Sunteți pe pagina 1din 14

Căsătoria în Vechiul Testament

1. Căsătoria lui Isaak cu Rebecca Facere 24

(1) Καὶ Αβρααμ ἦν πρεσβύτερος προβεβηκὼς 1. Avraam era acum bătrân şi vechi de zile şi
ἡμερῶν, καὶ κύριος εὐλόγησεν τὸν Αβρααμ Domnul binecuvântase pe Avraam cu de
κατὰ πάντα. (2) καὶ εἶπεν Αβρααμ τῷ παιδὶ toate.† 2 Atunci a zis Avraam către sluga cea
αὐτοῦ τῷ πρεσβυτέρῳ τῆς οἰκίας αὐτοῦ τῷ mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte
ἄρχοντι πάντων τῶν αὐτοῦ Θὲς τὴν χεῖρά σου avea: «Pune mâna ta sub coapsa mea†
ὑπὸ τὸν μηρόν μου, (3) καὶ ἐξορκιῶ σε κύριον 3 Şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi
τὸν θεὸν τοῦ οὐρανοῦ καὶ τὸν θεὸν τῆς γῆς, ἵνα pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac
μὴ λάβῃς γυναῖκα τῷ υἱῷ μου Ισαακ ἀπὸ τῶν nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în
θυγατέρων τῶν Χαναναίων, μεθ’ ὧν ἐγὼ οἰκῶ mijlocul cărora locuiesc eu,† 4 Ci vei merge în
ἐν αὐτοῖς, (4) ἀλλὰ εἰς τὴν γῆν μου, οὗ ţara mea, unde m-am născut eu, la rudele mele,
ἐγενόμην, πορεύσῃ καὶ εἰς τὴν φυλήν μου καὶ şi vei lua de acolo femeie lui Isaac, fiul meu».
λήμψῃ γυναῖκα τῷ υἱῷ μου Ισαακ ἐκεῖθεν. (5) 5 Iar sluga a zis către el: «Dar poate nu va vrea
εἶπεν δὲ πρὸς αὐτὸν ὁ παῖς Μήποτε οὐ femeia să vină cu mine în pământul acesta;
βούλεται ἡ γυνὴ πορευθῆναι μετ’ ἐμοῦ ὀπίσω întoarce-voi, oare, pe fiul tău în pământul de
εἰς τὴν γῆν ταύτην· ἀποστρέψω τὸν υἱόν σου unde ai ieşit?»
εἰς τὴν γῆν, ὅθεν ἐξῆλθες ἐκεῖθεν; (6) εἶπεν δὲ 6 Avraam însă a zis către el: «Ia seama să nu
πρὸς αὐτὸν Αβρααμ Πρόσεχε σεαυτῷ, μὴ întorci pe fiul meu acolo! 7 Domnul
ἀποστρέψῃς τὸν υἱόν μου ἐκεῖ. (7) κύριος ὁ Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului,
θεὸς τοῦ οὐρανοῦ καὶ ὁ θεὸς τῆς γῆς, ὃς Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din
ἔλαβέν με ἐκ τοῦ οἴκου τοῦ πατρός μου καὶ ἐκ pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit
τῆς γῆς, ἧς ἐγενήθην, ὃς ἐλάλησέν μοι καὶ şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da
ὤμοσέν μοι λέγων Σοὶ δώσω τὴν γῆν ταύτην pământul acesta şi urmaşilor tăi, Acela va
καὶ τῷ σπέρματί σου, αὐτὸς ἀποστελεῖ τὸν trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua
ἄγγελον αὐτοῦ ἔμπρο- σθέν σου, καὶ λήμψῃ femeie feciorului meu de acolo.† 8 Iar de nu
γυναῖκα τῷ υἱῷ μου Ισαακ ἐκεῖθεν. (8) ἐὰν δὲ va voi femeia aceea să vină cu tine în pământul
μὴ θέλῃ ἡ γυνὴ πορευθῆναι μετὰ σοῦ εἰς τὴν acesta, vei fi slobod de jurământul meu, dar pe
γῆν ταύτην, καθαρὸς ἔσῃ ἀπὸ τοῦ ὅρκου fiul meu să nu-l întorci acolo!» 9 Şi punându-
τούτου· μόνον τὸν υἱόν μου μὴ ἀποστρέψῃς şi sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul
ἐκεῖ. (9) καὶ ἔθηκεν ὁ παῖς τὴν χεῖρα αὐτοῦ ὑπὸ său, i s-a jurat pentru toate acestea.
τὸν μηρὸν Αβρααμ τοῦ κυρίου αὐτοῦ καὶ 10 Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din
ὤμοσεν αὐτῷ περὶ τοῦ ῥήματος τούτου (10) cămilele stăpânului său şi tot felul de lucruri
Καὶ ἔλαβεν ὁ παῖς δέκα καμήλους ἀπὸ τῶν scumpe de ale stăpânului său şi, sculându-se, s-
καμήλων τοῦ κυρίου αὐτοῦ καὶ ἀπὸ πάντων a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
τῶν ἀγαθῶν τοῦ κυρίου αὐτοῦ μεθ’ ἑαυτοῦ καὶ 11 Şi, într-o zi, spre seară, când ies femeile să
ἀναστὰς ἐπορεύθη εἰς τὴν Μεσοποταμίαν εἰς scoată apă, a poposit cu cămilele la o fântână,
τὴν πόλιν Ναχωρ. (11) καὶ ἐκοίμισεν τὰς afară din cetate.
καμήλους ἔξω τῆς πόλεως παρὰ τὸ φρέαρ τοῦ 12 Şi a zis: «Doamne Dumnezeul stăpânului
ὕδατος τὸ πρὸς ὀψέ, ἡνίκα ἐκπορεύονται αἱ meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi şi fă
ὑδρευόμεναι. (12) καὶ εἶπεν Κύριε ὁ θεὸς τοῦ milă cu stăpânul meu Avraam!†
κυρίου μου Αβρααμ, εὐόδωσον ἐναντίον ἐμοῦ 13 Iată, eu stau la fântâna aceasta şi fetele
σήμερον καὶ ποίησον ἔλεος μετὰ τοῦ κυρίου locuitorilor cetăţii au să iasă să scoată apă.
μου Αβρααμ. (13) ἰδοὺ ἐγὼ ἕστηκα ἐπὶ τῆς
πηγῆς τοῦ ὕδατος, αἱ δὲ θυγατέρες τῶν 14 Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul
οἰκούντων τὴν πόλιν ἐκπορεύονται ἀντλῆσαι tău să beau şi care-mi va răspunde: «Bea! Ba şi
ὕδωρ, (14) καὶ ἔσται @1 ἡ παρθένος, ᾗ ἂν ἐγὼ cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura»,
εἴπω Ἐπίκλινον τὴν ὑδρίαν σου, ἵνα πίω, καὶ aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău
εἴπῃ μοι Πίε, καὶ τὰς καμήλους σου ποτιῶ, ἕως Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă
ἂν παύσωνται πίνουσαι, ταύτην ἡτοίμασας τῷ cu stăpânul meu Avraam. 15 Dar nu sfârşise el
παιδί σου Ισαακ, καὶ ἐν τούτῳ γνώσομαι ὅτι încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că
ἐποίησας ἔλεος τῷ κυρίῳ μου Αβρααμ. (15) ieşi cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care
καὶ ἐγένετο πρὸ τοῦ συντελέσαι αὐτὸν se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui
λαλοῦντα ἐν τῇ διανοίᾳ, καὶ ἰδοὺ Ρεβεκκα Nahor, fratele lui Avraam.†
ἐξεπορεύετο ἡ τεχθεῖσα Βαθουηλ υἱῷ Μελχας 16 Aceasta era foarte frumoasă la chip,
τῆς γυναικὸς Ναχωρ ἀδελφοῦ δὲ Αβρααμ fecioară, pe care nu o cunoscuse încă un
ἔχουσα τὴν ὑδρίαν ἐπὶ τῶν ὤμων αὐτῆς. (16) ἡ bărbat. Şi venind ea la fântână, şi-a umplut
δὲ παρθένος ἦν καλὴ τῇ ὄψει σφόδρα· urciorul şi a pornit înapoi.† 17 Atunci sluga
παρθένος ἦν, ἀνὴρ οὐκ ἔγνω αὐτήν. καταβᾶσα lui Avraam a alergat înaintea ei şi i-a zis: «Dă-
δὲ ἐπὶ τὴν πηγὴν ἔπλησεν τὴν ὑδρίαν καὶ mi să beau puţină apă din urciorul tău!»† 18
ἀνέβη. (17) ἐπέδραμεν δὲ ὁ παῖς εἰς Iar ea a zis: «Bea, domnul meu!» Şi îndată şi-a
συνάντησιν αὐτῆς καὶ εἶπεν Πότισόν με μικρὸν lăsat urciorul pe braţe şi i-a dat să bea apă până
ὕδωρ ἐκ τῆς ὑδρίας σου. (18) ἡ δὲ εἶπεν Πίε, a încetat de a mai bea. 19 Apoi a zis: «Şi
κύριε. καὶ ἔσπευσεν καὶ καθεῖλεν τὴν ὑδρίαν cămilelor tale am să le scot apă până vor bea
ἐπὶ τὸν βραχίονα αὐτῆς καὶ ἐπότισεν αὐτόν, toate». 20 Şi îndată şi-a deşertat urciorul în
(19) ἕως ἐπαύσατο πίνων. καὶ εἶπεν Καὶ ταῖς adăpătoare şi a alergat iar la fântână să scoată
καμήλοις σου ὑδρεύσομαι, ἕως ἂν πᾶσαι apă şi a adăpat toate cămilele. 21 Iar omul
πίωσιν. (20) καὶ ἔσπευσεν καὶ ἐξεκένωσεν τὴν acela se uita la ea cu mirare şi tăcea, dorind să
ὑδρίαν εἰς τὸ ποτιστήριον καὶ ἔδραμεν ἔτι ἐπὶ ştie de i-a binecuvântat Domnul călătoria sau
τὸ φρέαρ ἀντλῆσαι καὶ ὑδρεύσατο πάσαις ταῖς nu.
καμήλοις. (21) ὁ δὲ ἄνθρωπος κατεμάνθανεν 22 Şi dacă au încetat toate cămilele de a mai
