Istoria copilăriei Domnului Iisus: genealogie, Naştere, pruncie (cap.

1-2)

Evanghelia după Matei debutează cu -o listă genealogică a strămoșilor Domnului

Hristos.
Ea merge -de la Avraam,
-prin David,
-pe linie bărbătească până la Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria.
Amintirea femeilor: Tamar, Rahav, Rut și Batșeba indică universalitatea mântuirii.
Lista genealogică este împărțită în trei serii de câte 14 neamuri:
-de la Avraam la David = epoca formării poporului evreu;
-de la David la captivitatea babilonică = epoca creșterii și decăderii statului evreu;
-de la captivitatea babilonică la Iosif = epoca așteptării lui Mesia.
Mântuitorul S-a născut -pe cale supranaturală,
-prin umbrirea Sfintei Fecioare Maria de către Duhul
Sfânt.
Acest fapt este lămurit -prin intervenție divină lui Iosif,
-căruia i se precizează că
-pruncul se va numi Iisus, adică Mântuitorul și
-va fi adevăratul Mesia.
Apoi este istorisită închinarea magilor, -niște înțelepți
-de la curțile regilor(perși, caldeeni sau
arabi) din răsărit.
Ei cunoșteau Vechiul Testament în traducerea Septuagintei.
Au fost călăuziți de steaua minunată până la Ierusalim și Betleem.
Între timp Mântuitorul fusese tăiat împrejur și prezentat la templu.
După închinarea magilor, -din îndemn divin,
-Sfântul Iosif cu Fecioara Maria și Pruncul
-se refugiază în Egipt.
Irod hotărăște uciderea pruncilor din Betleem și împrejurimi.
Sfântul Iosif cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus stau în Egipt peste un an.
După moartea lui Irod Idumeul, -se întorc în Palestina și
-prin descoperire de la Dumnezeu,
-se stabilesc la Nazaret,
-într-un teritoriu în care domnea ca tetrarh Irod
Antipa.