VECHIUL TESTAMENT (39 cărţi canonice)

Pentateuhul (Cele 5 cărţi) lui MOISE:

1.                 FACEREA - Descrie facerea lumii şi începuturile istoriei poporului ales.
2.                 IEŞIREA - Istoriseşte ieşirea poporului evreu din robia egipteană şi rătăcirea lui, timp de 40 de ani,
prin pustie.
3.                 LEVITICUL - Descrie rânduielile privind preoţia şi slujbele divine.
4.                 NUMERII - Prezintă recensământul poporului evreu înainte de intrarea în Canaan.
5.                 DEUTERONOMUL - Repetă principalele învăţături de credinţă, morale şi sociale descoperite de
Dumnezeu.

  IOSUA NAVI şi JUDECĂTORI - Prezintă intrarea poporului evreu în Canaan şi împărţirea ţării la cele 12
triburi, precum şi evenimente istorice petrecute până în vremea ungerii primului rege.

 I REGI, II REGI, III REGI, IV REGI - Prezintă istoria poporului evreu sub cei mai importanţi regi ai săi.

  IOV, PILDELE LUI SOLOMON, ECCLEZIASTUL - înfăţişează învăţături şi sfaturi folositoare pentru
viaţă.
  PILDELE LUI SOLOMON, ECCLEZIASTUL şi CÂNTAREA CÂNTĂRILOR – scrise de Solomon.

  PSALMII, CÂNTAREA CÂNTĂRILOR şi PLÂNGERILE LUI IEREMIA - Exprimă înalte trăiri ale
sufletului credincios în relaţie cu Dumnezeu.
  PSALMII – Scrişi de David. (151 psalmi)

  ISAIA şi MALEAHI – Aflăm cum a transmis Dumnezeu, prin profeţi voinţa Sa cu privire la viitorul poporului  
evreu: anunţarea   unor pedepse grele  pentru  păcatele   făcute   şi făgăduinţa   venirii Mântuitorului, Care să
aducă eliberarea din robia păcatelor.

PENTATEUHUL – STRUCTURA SI PREZENTARE GENERALA

Pentateuhul = cinci volume, numite de iudei Tora Moșe (Legea lui Moise) sau Tora
Iahve (Legea Domnului).

Importanța Pentateuhului:
El este temeiul istoric al întregii religii revelate, întreaga ordine dogmatică și morală,
atât a Vechiului cât și a Noului Testament, neputându-se explica fără Pentateuh. Pe el se
reazemă frățietatea popoarelor, născute din același strămoș comun, Adam. Fără căderea în
păcatul strămoșesc nu există răscumpărarea, iar dacă nu ne tragem din același strămoș,
răscumpărarea prin Mesia nu este universală.

Caracterul general al Pentateuhului:

El nu este o carte de istorie în sens propriu și obișnuit, nici o carte de cosmogonie sau
geogonie. Pentateuhul, în realitate, este istoria întemeierii neamului omenesc.

Cuprinsul lui principal este „Legea dată de Dumnezeu”, dar nu expusă sistematic, cu
paragrafe, ca într-un cod de legi, ci expusă istoric, în ordinea promulgării ei.
     Facerea este prologul istoric, care istorisește întâmplările premergătoare Legii;
     cele trei cărți următoare expun însăși legislația și unele evenimente în legătură cu
promulgarea legilor;
     Deuteronomul este epilogul care recapitulează și confirmă constituirea Legii.

1
 Centrul și fondul lucrării este, prin urmare, Legea. Pe Muntele Sinai se face un
legământ între Dumnezeu și poporul lui Israel, care a fost prevestit în făgăduința făcută lui
Avraam. De aceea autorul insistă mai puțin pe anumite lucruri (istoria de după Noe până la
risipirea neamurilor, petrecerea în Egipt, cei 40 de ani din pustie, etc.), în schimb redă
amănunțit întâmplările din iconomia mântuirii (căderea în păcat, potopul, ieșirea din Egipt și
mai ales legislația sinaitică).

