Cum aţi
completa voi următorul tabel?

Părerea lumii Părerea lui Dumnezeu

Caracterizarea
liderului
Viziunea
scopul
direcţia
Grupul
Urmaşii

Procesul
Schimbarea

Maniera
conducerii

11