αὐτὴν καὶ παρεσιώπα τοῦ γνῶναι εἰ εὐόδωκεν bea, a luat omul acela şi i-a dat un inel de aur,
κύριος τὴν ὁδὸν αὐτοῦ ἢ οὔ. (22) ἐγένετο δὲ în greutate de o jumătate siclu, şi două brăţări
ἡνίκα ἐπαύ- σαντο πᾶσαι αἱ κάμηλοι πίνουσαι, la mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
ἔλαβεν ὁ ἄνθρωπος ἐνώτια χρυσᾶ ἀνὰ δραχμὴν 23 Apoi a întrebat-o şi a zis: «A cui fată eşti
ὁλκῆς καὶ δύο ψέλια ἐπὶ τὰς χεῖρας αὐτῆς, δέκα tu? Spune-mi, te rog, dacă se află în casa
χρυ- σῶν ὁλκὴ αὐτῶν. (23) καὶ ἐπηρώτησεν tatălui tău loc, ca să rămânem?» 24 Iar ea i-a
αὐτὴν καὶ εἶπεν Θυγάτηρ τίνος εἶ; ἀνάγγειλόν zis: «Sunt fata lui Batuel al Milcăi, pe care ea
μοι· εἰ ἔστιν παρὰ τῷ πατρί σου τόπος ἡμῖν l-a născut lui Nahor». 25 Apoi i-a mai zis:
καταλῦσαι; (24) καὶ εἶπεν αὐτῷ Θυγάτηρ «Avem şi paie şi fân mult şi la noi este şi loc,
Βαθουηλ εἰμὶ ἐγὼ τοῦ Μελχας, ὃν ἔτεκεν τῷ ca să rămâneţi».
Ναχωρ. (25) καὶ εἶπεν αὐτῷ Καὶ ἄχυρα καὶ 26 Atunci s-a plecat omul acela şi s-a închinat
χορτάσματα πολλὰ παρ’ ἡμῖν καὶ τόπος τοῦ Domnului şi a zis: 27 «Binecuvântat să fie
καταλῦσαι. (26) καὶ εὐδοκήσας ὁ ἄνθρωπος Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam,
προσεκύνησεν κυρίῳ (27) καὶ εἶπεν Εὐλογητὸς Care n-a părăsit pe stăpânul meu cu mila şi
κύριος ὁ θεὸς τοῦ κυρίου μου Αβρααμ, ὃς οὐκ bunăvoinţa Sa, de vreme ce m-a adus Domnul
ἐγκατέλιπεν τὴν δικαιοσύνην αὐτοῦ καὶ τὴν drept la casa fratelui stăpânului meu».
ἀλήθειαν ἀπὸ τοῦ κυρίου μου· ἐμὲ εὐόδωκεν 28 Iar fata a alergat acasă la mama sa şi a
κύριος εἰς οἶκον τοῦ ἀδελφοῦ τοῦ κυρίου μου. povestit toate acestea.
(28) Καὶ δραμοῦσα ἡ παῖς ἀπήγγειλεν εἰς τὸν 29 Rebeca însă avea un frate, anume Laban. Şi
οἶκον τῆς μητρὸς αὐτῆς κατὰ τὰ ῥήματα ταῦτα. a alergat Laban afară, la fântână, la omul acela,
(29) τῇ δὲ Ρεβεκκα ἀδελφὸς ἦν, ᾧ ὄνομα
Λαβαν· καὶ ἔδραμεν Λαβαν πρὸς τὸν 30 Căci el văzuse inelul de aur şi brăţările la
ἄνθρωπον ἔξω ἐπὶ τὴν πηγήν. (30) καὶ ἐγένετο mâinile surorii sale Rebeca, şi auzise vorbele
ἡνίκα εἶδεν τὰ ἐνώτια καὶ τὰ ψέλια ἐπὶ τὰς Rebecăi, sora sa, care spusese: «Aşa şi aşa mi-
χεῖρας τῆς ἀδελφῆς αὐτοῦ καὶ ὅτε ἤκουσεν τὰ a vorbit omul acela!» Şi ajungând la el, l-a
ῥήματα Ρεβεκκας τῆς ἀδελφῆς αὐτοῦ λεγούσης găsit stând cu cămilele la fântână.
Οὕτως λελάληκέν μοι ὁ ἄνθρωπος, καὶ ἦλθεν 31 Şi i-a zis: «Intră, binecuvântatul Domnului!
πρὸς τὸν ἄνθρωπον ἑστηκότος αὐτοῦ ἐπὶ τῶν Pentru ce stai afară? Eu ţi-am gătit casă şi sălaş
καμήλων ἐπὶ τῆς πηγῆς (31) καὶ εἶπεν αὐτῷ pentru cămilele tale!»†
Δεῦρο εἴσελθε· εὐλογητὸς κύριος· ἵνα τί 32 Şi a intrat omul acela în casă. Iar Laban a
ἕστηκας ἔξω; ἐγὼ δὲ ἡτοίμακα τὴν οἰκίαν καὶ luat povara de pe cămile şi le-a dat paie şi fân,
τόπον ταῖς καμήλοις. (32) εἰσῆλθεν δὲ ὁ iar lui şi oamenilor, care erau cu el, le-a dat
ἄνθρωπος εἰς τὴν οἰκίαν καὶ ἀπέσαξεν @1 τὰς apă, ca să-şi spele picioarele.
καμήλους. καὶ ἔδωκεν ἄχυρα καὶ χορτάσματα 33 Apoi le-a adus de mâncare. Eliezer însă a
ταῖς καμήλοις καὶ ὕδωρ νίψασθαι τοῖς ποσὶν zis: «Nu voi mânca până nu voi spune la ce am
αὐτοῦ καὶ τοῖς ποσὶν τῶν ἀνδρῶν τῶν μετ’ venit». Zis-a Laban: «Spune!»
αὐτοῦ. (33) καὶ παρέθηκεν αὐτοῖς ἄρτους 34 Atunci Eliezer a zis: «Eu sunt sluga lui
φαγεῖν. καὶ εἶ- πεν Οὐ μὴ φάγω ἕως τοῦ Avraam. 35 Domnul a binecuvântat foarte pe
λαλῆσαί με τὰ ῥήματά μου. καὶ εἶπαν stăpânul meu şi l-a mărit şi i-a dat oi şi boi,
Λάλησον. (34) Καὶ εἶπεν Παῖς Αβρααμ ἐγώ argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi asini.†
εἰμι. (35) κύριος δὲ εὐλόγησεν τὸν κύριόν μου
σφόδρα, καὶ ὑψώθη· καὶ ἔδωκεν αὐτῷ πρόβατα 36 Iar Sarra, femeia stăpânului meu, fiind
καὶ μόσχους, ἀργύριον καὶ χρυσίον, παῖδας καὶ acum bătrână, a născut stăpânului meu un fiu,
παιδίσκας, καμήλους καὶ ὄνους. (36) καὶ căruia el i-a dat toate câte are.† 37 Şi m-a jurat
ἔτεκεν Σαρρα ἡ γυνὴ τοῦ κυρίου μου υἱὸν ἕνα stăpânul meu, zicând: «Să nu iei femeie
τῷ κυρίῳ μου μετὰ τὸ γηρᾶσαι αὐτόν, καὶ feciorului meu din fetele Canaaneilor, în
ἔδωκεν αὐτῷ ὅσα ἦν αὐτῷ. (37) καὶ ὥρκισέν pământul cărora trăiesc,
με ὁ κύριός μου λέγων Οὐ λήμψῃ γυναῖκα τῷ 38 Ci să mergi la casa tatălui meu, la rudele
υἱῷ μου ἀπὸ τῶν θυγατέρων τῶν Χαναναίων, mele şi să iei de acolo femeie pentru feciorul
ἐν οἷς ἐγὼ παροικῶ ἐν τῇ γῇ αὐτῶν, (38) ἀλλ’ meu!» 39 Iar eu am zis către stăpânul meu:
ἢ εἰς τὸν οἶκον τοῦ πατρός μου πορεύσῃ καὶ εἰς «Dar de nu va vrea femeia să vină cu mine?»
τὴν φυλήν μου καὶ λήμψῃ γυναῖκα τῷ υἱῷ μου 40 El însă mi-a răspuns: «Domnul Dumnezeu,
ἐκεῖθεν. (39) εἶπα δὲ τῷ κυρίῳ μου Μήποτε οὐ înaintea Căruia umblu, va trimite cu tine pe
πορεύσεται ἡ γυνὴ μετ’ ἐμοῦ. (40) καὶ εἶπέν îngerul Său, va binecuvânta calea ta şi vei lua
μοι Κύριος, ᾧ εὐηρέστησα ἐναντίον αὐτοῦ, femeie pentru feciorul meu din rudele mele şi
αὐτὸς ἀπο- στελεῖ τὸν ἄγγελον αὐτοῦ μετὰ σοῦ din casa tatălui meu.† 41 Atunci vei fi slobod
καὶ εὐοδώσει τὴν ὁδόν σου, καὶ λήμψῃ de jurământul meu, când te vei duce la rudele
γυναῖκα τῷ υἱῷ μου ἐκ τῆς φυλῆς μου καὶ ἐκ mele şi de nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de
τοῦ οἴκου τοῦ πατρός μου. (41) τότε ἀθῷος jurământul meu. 42 Deci, ajungând eu astăzi
ἔσῃ ἀπὸ τῆς ἀρᾶς μου· ἡνίκα γὰρ ἐὰν ἔλθῃς εἰς la fântână, am zis: «Doamne, Dumnezeul
τὴν ἐμὴν φυλὴν καὶ μή σοι δῶσιν, καὶ ἔσῃ stăpânului meu Avraam, de este să mă faci să
ἀθῷος ἀπὸ τοῦ ὁρκισμοῦ μου. (42) καὶ ἐλθὼν izbutesc în calea ce fac,†
σήμερον ἐπὶ τὴν πηγὴν εἶπα Κύριε ὁ θεὸς τοῦ
κυρίου μου Αβρααμ, εἰ σὺ εὐοδοῖς τὴν ὁδόν 43 Iată, eu stau la fântână; şi fata căreia eu îi
μου, ἣν νῦν ἐγὼ πορεύομαι ἐπ’ αὐτήν, voi zice când va veni să scoată apă: «Dă-mi să
(43) ἰδοὺ ἐγὼ ἐφέστηκα ἐπὶ τῆς πηγῆς τοῦ beau puţină apă din urciorul tău!»
ὕδατος, καὶ αἱ θυγατέρες τῶν ἀνθρώπων τῆς
πόλεως ἐξελεύσονται ὑδρεύσασθαι ὕδωρ, καὶ 44 Iar ea îmi va zice: «Bea şi tu, şi cămilele
ἔσται ἡ παρθένος, ᾗ ἂν ἐγὼ εἴπω Πότισόν με tale le voi adăpa», aceea să fie femeia, pe care
μικρὸν ὕδωρ ἐκ τῆς ὑδρίας σου, (44) καὶ εἴπῃ Domnul a rânduit-o pentru Isaac, robul Său şi
μοι Καὶ σὺ πίε, καὶ ταῖς καμήλοις σου fiul stăpânului meu, şi prin aceasta voi
ὑδρεύσομαι, αὕτη ἡ γυνή, ἣν ἡτοίμασεν κύριος cunoaşte că Te milostiveşti spre stăpânul meu
τῷ ἑαυτοῦ θεράποντι Ισαακ, καὶ ἐν τούτῳ Avraam. 45 Dar nu isprăvisem eu încă a grăi
