STRATEGIA MISIONARĂ A APOSTOLULUI PAVEL

GOLEA CRISTI MARIAN

Pavel1 s-a născut în oraşul Tars din Asia Mică (Turcia de azi). El a făcut studii
universitare în oraşul natal şi apoi rabinatul în Ierusalim. În jurul vârstei de 30 de ani, se
converteşte la creştinism. Convertirea lui la creştinişm şi apoi, lucrarea lui misionară, a făcut
mare senzaţie în Imperiul Roman şi în toată lumea veche, atât între Iudei cât şi între Greci.

1. Prima calatorie a apostolului Pavel

. Sezonov, Luca, Apostolul Pavel, Viața și epistolele, Ed. Societatea Română Misionară, anul 1993,
1

Wheaton, Illinios, 60187, S.U.A, pag. 7-9

 Data: 45-48 d. Hr.
Teritoriu: Galatia, insula Cipru, Pergo și Pisidia (Asia Mică de azi)
Plecarea2 în această călătorie misionară s-a făcut din orașul Antiohia din Siria sau din
biserica creștină a orașului. Originea bisericii din Antiohia este interesantă, dar nu unică în
istoria misiunilor creștine.
Misionarii au plecat spre Selencia, port la Marea Mediterană și cu corabia, au plecat
spre insula Cipru, care este atât de bine cunoscută și în zilele noastre. De îndată ce au ajuns
aici, au început să predice Evanghelia.
Din Cipru, Pavel și Barnaba, pleacă spre Asia Mică (partea de răsărit a Turciei de azi),
în provincia Galatia și se opresc în capitala Antiohiei din Fridia. Misionarii călătoresc și,
curând, ajung la orașul Antiohia, care era centrul de comunicații și încrucișarea drumurilor
romane. Fiindcă, din Antiohia, plecau drumuri, atât spre Apus, ca orașele Colose, Laodicea și
Efes, dar și spre Răsărit, ca orașele Listra, Perga și Tarsus. La fel, în Antiohia, erau mulți
Iudei și o sinagogă. De regulă, Pavel intra în sinagogă (punctul său de contact misionar), și
curând este invitat să spună ceva.
Dar odată cu succesul lor misionar, se naște opoziția sau prigonirea. Iudeii „s-au
umplut de pizmă și vorbeau împotriva lui Pavel și-l batjocoreau”. Totuși, cuvântul Domnului,
se răspândea în toată provincia și toate ținuturile apropiate ale orașilui Antiohia. Fiind
prigoniți și respinși, misionarii părăsesc orașul și pleacă spre Perga și Iconia, unde, li s-a
oferit ocazia să vorbească în felul următor: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru
norod,vorbiți”. Pavel, îndată se sculă, face un semn cu mâna și începe să predice
Evanghelialui Isus Cristos. Vorbirea, are, la fel, două părți: istoria lui Israel și Mesia Cristos.
La fel și în Iconia, misionarii rămân multă vreme și vorbesc cu îndrăzneală. Dar,
Iudeii au ațâțat noroadele și au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate,
crezând că a murit. Creștinii însă, au venit în ajutorul lui. Iar el, de îndată ce s-a simțit mai
bine, iarăși a intrat în oraș.
Ajungând la capătul primei lor călătorii misionare, ei se întorc spre casă. În drumul lor
de reîntoarcere, ei continuă să propovăduiască Evanghelia și să întărească sufletele
creștinilor.
La sosirea în Antiohia, Pavel și Barnaba, raportează bisericii „tot ce făcea Dumnezeu
prin ei și cum deschisese Neamurilor ușa credinței”.
2
Sezonov, Luca, Apostolul Pavel, Viața și epistolele, Ed. Societatea Română Misionară, anul 1993,
Wheaton, Illinios, 60187, S.U.A, pag. 51-54.
 2. A doua calatorie a apostolului Pavel
Data: 50-53 d. Hr.
Teritoriu: Asia Mică în general, Grecia, Macedonia în general; orațele Atena, Filipi,
Corint, în special.
După3 câteva zile de la reîntoarcerea din prima călătorie, Pavel a zis lui Barnaba: „să
ne întoarcem, și să mergem pe la frați”; adică bisericile noi înființate din toate orașele în care
au vestit Cuvântul Domnului, ca să vadă ce mai fac.
Înainte însă de plecarea în a doua călătorie, s-a iscat o neînțelegere între Pavel și
Barnaba. Cauza neînțelegerii era: Ioan, numit Marcu, viitorul evanghelist care a scris
Evanghelia după Marcu. Barnaba voia și insista să ia cu ei și pe Ioan Marcu. Pavel socotea
însă că nu este bine să ia cu ei pe acela care-i părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea
lor misionară din Galatia, în prima lor călătorie misionară.
Oricare ar fi fost motivul, urmările acestei neînțelegeri au avut un efect pozitiv. Căci,
de aici înainte, în loc să fie o echipă de doi misionari, iată că iau ființă două echipe misionare.
Una, compusă din Pavel și Sila și alta cu Barnaba și Marcu.
Întâi de toate, echipa Pavel-Sila revizitează „frații”, adică bisericile înființate în cea
dintâi călătorie, dar și alte locuri și orașe. Astfel, ajung în orașul Derbe. Aici, descoperă un
tânăr numit Timotei, fiul unei evreice credincioase și al unui grec. Timotei avea o reputație
bună, toți „frații” din Derbe, și din Listra și Iconia, îl vorbeau de bine. Pavel îl recrutează în
oastea Domnului și-l ia cu ei.
Cei trei misionari: Pavel, Sila și Timotei, de pregăteau să plece spre Miază-noapte, în
Bitinia, pe coasta Mării Negre, dar, „Duhul lui Isus nu le-a dat voie”. S-au decis să meargă
spre Apus și au plecat la Troa, port la Marea care despărțea Europa de Asia. În noaptea
următoare în Troa, Pavel are o vedenie: un om macedonean îi face următoarea vedenie:
„Treci în Macedonia și ajută-ne”. Îndată Pavel interpretează și explică această vedenie așa:
Domnul îi cheamă și îi trimite în Macedonia, în Europa, ca să vestească Evanghelia. Pleacă
din Troa cu corabia, trec Marea și ajung în Filipi, cel dinâi oraș în Europa. Aici, se petrec
două lucruri importante, și anume: convertire Lidiei, vânzătoare și femeie temătoare de
Dumnezeu; și convertirea temnicerului din orașul Filipi.

