Rețele de calculatoare

Comunicații de date în rețea

 Cuprins

Echipamentele care alcătuiesc rețeaua

Mediile care conectează echipamentele

Mesajele transportate prin rețea

Regulile care guvernează comunicațiile în rețea

Modele stratificate ce descriu funcționarea
rețelei
– modele de referință (OSI)
– modele de protocoale (TCP/IP)
 Ce este o rețea?


O mulțime de echipamente conectate prin
canale/linii de comunicație


O infrastructura hardware/software care
permite accesul partajat la resurse


O platformă pentru comunicații oriunde,
oricând
 Elementele comunicației


Sursa/emițătorul/expeditorul – trimite mesajul

Destinația/receptorul/destinatarul – primește mesajul
 Canalul/mediul - calea pe care călătorește mesajul
 Componentele rețelei
 Componentele fizice ale rețelei (hardware)
 echipamentele

finale
 intermediare
 mediile de comunicații
 Componentele logice (software)
 serviciile
 furnizează răspuns la o cerere
 procesele
 asigură funcțiile care sprijină transportul
mesajelor în rețea
 Echipamentele finale

Formează interfața dintre rețeaua umană și rețeaua de
comunicații de date.

Echipamentele finale sunt fie sursă, fie destinație pentru
un mesaj:
 datele sunt generate de echipamentele finale și
sunt destinate echipamentelor finale.

Exemple:
 computerele (stații de lucru, PC-uri, laptop-uri,
servere), imprimantele de rețea, telefosnele VoIP,
camerele de supraveghere, echipamentele protabile
(tablete, telefoane inteligente, scanere de cod de
bare etc.)
 Echipamentele intermediare

Furnizează conectivitate și asigură fluxul de
date în rețea:
 au rolul de a gestiona datele pe măsură ce
acestea parcurg rețeaua

Conectează:
 gazdele individuale la rețea
 mai multe rețele pentru a forma o inter-rețea

Exemple:
 hub, switch, AP-uri wireless, rutere,
modemuri de comunicații, echipamente de
securitate (firewall) etc.
 Funcții ale echipamentelor
intermediare
 Regenerează și retransmit semnalele de date.

Întrețin informațiile despre căile existente prin rețea.

Notifică alte echipamente despre erorile și problemele
din rețea.

Dirijează datele pe căi alternative atunci când traseele
uzuale sunt nefuncționale.

Clasifică și dirijează mesajele în conformitate cu
prioritățile QoS.

Permit sau interzic fluxul de date în funcție de
configurările de securitate.
 Mediile de rețea

 Sunt utilizate pentru a interconecta

echipamentele și pentru a furniza o cale (un
canal) prin care se transmit mesajele.
 Exemple:
 fire metalice în cablu (de obicei din cupru)
 fibre de sticlă sau de plastic (cabluri fibră
optică)
 aerul/eterul (medii wireless)
Criteriile pentru alegerea mediilor de
rețea

distanța pe care mediul de rețea poate
transporta un semnal (dimensiunea zonei
acoperite)

locația în care va fi instalat

volumul datelor și viteza la care trebuie
transmise acestea

costul mediului și costul de instalare a sa

numărul de utilizatpori conectați

numărul și tipul serviciilor disponibile
 Criterii de clasificare a rețelelor


Tehnologia utilizată pentru transmisie
 rețele punct-la-punct, rețele cu difuzare

Modul de acces la canalul de comunicație
 static, dinamic, aleatoriu

Mărimea (dimensiunea fizică) rețelei
 PAN, LAN, MAN, WAN

Topologia – arhitectura rețelei
 magistrală, inel, stea, plasă
 Rețele locale (LAN)


Se întind într-o singură zonă geografică, la
nivelul unei case, unei clădiri sau unui campus
(acoperire până la 10 km).

Este administrată de obicei de o singură
organizație care impune politicile de securitate
și de control al accesului.

