Curs 14

Cuprinsul Pentateuhului
1. Facerea sau Geneza

Cartea Facerii se împarte în 2 părți:

Partea I este precedată de o introducere (I,1-3) în care se arată că întreaga
existență își are obârșia în creația lui Dumnezeu. Tot ceea ce există a fost adus de
Dumnezeu din neființă la existență. Cap. 1 al Genezei ne prezintă așadar geogonia și
cosmogonia, adică crearea universului în general și crearea pământului în special.
Partea I a Genezei începe de la cap. 2, v. 4 și ține până la cap. 11 inclusiv. În
această primă parte se relatează despre pregătirea mântuirii, făcută de Dumnezeu, în chip
general sau universal, adică asupra întregi lumi. Etapele principale ale acestei pregătiri
sunt:
- înmulțirea și dezvoltarea familiei primilor oameni,
- fratricidul lui Cain,
- înmulțirea răutăților pe pământ,
- potopul,
- alegerea lui Noe și a familiei sale pentru păstrarea monoteismului și pentru
continuarea neamului omenesc,
- alegerea lui Sem, fiul lui Noe,
- alegerea lui Terah, tatăl lui Avraam,
- alegerea lui Avram pentru a menține trează credința adevărată și nădejdea mântuirii
în lumea antică.
Partea a II-a a Genezei, cap. 12-50, arată cum Dumnezeu, în chip special, a
pregătit omenirea prin alegerea lui Avraam și prin grija deosebită arătată poporului care
s-a dezvoltat din el. Față de acest popor, Dumnezeu s-a comportat ca un adevărat Părinte
față de copii săi, așa se explică desele teofanii (arătări ale lui Dumnezeu) către unii dintre
cei aleși ai Săi, cum au fost Avraam, Iacov etc.

2. Exodul sau Ieșirea

Numele cărții vine de la evenimentul care se tratează în carte și anume ieșirea

poporului israelit din Egipt.
În partea introductivă se arată că Fii lui Israel s-au înmulțit în Egipt, încât au
devenit un adevărat popor. Faptul acesta i-a neliniștit pe egipteni văzând în ei o piedică ce
periclita interesele și autonomia lor. De aceea, au început să-i persecute, punându-i la tot
felul de munci grele, de exemplu, fabricarea de cărămizi și ridicarea de cetăți. Dumnezeu,
care nu uită făgăduințele Sale, a auzit glasul celor subjugați de egipteni și le-a trimis un
izbăvitor, pe Moise, care a fost crescut de fiica faraonului. Alegerea aceasta a avut loc
într-un chip minunat adică printr-o vedenie ce i s-a arătat lui Moise. El tocmai fugise din
Egipt din pricina uciderii unui localnic, când pe un vârf de munte (Horeb), din deșertul
Sinai i s-a arătat Dumnezeu într-un rug de foc ce ardea și nu se mistuia. Din acest
moment Moise nu mai are alt țel decât al izbăvirii propriului său popor. Întrucât era
gângav, și-l ia drept ajutor pe fratele său, Aaron. Amândoi se înfățișează în fața
faraonului cerând încuviințarea plecării israeliților. Împotrivindu-se faraon, Dumnezeu
trimite asupra țării cele 10 plăgi. În amintirea ultimei plăgi care a fost moartea întâilor
născuți din Egipt, se instituia sărbătoarea primilor Paști. În sfârșit, a sosit momentul
eliberării, și israeliții au apucat direcția către țara părinților lor. După trecerea Mării
Roșii, în care egiptenii își pierd mulți soldați, israeliții ajung în pustia Sinai. Aici ei se
confruntă cu greutăți de neimaginat. Pentru că nu prea era apă potabilă, ci amară, iar
hrana lipsea aproape în totalitate, Dumnezeu s-a îngrijit în mod special de viața lor. El îi
conduce ziua printr-un nor, care să-i protejeze de arșiță iar noaptea printr-un stâlp de foc,
ca să-i călăuzească. Dumnezeu a prefăcut apele amare în ape potabile și le-a trimis mană
în loc de pâine și prepelițe în loc de carne. În aceste condiții poporul ajunge la muntele
Sinai. Aici va avea loc marea descoperire care va rămâne vie nu numai în conștiința
israeliților ci a lumii întregi. Aici Dumnezeu va descoperi Legea. Cum Moise întârziase
40 de zile, pe munte, pentru primirea tuturor descoperirilor și pentru reglementarea unor
practici cultice, mulți dintre cei rămași în tabără, crezând că nu se va mai întoarce, s-au
îndoit de toate intervențiile lui Dumnezeu și au cerut lui Aaron să le facă un idol. Acesta
a fost vițelul de aur din care pricină Moise s-a supărat și a trântit tăblițele legii încât
acestea s-au spart. După pedepsirea celor vinovați, Moise s-a urcat din nou pe munte
primind alte table ale legii și informații referitoare la construirea Cortului Sfânt. De la
Sinai călătoria a continuat spre nord către pământul făgăduinței. Au fost înfrânte rând pe
rând triburile străine întâlnite în cale: amoniții, moabiții. În sfârșit, israeliții ajung la
răsărit de Iordan. Aici își așază taberele și ocupă tot ținutul din jur până la trecerea
Iordanului. Acest ținut a rămas în posesia triburilor Gad, Ruben și o parte din seminția lui
Manase.

