CĂRŢILE CANONICE

ISTORICE
PENTATEUHUL
 CARTILE CANONICE ȘI NECANONICE (anaghinoscomena)
Astăzi, a fost adoptată împărţirea în 3 clase:
1. cărţi ISTORICE:
Pentateuhul, Iosua Navi, Judecători, Rut, 1-4 Regi, 1-2 Paralipomena, Ezdra,
Neemia, Estera;
2. Cărţi PROFETICE:
Profeţii mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel
Profeţii mici: Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie (Obadia), Iona, Naum, Avacum, Sofonie,
Agheu, Zaharia și Maleahi.
3. Cărţi DIDACTICO-POETICE:
Iov, Psalmii, Proverbele lui Solomon, Cântarea Cântărilor, Ecclesiastul, Plângerile lui
Ieremia
❖ Cărțile ANAGHINOSCOMENA (necanonice, dar bune de citit):
Tobit, Iudit, Baruh, Epistola lui Ieremia, 3 Ezdra, Înțelepciunea lui Solomon,
Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, 1, 2, 3 Macabei.
 1. Numele cărții
o Pentateuh (πεντε –cinci şi τευκος=cărţi)
o evreii le numesc Tora sau Legea (Legea lui Moise)
Denumirile celor 5 cărți:
GREACĂ/LATINĂ EBRAICĂ
FACEREA (Geneza) = Bereşit („La început”).
IEȘIREA (Exodul) = Vaiele Șemot („Şi acestea sunt numele”),
LEVITIC = Vaicra („Şi a chemat”)
NUMERELE. = Bamitbar („În pustiu”)
DEUTERONOMUL = Hadebarim („Şi acestea sunt cuvintele”)
o traducătorii greci şi latini au preferat să le numească după cuprinsul lor
o Evreii le numesc după cuvintele cu care încep cărțile
o Iniţial, aceste scrieri alcătuiau o singură carte, împărţirea a fost făcută de către
autorii Septuagintei
 2. Importanţa Pentateuhului
• Reprezintă temeiul istoric al întregii religii revelate
• Ordinea dogmatică şi morală a Vechiului şi
Noului Testament nu poate fi înţeleasă şi
justificată fără Pentateuh
• Celelalte cărţi ale Sfintei Scripturi sunt urmarea
firească a celor cuprinse Pentateuh.
• Exemple: frăţietatea popoarelor (acelaşi strămoş:
Adam) = temeiul universalităţii păcatului
strămoşesc şi al răscumpărării in Hristos
• Dacă Pentateuhul nu ar fi o carte autentică,
sfântă, inspirată (canonică), atunci temeliile
creştinismului ar fi compromise
 3. Caracterul Pentateuhului
Moise nu a scris o carte istorică în sensul propriu, nu face nici cosmogonie, nici
geogonie, ci relatează istoria întemeierii neamului omenesc.
Conținutul principal al Pentateuhului = Legea dată de Dumnezeu
expunerea Legii se face istoric, în ordinea în care ea a fost promulgată, nu
sistematic
Astfel:
➢ Geneza este prologul istoric, relatând împrejurările în care a fost promulgată
Legea;
➢ Ieşirea, Leviticul şi Numerele expun însăşi legislaţia şi unele evenimente în
legătură cu promulgarea legilor
➢ Deuteronomul este epilogul care recapitulează şi confirmă constituirea Legii;
 4. Unitatea Pentateuhului
Unitatea scrierii este strâns legată de unitatea autorului şi se dovedeşte în câteva
puncte:
A. Întregul material este grupat în jurul a 3 idei principale:
1. ideea mesianică;
2. separarea poporului biblic de alte nemuri
3. dreptul divin şi istoric al Israelului asupra Canaanului

Ideea mesianică
❖ Protoevenghelia (Fc 3, 15) – prima anunțare a venirii unui Izbăvitor
se precizează că El va fi din descendenţa lui Sem (Fc 9, 25-26), din urmaşii lui
Avraam (Fc 12, 3), din Iacob (Nm 24, 17), din Iuda, fiul lui Iacob (Fc 49, 10) şi va
fi un proroc asemenea lui Moise (Dt 18, 15).
• această idee este dezvoltată de celelalte cărţi ale Vechiului Testament
Separarea poporului biblic de alte neamuri
➢ realizat prin legi severe şi speciale, care urmăreau
apărarea, conservarea şi cultivarea monoteismului
iudaic.
➢ prin legi, toate aspectele vieţii umane erau în aşa
fel ordonate, încât poporul Israel să-şi aducă
permanent aminte de Dumnezeu.

Dreptul divin şi istoric asupra Canaanului

Israeliţii şi-au exercitat stăpânirea asupra Canaanului
în virtutea unui dublu drept:
➢ divin –Dumnezeu a făgăduit această ţară lui
Avraam şi descendenţilor lui
➢ istoric sau natural –aici s-au născut strămoşii acestui
popor, părinţii celor 12 seminţii.
B. Modul în care Moise face istorisirea
Autorul expune evenimentele detaliat sau succint,
funcţie de locul ce le acordă în iconomia
întregului, păstrând însă firul istorisirii.
Se insistă, cu precădere, asupra Legii.

C. Caracterul lingvistic
• În Pentateuh sunt prezente anumite
particularităţi şi arhaisme care ar rămâne cu
totul inexplicabile în cazul în care s-ar admite
mai mult de un autor.
• stilul Deuteronomului este puţin diferit de al
celorlalte cărţi, dar acest aspect este explicabil,
fie prin natura problemelor abordate, fie prin chiar
vârsta autorului.