3
Sezonov, Luca, Apostolul Pavel, Viața și epistolele, Ed. Societatea Română Misionară, anul 1993,
Wheaton, Illinios, 60187, S.U.A, pag. 55-60.
 Se iscă o puternică opoziție și prigoană împotriva lui Pavel și Sila. Ei sunt acuzați că
„vestesc niște obiceiuri, pe care noi, Romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm”.
Norodul și dregătorii orașului i-au prins și i-au arestat, bătându-i cu nuiele. După multă
bătaie, au fost aruncați în temniță, puși în butuci în butuci și închiși în celula din lăuntru; cea
mai adâncă, întunecoasă și umedă, ca să nu mai predice Cuvântul Domnului.
Din Filipi, misionarii trec în orașul Tesalonic, intră în Grecia și sosec în orașul Atena.
În Atena, Pavel are niște experiențe unice și fără pereche. Aici, în fața idolatriei
păgâne clasice, care a ajuns la culmea ei, și, în același timp, se întâlnește cu unii din filozofii
greci epicurieni și stoici, care staude vorbă cu el; iar unii îl vorbesc de rău și spun numai
lucruri rele împotriva lui, în timp ce alții îl numesc ”palavragiu”, când l-au auzit că vorbește
despre Isus și învierea lui.
Atenienii își dăduseră seama în curând că Pavel vestește învățături noi ți vorbe,te de
niște Dumnezei străini lor. Locuitorii orașului erau gata oricând să asculte ceva nou. Grecii îl
invită pe Pavel în Aeropag ca să-i permită și să aibă ocazia să expună această învățătură.
Pavel acceptă ocazia de a vorbi în Aeropag. S-a sculat în picioare în Aeropag și i-a mustrat,
ceea ce nu le-a convenit deloc.
După vestirea Evangheliei lui Isus în Atena, Pavel pleacă în Corint. Acolo vestește
Evanghelia și, curând se înființează o biserică creștină. Pavel își aduce aminte de prima lui
vizită în Corint și scrie: „Căci n-am de gând să știu altceva între voi decât pe Isus Cristos, și
pe El răstignit”.
În Corint, Pavel caută de lucru, ca să se întrețină singur. Aceasta o face prin meseria
de facerea corturilor, și anume în atelierul unei case creștine, și anume Priscila și Aquila, de
curând sosiți din Roma.
După un an și șase luni de lucrare misionară în Corint, Pavel își ia rămas bun de la
frați, plecând spre casă. Înainte însă, se oprește în Ierusalim raportând Bisericii cele făcute și
realizate în această cea de-a doua călătorie misionară a sa.