γνώσομαι ὅτι πεποίηκας ἔλεος τῷ κυρίῳ μου acestea în mintea mea, când iată a ieşit Rebeca,
Αβρααμ. (45) καὶ ἐγένετο πρὸ τοῦ συντελέσαι cu urciorul pe umăr; se pogorî la fântână şi
με λαλοῦντα ἐν τῇ διανοίᾳ εὐθὺς Ρεβεκκα scoase apă, şi eu i-am zis: «Dă-mi să beau!»
ἐξεπορεύετο ἔχουσα τὴν ὑδρίαν ἐπὶ τῶν ὤμων 46 Şi ea şi-a lăsat îndată urciorul de pe umăr,
καὶ κατέβη ἐπὶ τὴν πηγὴν καὶ ὑδρεύσατο. εἶπα zicând: «Bea tu şi cămilele tale le voi adăpa».
δὲ αὐτῇ Πότισόν με. (46) καὶ σπεύσασα Şi am băut şi mi-a adăpat şi cămilele.
καθεῖλεν τὴν ὑδρίαν αὐτῆς ἀφ’ ἑαυτῆς καὶ 47 Apoi am întrebat-o şi am zis: «A cui fată
εἶπεν Πίε σύ, καὶ τὰς καμήλους σου ποτιῶ. καὶ eşti tu? Spune-mi te rog!» Şi ea a zis: «Sunt
ἔπιον, καὶ τὰς καμήλους μου ἐπότισεν. (47) καὶ fata lui Batuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a
ἠρώτησα αὐτὴν καὶ εἶπα Τίνος εἶ θυγάτηρ; ἡ δὲ născut Milca». Atunci i-am dat un inel şi
ἔφη Θυγάτηρ Βαθουηλ εἰμὶ τοῦ υἱοῦ Ναχωρ, brăţări la mâini. 48 După aceea m-am plecat şi
ὃν ἔτεκεν αὐτῷ @1 Μελχα. καὶ περιέθηκα m-am închinat Domnului şi am binecuvântat
αὐτῇ τὰ ἐνώτια καὶ τὰ ψέλια περὶ τὰς χεῖρας pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu
αὐτῆς· (48) καὶ εὐδοκήσας προσεκύνησα Avraam, Care m-a povăţuit de-a dreptul, ca să
κυρίῳ καὶ εὐλόγησα κύριον τὸν θεὸν τοῦ iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul
κυρίου μου Αβρααμ, ὃς εὐόδωσέν μοι ἐν ὁδῷ lui. 49 Acum deci spuneţi-mi de vreţi să
ἀληθείας λαβεῖν τὴν θυγατέρα τοῦ ἀδελφοῦ arătaţi milă şi bunăvoinţă stăpânului meu; iar
τοῦ κυρίου μου τῷ υἱῷ αὐτοῦ. (49) εἰ οὖν de nu, să caut alta în dreapta şi în stânga».
ποιεῖτε ὑμεῖς ἔλεος καὶ δικαιοσύνην πρὸς τὸν 50 Şi răspunzând Laban şi Batuel au zis: «De
κύριόν μου, ἀπαγγείλατέ μοι, εἰ δὲ μή, la Domnul vine lucrul acesta şi noi nu-ţi putem
ἀπαγγείλατέ μοι, ἵνα ἐπι- στρέψω εἰς δεξιὰν ἢ spune nimic nici de bine, nici de rău.
εἰς ἀριστεράν. (50) Ἀποκριθεὶς δὲ Λαβαν καὶ 51 Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o şi du-te şi
Βαθουηλ εἶπαν Παρὰ κυρίου ἐξῆλθεν τὸ să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a grăit
πρόσταγμα τοῦτο· οὐ δυνησόμεθα οὖν σοι Domnul!» 52 Şi auzind cuvintele lor, sluga lui
ἀντειπεῖν κακὸν καλῷ. (51) ἰδοὺ Ρεβεκκα Avraam s-a închinat Domnului până la pământ.
ἐνώπιόν σου· λαβὼν ἀπότρεχε, καὶ ἔστω γυνὴ
τῷ υἱῷ τοῦ κυρίου σου, καθὰ ἐλάλησεν κύριος. 53 Apoi a scos sluga lucruri de argint şi
(52) ἐγένετο δὲ ἐν τῷ ἀκοῦσαι τὸν παῖδα τὸν lucruri de aur şi haine şi le-a dat Rebecăi. Dat-
Αβρααμ τῶν ῥημάτων τούτων προσεκύνησεν a de asemenea daruri şi fratelui şi mamei ei.
ἐπὶ τὴν γῆν κυρίῳ. (53) καὶ ἐξενέγκας ὁ παῖς 54 După aceea au mâncat şi au băut, el şi
σκεύη ἀργυρᾶ καὶ χρυσᾶ καὶ ἱματισμὸν ἔδωκεν oamenii cei ce erau cu dânsul şi au rămas
Ρεβεκκα καὶ δῶρα ἔδωκεν τῷ ἀδελφῷ αὐτῆς acolo. Iar dacă s-a sculat dimineaţa, a zis:
καὶ τῇ μητρὶ αὐτῆς. (54) καὶ ἔφαγον καὶ ἔπιον, «Lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!»
αὐτὸς καὶ οἱ ἄνδρες οἱ μετ’ αὐτοῦ ὄντες, καὶ 55 Iar fratele şi mama Rebecăi au zis: «Să mai
ἐκοιμήθησαν. Καὶ ἀναστὰς πρωὶ εἶπεν rămână fata cu noi măcar vreo zece zile şi apoi
Ἐκπέμψατέ με, ἵνα ἀπέλθω πρὸς τὸν κύριόν te vei duce!» 56 El însă le-a zis: «Nu mă
μου. zăboviţi! Căci Domnul m-a făcut să izbutesc în
(55) εἶπαν δὲ οἱ ἀδελφοὶ αὐτῆς καὶ ἡ μήτηρ calea mea; lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul
Μεινάτω ἡ παρθένος μεθ’ ἡμῶν ἡμέρας ὡσεὶ meu!»
δέκα, καὶ μετὰ ταῦτα ἀπελεύσεται. (56) ὁ δὲ 57 Răspuns-au ei: «Să chemăm copila şi s-o
εἶπεν πρὸς αὐτούς Μὴ κατέχετέ με, καὶ κύριος întrebăm ce gânduri are ea».
εὐόδωσεν τὴν ὁδόν μου· ἐκπέμψατέ με, ἵνα 58 Şi au chemat pe Rebeca şi i-au zis: «Vrei să
ἀπέλθω πρὸς τὸν κύριόν μου. (57) οἱ δὲ εἶπαν te duci oare cu omul acesta?» Şi ea a zis: «Mă
Καλέσωμεν τὴν παῖδα καὶ ἐρωτήσωμεν τὸ duc!» 59 Atunci a lăsat Laban să plece
στόμα αὐτῆς. (58) καὶ ἐκάλεσαν Ρεβεκκαν καὶ Rebeca, sora sa, şi doica ei, şi sluga lui
εἶπαν αὐτῇ Πορεύσῃ μετὰ τοῦ ἀνθρώπου Avraam şi cei ce erau cu el.
τούτου; ἡ δὲ εἶπεν Πορεύσομαι. (59) καὶ ἐξέ- 60 Şi au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis:
πεμψαν Ρεβεκκαν τὴν ἀδελφὴν αὐτῶν καὶ τὰ «Sora noastră, să se nască din tine mii şi zeci
ὑπάρχοντα αὐτῆς καὶ τὸν παῖδα τὸν Αβρααμ de mii şi să stăpânească urmaşii tăi porţile
καὶ τοὺς μετ’ αὐτοῦ. (60) καὶ εὐλόγησαν vrăjmaşilor lor!» 61 Atunci, sculându-se
Ρεβεκκαν τὴν ἀδελφὴν αὐτῶν καὶ εἶπαν αὐτῇ Rebeca şi slujnicele ei şi suindu-se pe cămile,
Ἀδελφὴ ἡμῶν εἶ· γίνου εἰς χιλιάδας μυριάδων, s-au dus cu omul acela, şi sluga lui Avraam,
καὶ κληρονομησάτω τὸ σπέρμα σου τὰς πόλεις luând pe Rebeca, a plecat.
τῶν ὑπεναντίων. (61) ἀναστᾶσα δὲ Ρεβεκκα 62 Isaac însă venise din Beer-Lahai-Roi, căci
καὶ αἱ ἅβραι αὐτῆς ἐπέβησαν ἐπὶ τὰς καμήλους el locuia în părţile de miazăzi.†
καὶ ἐπορεύθησαν μετὰ τοῦ ἀν- θρώπου, καὶ
ἀναλαβὼν ὁ παῖς τὴν Ρεβεκκαν ἀπῆλθεν. (62) 63 Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să se
Ισαακ δὲ ἐπορεύετο διὰ τῆς ἐρήμου κατὰ τὸ plimbe şi, ridicându-şi ochii, a văzut cămilele
φρέαρ τῆς ὁρά- σεως· αὐτὸς δὲ κατῴκει ἐν τῇ venind.
γῇ τῇ πρὸς λίβα. (63) καὶ ἐξῆλθεν Ισαακ 64 Rebeca însă, căutând, a văzut pe Isaac şi s-a
ἀδολεσχῆσαι εἰς τὸ πεδίον τὸ πρὸς δείλης καὶ dat jos de pe cămilă
ἀναβλέψας τοῖς ὀφθαλμοῖς εἶδεν καμήλους 65 Şi a zis către slugă: «Cine este omul acela
ἐρχομένας. (64) καὶ ἀναβλέψασα Ρεβεκ- κα care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?»
τοῖς ὀφθαλμοῖς εἶδεν τὸν Ισαακ καὶ Iar sluga i-a zis: «Acesta-i stăpânul meu!»
κατεπήδησεν ἀπὸ τῆς καμή- λου (65) καὶ εἶπεν Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.†
τῷ παιδί Τίς ἐστιν ὁ ἄνθρωπος ἐκεῖνος ὁ 66 Şi sluga povesti lui Isaac toate câte făcuse.
πορευ- όμενος ἐν τῷ πεδίῳ εἰς συνάντησιν 67 Şi a dus-o Isaac în cortul mamei sale Sarra
ἡμῖν; εἶπεν δὲ ὁ παῖς Οὗτός ἐστιν ὁ κύριός μου. şi a luat pe Rebeca şi aceasta s-a făcut femeia
ἡ δὲ λαβοῦσα τὸ θέριστρον περιεβάλετο. (66) lui şi a iubit-o. Şi s-a mângâiat Isaac de
καὶ διηγήσατο ὁ παῖς τῷ Ισαακ πάντα τὰ pierderea mamei sale, Sarra.†
ῥήματα, ἃ ἐποίησεν. (67) εἰσῆλθεν δὲ Ισαακ εἰς
τὸν οἶκον τῆς μητρὸς αὐτοῦ καὶ ἔλαβεν τὴν
Ρεβεκκαν, καὶ ἐγένετο αὐτοῦ γυνή, καὶ
ἠγάπησεν αὐτήν· καὶ παρεκλήθη Ισαακ περὶ
Σαρρας τῆς μητρὸς αὐτοῦ.

