II.

Religia ca disciplină de învățământ

1. Locul și rolul disciplinei religie la nivelul învățământului preuniversitar:
Educaţia religioasă constituie un aspect important al misiunii Bisericii în
lume. Activitatea învăţătorească a Bisericii a fost rânduită de Însuşi Mântuitorul
Hristos, pentru ca oamenii să cunoască voia Lui şi să o împlinească. Prin demersul
educaţional din cadrul orelor de religie, Biserica vine în ajutorul societăţii în
ansamblul ei, promovând dragostea, prietenia, pacea, înţelegerea, întrajutorarea şi
cooperarea între semeni, toate acestea constituind principiile de bază ale credinţei
creştine.
Alături de multe alte transformări economice, politice şi sociale, anul 1990 a
adus cu sine şi posibilitatea unor reforme şi transformări în plan religios. Una dintre
noile realităţi religioase o constituie şi introducerea religiei în şcolile laice, educaţia
religioasă fiind una din problemele de substanţă ale societăţii în ansamblul ei şi
totodată ale politicii educaţionale.
Astăzi religia și-a câştigat un loc în cadrul sistemului de învăţământ. În cadrul
ariei curriculare Om şi societate, religia ierarhizează şi structurează conţinuturile
educaţionale din perspectiva valorilor şi a moralei creştine. Predarea Religiei în
şcoală constituie un act misionar-sacramental, dar totodată are conotaţii educaţionale
profunde. Cunoaştera propriilor valori religioase reprezintă o formă de securizare
culturală, un semn de civism şi culturalitate.
Educaţia religioasă invită la reflecţie, la autocunoaştere, la o convertire la
lumea valorilor. Valorile religioase au darul de a aduce comuniunea între oameni,
de a solidariza membrii unei comunităţi. Ultimii ani au dovedit că prezenţa religiei
în şcoală este necesară nu numai pentru Biserică, ci şi pentru societatea românească
în ansamblul ei, care a câştigat prin acest act de dreptate atât accesul la propria-i
spiritualitate, cât şi un instrument esenţial în procesul de educare al tinerei generaţii.
Pentru spaţiul românesc, credinţa creştină a acţionat ca un factor de coagulare şi de
perpetuare al neamului. A fi iniţiat religios, însemnă şi a fi educat, înseamnă a avea
capacitatea de a spori şi continua educaţia.

