Runceanu Sabin Mihail

Parabolele Mîntuitorului Iisus Hristos

Bibliografie:
1. Sfânta Scriptură , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Orodoxe Române București
2. Sfîntul Ioan Gură de Aur, Scrieri Partea a Treia, Omilii la Matei, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti,
volumul 23 ( PSB,v23)
3. Pr. Dr. Ioan Mircea, Diciţionar al Noului Testament (DNT)
4. Daniel G. Ride , Dicţionarul Noului Testament(DNT2)
5. Dicţionar Biblic, Editura „Cartea Creştină” Oradea (DB)

I. Parabola- Definirea termenului Parabolă şi a termenilor înrudiţi

Cuvântul parabolă se referă la o naraţiune scurtă cu două niveluri de semnificaţie. Parabolele lui
Iisus sunt opere de artă şi reprezintă armele pe care El le-a folosit în conflictul cu oponenţii Săi. Acestea au
constituit metoda didactică la care a recurs Mîntuitorul cel mai fregvent pentru a explica Împărăţia lui
Dumnezeu şi aşteptările pe care El le are de la oameni. (DNT2, 1062)
Termenul grecesc „parabole”, are un înţeles mult mai larg în evanghelii decât termenul
„parabolă,pildă”. Acesta poate fi folosit cu sensul de proverb(Lc. 4,23), ghicitoare(Mc. 3,23), comparaţie
(Mt. 13,33), contrast (Lc. 18, 1-8), precum şi sensul de poveste simplă şi poveste complexă. Acest rânmd de
sensuri derivă din cuvântul ebraic „masal” , care, este tradus, în LXX cu „parabole”.
Conceptul de parabolă trebuie clarificat mai mult decât permite simpla distingere între multiplele
înţelesuri ale cuvintelor parabolă şi masal. Se face adesea distincţia între patru forme ale parabolei:
comparaţia, povestirea ilustrativă, parabola şi alegoria. (DNT2, 1065)
Pilda poate indica un adevăr moral, cum e cazul în cea a fariseului şi a vameşului, sau, unul
religios sau dogmatic ca în parabolele: semănătorului, neghinei, aluatului, a grăuntelui de muştar, etc. Toate
aceste pilde privesc Împătăţia lui Dumnezeu sau Biserica şi felul cum lucrează ea în fiinţa omului şi în lume.
(DNT, 397)
Hristos se dă pe Sine de exemplu: „pildă v-am dat, ca precum am făcut Eu şi voi să faceţi”(Ioan,
13,15). Prin urmare, pilda este modelul sau exemplul de urmat al lui Hristos sau al Apostolilor. (DNT, 399)

II. Scopul parabolelor

Parabolele nu sunt doar povestiri menite să încânte. Ele înfăţisează o realitate pentru a servii
drept oglindă altei realităţi şi anume , realităţii Împărăţiei lui Dumnezeu. Ele sunt mijloace ale înţelegerii
acestei Împărăţii. Iisus a spus parabole pentru a-i confrunta pe oameni cu caracterul Împărăţiei lui
Dumnezeu. (DNT2, 1068)
Totuşi unii au găsit ca Marcu în 4, 10-12 este un pasaj foarte dificil, căci pare să sugereze că
scopul pe care l-a avut Iisus atunci când a rostit pildele a fost să nu aducă lumină celor ce nu înţelegeau, ci
ca cel necredincios să fie împietrit în necredinţa lui. Este posibil însă ca ceea ce pare a fi o propoziţie ce
exprimă scop în Mt. 4,12 să fie de fapt o propoziţie ce exprimă o consecinţă. (DB, 1027)

1
Runceanu Sabin Mihail

III. Pilda semănătorului

„Iată a ieşit semănătorul să semene”. De unde a ieşit? A ieşit în raport cu noi şi cu iconomia sa
faţă de noi, ajungând mai aproape de noi prin întruparea Sa. Noi nu am fost capabil să ieşim din pricina
păcatelor şi de aceea a venit El la noi.
Pentru ce a ieşti? Nu a ieşit să piară pământul sau să pedepsească pe lucratori ci să lucreze
pământul , să-l cultive, să semene cuvântul credinţei. Prin sămânţă se înţelege învăţătura Domnului, prin
pământ sufletele oamenilor şi prin semănător , pe Sine Înşuşi.
Ce s-a întâmplat cu sămânţa aceasta? Trei părţi au pierit şi numai o parte s-a mântuit. Numai
partea a patra din seminţe s-a mântuit , dar nici aceasta la fel, ci şi aici multă este deosebirea. Hristos a spus
aceasta, ca să arăte oamenilor că grăieşte tuturor oamenilor fără deosebire. După cum semănătorul nu face
deosebire când arungă sămânţa pe pămând, aşa nici Hristos nu face deosebire, ci vorbeşte tuturora:
bogatului, săracului, înţeleptului, neînţeleptului.
De ce s-a pierdut cea mai mare parte din sămânţă? Nu din pricina semănătorului, ci a pământului,
adică a sufletului, care nu a ascultat de învăţătura Domnului. Dumnezeu nu a spus deschis că trîndavii au
primit învăţătura şi au pierdut-o, au primit-o bogaţii ,dar nu au înăbuşit-o, pentru că nu a vrut să îi mustre cu
asprime, ca să nu îi arunce în deznădejde.
Hristos a spus pilda aceasta ca să întărească pe ucenici, să-i înveţe să nu se descurajeze când vor
vedea că cei care pier sunt mai mulţi decât cei care primesc cuvântul. În această pilda este vorba despre
suflete şi învăţături. Semănătorul Şi-a făcut lucrul Său, dar aceia s-au lepădat de învăţăturile Lui. Iisus nu ne
lasă să ne deznădăjduim, ci ne dă nădejde de pocăinţă şi ne arată că este cu putinţă să ne prefacem din
pietriş, din spini şi din cale pământ bun. (PSB,23, 523-529)

IV. Pilda omului care a semănat sămânţă bună

În această pildă Mântuitorul se referă la eretici. În pilda semănătorului , Hristos a vorbit de cei
care nu au primit cuvântul Său, iar în pilda aceasta spune că l-au primit şi unii care au stricat învâţâtura Sa.
Acesta este viclesugul diavolului de a introduce în învăţăturile adevărate şi învăţături greşite, colorându-o ca
să semene mult cu adevărul, spre a înşela cu uşurinţă pe cei slabi.
Apoi Hristos vorbeste si de felul vicleşugului. Spunând: „Pe când dormeanu oamenii”. Se face
referire la somnul voinţei, nu la somnul trupului. Iisus arată că acest somn al voinţei este vătămător, pentru
că diavolul atunci seamănă sămânţa rea după ce pământul e lucrat.”Când a crescut paiul şi a făcut rod,
atunci s-a arătat şi neghina”. Aşa fac şi ereticii. La început îşi ascund erezia , dar după ce lumea capătă
încredere în ei, atunci încep să verse otrava.
De ce opreşte Hristos slugile Sale de a plivi grâul? Pentru a nu fi vătămat grâul şi pentru ca să fie
osândiţi cei cuprinşi de această boală de nevindecat. Dacă ridicăm armele să ucidem pe eretici, vom fi siliţi
să ucidem odată cu ei şi mulţi sfinţi sau putem omorî şi pe cei care s-ar putea îndrepta.
Dar ce se ca întâmpla dacă neghina rămâne până la treieriş? Hristos aduce aminte ucenicilor de
cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul , care spune: „Atîta vreme cât neghina rămâne alături de grâu trebuie
cruţată, se poate ca ea să ajungă grâu. Dar dacă rămâne neghină, va primi cumplită pedeapsă, că voi spune
seceratorilor: Pliviţi mai întâi neghina.”

2
Runceanu Sabin Mihail

V. Pilda grauntelui de muştar

„Asemenea este Împărăţia cerurilor grăuntelui de muştar”
Pentru că în pilda semănătorului Hristos spune că trei părţi de sămânţă s-au pierdut şi a scăpat
numai o parte, iar în pilda urmatoare, că şi pe această sămânţă scăpată de pieire o pândesc multe şi mari
primejdii, Hristos, prin pilda grăuntelui de muştar, îndepărtează din sufletul lor această frică, ca să le
întărească credinţa şi să le arate că predica Evangheliei se va întinde peste tot.
„Grăuntele de muştar, spune Domnul este mai mic decât toate seminţele, dar după ce creşte se
face pom şi este mai mare decât toate ierburile încât vin păsările cerului şi se aşează în ramurile lui.”(Mt.
13, 32) Prin această pilda, Hristos a vrut să dea dovadă de măreţie. Ucenicii au fost mai slabi decât oamenii,
mai mici decât toţi, dar predica lor s-a răspândit pe tot pământul, pentru că mare este puterea din ei.

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE:.......................................................................................................................................................................1

I. PARABOLA- DEFINIREA TERMENULUI PARABOLĂ ŞI A TERMENILOR ÎNRUDIŢI ..................................1

II. SCOPUL PARABOLELOR ............................................................................................................................................1

III. PILDA SEMĂNĂTORULUI...........................................................................................................................................2

IV. PILDA OMULUI CARE A SEMĂNAT SĂMÂNŢĂ BUNĂ .......................................................................................2

V. PILDA GRAUNTELUI DE MUŞTAR ..........................................................................................................................3