Elementele căsătoriei din Facere 24:


1. Căutarea soţiei,
2. Găsirea ei,
3. Dăruirea de daruri
4. Masa comună
5. Binecuvântarea soţiei
6. Alaiul de nuntă şi ducerea soţiei la casa mirelui
2. Căsătoria lui Booz şi Rut, Cartea Rut

Rut 1, 15-22
Şi a zis Noemina către Rut: «Iată cumnata ta s-a întors la poporul său şi la dumnezeii săi.
Întoarce-te şi tu după cumnata ta!» 16 Iar Rut a zis: «Nu mă sili să te părăsesc şi să mă duc de la
tine; căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde vei trăi tu, voi trăi şi eu; poporul tău
va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;† 17 Unde vei muri tu, voi muri şi eu
şi voi fi îngropată acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea mă va despărţi de tine!»† 18
Văzând Noemina că este aşa de hotărâtă să meargă cu ea, a încetat de a o mai îndemna să se
întoarcă. 19 Şi au plecat amândouă şi au venit la Betleem. Iar dacă au sosit aici, s-a zvonit de ele
în toată cetatea şi se zicea: «Oare aceasta este Noemina?» 20 Iar ea zicea: «Nu mă mai numiţi
Noemina, ci numiţi-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotţiitorul.† 21
Îndestulată am ieşit eu de aici, iar Domnul m-a întors cu mâinile goale. La ce să mă mai numiţi
Noemina, când Domnul m-a făcut să sufăr şi Atotţiitorul mi-a trimis necaz?»† 22 Aşa s-a întors
Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din şesul Moabiţilor şi au intrat în Betleem pe la
începutul secerişului orzului.
Capitolul 2 Rut adună spice în ţarina lui Booz. 1 Noemina avea rudă după bărbatul său pe un om
foarte bogat, din neamul lui Elimelec, al cărui nume era Booz. 2 Şi a zis Rut moabiteanca
Noeminei: «Mă duc în ţarină să adun spice pe urma aceluia la care voi afla trecere». Şi aceasta a
zis către ea: «Du-te, fiica mea!»† 3 Şi plecând ea, s-a dus în ţarină să adune spice de pe urma
secerătorilor. Şi s-a întâmplat că acea parte de ţarină era a lui Booz, din neamul lui Elimelec.† 4
Şi iată a venit Booz de la Betleem şi a zis către secerători: «Domnul să fie cu voi!» Iar aceştia i-
au răspuns: «Domnul să te binecuvânteze!»† 5 Apoi a zis Booz către sluga sa, care era pusă
peste secerători: «Cine este această femeie tânără?» 6 Iar sluga care era pusă peste secerători a
răspuns şi a zis: «Această femeie tânără este moabiteanca aceea care a venit cu Noemina din ţara
Moabiţilor. 7 Ea m-a rugat: «Voi culege şi voi aduna spice printre snopi pe urma secerătorilor»
Şi se află aici de azi dimineaţă şi acasă şade foarte puţin». 8 Atunci Booz a zis către Rut:
«Ascultă, fiica mea, să nu te duci să strângi în altă ţarină şi să nu te depărtezi de aici, ci rămâi
aici cu slujnicele mele; 9 Să ai înaintea ochilor tăi ţarina unde seceră ele şi să mergi după ele.
Iată am poruncit slugilor mele să nu te atingă. Când vei vrea să bei, mergi şi bea de unde beau
slugile mele». 10 Şi a căzut ea cu faţa la pământ şi s-a închinat până la pământ şi a zis către el:
«Cu ce am dobândit eu milă înaintea ta de mă primeşti, cu toate că sunt străină?»† 11 Răspuns-a
Booz şi i-a zis: «Mie mi s-au spus toate cele ce ai făcut tu cu soacra ta, după moartea bărbatului
tău, că ţi-ai lăsat pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara ta de naştere şi ai venit la poporul pe care nu l-
ai cunoscut nici ieri, nici alaltăieri. 12 Să-ţi plătească Domnul pentru această faptă a ta şi să ai
plată deplină de la Domnul Dumnezeul lui Israel, la care ai venit, ca să te adăposteşti sub aripile
Lui!»† 13 Iar ea a zis: «Domnul meu, fie să am milă înaintea ochilor tăi! Tu m-ai mângâiat şi ai
vorbit după inima roabei tale, deşi nu sunt măcar ca una din slujnicele tale!»† 14 Atunci Booz a
zis către ea: «E vremea prânzului; vino de mănâncă pâine şi-ţi moaie bucătura în oţet». Şi a şezut
lângă secerători, iar el i-a dat pâine şi ea a mâncat şi sa săturat şi i-a mai şi rămas.† 15 Apoi s-a
sculat şi s-a apucat de strâns. Iar Booz a dat poruncă slugilor sale, zicând: «Lăsaţi-o să adune şi
printre snopi şi să nu o stânjeniţi! 16 Ba şi din snopi să aruncaţi şi să lăsaţi pentru ea; lăsaţi-o să
adune şi să mănânce; să n-o ocărâţi».† 17 Şi aşa a adunat ea în ţarină până seara şi a bătut cele
adunate şi i-a ieşit aproape o efă de orz.† 18 Şi luând aceasta, s-a dus în cetate şi soacra sa a
văzut ce adunase. Apoi a scos Rut din sân şi i-a dat ceea ce-i rămăsese după ce se săturase. 19 Şi
a zis soacra sa către ea: «Unde ai adunat tu astăzi şi unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te-a
primit!» Şi Rut a spus soacrei sale la cine a lucrat şi a zis: «Pe omul acela, la care am lucrat
astăzi, îl cheamă Booz».† 20 Şi a zis Noemina către nora sa: «Binecuvântat este el de Domnul,
Care n-a lipsit de mila Sa nici pe cei vii, nici pe cei morţi!» Apoi Noemina a adăugat: «Omul
acela e aproape de noi, e una din rudeniile noastre».† 21 Şi a zis Rut moabiteanca soacrei sale:
«El chiar mi-a zis: «Rămâi cu slujnicele mele până când vor isprăvi secerişul meu». 22 A zis
Noemina către nora sa Rut: «Este bine, fiica mea, că ai să umbli cu slujnicele lui şi nu vei fi
stânjenită, ca în altă ţarină». 23 Şi aşa a rămas ea cu slujnicele lui Booz şi a adunat spice până
când s-a isprăvit secerişul orzului şi secerişul grâului. Trăia însă la soacra sa.
Capitolul 3 Făgăduinţă pentru căsătorie. 1 După aceea a zis către ea Noemina, soacra sa: «Fiica
mea, n-ar fi bine oare să-ţi cauţi un adăpost, ca să-ţi fie bine?† 2 Iată Booz, cu ale cărui slujnice
ai fost, îmi este rudă şi iată el în noaptea aceasta treieră orzul la arie.† 3 Spală-te şi te unge,
îmbracă-ţi hainele tale cele bune şi du-te la arie, dar nu te arăta lui până nu va fi isprăvit de
mâncat şi de băut.† 4 Iar după ce se va culca să doarmă, află locul unde este culcat şi fă-ţi loc la
picioarele lui şi te culcă, şi el îţi va spune ce să faci». 5 Atunci Rut a zis: «Voi face tot ce mi-ai
grăit».† 6 Ducându-se deci la arie, a făcut toate cum îi poruncise soacra sa. 7 Iar Booz a mâncat,
a băut, s-a veselit inima lui şi s-a dus de s-a culcat lângă un stog. Iar ea a venit încetişor, şi-a
făcut loc la picioarele lui şi s-a culcat acolo. 8 Pe la miezul nopţii însă a tresărit el şi s-a ridicat;
şi iată la picioarele lui o femeie culcată. 9 Şi a zis Booz către ea: «Cine eşti tu?» Iar ea a zis: «Eu
sunt Rut, roaba ta. Întinde-ţi aripa ta peste roaba ta, că îmi eşti rudă!»† 10 Zis-a Booz:
«Binecuvântată eşti tu de Domnul Dumnezeu, fiica mea! Această de pe urmă faptă bună a ta este
încă şi mai frumoasă decât celelalte, căci nu te-ai dus să cauţi oameni tineri, săraci sau bogaţi.†
11 Deci, fiica mea, nu te teme, îţi voi face tot ce ai zis, căci în toate părţile poporului meu se ştie
că eşti femeie vrednică. 12 Adevărat e că îţi sunt rudă, dar mai ai o rudă încă şi mai aproape
decât mine. 13 Rămâi noaptea aceasta aici şi mâine, de va vrea acela să te răscumpere, bine, să
te răscumpere; iar de nu va vrea să te răscumpere el, te voi răscumpăra eu; viu este Domnul!
Dormi aici până mâine!» 14 Şi a dormit ea la picioarele lui până dimineaţa. Apoi s-a sculat
înainte de a se fi putut ei cunoaşte unul pe altul. Şi a zis Booz: «Să nu se ştie că a venit femeia la
arie!»† 15 Iar către ea a zis: «Dezbracă-ţi haina ta cea de deasupra şi ţine-o». Şi ea a ţinut-o, iar
el i-a măsurat şase măsuri de orz şi i le-a pus pe umăr şi s-a dus în cetate. 16 Atunci a venit Rut
la soacra sa şi i-a zis: «Ce e, fiica mea?» Şi ea i-a povestit tot ce i-a făcut omul acela şi a zis: 17
«Aceste şase măsuri de orz mi le-a dat el, zicându-mi: «Să nu te duci la soacra ta cu mâinile
goale!» 18 Iar soacra a zis: «Ai răbdare fiica mea, până vei afla cum se va isprăvi lucrul acesta;
căci omul acela nu se va linişti până nu va isprăvi chiar astăzi lucrul acesta».†

