PALIA DE LA ORĂŞTIE

Cu mila lui Domnedzeu şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvărşitul Duhului Sfînt, eu Tordaşi Mihaiu,
ales piscopul românilor în Ardeal, şi cu Herce Ştefan, propoveduitoriul Evangheliei lu Hristos, în
oraşul Căvăran Şebeşului, Zacan Efrem, dascalul de dăscălie a Şebeşului şi cu Peştişel Moisi,
propoveduitorul Evangheliei în oraşul Logojului, şi cu Achirie, potropopul varmigiei Henedoriei,
ţinum într-una pentru jelanie Scriptureei sfinte, că vădzum cum toate limbile au şi înfluresc întru
cuvîntele slăvite a lui Domnedzeu, numai noi românii pre limbă nu avem, pentru aceaea, cu mare
muncă scoasem den limbă jidovească şi grecească şi sărbească pre limbă românească 5 cărţi ale lui
Moisi prorocul şi 4 cărţi ce se chemă Ţrstva şi alţi proroci căţva, şi le dăruim voo, fraţilor rumâni,
şi cetiţi şi nu judecareţi necetind mainte, că veţi cu adevăr a afla mare vistiiariu sufletesc.
/15-16/
‹4›
Aşa fură ceriul şi pămîntul, cînd făcură-se, în dzi cînd făcu Domnedzeu ceriul şi pămîntul, ‹5›Şi
toţi pomii în cîmp, carii mainte nu era pre pămînt, şi toată iarba cîmpului, ce mainte nu era crescut,
că Domnul Domnedzeu încă nu era ploat pre pămînt şi nu era neci u‹n› om care să lucre pămîntul,
/32/...
‹8›
După aceaea lăsă el a dzbura un porumb după el, să vadză secat-au apele spre pămînt.
/113/…
El dzise: „Că ce întrebi numele mieu?” şi tocma aşişi blagoslovi el. ‹30›Şi Iacov chiemă acel loc
Pnuel, „că pre Domnedzeu faţă făţişi am văzut şi sufletul mieu se-au mîntuit”. ‹31›Şi cînd pre
Pnuelu era trecut, răsări soarele lui şi cliciul şchiopăta.
/111/...
‹12›
Tu ziseşi: «Bine face-voiu cu tine şi sămînţa ta pune-voiu ca năsipul măriei carea omul de
mulţie nu poate număra»”. ‹13›Şi acolo în aceaea noapte durmi, şi luo din acela ce era la mînă darure
fratelui său, lui Isav: ‹14›200 de capre, 20 de ţapi, 200 de oi, 20 de areţi, ‹15›30 de cămile sugătoare,
cu mînzii depreună, 40 de vaci, 10 tauri, 20 de mîcicoie, cu 10 mînzi depreună. ‹
/138/…
„Eu încă văzuiu vis, trei coşniţe albe ducea în capu-mi...
/143/…
„Eu sînt faraon, fără voia ta nime nu clătească nici mîna nici piciorul în tot Eghipetul”
/144/...
‹49›
Aşa adună Iosif fără măsură multă pîine
/147-148/
‹21›
Ei iară dziseră unul cătră alalt: „Cu destoinicie păţim aceasta c-am greşit înaintea fratelui nostru
şi, vădzînd spaima sufletului său cîndu se milcuiia noao, nu vrum noi să-l ascultăm; derept aceaea
vine această dosadă pre noi”.
/149/...
‹33›
Dzise noao domnul acelui pămînt: «Den aceasta voiu cunoaşte, să sinteţi derepţi, lăsaţi la mine
un frate-vă şi duceţi ce e pre niştota caseei voastre, ‹34›Şi meargeţi de aduceţi cătră mine cel frăţior
mai mic al vostru, aşa voiu şti cum nu seţi iscoade ce sînteţi derepţi.
/150/…
Şi după ce ară fi svărşind hrana carele era adus den Eghipet, dzise tată-său lor: „Păsaţi iară şi
cumpăraţi oarece puţină hrană”. ‹3›Răspunse lui Iuda şi dzise tare giurîndu-se:
/153/…
‹23›
Acela, iară, dzise: „Nu vă întristareţi şi nu vă teamereţi, Domnedzeul ‹tă›tăni-vostru au dat
comoară în sacii voştri, banii voştri întregi au sosit la mîna mea”. Şi pre Simonu aduse la ei. ‹24›Şi
lăuntru-i duse pre ei în casa lu Iosif, şi apă deade a-ş spăla picioarele, şi oboroc asinilor săi.
/167/...
‹13›
Nu era, iară, pre acel pămînt lat necăiurilea pîine, că vărtos mare era scumpeate, aşa pînă în
atîta cum tot şi pămîntul Canaanului se svîrşise.
/178/...
‹19›
Iosif dzise lor: „Nu vă teamereţi! Au putem sta de-a aleanul voiei lui Dumnedzeu?
/183/...
‹7›
Zise, iară, sora porobocelului feateei lu Faraon: „Vrea-veri cum să chiem o doică dentre muierile
evreianelor, ca să apleace porobocelul?”
/231/…
„Mai bine am vrut muri prentru mîna Domnului în ţara Eghipetului, cînd şedeam lîngă oale cu
carne şi mîncam pîine pînă ne săturam; că ce aţi adus pre noi cum în ceastă pustie să omorîţi ceastă
mulţime de foame?”
/240/…
‹22›
Cum în toată vreamea leage să facă dihaniei. Iară să atare lucru mare se va tămpla, aducă-l
înaintea ta, iară ei tot lucrul lesne să giudece; aşa mai lesne-ţi va fi lucrul, unde şi ei cu tine
depreună vor purta tarul.
/244/…
‹3›
Să nu aibi tu înaintea mea alţi domnedzei striini!
/248/…
‹20›
Cine robul său au slujnica fi-l-va bătînd cu toiagul, cum în mînă-i va fi murind, să se
bintătuiască. ‹21›Ce să o dzi au doao va custa, să nu-l vinovăţească, că i-s banii. ‹22›Să atare bărbaţi
se vor sfădi şi va vătăma vrunul dentre ei muiare tăroasă şi-i va fi a naşte ainte de vreame, iară ea
va trăi dzăcînd supt pagubă, după pofta bărbatului ei şi după giudecata giudeaţelor aşa să plătească.
/252-253/
›15›
Iară să va fi domnu-său aciia, să nu plătească, mai vărtos să l-au fost luat în năiem. ‹16›Să neştene
va amăgi atare vergură, carea încă n-ară fi obrocită şi va durmi cu însa, să-i dea dzeastrea şi şi-o
ţinie muiare. Iară să nu o va vrea tatăl ei a o da aceluia, atîţea bani să dea acolo căţi se cad pre
veşmintele unii vergure. … ‹20›Cine va face jirtvă bodzilor, şi ‹nu› numai Domnului însuşi, acela să
se omoară.
/276/…
Iară berbeacele taie bucate şi-i spală maţele şi picioarele, şi le pune pre ştiuci şi pre capu-i, ‹18›Şi
dup-aceea tot berbeacele să-l aprindzi spre oltariu, că e jirtva Domnului ardzătoare, bună miroseală
şi cu foc jirtvă Domnului.
/303/...
‹27›
Ce, în partea cortului de cătră apus şase scînduri feace, ‹28›Şi iară doo pre cornurile aceluia, cum
toate cu scîndurile de lîngă ceale doao dedesupt împreună să se tocmească, ‹29›Desupra încă într-una
să se prindză cu o cheotoare, ‹30›Cum 8 scînduri să fie şi şasesp‹r›ădzeace talpe de argint, supt toată
scîndura 2 talpe.
 PRAVILA RITORULUI LUCACI
Furul de se va ispoveadi, post 2 ai şi 40 de dzile să
/13/
nu se cumenece, închinăciuni 150 în dzi. Cela ce va fura besearecă, să-i dea pre spinare 30
de toiage, iară pre pîntece 20 şi 4. Cela ce va fura lumînare sau diacul de va lua fără ştirea
popeei, post 40 de dzile. Popa, de va fi beţiv sau curvar, să se lase de preuţie. Popa, de va
împlea 30 de ai, să se lase de popie, să se facă călugăr. Popa sau preuteasa, de va muri unul
de ei, nu se cade popeei să se însoare, nice preuteasa să se mărite, cade-le-se să se facă
călugări. Iară popa agneţul de cuminecătură de-l va vechi pănă la anul, să-l meastece cu
altul sau să-l potrebască. Iară în postul
/14/
mare nu se cade să cînte leturghiia lui Ion, numai sîmbătă şi dumenecă a lui Vasilie. Nu se
cade în postul mare să facă pamente morţilor, alegîndu sîmbătă şi dumenecă, să lucredzu
oltarului său. Nu se cade în postul mare să se însoare, nice să se mărite.
…