3. Leviticul

Mai este numită și Legea preoților sau Legea Jertfelor. Numele se justifică întrucât
știm că seminția preoțească a fost potrivită numai celor din neamul lui Levi. Preoția a fost
desemnată prin inspirație dumnezeiască să fie dată celor din seminția lui Levi.
Partea I vorbește despre felurile jertfelor și despre preoțime (mijlocitori între
Dumnezeu și popor, cei care prin actele lor cultice trebuiau să sfințească poporul, să-l
facă vrednic de prezența divină).
Partea a II-a se referă la curățirile sau spălările rituale – un rol important atât din
punct de vedere igienic cât și spiritual. Găsim reglementări ale jertfelor, modalitatea
aducerii lor și felurile lor.

4. Numeri

Cuprinde o serie de recensăminte ale poporului ales: atât un recensământ general

cât și pe seminții și categorii sociale.
 Partea I. După numărătoarea poporului, se istorisește răzvrătirea în urma
informațiilor mincinoase ale iscoadelor trimise în Canaan, a ostenelilor călătoriei și a
lipsei de carne. Chiar Aaron și Mariam sunt între răzvrătiți. Dumnezeu respinge generația
răzvrătită și hotărăște putrezirea osemintelor lor în pustiu.
Partea a II-a relatează întâmplări din timpul celor 40 de ani petrecuți în pustiu:
despre pedeapsa lui Core, Datan și Abiron care au contestat preoția lui Aaron. Pedeapsa
lor a fost drastică, i-a înghițit pământul.
În partea de sfârșit este relatată moartea lui Aaron și a lui Mariam, în locul său
rămânând fiul său Eleazar. În urma unei răzvrătiri Dumnezeu îi pedepsește cu mușcături
de șerpi veninoși, de care se puteau vindeca numai dacă se uitau la șarpele de aramă care
l-a înălțat Moise la porunca lui Dumnezeu, care va fi semnul lui Hristos: +.

5. Deuteronomul

Se mai numește repetarea legii pentru că se reia legea din celelalte cărți.
Prima parte cuprinde o cuvântare a lui Moise în care arată că Dumnezeu este
credincios promisiunilor Sale, de aceea israeliții au datoria de a împlini poruncile Lui.
Urmează a doua cuvântare a lui Moise care cuprinde cea mai mare parte a cărții în care
este reamintită legea. În încheiere se relatează despre îndemnul pe care-l face acesta
poporului de a fi ascultător lui Dumnezeu. Se încheie cu alegerea lui Iosua în locul lui
Moise care bătrân fiind, se suie pe muntele Nebo la răsărit de Marea Moartă de unde
privește întregul ținut al Canaanului, după care moare, mormântul nefiind găsit nici azi,
poporul jelindu-l 30 de zile.

BIBLIOGRAFIE
1. „BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ”, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu
Valeriu Anania, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 2001.
2. BABA Teodor, Pr. Dr., „Introducere în Studiul Vechiului Testament (Aspecte Generale)”, Ed. Universității Aurel Vlaicu,
Arad, 2007, pp. 61-68.
3. CIUDIN Nicolae, Pr. Prof., „Studiul Vechiului Testament”, E.I.B.M.B.O.R., Buc., 1978, pp. 56-63, 66-73, 76-83, 87-96,
97-106.
4. IDEM, „Studiul Vechiului Testament”, Ed. Credința Noastră, Buc., 1997, pp. 51-54, 57-60, 63-68, 72-78, 80-87.
5. GIBERT Pierre, „Biblia. Cartea, cărțile”, traducere Gabriel Fornica-Livada, Ed. Univers, Buc., 2000, pp. 29-37.
6. MATSOUKAS Nikolaos, „Cărțile Bibliei”, trad. Lect. Dr., Sabin Preda, Ed. Bizantină, Buc., 2017, pp. 24-47.
7. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., „Studiul Vechiul Testament”, manual pentru
Institutele teologice, Buc., 1955, pp. 66-68.
8. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiul
Testament”, manual pentru Institutele teologice, ediția a II-a, Buc., 1985, pp. 111-115.
9. PRELIPCEAN Vl. Pr. Prof., NEAGA N. Pr. Prof., BARNA Gh. Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr. Prof., „Studiul Vechiului
Testament”, Manual pentru Facultățile de Teologie, ediția a III-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan Chirilă, Cluj-Napoca, Ed. Renașterea,
2003, pp. 103-106.
10. PRELIPCEAN Vladimir, Pr. Prof., NEAGA Nicolae, Pr. Prof., BARNA Gheorghe, Pr. Prof., CHIALDA Mircea Pr.
Prof., „Studiul Vechiului Testament”, Manual pentru Facultățile de Teologie, ediția a IV-a, îngrijită de Pr. Conf. dr. Ioan Chirilă, Ed.
Renașterea, Cluj-Napoca, 2006, pp. 103-106.