Capitolul 4 Căsătoria lui Booz cu Rut.


(1) Καὶ Βοος ἀνέβη ἐπὶ τὴν πύλην καὶ 1 În ziua aceea a ieşit Booz la poarta cetăţii şi a
ἐκάθισεν ἐκεῖ, καὶ ἰδοὺ ὁ ἀγχιστευτὴς şezut acolo. Şi iată trecea pe acolo ruda de care
παρεπορεύετο, ὃν εἶπεν Βοος. καὶ εἶπεν πρὸς grăise Booz; şi Booz i-a zis: «Vino încoace şi
αὐτὸν Βοος Ἐκκλίνας κάθισον ὧδε, κρύφιε· şezi aici». Şi acela s-a dus şi a şezut.†
καὶ ἐξέκλινεν καὶ ἐκάθισεν. (2) καὶ ἔλαβεν 2 Şi a luat Booz zece oameni dintre bătrânii
Βοος δέκα ἄνδρας ἀπὸ τῶν πρεσβυτέρων τῆς cetăţii şi a zis: «Şedeţi aici!» şi ei au şezut.†
πόλεως καὶ εἶπεν Καθίσατε ὧδε· καὶ ἐκάθισαν. 3 Apoi a zis Booz către ruda sa: «Noemina,
(3) καὶ εἶπεν Βοος τῷ ἀγχιστεῖ Τὴν μερίδα τοῦ întorcându-se din şesul Moabiţilor, vinde
ἀγροῦ, ἥ ἐστιν τοῦ ἀδελφοῦ ἡμῶν τοῦ partea de ţarină, cuvenită fratelui nostru
Αβιμελεχ, ἣ δέδοται Νωεμιν τῇ ἐπιστρεφούσῃ Elimelec; şi eu m-am hotărât să fac cunoscut
ἐξ ἀγροῦ Μωαβ, auzului tău şi să-ţi spun: Cumpăr-o în faţa
celor ce şed aici şi în faţa bătrânilor poporului
(4) κἀγὼ εἶπα Ἀποκαλύψω τὸ οὖς σου λέγων meu.† 4 De vrei s-o cumperi, cumpăr-o, iar de
Κτῆσαι ἐναντίον τῶν καθημένων καὶ ἐναντίον nu vrei s-o cumperi, spune-mi, ca să ştiu şi eu.
τῶν πρεσβυτέρων τοῦ λαοῦ μου· εἰ ἀγ- Căci afară de tine n-are cine s-o cumpere, iar
χιστεύεις, ἀγχίστευε· εἰ δὲ μὴ ἀγχιστεύεις, după tine vin eu». Şi acela a zis: «O cumpăr!»†
ἀνάγγειλόν μοι καὶ γνώσομαι· ὅτι οὐκ ἔστιν
πάρεξ σοῦ τοῦ ἀγχιστεῦσαι, κἀγώ εἰμι μετὰ σέ.
ὁ δὲ εἶπεν Ἐγώ εἰμι ἀγχιστεύσω. (5) καὶ εἶπεν 5 Răspuns-a Booz: «De cumperi ţarina de la
Βοος Ἐν ἡμέρᾳ τοῦ κτήσασθαί σε τὸν ἀγρὸν Noemina, atunci trebuie să cumperi şi pe Rut
ἐκ χειρὸς Νωεμιν καὶ παρὰ Ρουθ τῆς moabiteanca, femeia celui mort, şi trebuie să o
Μωαβίτιδος γυναικὸς τοῦ τεθνηκότος, καὶ iei de soţie, ca să păstrezi numele celui mort în
αὐτὴν κτή- σασθαί σε δεῖ ὥστε ἀναστῆσαι τὸ moştenirea lui».†
ὄνομα τοῦ τεθνηκότος ἐπὶ τῆς κληρονομίας 6 Iar ruda aceea a zis: «Nu pot să o iau, ca să
αὐτοῦ. (6) καὶ εἶπεν ὁ ἀγχιστεύς Οὐ δυνήσομαι nu-mi stric moştenirea mea; ia-o tu, căci eu nu
ἀγχιστεῦσαι ἐμαυτῷ, μήποτε διαφθείρω τὴν pot să o iau!»
κληρονομίαν μου· ἀγχί- στευσον σεαυτῷ τὴν
ἀγχιστείαν μου, ὅτι οὐ δυνήσομαι ἀγχιστεῦσαι.
(7) καὶ τοῦτο τὸ δικαίωμα ἔμπροσθεν ἐν τῷ 7 Înainte, la facerea unei cumpărături sau a
Ισραηλ ἐπὶ τὴν ἀγ- χιστείαν καὶ ἐπὶ τὸ unui schimb, pentru întărirea lucrului, era în
ἀντάλλαγμα τοῦ στῆσαι πᾶν λόγον, καὶ Israel obiceiul acesta: unul îşi descălţa sandaua
ὑπελύετο ὁ ἀνὴρ τὸ ὑπόδημα αὐτοῦ καὶ ἐδίδου sa şi o da celuilalt, care primea dreptul de
τῷ πλησίον αὐτοῦ τῷ ἀγχιστεύοντι τὴν rudenie mai apropiată şi aceasta era mărturie în
ἀγχιστείαν αὐτοῦ, καὶ τοῦτο ἦν μαρτύριον ἐν Israel.†
Ισραηλ. (8) καὶ εἶπεν ὁ ἀγχιστεὺς τῷ Βοος
Κτῆσαι σεαυτῷ τὴν ἀγχιστείαν μου· καὶ 8 Şi a zis ruda aceea către Booz: «Cumpăr-o
ὑπελύσατο τὸ ὑπόδημα αὐτοῦ καὶ ἔδωκεν pentru tine!», şi şi-a descălţat sandaua sa şi a
αὐτῷ. (9) καὶ εἶπεν Βοος τοῖς πρεσβυτέροις καὶ dat-o acestuia.
παντὶ τῷ λαῷ Μάρτυρες ὑμεῖς σήμερον ὅτι 9 Iar Booz a zis către bătrâni şi către tot
κέκτημαι πάντα τὰ τοῦ Αβιμελεχ καὶ πάντα, poporul: «Voi sunteţi martori astăzi, că eu am
ὅσα ὑπάρχει τῷ Χελαιων καὶ τῷ Μααλων, ἐκ cumpărat de la Noemina toate ale lui Elimelec
χειρὸς Νωεμιν· (10) καί γε Ρουθ τὴν Μωαβῖτιν şi toate ale lui Chilion şi toate ale lui Mahlon.
τὴν γυναῖκα Μααλων κέκτημαι ἐμαυ- τῷ εἰς 10 De asemenea şi pe Rut moabiteanca, femeia
γυναῖκα τοῦ ἀναστῆσαι τὸ ὄνομα τοῦ lui Mahlon, o iau de soţie, ca să păstrez numele
τεθνηκότος ἐπὶ τῆς κληρονομίας αὐτοῦ, καὶ celui mort în moştenirea lui şi ca să nu piară
οὐκ ἐξολεθρευθήσεται τὸ ὄνομα τοῦ τεθνη- numele celui mort dintre fraţii lui şi din poarta
κότος ἐκ τῶν ἀδελφῶν αὐτοῦ καὶ ἐκ τῆς φυλῆς locuinţei lui; voi astăzi sunteţi martori la
λαοῦ αὐτοῦ· μάρτυρες ὑμεῖς σήμερον. (11) καὶ aceasta».†
εἴποσαν πᾶς ὁ λαὸς οἱ ἐν τῇ πύλῃ Μάρτυρες. 11 Şi tot poporul care era la poartă şi bătrânii
καὶ οἱ πρεσβύτεροι εἴποσαν Δῴη κύριος τὴν au zis: «Suntem martori! Să facă Domnul pe
γυναῖκά σου τὴν εἰσπορευομένην εἰς τὸν οἶκόν femeia care intră în casa ta ca pe Rahila şi ca
σου ὡς Ραχηλ καὶ ὡς Λει- αν, αἳ ᾠκοδόμησαν pe Lia, care amândouă au ridicat casă lui
ἀμφότεραι τὸν οἶκον Ισραηλ καὶ ἐποίησαν δύ- Israel. Să câştigi avere în Efrata şi numele tău
ναμιν ἐν Εφραθα, καὶ ἔσται ὄνομα ἐν să fie mărit în Betleem.†
Βαιθλεεμ· (12) καὶ γένοιτο ὁ οἶκός σου ὡς ὁ 12 Iar casa ta să fie cum a fost casa lui Fares,
οἶκος Φαρες, ὃν ἔτεκεν Θαμαρ τῷ Ιουδα, ἐκ pe care l-a născut Tamara lui Iuda, şi să se
τοῦ σπέρματος, οὗ δώσει κύριός σοι ἐκ τῆς slăvească prin sămânţa ce ţi-o va da Domnul
παιδίσκης ταύτης. (13) καὶ ἔλαβεν Βοος τὴν din această femeie tânără».† 13 Şi a luat Booz
Ρουθ, καὶ ἐγενήθη αὐτῷ εἰς γυναῖκα, καὶ pe Rut şi ea s-a făcut soţia lui. Şi intrând el la
εἰσῆλθεν πρὸς αὐτήν, καὶ ἔδωκεν αὐτῇ κύριος ea, Domnul i-a dat ei sarcină şi a născut un
κύησιν, καὶ ἔτεκεν υἱόν. (14) καὶ εἶ- παν αἱ fiu.†
γυναῖκες πρὸς Νωεμιν Εὐλογητὸς κύριος, ὃς 14 Şi ziceau femeile către Noemina:
οὐ κατέλυσέ σοι σήμερον τὸν ἀγχιστέα, καὶ «Binecuvântat este Domnul, că nu te-a lăsat
καλέσαι τὸ ὄνομά σου ἐν Ισραηλ, (15) καὶ fără moştenitor! Slăvit să fie numele lui Israel!
ἔσται σοι εἰς ἐπιστρέφοντα ψυχὴν καὶ τοῦ 15 Acesta îţi va fi bucurie şi hrănitor la
διαθρέψαι τὴν πολιάν σου, ὅτι ἡ νύμφη σου ἡ bătrâneţile tale, căci l-a născut nora ta, care
ἀγαπήσασά σε ἔτεκεν αὐτόν, ἥ ἐστιν ἀγαθή σοι este mai bună pentru tine decât şapte fii».† 16
ὑπὲρ ἑπτὰ υἱούς. (16) καὶ ἔλαβεν Νωεμιν τὸ Şi a luat Noemina pe copilul acesta şi l-a purtat
παιδίον καὶ ἔθηκεν εἰς τὸν κόλπον αὐτῆς καὶ în braţele sale şi i-a fost doică.
ἐγενήθη αὐτῷ εἰς τιθηνόν. (17) καὶ ἐκάλεσαν
αὐτοῦ αἱ γείτονες ὄνομα λέγουσαι Ἐτέχθη υἱὸς
τῇ Νωεμιν· καὶ ἐκάλεσαν τὸ ὄνομα αὐτοῦ
Ωβηδ· οὗτος πατὴρ Ιεσσαι πατρὸς Δαυιδ.