2. Baza legislativă a predării religiei în școală:

a) Un prim pas: în 1990, între Ministerul Învățământului şi Ştiinţei şi
Secretariatul de Stat pentru Culte s-a încheiat un protocol cu privire la introducerea
educaţiei moral-religioase în învăţământul de stat: câte o oră la 2 săptămâni de
educație moral-religioasă, obiect de învăţământ, cu statut de disciplină opţională şi
facultativă, este inclusă în orar şi se desfăşoară în şcoli.
 b) În 1991, în Constituţia României, articolul 32, alin (7), se afirmă că Statul
asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult.
În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
c) Abia în anul 1995 când a fost votată Legea Învăţământului (Legea nr.
84/1995) s-a stipulat obligativitatea religiei pentru clasele I-IV, pentru gimnaziu
religia era cuprinsă doar în formă opţională, iar pentru licee şi şcoli profesionale
religia avea un statut facultativ.
d) Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 36/1997, pentru modificarea şi
completarea Legii Învățământului nr. 84/1995, în art 9, alin(1), precizează că
Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ
Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor
sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. Alin(2)
preciza că La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate
să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără această
disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive
obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această
disciplină.
e) Ordinul nr. 3670 din 2001, cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de
învăţământ pentru liceu în anul şcolar 2001-2002, la art(5) prevede: Conform
articolului 9 din Legea Învăţământului, planurile-cadru ale învăţământului primar,
gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului
comun. Elevul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru
studiu religia şi confesiunea. La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal
instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acestă ultimă situaţie,
elevul îşi va alege în locul disciplinei Religie o disciplină opţională. (Aici Timiș
remarcă: „Legislaţia ar putea fi îmbunătăţită dacă aliniatul (2) al Ordinului nr.
3670/din 2001, ar fi modificat în următoarea variantă: în cazul refuzului de a
participa la ora de religie elevul va participa la un opţional propus de către profesorul
de religie. Se pot propune opţionale înrudite cu religia, cum ar fi: Istoria Religiilor,
Elemente de iconografie, Muzică bisericească, Arhitectura şi pictura creştină etc. În
acest fel s-ar elimina concurenţa neloială”). Cele două acte normative (Legea
Învăţământului şi Ordinul 3670) poziţionează Religia ca disciplină şcolară, parte a
trunchiului comun, aria curriculară Om şi Societate. În această situaţie disciplina
Religie nu mai are un statul opţional şi devine opţională disciplina aleasă în locul
Religiei.
f) Este îmbucurător faptul că şi Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării
nr. 5723/2003 include Religia pentru toate specializările din învăţământul
preuniversitar.
g) Statutul Personalului Didactic, în articolul 136, aliniatul (1) stipulează că:
Disciplina Religie poate fi predată numai de personal abilitat, în baza protocoalelor
încheiate între Ministerul Învăţământului şi cultele religioase recunoscute oficial de
stat.
h) Diferitele soluţii ale problemei relaţiei între religie şi educaţie în cadrul
sistemului de învăţământ depind de conturarea şi structurarea raportului dintre
Biserică şi Stat. O problemă care se va ivi în viitor va fi cea a şcolilor confesionale.
Prin noua Constituţie statul asigură posibilitatea înfiinţării de către diferite culte a
şcolilor confesionale. Articolul 32 alineatul (5) prevede că Învăţământul de toate
gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
i) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor
prevede în art.32, alin (1): În învățământul de stat și particular, predarea religiei este
asigurată prin lege cultelor recunoscute.
j) în noua Lege a Educației Naționale, propusă în 2009, la articolul 18 se
prevedea: (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial și liceal includ
Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părinţilor
sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiunea. (2) La
solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit
pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz,
situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi
pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru
frecventarea orelor la această disciplină. (3) Disciplina Religie poate fi predată
numai de personal didactic calificat,conform prevederilor prezentei legi și abilitat în
baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației, Cercetării și Inovării şi
cultele religioase recunoscute oficial de stat.