Unitatea Pentateuhului:
Unitatea lucrării, deci și a autorului, se vede, pe lângă felul de istorisire și caracterul
lingvistic, și din faptul că întregul material este grupat în jurul a trei idei principale: ideea
mesianică, separarea poporului biblic de alte neamuri și dreptul divin și istoric al lui Israel
asupra Canaanului. Prima idee mesianică anunțată în Facere 3:15 (Izbăvitorul va veni) se
precizează mai departe astfel: El Se va naște din neamul lui Sem (Facere 9), din Avraam,
descendent al lui Sem (Facere 12), din Iacov, nepotul lui Avraam (Numerii 24) și din Iuda,
fiul lui Iacov (Facere 49). El va fi marele legislator, ca și Moise (Deuteronom 18).
Pentru păstrarea trează a ideii mesianice și a monoteismului, a fost necesară separarea
poporului de orice influență păgână și străină. Separarea aceasta se asigură prin legi severe și
speciale, și se poate face numai prin așezarea poporului într-o țară îmbelșugată, unde singur e
stăpân și unde e ferit de contactul cu lumea păgână. Această țară este Canaanul, la a cărei
stăpânire poporul are și drept natural istoric (pentru că acolo s-au zămislit strămoșii lui,
părinții celor 12 seminții), dar și drept divin (căci a fost promisă de Dumnezeu lui Avraam și
urmașilor lui).

Cuprinsul Pentateuhului:
1. Facerea își are denumirea de la faptul că prezintă originea tuturor, a cerului și a
pământului, a oamenilor și a tuturor lucrurilor. Introducerea arată dependența creaturilor față
de Dumnezeu, Care aduce totul din neființă la ființă; în Facere 1:1 se cuprinde cosmogonia
mozaică, iar în Facere 1:2 - 2:3 se află geogonia, cele șase zile ale întocmirii Pământului sau
Hexameronul.
     Prima parte (capitolele 1 – 11) arată cum a pregătit Dumnezeu întreaga omenire pentru
mântuire; ni se descrie începutul neamului omenesc, starea paradisiacă, apoi căderea în păcat,
familia lui Adam, fratricidul lui Cain, urmașii lui Cain și ai lui Set, înrăutățirea oamenilor,
potopul, alegerea lui Sem, fiul lui Noe, alegerea familiei lui Terah.
     A doua parte (capitolele 12 – 50) arată cum Dumnezeu, în opera de mântuire, trece de la
calea universală la cea particulară, alegând în scopul acesta o familie, pe care o face popor –
familia lui Avraam și a urmașilor acestuia, Isaac și Iacov. Ca să nu se creadă că descendența
din Avraam este suficientă pentru mântuire, se arată și descendenți ai lui Avraam eliminați de
la binefacerile cuvântărilor mesianice – Ismail, Esau și urmașii lor.

2. Ieșirea își are denumirea de la evenimentul istoric cu care începe: ieșirea poporului
din robia Egiptului.
        Introducerea arată pe scurt că urmașii lui Iacov în Egipt s-au înmulțit și au devenit popor.
        Prima parte (capitolele 1 – 13) cuprinde istoria ieșirii poporului din Egipt, sub conducerea
lui Moise (cele 10 pedepse, instituirea serbării Paștelui).
        A doua parte (capitolele 13 – 18) cuprinde călătoria evreilor spre muntele Sinai și pregătirea
lor pentru primirea Legii (trecerea prin Marea Roșie, Dumnezeu conduce poporul Său, ziua în
stâlp de nor și noaptea în stâlp de foc, îl hrănește cu mană din cer, cu prepelițe, cu apă
izvorâtă din stâncă, biruirea amaleciților prin puterea rugăciunii).
        A treia parte (capitolele 19 – 40) istorisește promulgarea Legii pe muntele Sinai. După
promulgarea Decalogului și a altor legi, legământul încheiat între Dumnezeu și popor se

2
 ratifică prin jertfe și stropirea poporului cu sânge. Moise, în singurătate timp de 40 de zile pe
muntele Sinai, primește noi descoperiri și instrucțiuni, între altele și cele referitoare la
construirea cortului sfânt și la obiectele de cult. Între timp poporul se închină vițelului de aur;
la întoarcere, Moise, supărat, izbește cu tablele Legii în vițelul de aur, care se sfărâmă, și
pedepsește pe cei fără de lege. Reînnoiește legământul și primește noi table ale Legii. Se
construiește cortul sfânt.