3. Căsătoria lui Tobie şi Sara, Tobie 7 şi 8

Capitolul 7
(1) Καὶ ἦλθον εἰς Ἐκβάτανα καὶ παρεγένοντο Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara,
εἰς τὴν οἰκίαν Ραγουηλ, Σαρρα δὲ ὑπήντησεν fata sa, soţie lui Tobie. 1 Şi sosind ei la
αὐτοῖς καὶ ἐχαιρέτισεν αὐτοὺς καὶ αὐτοὶ αὐτήν, Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara
καὶ εἰσήγαγεν αὐτοὺς εἰς τὴν οἰκίαν. i-a întâmpinat şi i-a salutat şi au salutat-o şi ei,
(2) καὶ εἶπεν Ραγουηλ Εδνα τῇ γυναικὶ αὐτοῦ şi ea i-a dus în casă. 2 Şi a zis Raguel către
Ὡς ὅμοιος ὁ νεανίσκος Τωβιτ τῷ ἀνεψιῷ μου. Edna, femeia sa: «Cât de bine seamănă acest
(3) καὶ ἠρώτησεν αὐτοὺς Ραγουηλ Πόθεν ἐστέ, tânăr, cu Tobit, fratele meu!» 3 Şi i-a întrebat
ἀδελφοί; καὶ εἶπαν αὐτῷ Ἐκ τῶν υἱῶν Νεφθαλι Raguel: «De unde sunteţi voi, fraţilor?» Iar ei
τῶν αἰχμαλώτων ἐν Νινευη. au răspuns: «Noi suntem fiii lui Neftali, care
(4) καὶ εἶπεν αὐτοῖς Γινώσκετε Τωβιτ τὸν sunt robi la Ninive». 4 Şi i-a mai întrebat
ἀδελφὸν ἡμῶν; οἱ δὲ εἶπαν Γινώσκομεν. Raguel: «Cunoaşteţi voi pe fratele nostru,
(5) καὶ εἶπεν αὐτοῖς Ὑγιαίνει; οἱ δὲ εἶπαν Καὶ Tobit?» Şi ei au răspuns: «Cunoaştem». Apoi
ζῇ καὶ ὑγιαίνει· καὶ εἶπεν Τωβιας Πατήρ μού el i-a întrebat: «E sănătos?» 5 Şi ei au răspuns:
ἐστιν. (6) καὶ ἀνεπήδησεν Ραγουηλ καὶ «Este în viaţă, este sănătos». Şi Tobie a
κατεφίλησεν αὐτὸν καὶ ἔκλαυσε καὶ εὐλόγησεν adăugat: «El este tatăl meu». 6 Atunci Raguel
αὐτὸν καὶ εἶπεν αὐτῷ Ὁ τοῦ καλοῦ καὶ ἀγαθοῦ s-a aruncat la gâtul lui şi l-a sărutat şi a plâns.
ἀνθρώπου· καὶ ἀκούσας ὅτι Τωβιτ ἀπώλεσεν
τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ, ἐλυπήθη καὶ ἔκλαυσεν. 7 Apoi a vorbit şi a zis: «Binecuvântat să fii
(7) καὶ Εδνα ἡ γυνὴ αὐτοῦ καὶ Σαρρα ἡ copilul meu! Tu eşti fiul unui om foarte bun şi
θυγάτηρ αὐτοῦ ἔκλαυ- σαν καὶ ὑπεδέξαντο cinstit». Auzind însă că Tobit a pierdut
αὐτοὺς προθύμως. (8) καὶ ἔθυσαν κριὸν vederea, s-a întristat şi a plâns. 8 Şi a plâns şi
προβάτων καὶ παρέθηκαν ὄψα πλείονα. (9) Edna, femeia lui, şi fata lui, Sara. 9 Şi aşa i-a
Εἶπεν δὲ Τωβιας τῷ Ραφαηλ Αζαρια ἄδελφε, primit foarte bine, şi au junghiat un berbec şi
λάλησον ὑπὲρ ὧν ἔλεγες ἐν τῇ πορείᾳ, καὶ le-au dat mâncare din belşug.
τελεσθήτω τὸ πρᾶγμα. (10) καὶ μετέδω- κεν 10 Iar Tobie a zis către Rafael: «Frate Azaria,
τὸν λόγον τῷ Ραγουηλ. καὶ εἶπεν Ραγουηλ grăieşte de cele ce mi-ai spus pe cale şi să se
πρὸς Τωβιαν Φάγε καὶ πίε καὶ ἡδέως γίνου· tocmească şi lucrul acesta».† 11 Şi el a spus
σοὶ γὰρ καθήκει τὸ παιδίον μου λαβεῖν· πλὴν vorba aceasta lui Raguel, şi Raguel a zis către
ὑποδείξω σοι τὴν ἀλήθειαν. (11) ἔδωκα τὸ Tobie: «Mănâncă, bea şi te veseleşte, că ţie ţi
παιδίον μου ἑπτὰ ἀνδράσιν, καὶ ὁπότε ἐὰν se cuvine să iei pe fata mea! Dar am să-ţi spun
εἰσεπορεύοντο πρὸς αὐτήν, ἀπεθνῄσκοσαν ὑπὸ adevărul. Eu am măritat pe fata mea cu şapte
τὴν νύκτα. ἀλλὰ τὸ νῦν ἔχων ἡδέως γίνου. (12) bărbaţi şi când intrau la ea, mureau chiar în
καὶ εἶπεν Τωβιας Οὐ γεύσομαι οὐδὲν ὧδε, ἕως noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum». Şi a zis
ἂν στήσητε καὶ σταθῆτε πρός με. καὶ εἶπεν Tobie: «Nu voi mânca nimic aici, până când nu
Ραγουηλ Κομίζου αὐτὴν ἀπὸ τοῦ νῦν κατὰ τὴν vă tocmiţi şi nu vă învoiţi cu mine!» Iar Raguel
κρίσιν· σὺ δὲ ἀδελφὸς εἶ αὐτῆς, καὶ αὐτή σού a zis: «Ia-o chiar acum căci ţi se cade. Tu eşti
ἐστιν· ὁ δὲ ἐλεήμων θεὸς εὐοδώσει ὑμῖν τὰ fratele ei şi ea este sora ta! Milostivul
κάλλιστα. (13) καὶ ἐκάλεσεν Σαρραν τὴν θυγα- Dumnezeu să vă facă parte de toate cele
τέρα αὐτοῦ καὶ λαβὼν τῆς χειρὸς αὐτῆς bune!»† 12 Şi a chemat pe Sara, fiica sa şi,
παρέδωκεν αὐτὴν τῷ Τωβια γυναῖκα καὶ εἶπεν luând-o de mână, a dat-o lui Tobie de femeie şi
Ἰδοὺ κατὰ τὸν νόμον Μωυσέως κομίζου αὐτὴν a zis:† 13 «Iată, după legea lui Moise, ia-o şi
καὶ ἄπαγε πρὸς τὸν πατέρα σου· καὶ εὐλόγησεν du-o la tatăl tău!» Şi i-a binecuvântat. 14 Şi
αὐτούς. (14) καὶ ἐκάλεσεν Εδναν τὴν γυναῖκα chemând pe Edna, femeia sa, şi luând o hârtie,
αὐτοῦ· καὶ λαβὼν βιβλίον ἔγραψεν συγγραφήν, a scris învoiala şi a pecetluit-o; apoi au început
καὶ ἐσφραγίσαντο. καὶ ἤρξαντο ἐσθίειν. (15) a mânca.† 15 Şi a chemat Raguel pe Edna,
καὶ ἐκάλεσεν Ραγουηλ Εδναν τὴν γυναῖκα femeia sa, şi a zis: «Pregăteşte, soro, cealaltă
αὐτοῦ καὶ εἶπεν αὐτῇ Ἀδελφή, ἑτοίμασον τὸ cameră de culcare şi du-o acolo». 16 Şi făcând
ἕτερον ταμίειον καὶ εἰσάγαγε αὐτήν. (16) καὶ cum a zis el, a dus-o acolo, şi aceasta a plâns,
ἐποίησεν ὡς εἶπεν καὶ εἰσήγαγεν αὐτὴν ἐκεῖ, şi împărtăşind şi ea lacrimile fiicei sale, i-a zis:
καὶ ἔκλαυσεν· καὶ ἀπεδέξατο τὰ δάκρυα τῆς 17 «Îndrăzneşte, fiică! Domnul cerului şi al
θυγατρὸς αὐτῆς καὶ εἶπεν αὐτῇ (17) Θάρσει, pământului îţi va da bucurie în locul întristării.
τέκνον, ὁ κύριος τοῦ οὐρανοῦ καὶ τῆς γῆς δῴη Îndrăzneşte, fiică!»
σοι χάριν ἀντὶ τῆς λύπης σου ταύτης θάρσει,
θύγατερ. Capitolul 8 Căsătoria lui Tobie cu Sara;
8. (1) Ὅτε δὲ συνετέλεσαν δειπνοῦντες, 1 Şi după ce au sfârşit cina, au condus pe