Tehnologiile utilizate permit transmisii de date
la viteze ridicate, pentru mulți utilizatori, la
costuri relativ mici.
 Rețele de arie largă (WAN)

 Acoperă o zonă geografică întinsă, o țară sau

un continent.
 Conectează două sau mai multe LAN-uri din
zone separate geografic prin intermediul
subrețelelor de comunicații.
 Gazdele aparțin clienților în timp ce
subrețelele aparțin și sunt
operate/administrate de TSP sau ISP.
 Internet – o rețea de rețele


Inter-rețea
 o plasă de rețele interconectate ce deservesc
rețeaua umană
 pot fi deținute de organizații publice sau
private, agenții guvernamentale sau
întreprinderi, pentru uzul lor exclusiv

Internetul
 cea mai cunoscută și mai utilizată inter-rețea
accesibilă public
 interconectează rețelele ISP-urilor
 Topologia rețelei

Reprezintă structura rețelei din punctul de vedere al
plasării componentelor sale.

Determină o serie de caracteristici cum ar fi:
 toleranța la defecte
 extensibilitatea
 costurile de întreținere
 calitatea serviciilor (QoS)
 securitatea

Există două tipuri de topologie:
 fizică: plasarea mediilor și a echipamentelor
 logică: comunicarea între echipamente
 Protocoale
 Reprezintă o descriere formală a unor reguli și
convenții predeterminate care guvernează modul în
care se desfășoară o anumită activitate, de exemplu:
 construirea rețelei fizice
 conectarea la rețea a echipamentelor
 formatarea/alcătuirea mesajelor
 semnificația mesajelor
 transmiterea datelor
 controlul fluxului de mesaje
 semnalarea și tratarea erorilor etc.
 Standarde


Procese sau protocoale aprobate de industrie
și ratificate de o organizație de standardizare,
cum ar fi:
 IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineering)
 IETF (Internet Engineering Task Force)
 ISO (International Organziation for Standardization) etc.

Permit ca echipamentele și protocoalele
dezvoltate și implementate de diferiți
producători să poată lucra împreună pentru
comunicații eficiente.
 Protocoale independente de
tehnologie

Protocoalele de rețea descriu funcțiile întâlnite
în timpul comunicației:
 descriu ce trebuie făcut
 nu descriu cum trebuie făcut
 De exemplu, HTTP nu specifică:
 limbajul de programare utilizat pentru a crea
browser-ul
 sistemul de operare de pe server sau de pe client
 cerințele hardware necesare pentru echipamente
etc.
 Suita de protocoale

Este un grup de protocoale-interlegate care
sunt necesare pentru a efectua funcția de
comunicație.

În mod uzual, protocoalele sunt văzute ca
făcând parte dintr-o stivă în care:
 nivelurile inferioare

se ocupă de transportul mesajelor prin rețeaua
fizică

furnizează servicii nivelurilor superioare
 nivelurile superioare – se concentrează pe

mesajele ce trebuie trimise

interfața cu utilizatorul
 Modele stratificate pentru rețea

Înfățișează operarea protocoalelor aflate la
fiecare nivel și interacțiunea cu nivelurile
vecine.
 ! A nu se confunda modelul cu rețeaua !

Beneficii:
 ajută la proiectarea protocoalelor
 întreține competiția și cooperarea
 previne ca modificările de la un anumit nivel
să afecteze alte niveluri
 furnizează un limbaj comun pentru a descrie
funcționarea rețelei
 Modele de protocoale vs.
modele de referință
 Model de protocoale
 furnizează un model care se potrivește strâns
structurii unei anumite suite de protooale
 ex. suita de protocoale din Internet, TCP/IP
 Model de referință
 furnizează o referință comună pentru menținerea
consitenței în toate tipurile de protocoale și servicii de
rețea
 ajută la clarificarea înțelegerii funcțiilor și proceselor
 este utilizat pentru proiectarea, specificarea operării
și depanare rețelelor de date
 ex. modelul OSI al ISO
 Modelul Internet (TCP/IP)

A apărut la începutul anilor '70 ca urmare a
cercetărilor desfășurate de DARPA (Defence
Advanced Projects Agency).

Definește patru categorii de funcții care trebuie
implementate pentru a se realiza comunicarea
în rețea.