3. Leviticul, numită de evrei „Legea preoților” sau „Legea jertfelor”, cuprinde

dispoziții referitoare la cultul sacru.
  Prima parte (capitolele 1 – 10) vorbește despre felurile jertfelor, despre îndatoririle și
drepturile preoților, și istorisește consacrarea lor solemnă.
  A doua parte (capitolele 11 – 27) cuprinde dispoziții referitoare la curățirea levitică. Poporul
trebuie curățit prin curățire externă legală, pe lângă cea internă. Preoții au norme speciale de
curățire. Observarea sau călcarea Legii cauzează stări speciale, pentru care există dispoziții
aparte, atât pentru preoțime cât și pentru popor.

4. Numerii își are denumirea de la faptul că în ea se cuprinde recensământul

poporului întreg. Evreii o denumesc „În pustiu”, deoarece cuprinde istoria peregrinării
poporului în deșertul Arabiei. Generația rebelă e respinsă ca una care, deși martora atâtor
semne și dovezi ale providenței divine, totuși e în continuă nemulțumire.
  Prima parte (capitolele 1 – 14): după numărătoarea poporului se istorisește răzvrătirea ivită
în urma informațiilor mincinoase ale iscoadelor trimise în Canaan și din cauza ostenelilor
călătoriei, precum și a lipsei de carne. Însuși Aaron și Mariam sunt între răzvrătiți. Dumnezeu
respinge generația răzvrătită și hotărăște putrezirea osemintelor lor în pustiu.
  A doua parte (capitolele 15 – 19) expune unele întâmplări din cursul celor 40 de ani de
călătorie în pustiu.
  A treia parte (capitolele 20 – 36): Moise scoate apă din stâncă; moartea lui Aaron și
înlocuirea lui cu Eleazar, fiul său; pentru o nouă nesupunere, pedepsirea cu șerpii veninoși;
șarpele de aramă; se ocupă țara amoniților; moabiții încearcă să se împotrivească; Balaam;
madianiții sunt înfrânți; ținutul de dincolo de Iordan e ocupat și este dat în stăpânirea
triburilor Ruben, Gad și jumătatea tribului Manase.

5. Deuteronomul (A doua Lege), numită de evrei și „repetarea Legii”, cuprinde trei

cuvântări ale lui Moise, în care sunt reamintite binefacerile, în parte primite, în parte încă
numai promise de Dumnezeu, pentru împlinirea Legii. Se repetă sumar Legea însăși. Adaosul
istoric (capitolele 31 – 34) cuprinde istorisirea alegerii lui Iosua, ultima cântare a lui Moise,
moartea și jelirea lui de către popor în câmpurile Moabului.

PERSOANA MANTUITORULUI IISUS HRISTOS DUPA PROFETIILE MESIANICE

A. Profeții mesianice în Pentateuh:

1) Întâia veste bună: Vrăjmășie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi
sămânţa ei; Acela îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul Lui (Facere 3: 15).

2) Binecuvântarea lui Noe: A zis: Blestemat să fie Canaan! Robul robilor să fie
fraţilor săi! Apoi a zis: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem; iar Canaan să-i fie
rob! Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar
Canaan să-i fie slugă (Facere 9)

3
 3) Făgăduințele făcute patriarhilor:
a) lui Avraam:
1) – prima făgăduință e făcută de Dumnezeu lui Avraam atunci când îl cheamă din localitatea
Haran: După aceea a zis Domnul către Avram: Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din
casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor
mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-
voi pe cei ce te vor binecuvânta,iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor
binecuvânta întru tine toate neamurile pământului (Facere 12: 1-3);
2) – a doua făgăduință e făcută de Dumnezeu lui Avraam după teofania de la stejarul
Mamvri, atunci când Dumnezeu se hotărăște să nu ascundă de Avraam ceea ce urma să facă
în Sodoma și Gomora (Facere 18: 18);
3) urmașul celebru: – a treia făgăduință e făcută de Dumnezeu lui Avraam încercării credinței
sale de a jertfi pe Isaac pe muntele Moria: ...(de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe
singurul tău fiu, pentru Mine), de aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea şi voi
înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi va
stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi; și se vor binecuvânta prin neamul tău toate
popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu (Facere 22: 17, 18);
b) lui Isaac:
4) – a patra făgăduință e făcută de Dumnezeu lui Isaac atunci când îi spune să nu se ducă în
Egipt din cauza foametei ivită în Canaan, ci să locuiască în Gherara, la Abimelec, regele
filistenilor; dacă Îl va asculta, Dumnezeu îl va binecuvânta și va împlini făgăduința făcută lui
Avraam, tatăl său (Facere 26: 4); c) lui Iacov:
5) – a cincea făgăduință e făcută de Dumnezeu lui Iacov la Betel, atunci când Iacov, de frica
fratelui său Esau, fuge în Mesopotamia; pe drum, într-o noapte, visează o scară ce leagă
pământul de cer, iar Dumnezeu, arătându-i-se în capul scării, îi promite că pământul pe care
doarme i-l va da lui și urmașilor săi: Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te
vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi
întru urmaşii tăi toate neamurile pământului (Facere 28: 14);
6) – întorcându-se din Mesopotamia cu soțiile și cu copiii săi, Iacov, în rugăciunea lui către
Dumnezeu pentru a-l salva de mânia fratelui său Esau, reproduce din nou conținutul
făgăduinței lui Dumnezeu (Facere 32: 12). 4) Profeția lui Iacov despre Împăciuitorul (Șiloh):
Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni
Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele (Facere 49: 10).

5) Steaua din Iacov:

Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un
toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi
(Numeri 24: 17).

6) Profetul cel Mare: Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va ridica
Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi (Deuteronom 18: 15). ...Și voi pune
cuvintele Mele în gura Lui și El le va grăi lor tot ce-i voi porunci Eu (Deuteronom 18: 18).

B. Profeții mesianice în Cartea Psalmilor:

o   psalmi direct mesianici: 2, 15, 21, 44, 71, 109, etc.;
o   psalmi indirect sau tipic mesianici: 8, 33, 39, 68, 117, etc. (se referă la David sau alt rege,
chiar la bărbatul cel drept în general, dar prefigurează pe Hristos și împărăția Lui);

1) Demnitatea împărătească a lui Mesia și Nașterea din veci:

4
 Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca
Domnului. Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la
Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului. Le vei
paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi! (Psalm 2)

2) Patimile lui Mesia (Vaietele celui nevinovat):

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? (Psalm
21); Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el (Psalm
21); Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau
şi se uitau la mine. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi
(Psalm 21); 3) Mesia, ca împărat și preot: Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta
Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale (Psalm 109: 1) – egalitatea
și consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl, deoarece Fiul este numit Domn, ca și Tatăl, și stă de-a
dreapta Tatălui (Evrei 1: 3, 13); Hristos însuși amintește acest verset vrând să arate existența
Sa înaintea lui David, al cărui fiu este; Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut
(Psalm 109:

3) – nașterea din veci din Tatăl;

Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui
Melchisedec (Psalm 109: 4) – arhieria veșnică a Mântuitorului Hristos, așa cum afirmă și
apostolul Pavel (Evrei 5); Melchisedec, rege al Salemului (rege al păcii, căci melek = rege,
salem = șalom = pace), preot veșnic al lui Dumnezeu, fără început și sfârșit, conform
Epistolei către Evrei;

4) Os nu va fi frânt:
Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul
păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi (Psalm 33); 5) Fiere și oțet: Şi mi-au
dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet (Psalm 68); 6) Piatra din
capul unghiului: Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul
unghiului (Psalm 117: 22).

C. Profeții mesianice cu privire la:

1) timpul și locul venirii Mântuitorului: cele 70 de săptămâni de ani de la Daniel 9;

Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste
Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei (Miheia 5: 1);
2) la seminția din care se va naște: O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi
minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne (Ps. 88); O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui
Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da (Isaia 11: 1);
3) la nașterea dintr-o fecioară: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor
chema numele lui Emanuel (Isaia 7: 14);
4) la închinarea magilor și aducerea de daruri: Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri
vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce (Ps 71);
5) la întreita Lui activitate de prooroc, preot și împărat;
6) la divinitatea Lui: Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să
binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor
robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate (Isaia 61);

5
 7) la intrarea trimfală în Ierusalim: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te,
fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe
asin, pe mânzul asinei (Zah. 9);
8) la vânzarea lui Hristos pe treizeci de arginți: Şi Mi-au cântărit simbria Mea
treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: Aruncă-l olarului preţul acela scump cu
care Eu am fost preţuit de ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria
templului Domnului, pentru olar (Zaharia 11);
9) la patimile, moartea și învierea Lui: Ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie
fără de glas, înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa (Isaia 53);
10) la adăparea cu oțet și fiere: Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea
m-au adăpat cu oţet (Psalm 68);
11) la împărțirea hainelor Lui și aruncarea de sorți pentru cămașa Sa: Împărţit-au
hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi (Psalm 21); 12) la împungerea
coastei Lui cu sulița: ...şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns (Zaharia
12);

D. Profețiile Îl prezintă pe Mântuitorul ca pe o persoană reală, divino-umană, scoțând

în relief când firea Sa dumnezeiască, când firea Sa umană: a) Firea dumnezeiască este
mărturisită în: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut (Psalm 2); Din pântece mai înainte
de luceafăr Te-am născut (Psalm 109); Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui
Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele
veşniciei (Miheia 5: 1), sau când e numit direct chiar Dumnezeu-Domn, Adonai, Elohim și
chiar Iahve; b) Firea omenească este mărturisită în locurile în care Mesia este numit sămânța
femeii (Facere 3: 15), a lui Avraam (Facere 12; 22), a lui Isaac (Facere 26), a lui Iacov
(Facere 28); este numit „Mlădița din tulpina lui Iesei" (Isaia 11: 1); „Odraslă a lui David"
(Ieremia 23), care se va naște dintr-o Fecioară în Betleem, și numele Lui va fi Emanuel (Isaia
7: 14); în locurile unde sunt prezentate fapte minunate din viața Sa pământească (Isaia 71;
72). Iar ultimul profet care face legătura cu Noul Testament, nu numai că L-a mărturisit pe
Iisus ca Mesia, dar L-a și arătat cu degetul său contemporanilor: Iată Mielul lui Dumnezeu,
Cel Ce ridică păcatul lumii (Ioan 1)

6
 PROFETII MARI: ISAIA, IEREMIA, IEZECHIEL, DANIEL. (Comparatii. Idei.)

Profetii ISAIA IEREMIA IEZECHIEL DANIEL

mari
Numiri      Isaia        Ieremia (=Domnul l-   Iezechiel =”Dumnezeu   Daniel
=”Dumnezeu este judecătorul
(=mântuirea lui a izgonit pe poporul este tare sau Dumnezeu meu”- „aparatorul meu este Dumnezeu”;
Iahve); Său); întărește”;
     evanghelistul        profetul Noului   profetul „fidelității
Vechiului Legământ; divine”;
Testament;
     „Iesaiahu” –
„Mantuirea lui
Dumnezeu”; -
profetul mesianic;
Date      Tatal-Amos        fiulpreotului Hilchia   fiul preotului Buzi si el   fiulde familie nobila,din tribul lui Iuda;
despre …      Slujit 740-690; din Anatot; preot;   împreună cu prietenii săi:Anania, Azaria și

     Fiu de neam        nu a fost casatorit;   casatorit, sotia ii moare; Misael, sunt duși în captivitatea babilonică
nobil;        ales pentru activitatea   dupa caderea Ierusalimului de către Nabucodonosor, în anul 605 î.Hr.;
     Printr-o viziune profetica inainte de e dus in captivitate in   sunt instruiți la curte în științele și în

in templu aude glasul nastere; Babilon; limba aramaică, pentru ca apoi să devină
Domnului, si-L        a activat ca profet între   chemarea lui Iezechiel la funcționari de stat;
urmeaza; anii 627-586, până la misiunea profetica – printr-o   Nabucodonosor – talcuieste visul –

     Casatorit, 2 dărâmarea Ierusalimului viziune, la fluviul Chebar, loctiitor regal;

copii. (40 de ani); slava lui Dumnezeu I s-a   Belsatar - talcuieste visul –
aratat deasupra unui car tras perete/bachet/groapa cu lei
de 4 fiare cu chip de om: un
om, un leu, un taur si un
vultur;
  activitatea lui profetică s-a
desfășurat printre exilați;
  perioadă de 22 de ani;
Slujit sub      4 regi: Ozia,        5
regi: Iosia (17 ani),   Robia babiloniana;   Nabucodonosor, Belsatar, Cyrus;
regii … Iotam, Ahaz, Ioahaz (3 luni), Ioachim
7
 Iezechia (11 ani), Iehonia (3 luni) și
Sedechia (11 ani);
Timp/      Intareste poporul        Regatul era intr-o   activeazaprintre evreii din   Robia babiloniana;
perioada si regii in vremuri totala decadenta; captivitate, pregatindu-i
grele; pentru intemeierea unui stat
nou;
Scop/      religios și        activeaza in Ierusalim   va fi recunoscut ca un   de a face cunoscuta intre popoarele
misiune politic; printre evreii adevărat profet abia după pagane religia descoperita de Dumnezeu;
profet      îndeamnă necredinciosi pentru a-i dezastrul dărâmării   de a tine treaza constiinta religioasa
poporul să-și pună aduce la Dumnezeu; Ierusalimului, în anul 586 printre conationali;
nădejdea în        accentuează teza că î.Hr.;   de a intari poporul - îi mângâia prin
Dumnezeu; sacrificiile și cultul întreg   avea să țină trează viziunile sale, dar în același timp făcea
     vorbește despre au valoare numai în speranța după distrugerea cunoscute păgânilor puterea și slava lui
Dumnezeu („Sfântul funcție de sentimentele regatului și a templului; Dumnezeu - in speranta unui viitor Mesia;
lui Israel”), despre morale;   În locul templului și al

atotștiința, puterea,        ajutorul trebuie cultului distrus, el învață că

iubirea și bunătatea așteptat de la Dumnezeu; va fi un templu nou, un cult
Sa în contrast cu        contemporan cu nou, o ordine nouă;
deșertăciunea și Iezechiel;   Lui i se datoreaza faptul că

nulitatea idolilor; deportații din Babilon nu au

fost absorbiți de păgânism;
  contemporan cu Ieremia,
dar mai tanar ca acesta;
Scopul      consolator –        pocainta poporului si   de a tine treaza constiinta   manifestarea înțelepciunii și a puterii
cartii indreptarea pe calea ferirea de inchinare la idoli religioasa a deportatilor si e a divine;
divina; ("profetul (ceea ce faceau evreii); nu-i lasa sa fie absorbiti de   mângâierea poporului prin viziuni;
indurarii divine”) pagani;
Cartea:        66 capitole –        52 capitole – cuvantari   48 capitole – preziceri,   12 capitole - ;
impartire/i profetii privitoare la si preziceri, precum si viziuni, acte simbolice și   2 parti;
mportanta regatul Israel si Iuda unele informatii istorice parabole;
si la popoarele care intaresc profetiile;   3 parti;
pagane;        4 parti;
       2 parti;
Profetii      Isaia 7,14 –        Cap. 3 - Ierusalimul,   Cap. 21,27 – Acela căruia I   Cap. 2 - Împărăția veșnică: „Iar în vremea
8
Nasterea Domnului loc de întâlnire al se cuvine domnia; acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica
din Fecioara – „Iată popoarelor;   Cap. 34, 22-25 - Păstorul un regat veşnic care nu va fi nimicit
Fecioara va lua în        Cap. 23 - Păstorul cel cel bun – “Voi pune peste ele niciodată şi care nu va fi trecut la alt
pântece și va naște bun – „voi ridica lui un singur păstor, care le va popor; El va sfărâma şi va nimici toate
fiu și vor chema David Odraslă dreaptă şi paşte”; aceste regate şi singur El va rămâne în
numele Lui va ajunge rege şi va domni   Cap. 36, 26-27 - veci”;
Emanuel.”; cu înţelepciune”; Legământul cel nou;   Cap. 7 -Fiul Omului: „Am privit şi iată pe
     Cap. 8 și 9 -        Cap. 31, 31-34 - Noul   Cap. 47 – Apa cea vie norii cerului venea cineva ca Fiul Omului
Mesia cel Nou Legământ – „voi încheia (Mantuitorul); şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi
Născut – „Cu noi cu casa lui Israel şi cu a fost dus în faţa Lui. Şi Lui I s-a dat
este Dumnezeu, casa lui Iuda legământ stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate
înțelegeți neamuri și nou…Voi pune legea Mea popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau
vă plecați… poporul înăuntrul lor şi pe inimile Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, … iar
care locuia întru lor voi scrie şi le voi fi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată”;
întuneric va vedea Dumnezeu, iar ei Îmi vor   Cap. 9 - Viziunea despre îngerul Gavriil,
lumină mare, și voi, fi popor.”; despre 70 de săptămâni de ani care vor trece
cei ce locuiți în de la rezidirea Ierusalimului până la Mesia –
latura și în umbra „70 de săptămâni sunt hotărâte pentru
morții, lumină va poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă
străluci peste voi.”; până ce fărădelegea va trece peste margini
     Cap. 11 - şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi
mlădița din tulpina nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică
lui Iesei – „O va veni”;
Mlădiță va ieși din
tulpina lui Iesei și un
Lăstar din rădăcinile
lui va da. … Și în
vremea aceea
Mlădița cea din
rădăcina lui Iesei va
fi ca un steag pentru
popoare; pe ea o vor
căuta neamurile și
sălașul ei va fi plin
9
 de slavă”;
     Cap. 50 -
Patimile Domnului –
„Spatele l-am dat
spre bătăi și obrajii
Mei spre pălmuiri, și
fața Mea nu am
ferit-o de rușinea
scuipărilor”;
     Cap. 53 –
Patimile si
suferintele
Domnului;
Autorul      Profetul Isaia.        Profetul Ieremia ajutat   Profetul Iezechiel; Profetul Daniel;
cartii de Baruh;
Limba      Ebraica clasica.        Naratiune de   Scrie in exil; Parte in ebraica, parte in aramaica, stilul
cartii profetii/vedenii/acte   Multe aramaisme; variat;
simbolice si diferite
intamplari din viata lui;
Timpul      In epoca        Intre anii 35-70 ai   592-570 i. Hs.- Chemarea Cand in Babilon domnea regele persilor Cyrus
compunerii misiunii profetice captivitatii babilonice de (592) – Ultima profetie (570); (539-538);
(740-690) – dupa Baruh, sub supravegherea
invazia asiriana in profetului Ieremia, dupa ce
Iudeea; prima data fusese arsa de
regele Ioachim;
Autenticita      Septuaginta;        VT: Cartea Ezdra,   VT: Isus fiul lui Sirah; VT: I Macabei;
tea cartii      In NT de Daniel;   NT: Domnul Hristos; NT: Domnul Hristos, Sf. Ev. Ioan, Sf. Ap.
Mantuitorul, Sf.        NT: Domnul Hristos, Pavel;
Apostoli; Sf. Ev. Matei, Sf. Ap.
     Sfintii Parinti; Pavel;
Praznuit        9 mai;        1 mai;   21 iulie; 17 decembrie;
       taiat cu        sfârșitul fie în Egipt,   ucis în Babilon de către un
fierastraul. ucis cu pietre, după o judecător al poporului Israel,