εἰσήγαγον Τωβιαν πρὸς αὐ- τήν. (2) ὁ δὲ Tobie la Sara, în cameră. 2 Iar acesta,
πορευόμενος ἐμνήσθη τῶν λόγων Ραφαηλ καὶ mergând, şi-a adus aminte de cuvintele lui
ἔλαβεν τὴν τέφραν τῶν θυμιαμάτων καὶ Rafael şi a luat căţuia şi a pus inima şi ficatul
ἐπέθηκεν τὴν καρδίαν τοῦ ἰχθύος καὶ τὸ ἧπαρ peştelui şi a afumat. 3 Şi simţind demonul
καὶ ἐκάπνισεν. (3) ὅτε δὲ ὠσφράνθη τὸ mirosul acesta, a fugit în părţile de sus ale
δαιμόνιον τῆς ὀσμῆς, ἔφυγεν εἰς τὰ ἀνώτατα Egiptului, şi îngerul l-a legat.
Αἰγύπτου, καὶ ἔδησεν αὐτὸ ὁ ἄγγε- λος. (4) ὡς 4 Iar când au rămas numai amândoi în cameră,
δὲ συνεκλείσθησαν ἀμφότεροι, ἀνέστη Τωβιας Tobie s-a sculat din pat şi a zis: «Scoală, soro,
ἀπὸ τῆς κλίνης καὶ εἶπεν Ἀνάστηθι, ἀδελφή, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!»
καὶ προσευξώμεθα, ἵνα ἡμᾶς ἐλεήσῃ ὁ κύριος. 5 Şi a început Tobie a zice: «Binecuvântat eşti
(5) καὶ ἤρξατο Τωβιας λέγειν Εὐλογητὸς εἶ, ὁ Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi
θεὸς τῶν πατέρων ἡμῶν, καὶ εὐλογητὸν τὸ binecuvântat este numele Tău cel sfânt şi slăvit
ὄνομά σου τὸ ἅγιον καὶ ἔνδοξον εἰς τοὺς întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine
αἰῶνας· εὐλογησάτωσάν σε οἱ οὐρανοὶ καὶ πᾶ- cerurile şi toate făpturile Tale!
σαι αἱ κτίσεις σου. (6) σὺ ἐποίησας Αδαμ καὶ 6 Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva,
ἔδωκας αὐτῷ βοηθὸν Ευαν στήριγμα τὴν femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din
γυναῖκα αὐτοῦ· ἐκ τούτων ἐγενήθη τὸ ἀνθρώ- ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: «Nu
πων σπέρμα. σὺ εἶπας Οὐ καλὸν εἶναι τὸν este bine să fie omul singur; să-i facem un
ἄνθρωπον μόνον, ποιή- σωμεν αὐτῷ βοηθὸν ajutor asemenea lui».† 7 Şi acum, Doamne, nu
ὅμοιον αὐτῷ. (7) καὶ νῦν, κύριε, οὐ διὰ πορ- plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu
νείαν ἐγὼ λαμβάνω τὴν ἀδελφήν μου ταύτην, inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de
ἀλλ’ ἐπ’ ἀληθείας· ἐπίταξον ἐλεῆσαί με καὶ ea şi de mine şi a ne duce împreună până la
ταύτῃ συγκαταγηρᾶσαι. (8) καὶ εἶπεν μετ’ bătrâneţe!» 8 Şi a zis şi ea cu el: «Amin!» 9
αὐτοῦ Αμην. (9) καὶ ἐκοιμήθησαν ἀμφότεροι Apoi au dormit amândoi liniştiţi în noaptea
τὴν νύκτα. (10) Καὶ ἀναστὰς Ραγουηλ aceea. 10 Iar Raguel, sculându-se, s-a dus şi a
ἐπορεύθη καὶ ὤρυξεν τάφον λέγων Μὴ καὶ săpat o groapă, zicând: «Nu cumva va muri şi
οὗτος ἀποθάνῃ. (11) καὶ ἦλθεν Ραγουηλ εἰς acesta?» 11 Şi, venind în casă, Raguel a zis
τὴν οἰκίαν ἑαυτοῦ (12) καὶ εἶπεν Εδνα τῇ către Edna, femeia sa: 12 «Trimite pe una din
γυναικὶ αὐτοῦ Ἀπόστειλον μίαν τῶν παιδι- slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l
σκῶν, καὶ ἰδέτωσαν εἰ ζῇ· εἰ δὲ μή, ἵνα îngropăm fără să ştie nimeni». 13 Şi,
θάψωμεν αὐτὸν καὶ μηδεὶς γνῷ. (13) καὶ deschizând slujnica uşa, a intrat şi a văzut că
εἰσῆλθεν ἡ παιδίσκη ἀνοίξασα τὴν θύραν καὶ dorm amândoi. 14 Şi ieşind, le-a spus că este
εὗρεν τοὺς δύο καθεύδοντας. (14) καὶ viu. 15 Şi a binecuvântat Raguel pe
ἐξελθοῦσα ἀπήγγειλεν αὐτοῖς ὅτι ζῇ. (15) καὶ Dumnezeu şi a zis: «Binecuvântat eşti Tu,
εὐλόγησεν Ραγουηλ τὸν θεὸν λέγων Εὐλογητὸς Dumnezeule, cu tot felul de binecuvântare
εἶ σύ, ὁ θεός, ἐν πάσῃ εὐλογίᾳ καθαρᾷ καὶ curată şi sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine
ἁγίᾳ, καὶ εὐλογείτωσάν σε οἱ ἅγιοί σου καὶ drepţii Tăi şi toate făpturile Tale şi toţi îngerii
πᾶσαι αἱ κτίσεις σου, καὶ πάντες οἱ ἄγγελοί Tăi, şi toţi aleşii Tăi să Te binecuvânteze în
σου καὶ οἱ ἐκ- λεκτοί σου εὐλογείτωσάν σε εἰς veci! 16 Binecuvântat eşti Tu că m-ai bucurat
πάντας τοὺς αἰῶνας. (16) εὐλογητὸς εἶ ὅτι şi nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai
ηὔφρανάς με, καὶ οὐκ ἐγένετό μοι καθὼς făcut cu noi după mila Ta cea mare! 17
ὑπενόουν, ἀλλὰ κατὰ τὸ πολὺ ἔλεός σου Binecuvântat eşti Tu, că ai miluit pe doi copii,
ἐποίησας μεθ’ ἡμῶν. (17) εὐλογητὸς εἶ ὅτι singuri la părinţii lor! Miluieşte-i pe ei,
ἠλέησας δύο μονογενεῖς· ποίησον αὐτοῖς, Stăpâne, şi dă-le să-şi termine viaţa cu
δέσποτα, ἔλεος, συντέ- λεσον τὴν ζωὴν αὐτῶν sănătate, cu veselie şi cu milă!» 18 Apoi a
ἐν ὑγιείᾳ μετὰ εὐφροσύνης καὶ ἐλέους. (18) poruncit robilor săi să astupe groapa. 19 Şi le-
ἐκέλευσεν δὲ τοῖς οἰκέταις χῶσαι τὸν τάφον. a făcut ospăţ de nuntă, paisprezece zile. 20 Şi
(19) Καὶ ἐποίησεν αὐτοῖς γάμον ἡμερῶν δέκα a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a
τεσσάρων. (20) καὶ εἶ- πεν αὐτῷ Ραγουηλ πρὶν se isprăvi zilele ospăţului de nuntă: «Nu pleca
ἢ συντελεσθῆναι τὰς ἡμέρας τοῦ γάμου până nu se împlinesc aceste paisprezece zile
ἐνόρκως μὴ ἐξελθεῖν αὐτόν, ἐὰν μὴ ale nunţii. 21 Şi atunci, luând jumătate din
πληρωθῶσιν αἱ δέκα τέσσαρες ἡμέραι τοῦ avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă
γάμου, (21) καὶ τότε λαβόντα τὸ ἥμισυ τῶν jumătate o vei primi când voi muri eu şi femeia
ὑπαρχόντων αὐτοῦ πορεύεσθαι μετὰ ὑγιείας mea».
πρὸς τὸν πατέρα· καὶ τὰ λοιπά, ὅταν ἀποθάνω
καὶ ἡ γυνή μου.