3. Programa școlară: structură, importanță:

a) Programele școlare sunt documente oficiale elaborate de Ministerul
Educației Naţionale şi Consiliul Naţional pentru Curriculum, şi stabilesc: modelul
curricular (prezintă o imagine sintetică a structurii interne a disciplinei,
semnificativă pentru procesul de predare-învăţare); obiectivele cadru (sunt
obiectivele care se subordonează idealului educaţional şi finalităţilor educaţiei şi se
armonizează cu cele ale altor discipline conexe; ele indică schimbările în
comportamentul elevilor la care ar trebui să ducă studiul disciplinei, pe nivele de
şcolaritate); obiectivele de referinţă (reprezintă rezultatele la care ar trebui să ducă
studiul disciplinei la nivelul fiecărui an de studiu); activităţile de învăţare (sunt
exemple ale unor demersuri ce conduc la învăţarea, întărirea şi dezvoltarea
capacităţilor prevăzute de către obiective; conţinuturile învăţării (sunt mijloace prin
care se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă propuse; unităţile de
conţinut sunt organizate fie tematic, fie în conformitate cu domeniile constitutive ale
obiectelor de studiu); recomandările făcute profesorilor; standardele curriculare de
performanţă pentru ciclurile de învăţământ (sunt sisteme de referinţă comune pentru
toţi elevii vizând sfârşitul unui nivel de şcolaritate, sunt folosite la evaluarea calităţii
procesului de învăţare şi au caracter normativ).
b) Programa şcolară pentru disciplina Religie este elaborată de către fiecare
cult, avizată de Secretariatul de Stat pentru Culte şi aprobată de Ministerul Educaţiei
Naţionale. Elaborarea noilor programe de Religie – Cultul Ortodox s-a realizat având
în vedere următoarele aspecte: utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată
pe competenţe, model care permite asigurarea continuităţii şi progresiei de la o clasă
la alta, dar şi continuitatea cu programele de Religie pentru ciclul primar şi cele
pentru liceu; asigurarea coerenţei la nivelul ariei curriculare Om şi societate, prin
corelarea cu schimbările intervenite la nivelul celorlalte programe şcolare;
recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a
învăţării cu cea morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a disciplinei
Religie; contribuţia competenţelor-cheie din aria curriculară Om şi societate la
profilul de formare al absolventului învăţământului obligatoriu, în mod deosebit la
competenţe care vizează: comunicarea, participarea la rezolvarea problemelor
comunităţii, învăţarea eficientă. Disciplina Religie are un rol deosebit de important
în formarea personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare
pentru a le asigura accesul la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-
o societate bazată pe cunoaştere. Scopul studierii Religiei este acela de a forma
personalităţi în concordanţă cu valorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor
religioase în structurarea de atitudini moral-creştine şi prin aplicarea învăţăturii de
credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii.
Disciplina Religie –– Cultul Ortodox face parte din aria curriculară ”Om şi
societate” şi i se alocă o oră/săptămână în trunchiul comun pentru toate nivelurile de
învăţământ.
Competenţele generale se definesc pe obiect de studiu şi se formează pe
durata învatamântului gimnazial. Ele au un grad ridicat de generalitate si
complexitate şi au rolul de a orienta demersul didactic către achiziţiile finale
dobândite de elev prin învatare.
Pentru fiecare an de studiu, programa propune competenţe specifice, deduse
din competenţele generale; ele reprezintă achiziţii-cheie ale învăţării.
Conţinuturile sunt organizate tematic şi au grade diferite de complexitate.
Profesorii vor acorda fiecărei teme, numărul de ore pe care îl consideră necesar,
astfel încât să trateze în mod adecvat toate acele probleme, pe care le au în vedere în
construirea lecţiilor. Un conţinut poate fi tratat în una sau mai multe lecţii, conform
deciziei profesorului. Ordinea temelor poate fi schimbată în funcţie de nevoile
concrete ale activităţii didactice, în măsura în care nu se modifică sensul programei.
COMPETENŢE GENERALE:
1) Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu ca fundament al desăvârşirii şi
mântuirii omului;
 2) Utilizarea adecvată a limbajului din sfera valorilor religioase în diferite
contexte de comunicare;
3) Manifestarea valorilor şi a cunoştinţelor religioase în propriile atitudini şi
comportamente;
4) Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în
cadrul diferitelor grupuri;
5) Aplicarea învăţăturii de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii.
Programa şcolară odată aprobată este obligatorie. Manualele şcolare sunt alcătuite
pe baza programelor şcolare.

1. Manualele școlare. Auxiliarele didactice și importanța lor:

Manualul şcolar este un document școlar alcătuit pe baza programei şcolare.
În cuprinsul lui se prezintă atât cunoștințe, cât şi activităţi care trebuie desfăşurate
de către elevi pentru asimilarea acestora. Manualul de religie se alcătuieşte în
conformitate cu principiile didactice şi catehetice, cu scopurile propuse şi cu
strategiile didactice folosite în activitatea educativă. Pentru fiecare temă din manual,
profesorul repartizează una sau mai multe ore, în funcție de gradul de dificultate al
conţinutului învăţării şi de specificul clasei.
Manualul este instrument de lucru atât pentru profesor, cât şi centru elevi.
Pentru profesor, manualul este un instrument de orientare în ceea ce priveşte
conţinutul, deoarece trebuie să adapteze sistemul metodologic la particularităţile
elevilor. Întrucât în programa şcolară pot interveni modificări, profesorul va utiliza
manualul în scopul atingerii obiectivelor propuse de programă. Pentru elevi, este un
izvor important de cunoştinţe, un mijloc de perfecţionare a cunoştinţelor, un
stimulent în dezvoltarea interesului şi curiozităţii, un ghid în formarea priceperilor
şi deprinderilor de muncă individuală. Manualul poate fi utilizat la toate tipurile de
lecţie, împreună cu diferite mijloace de învăţământ.
Alături de manual, în predarea religiei pot fi utilizate şi alte lucrări: Mica
Biblie,Micul Catehism,Vieţile Sfinţilor etc.