10
 tradiție, fie în robia pentru că l-ar fi mustrat din
Babilonului, după o altă pricina idolatriei;
tradiție;
Altele                 Profetul Ieremia este     
primul care a anunțat, în
cuvinte clare, încheierea
unui Nou Legământ care
va trebui să-l înlocuiască
pe cel de pe muntele Sinai.
El accentuează că Noul
Legământ, spre deosebire
de cel Vechi, va avea un
caracter de sfințenie și de
unire mai apropiată cu
Dumnezeu.
Numirile        Vazator, privitor, pazitori, veghetori, omul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, ingerul lui Dumnezeu.
profetilor
Importanta       Poporul evreu fiind inconjurat de popoare pagane idolatre a fost ferit de Dumnezeu pentru a nu cadea in idolatrie prin profetii
profetilor care:
       Au intarit poporul evreu in respectarea legii;
       Au intarit poporul evreu in viitorul Mesia.
       „profet”-vorbeste pentru altul, in locul altuia, interpret al cuvintelor altuia;
       Dumnezeu zice lui Moise: „Iata Eu fac din tine un dumnezeu pentru faraon, iar Aaron, fratele tau, iti va fi proroc.” (Iesire 7,1)
       „Va grai el poporului in locul tau, vorbind pentru tine, iar tu vei fi graitor din partea lui Dumnezeu”(Iesire 4,16);
       Profetul e vestitor al voii lui Dumnezeu catre oameni;
       Profetul e mijlocitor intre Dumnezeu si poporul Sau;
       Profetii erau chemati direct de Dumnezeu;
       Profetii erau luminatori supremi trimisi de Dumnezeu la poporul evreu, ca sa pastreze legamantul dat de Dumnezeu prin Moise,
sa-l explice si sa pregateasca Legamantul Nou al Domnului Iisus Hristos;

11