Elementele căsătoriei în Tobie 7-8

Anunţarea şi încheierea căsătoriei 7,12


Dăruirea mânii miresei, 7,13
Contractul de căsătorie
Cina
Ducerea miresei la casa mirelui

CĂSĂTORIA ÎN ANTICHITATE

Concepţia antică despre căsătorie a fost dominată de „fecunditate" împletită cu ideea de


procreare a neamului omenesc şi cu cea de creaţie - reminiscenţă a vocaţiei creatoare, împărtăşite
de Dumnezeu omului. Dominată de practici idolatre, antichitatea păgâna a pus întotdeauna
căsătoria şi mai ales darul femeii de a naşte prunci sub protecţia zeilor, mai cu seamă a celor care
- în concepţia lor - deţineau „puterea fecundităţii". Această concepţie este departe de revelaţia
dumnezeiască şi mai ales a Noului Testament; rămâne o realitate pur terestră, iar relaţia
conjugală dintre bărbat şi femeie nu are nici o perspectivă a transcendenţei, conferindu-i-se cel
mult un statut şi un rol social cu un scop imediat şi o finalitate în sine.
Singura care păstrează din valoarea ei dată prin creaţie este căsătoria în Vechiul
Testament;

Antichitatea iudaică
În Vechiul Testament, referitor la căsătorie, se întâlneşte ideea creaţiei - comună în tot
restul umanităţii; cu timpul, dată fiind Revelaţia Dumnezeiască şi promisiunea divină de a
mântui neamul omenesc prin „poporul ales" - Israel, căsătoria dobândeşte un nou statut.

Gândirea iudaică a Vechiului Testament plasa semnificaţia esenţială şi scopul căsătoriei


în procreare. Semnul cel mai evident şi necesar în acelaşi timp, în binecuvântarea lui Dumnezeu,
era continuarea neamului; ascultarea şi credinţa lui Avraam în Dumnezeu duc la făgăduinţa unei
descendenţe generoase: „De aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea, si voi înmulţi
foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi va stăpâni
neamul tău cetăţile duşmanilor săi; şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele
pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu" (Fac. 22, 17-18). Această promisiune solemnă
făcută lui Avraam explică de ce o familie fără copii era considerată o familie uitată de Dumnezeu
Toate promisiunile făcute de Dumnezeu profeţilor, începând cu patriarul Avraam sunt
legate de făgăduinţa unei descendenţe numeroase, de undee şi importanţa primordială a
procreării.
Ceea marchează însă radical concepţia iudaică despre familie şi căsătorie este alianţa
încheiată de Dumnezeu cu poporul ales: căsătoria este înţeleasă ca o imagine ce revelează alianţa
între Dumnezeu şi poporul Său iar textele profetice fac mereu referire la această realitate.

Cartea lui Tobie descrie, în cadrul religios al Vechiului Testament, piscul vieţii conjugale
şi familiale, întru totul pus sub protecţia Proniei divine şi a voinţei mântuitoare a lui Dumnezeu
— Creator. Această literatură sapienţială dă mărturia unei concepţii nobile asupra căsătoriei, care
este punctul de convergenţă al tradiţiei referatului biblic al creaţiei, ce decurge din Cartea
Facerii, şi glasul profeţilor: unirea spirituală a lui Dumnezeu cu poporul Său.

În Israel, căsătoria era din punct de vedere social mai întâi de toate o tranzacţie, o
convenţie între două familii: doi părinţi (tatăl tânărului şi tatăl tinerei), de comun acord cu soţiile
lor, merg să discute şi să ia decizia finală în privinţa căsătoriei copiilor lor (Fac. 24, 1-4; 38, 1-2,
6-8; 29, 18; 26, 34-35; 27, 46; 34, 4 ş.a.).

Comparativ cu lumea greco-romană, în care consimţământul celor doi era foarte


important, în antichitatea iudaică acesta aparţinea părinţilor. În mod obişnuit, mirele trebuia să
plătească «moharul» tatălui fetei

(Fac. 34, 12; Ieş. 22, 16; Deut. 22, 29; Os. 3, 2.), adică un fel de cadou, o „dotă"; acest
gest marca încheierea „logodirii". Din acest moment, legătura cu a treia persoană sau repudierea
femeii era considerată adulter (Deut. 22, 23-27; Judec. 15, 6; Os. 2, 19-20.), deşi căsătoria nu era
deplin încheiată şi relaţiile conjugale nu erau încă permise logodnicilor. După Exil, căsătoria era
confirmată juridic printr-un contract scris (Tob. 7, 16).

Punctul culminant al festivităţilor consta în alaiul solemn care o conducea pe logodnică la


casa logodnicului ei (a se vedea detalii în Fac. 29, 22, Judec. 14, 11; I Mac. 9, 390; acesta era
momentul în care avea loc actul socotit juridic: tatăl fetei o dădea logodnicului pe fiica sa şi tatăl
logodnicului o lua pentru fiul său (Fac. 11, 29; 24, 51; 30, 4, 9; 34, 11; 38, 2; leş. 2, 21; 21, 4, 10;
34, 16).
Alaiul intona cântece de nuntă (Ps. 44), despre care Ieremia profeţeşte că vor fi curmate
din cauza păcatelor (Ier. 16, 9). În momentul în care logodnica părăsea casa părintească, tatăl
său, mama sa, rudele şi cunoscuţii îi dădeau binecuvântarea tradiţională (Fac. 24, 6, Tob. 7, 13).
Serbările durau cel puţin o săptămână (Fac. 29, 27-28, Judec. 14, 12).

Ceremoniile nunţii, descrise de literatura rabinică iudaica, se derulau astfel: după


înmânarea dotei (mohar) - o sumă de bani stabilită sau încheierea unui document (ketbuba), urma
actul conjugal. Atunci când căsătoria nu avea loc într-un cadru intim, festivităţile începeau la
părinţii mirelui, care era îmbrăcat de părinţi şi de prieteni în costumul nupţial.

La ora stabilită, mirele, însoţit de prieteni, venea la mireasă pentru a o lua la el acasă.
Tatăl miresei pronunţa asupra ei o scurtă rugăciune de binecuvântare. Mirii purtau câte o
coroană; când mireasa era fără reproş, purta coroana pe o litieră. Mirele era însoţit de un cavaler
de onoare (prietenul mirelui) şi de alţi prieteni; un număr mare de oameni participau la această
bucurie şi, în timp ce defila acest alai, erau interpretate cântece de nuntă.
Masa prilejuită de această sărbătoare avea loc la casa mirelui, care era luminata chiar şi în
plină zi.
În timpul mesei avea loc şi consacrarea religioasă, care consta într-o binecuvântare.
Talmudul babilonian (Keth a 8-a) citează sub numele lui Rabi Jehuda (299) următoarea formulă:
Rabi Jehuda a zis: Binecuvântat să fii Tu, Iahve, Regele nostru, Regele lumii, Care ai creat totul
întru slava Ta; Tu, Care i-ai făcut pe oameni după Chipul Tău, spre asemănarea Ta; Tu, Care ai
zidit pe femeie din bărbat pentru veşnicie. Binecuvântat să fii Tu, Iahve, Creatorul oamenilor!
Cea stearpă (Sionul lipsit de copiii săi) să se bucure şi să se veselească, atunci când copiii ei se
adună în juru-i cu voioşie. Binecuvântat să fii Tu, Iahve, Care eşti bucuria Sionului! Covârşeşte
de bucurie acest cuplu mult-iubit, aşa cum ai făcut odinioară în grădină pentru creaţia Ta, Chipul
Tău. Binecuvântat să fii Tu, Iahve, Care eşti bucuria mirelui şi a miresei! Binecuvântat să fii Tu,
Dumnezeul nostru, Regele lumii, Tu, Care ai făcut plăcerea şi bucuria, mirele şi mireasa, veselia,
bucuria inimii şi înfrăţirea, înţelegerea şi prietenia! Să se audă curând, o, Iahve, Dumnezeul
nostru, în oraşele lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului strigătul de desfătare şi strigătul de bucurie,
vocea mirelui şi vocea miresei, strigătele de desfătare ale mirilor în camera nupţială şi cele ale
tinerilor la masa de nuntă"

Aceste binecuvântări se dădeau asupra unei cupe de vin, de mai multe ori în timpul
festivităţilor, de către tatăl mirelui. La masă mirele avea locul de onoare, în timp ce mireasa se
aşeza lângă el. Dupa-masă, tinerii erau însoţiţi într-un cort sau un baldachin, ceea ce numim în
traducere greco-romană cameră nupţială. Serbarea dura şapte zile; în al doilea sabat după
căsătorie, avea loc o petrecere post-maritală (post-nupţială), de obicei la familia tinerei femei.