Este un standard deschis (open), protocoalele
și definițiile standardului sunt discutate public
și definite într-un set de documente disponibile
public (RFC – Request for Comments) sub
coordonarea IETF.
Nivelurile suitei TCP/IP
 Nivelul Aplicație


Tratează la un loc toate problemele legate de:
 interfațarea cu utilizatorul
 reprezentarea datelor
 codificarea datelor
 controlul dialogului

Cele mai cunoscute protocoale care
acționează la acest nivel în Internet sunt: DNS,
HTTP, FTP, SMTP, POP, IMAP, SNMP, NTP,
DHCP etc.
 Nivelul Transport

Se ocupă de gestiunea tranportului de date prin inter-
rețea în două abordări, în funcție de cerințele aplicației:
 orientat pe conexiune
 fără conexiune

Se ocupă de:
 segmentarea datelor
 siguranța transportului
 controlul fluxului de date
 detecția erorilor

Protocoalele din Internet care acționează la acest nivel
sunt: TCP și UDP
 Nivelul Inter-rețea (Internet)

Asigură transmiterea pachetelor de la orice gazdă
sursă la orice gazdă destinație, rezolvând problemele
generate de existența unor rețele intermediare și a
unor căi alternative în inter-rețea.
 Se ocupă de:
 identificarea logică (pe bază de adrese) a
gazdelor
 determinarea drumului optim
 dirijarea pachetelor prin rețea

Protocoale care acționează la acest nivel: IP (v4, v6),
ICMP (v4, v6), ARP, RARP.
 Nivelul Acces la Rețea
 Controlează echipamentul hardware și mediile de
transmisie de la baza rețelei
 se ocupă de toate detaliile transmiterii unui
pachet de date (IP) pe legătura fizică

Include aspecte legate de topologii, de controlul
accesului la mediu și de tehnologiile privind legătura
de date și mediile de transmisie:
 Ethernet (Fast, Giga, 10Giga), Token Ring,
FDDI, HDLC, PPP etc.

Nu este un nivel în sensul uzual în contextul
modelelor stratificate ci, mai degrabă, o interfață.
Graful protocoalelor TCP/IP
 Procesul comunicației în Internet

1. Crearea datelor la nivelul Aplicație al sursei.

2. Segmentarea și încapsularea datelor atunci când coboară
la fiecare nivel din stiva echipamentului sursă.
3. Generarea semnalelor pentru transmiterea datelor pe
mediu.
4. Transportarea datelor prin inter-rețea (diverse medii și
diverse echipamente intermediare) până la destinație.
5. Decapsularea și reasamblarea datelor pe măsură ce urcă
în stivă la echipamentul destinație.
6. Transmiterea datelor aplicației destinație.
 Încapsularea și decapsularea
datelor
 Procesul prin care
diversele protocoale din
stivă adaugă/elimină
date la fiecare nivel.
 încapsularea se
produce atunci
când datele
parcurg stiva în
jos.
 decapsularea se
produce atunci
când datele
parcurg stiva în
sus.
 Unitățile de date de protocol

Reprezintă forma pe care o iau datele la fiecare
nivel (eng. PDU - Protocol Data Unit).

Denumiri uzuale pentru PDU:
 date – termen general utilizat a nivel Aplicație
 segmente/datagrame – termeni utilizați la nivel
Transport
 pachete – termen utilizat la nivel Internet
 cadre – termen utilizat la nivelul Acces la rețea
 biți – termen utilizat atunci când datele sunt
transmise pe mediu
 Modelul OSI


1978 – prima întâlnire a subcomitetului OSI al
ISO pentru a pune bazele unui model
arhitectural standard pentru comunicațiile de
date în sistemele distribuite

1983 – formularea Modelului de referință

1984 – adoptarea Modelului de referință ca
standard (ISO/IEC 7498)

1994 – revizuirea Modelului de referință
 Descrierea Modelului OSI

Este construit într-o manieră top-down (de sus în jos).
 Are în vedere interconectarea sistemelor deschise
(care să nu depindă de proprietar):
 transfer de informații între sisteme
 cooperarea sistemelor pentru a îndeplini o
sarcină comună
 Este bazat pe trei niveluri succesive de abstractizare:
 Arhitectura (7 straturi)
 Specificarea serviciului
 Specificarea protocolului
 Nivelul Aplicație – Nivelul 7

 Oferă servicii de comunicații în rețea pentru

utilizatorii din afara modelului OSI
 include interfețe de nivel înalt pentru
partajarea de resurse și acces la distanță.
 Stabilește:
 disponibilitatea unui nod cu care se dorește
inițierea unui proces de comunicații de date
 procedurile ce trebuie urmate în caz de eroare
 Verifică integritatea datelor
 Nivelul Prezentare – Nivelul 6