3. A treia calatorie a apostolului Pavel

Data: 54-57 d. Hr.
 Teritoriul4: Asia Mică. Revizitarea bisericilor noi în general și orașul Efes în special.
După puțină odihnă și reculegere acasă în Antiohia, Pavel pleacă iarăși la drum în a treia
călătorie misionară. Străbate repede ținutul Galatiei și viziteză, din loc în loc, bisericile
creștine, întărind pe toți credincioșii, ajungând în Efes, metropola de răsărit a Imperiului
Roman. În acest oraș de mare importanță în lumea veche, misiunea sau lucrarea Evangheliei a
ținut doi ani.
Evanghelia Domnului a răsunat prin lucrarea lui Pavel și credința creștină s-a răspândit
pretutindeni în acele ținuturi din Asia Mică.
Efesul era al cincilea oraș în lumea veche după Roma, Alexandria, Atena și Antiohia
Siriei, ca mărime și importanță. Dar, reputația și măreția orașului Efes era templul zeiței
Diana, care era cinstită și adorată în toată Asia și în lumea veche.
Predicarea cuvântului lui Dumnezeu, era deci mai mult decât necesară într-un asemenea
oraș în care plăcerile trupești erau puse înaintea nevoilor sufletești.
Descoperirea lui Apolo
Un Iudeu din Alexandria, avea darul vorbirii și era tare în Scripturi.
La fel , avea un duh înfocat și vorbea despre Isus, întărind pe toți creștinii.
Ucenicii lui Ioan Botezătorul
Tot la Efes, Pavel descoperă și întâlnește un grup de ucenici ai lui Ioan Botezătorul,
care n-au primit încă Duhul Sfânt, nici n-au auzit măcar că a fost dat. Cu alte cuvinte, ei l-
au cunoscut pe Ioan, dar nu pe ACELA despre care Ioan predica.
„Ați primit Duhul Sfânt când ați crezut”? îi întreabă Pavel. Așa că, de îndată ce ei au
văzut lumina și adevărul, au crezut in ACELA pe care-l predica Ioan, adică Isus Cristos, și
Pavel îi botează din nou, în Numele Domnului Isus.
Erau cam doisprezece bărbați.
Pavel rămâne doi ani în Efes.
La sosire sa în Efes, Pavel intră în sinagogă, se introduce pe sine și predică pe Isus.
Lucrarea misiunii lui Pavel în Efes, este asociatăde minuni și semne nemaipomenite.
În urma lucrări Evangheliei, mult popor s-a abătut de la cultul zeiței Diana,
îndreptându-se spre credința și cultul creștin. Dar răscoala argintarului Dimitrie nu-l lasă
indiferent pe Pavel.

4
Sezonov, Luca, Apostolul Pavel, Viața și epistolele, Ed. Societatea Română Misionară, anul 1993,
Wheaton, Illinios, 60187, S.U.A., pag. 61-66.
 Pentru el, sosise timpul despărțirii. Și-a luat deci rămas bun de la ”frați”, hotărât fiind
să se întoarcă acasă, prin Macedonia.
Despărțirea a fost grea și plină de lacrimi, ”Frații”, au căzut pe grumazul lui Pavel și l-
au sărutat, căci erau întristați tare de plecarea lui și l-au condus până la corabie, pentru
drumul lui spre casă. Dar, voia Domnului a fost ca Pavel, să nu mai ajungă niciodată acasă!

BIBLIOGRAFIE
1. Sezonov, Luca, Apostolul Pavel, Viața și epistolele, Ed. Societatea Română
Misionară, anul 1993, Wheaton, Illinios, 60187, S.U.A.
2. Cairns, Earls, E., Creștinismul de-a lungul secolelor, anul 1992, Ed. Cartea
Creștină, Oradea, România.
3. Krimmer, Heiko, Epistola către coloseni, Ed. