Codicii Apostolici sau Colecțiile de canoane apostolice

Sub denumirea de „canoane apostolice” s-au păstrat numeroase colecții de canoane, fără ca
ele să poată fi considerate ca provenind direct de la Sfinții Apostoli.
Există 12 astfel de colecții, care constituie izvoare formale ale Dreptului canonic. Dintre ele,
mai importante sunt:
1)Cap. XV din Faptele Apostolilor. Aici se relatează despre Sinodul Apostolic de la
Ierusalim, din anul 50 sau 51, care a formulat 4 hotărâri de natură religioasă și morală. Singura
hotărâre de natură canonică a acestui sinod este aceea de abolire a legilor juridice ale Vechiului
Testament.
2)„Didahia celor 12 Apostoli”. Aceasta este o scriere care datează de la sfârșitul sec. I sau de
la începutul sec. II. În ea se găsesc rânduieli privitoare la organizarea Bisericii și la alegerea
episcopilor și diaconilor.
3)„Canoanele lui Hipolit” sau „Canoanele Bisericii din Alexandria” sau „Tradiția
Apostolică”. Hipolit era originar din Alexandria, unde se născuse la anul 175, dar a trăit și la Roma,
unde a și fost ales ca episcop.
4)„Constitutiones Ecclesiae Aegypticae”(Rânduielile Bisericii Egiptene). Ea provine din
Egipt, a fost alcătuită probabil în sec. II-III și are mult material comun cu colecția „Canoanelor lui
Hipolit”.
5)„Constituțiile Apostolice”. Scrierea a fost alcătuită în sec. III-IV. Cele mai multe elemente
de drept bisericesc le cuprinde ultima carte, a VIII-a.
6)„Canoanele Apostolice” sau „Canoanele Sfinților Apostoli”. Colecția este o compilație din
rânduieli bisericești cu caracter dogmatic, moral, cultic și canonic, unele specifice epocii apostolice
sau post-apostolice, dar cele mai multe sunt din veacul IV și începutul sec. V. În Biserica Ortodoxă
se păstrează 85 de canoane apostolice, așa cum prevede canonul 2 al Sinodului VI ecumenic și
canonul 1 al Sinodului VII ecumenic.
Toate aceste scrieri conțin mărturii dintre cele mai importante pentru organizarea și
disciplina Bisericii.