Activitatea Domnului în Iudeea şi Ierusalim (cap.

10-13)

În cap. X se istorisește călătoria Mântuitorului spre Ierusalim. Mulțimile Îl urmează,

iar fariseii discută cu El, ca să-L încurce. Referitor la despărțirea soților, Domnul Hristos le
răspunde că este interzisă de Dumnezeu prin actul creației și o leagă de păcatul adulterului.
Mântuitorul binecuvintează copiii aduși la El și recomandă ucenicilor nevinovăția lor,
pentru împărăția lui Dumnezeu.
Evanghelistul Marcu istorisește convorbirea Mântuitorului cu un tânăr bogat. Cei care
au renunțat la bunuri materiale pentru a-L urma, au răsplata vieții veșnice.
Mântuitorul anunță pe ucenici, pentru a treia oară, despre patimile, moartea și învierea
Sa. Fiii lui Zevedeu cer să li dea primele locuri în împărăția mesianică. Mântuitorul le
respinge cererea, amintindu-le să se ferească de mândrie, să fie smeriți.
În Ierihon, El vindecă un orb, cunoscut sub numele de Bartimeu.
Capitolele XI-XIII istorisesc despre activitatea Domnului în Ierusalim. Doi dintre
Apostoli sunt trimiși în satul Betfaghe, de unde I-au adus un mânz de asină, pe care șezând, a
intrat în Ierusalim. A mers în templu, de unde a alungat pe vânzători, apoi noaptea rezida în
Betania. Pe drum a blestemat un smochin, care nu avea rod și care s-a uscat, spre
surprinderea Apostolilor, care sunt îndemnați la credință, prin care vor putea face și ei minuni
chiar mai mari.
În Ierusalim, fariseii L-au întrebat pe Mântuitorul despre autoritatea în numele căreia
restabilește ordinea în templu, iar El îi provoacă la dilema despre originea botezului lui Ioan.
Domnul Hristos le spune pilda lucrătorilor de vie ucigași, al cărei sens ei l-au înțeles,
motiv pentru care căutau să-L prindă.
Ei provoacă trei discuții:
1.despre dajdia către cezar;
2.despre învierea morților, pornind de la exemplul căsătoriei de levirat-provocată de către
saduchei;
3.despre porunca cea mai mare din Lege-problematizată de către un legiuitor înțelept.
Mântuitorul Hristos le cere să explice maniera lui David de a se raporta la Mesia ca
domn, deși în realitate este fiul lui, adică descinge din neamul lui.
Domnul îi îndeamnă pe ucenici să se ferească de fariseii mândri și nesinceri, prin
exemplul cu darul văduvei din curtea templului.
Cap. XIII cuprinde cuvântarea eshatologică a Mântuitorului, despre sfârșitul
Ierusalimului și Parusia Domnului.
Domnul Hristos le arată ucenicilor semnele premergătoare dărâmării Ierusalimului:
venirea de Hristoși mincinoși, războaie, cutremure, persecuții din cauza credinței lor, ură,
răspândirea Evangheliei la toate neamurile, profanarea templului.
Urmează semne care se pot referi și la sfârșitul lumii: Hristoși mincinoși și false
minuni. Venirea Domnului va fi precedată de semne cosmice: întunecarea soarelui, căderea
stelelor, cutremure, semnul crucii pe cer, trâmbițarea îngerilor pe suprafața pământului, spre a
strânge pe cei aleși în întâmpinarea Domnului.
Timpul venirii se poate înțelege din semnele prevestitoare, însă nu exact. De aceea, se
cere din partea tuturor o continuă veghere. Se dă exemplul cu slugile stăpânului plecat
departe, cărora li s-a împărțit lucrul, iar portarului i s-a poruncit să vegheze neîntrerupt.