Întru partea nunteei de semenţie u<n> rrîndu şi o împărţitură dentăiu ce e dentru svînta şi
mîntuitoarrea botegiuni. Deaci altu rîndu şi hotar ce e faţă a vedeare ceia ce se ştiu că-su
semenţie de pre sîngele trupăscu. Deaci al treile rîndu şi hotar anume oprealişte, ceia ce se
ştiu de pre semenţiia nunteei, anume îmbe cuscriile,
/24/
cei dentăiu şi ai doi şi ai trei. Deaci au stepenele şi hotarrele şi năravurile anume voia
acestora; aleageri şi împărţiri a fir a păr, strinsuri şi întrebări de-acealea ce ne se cadu noao,
creşteniloru celor adeveri, foarte amănuntul a-ntreba şi de nunte cîtu de acii tocma de
sfîrşitu nece într-u<n> chipu se nu se afle, nice cîtu e stepena cea mai mică a semenţiei.

PRAVILA ALEASĂ A LUI EUSTRATIEVICI

/666/
Pentru ceale 7 păcate mari de moarte, carele sîmt şi cum să chiamă. Simeon de Solun
Cap. 364
Şeapte păcate sîmt mari de moarte carele pierd şi omor pre om şi trupeaşte şi sufleteaşte. 1.Întîi
iaste cînd să leapădă creştinul de leagea lui H[risto]s. Aicea socotiţi în ce chip să leapădă omul de
leagea lui H[risto]s, nu să leapădă omul de H[risto]s, numai cînd să dă într-altă leage, ce şi cînd
calcă învăţăturile lui H[risto]s şi nu face după cum învaţă pravila şi sv[î]nta besearică, ce îmblă
după voia sa de toate.
2. Al doile iaste mîndriia ce să ţine neştine mai bun de toţ şi mai înţelept.
3. Al treile iaste cînd face omul de bunăvoia sa ucidere.
4. Al patrul iaste sînge amestecat, ce să dzice în toate fealiurile de curvie, alegînd cînd
/667/
face omul curvie cu vreo rudă a sa, şi mai vîrtos sodomiia ce iaste cînd curveaşte bărbat cu bărbat.
5. Al cincile iaste lăcomiia, iubirea de avuţie, mîncarea şi băutura prespre măsură şi alte toate
aseamenea acestora.
6.Al şeasele iaste zavistiia, răpştiia, cela ce nu iubeaşte pre nime.
7. Al şeaptele iaste leanea, somnul prespre măsură, aşijdere şi blăznirea.