Convertirea lui Saul și activitatea Sf. Petru și a celorlalţi Apostoli în afara Ierusalimului (cap.

9-12)

Cap. IX. După persecuția creștinilor în Ierusalim, Saul investit cu scrisori de

împuternicire de la Sinedriu, devine capul unui grup de persecutori, care pleacă la Damasc, ca
să-i prindă pe creștinii de acolo și să-i aducă la judecată la Ierusalim.
În apropierea Damascului are loc convertirea lui Saul, căci i Se arată Domnul Hristos
într-o lumină orbitoare, cu Care are un scurt dialog, neînțeles de către însoțitori. În urma
evenimentului, el își pierde vederea și este condus în cetate.
Conducătorul comunității din Damasc, Anania, are o vedenie în care i se cere să
meargă la Saul, ca să-și pună mâinile peste el și să-și recapete vederea. Anania face întocmai
iar Saul își recapătă vederea, se umple de Duhul Sfânt și se botează.
Convertirea lui Saul mai este relatată în încă două locuri la Fapte: 22 și 26. Se pare că
există mici nepotriviri între capitolele 9 și 22, în legătură cu glasul și lumina, referitoare la
însoțitori. Astfel, cu referire la glas, se trage concluzia că ei au auzit sunetele, dar nu le-au
înțeles; cu referire la lumină, toți au văzut-o, dar fără a distinge pe cineva în ea. Totuși, Saul a
văzut pe Domnul Hristos.
După convertire, Saul predică câteva zile în Damasc, apoi merge în Arabia, unde stă 3
ani. Revenind în Damasc, iudeii încearcă să-l suprime, dar este salvat de creștini. De aici,
merge la Ierusalim, unde predică cu curaj pe Iisus, dar fiind amenințat, pleacă și de aici în
Tarsul Ciliciei.
După convertirea lui Saul, Biserica cunoaște câtva timp de liniște. Acum, Evanghelia
se răspândește la păgîni.
Petru vizitează Iudeea, Galileea și Samaria, unde creștinismul se răspândise prin
refugiații din Ierusalim. La Lida, el vindecă pe un slăbănog, cu numele Enea, iar la Iope,
învie pe o uceniță, cu numele Tavita, cu puterea Domnului.
În cap. X se istorisește despre botezul sutașului Corneliu și o importantă cuvântare a
Sfântului Petru. Corneliu era conducătorul unei centurii romane, staționată la Cezareea
Palestinei. El era un păgân cinstit, milostiv și apropiat de sinagoga iudaică. Lui i se vestește
printr-o vedenie că rugăciunea i-a fost ascultată și milostenia apreciată și să cheme pe
Apostolul Petru de la Iope, pentru că va fi instruit în cele privitoare la el. Concomitent,
Sfântul Petru are și el o vedenie, în care i se cere imperativ, printr-un act simbolic, să meargă
la sutașul respectiv.
În casa lui Corneliu, Sfântul Petru rostește o cuvântare importantă, în fața mai multor
iudei și păgâni. El amintește de Iisus Nazarineanul, de minunile, moartea și învierea Sa, de
Apostoli, ca martori ale lor și că El este Mesia. În timpul vorbirii, Sfântul Duh Se coboară
peste toți, care încep să vorbească în limbi și să preamărească pe Dumnezeu. După acest act,
Sfântul Petru botează pe Corneliu și pe toți cei de față.
Cap. XI debutează cu faptul că Sfântul Petru explică creștinilor dintre iudei, prin
exemplul lui Corneliu, misiunea sa printre păgâni și convertirea lor. Toți au aprobat
procedeul Sfântului Petru.
Creștinismul se răspândește cu repeziciune în Fenicia, Cipru și Antiohia, unde ia ființă
o comunitate puternică, organizată de Barnaba, ajutat de către Sfântul Pavel, chemat din Tars.
Cap. XII relatează despre omorârea Sfântului Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, primul
episcop al Ierusalimului, închiderea Sfântului Petru și moartea lui Irod Agripa.