 Se asigură că datele transmise de un nod al

rețelei pot fi citite și interpretate de celelalte
noduri.
 Este responsabil cu:
 traducerea datelor într-un format comun
 compresia/decompresia datelor
 criptare/decriptare
 Nivelul Sesiune – Nivelul 5
 Se ocupă cu stabilirea, menținerea, gestionarea și
terminarea sesiunilor de comunicații de date între
nodurile rețelei.
 pe scurt: controlul dialogului (schimbului continuu
de date înainte și înapoi între două noduri)
 Realizează sincronizarea comunicațiilor de date.
 Oferă bazele pentru:
 transferul eficient de date
 utilizarea mai multor profiluri de servicii
 raportarea excepțiilor către nivelurile superioare
 Nivelul Transport – Nivelul 4


Oferă servicii de transport de date izolând
nivelurile superioare de orice detalii specifice
infrastructurii de rețea.

În cazul serviciilor de transport orientate pe
conexiune:
 Inițiază, gestionează și închide circuitele virtuale
 segmentează și reasamblează datele.
 oferă servicii de detecție a erorilor.
 oferă servicii de multiplexare.
 oferă servicii de confirmare.
 Nivelul Rețea – Nivelul 3


Se ocupă de:
 identificarea logică a nodurilor și a rețelelor
(adresarea logică)
 asigurarea conectivității logice între noduri
 selectarea drumului optim între noduri
indiferent de localizarea acestora în rețea
 dirijarea pachetelor de la sursă la destinație

La acest nivel operează ruterele –
echipamente intermediare de conectare inter-
rețea.
Nivelul Legătură de date – Nivelul 2

Gestionează transportul sigur al cadrelor de date printr-o
legătură fizică directă.

Se ocupă cu:
 adresarea fizică (adresa MAC)
 topologia rețelei
 accesul la rețea
 controlul fluxului de biți
 detecția și anunțarea erorilor

Are două subniveluri:
 Controlul legăturii logice - LLC
 Controlul accesului la mediu - MAC

La acest nivel operează switch-urile și bridge-urile
(punțile)
 Nivelul Fizic – Nivelul 1

Se ocupă cu transmisia și recepția semnalelor
electrice/optice/electromagnetice care codifică
fluxurilor de biți pe canalul de comunicație.

Specifică
 procedurile și funcțiile pentru activarea,
menținerea și dezactivarea legăturilor fizice
între sisteme
 caracteristicile electrice, mecanice, optice ale
mediului: niveluri de tenisine, temporizarea
schimbărilor de nivel, distanțe maxime până
la care se poate transmite etc.

La acest nivel operează repetoarele (hub-urile)
 Critici aduse Modelului OSI
 Ratarea momentului de impunere a standardelor
 Tehnologii proaste
 atât modelul cât și protocoalele au defecte (nr. de
niveluri 5 vs. 7, niveluri prea încărcate)

Implementări proaste
 din cauza complexității modelului și a protocoalelor,
implementările inițiale erau uriașe, greoaie și
ineficiente

Politici proaste
 birocrați guvernamentalii vs. cercetători și programatori
 Asemănări OSI- TCP/IP


Ambele sunt modele conceptuale ale
procesului de comnuicație într-o rețea.

Ambele conțin o stivă cu mai multe niveluri
legate între ele prin:
 serviciu – ce știe să facă un nivel (funcțiile)
 interfață – cum se cer și se oferă serviciile
 protocol – cum sunt implementate serviciile

Ambele sunt răspândite și trebuie cunoscute
de cei care lucrează în domeniu.

Ambele au nivelurile Aplicație și Transport.
 Deosebiri OSI - TCP/IP

Cele trei niveluri superioare OSI sunt comasate într-
un singur nivel TCP/IP.

Cele două niveluri inferioare OSI sunt comasate într-
un singur nivel TCP/IP.

OSI este un model general ce poate descrie orice
proces de comunicații, TCP/IP este un model
particular ce descrie doar procesul comunicațiilor de
date din Internet.
 TCP/IP nu face o distincție clară între specificații și
implementare.
 OSI rulează bine pe hârtie iar TCP/IP în realitate.
 Bibliografie

 CCNA Exploration, Network Fundamentals

 Andrew S. Tanenbaum, Rețele de calculatoare
 Behrouz A. Forouzan, TCP/IP Protocol Suite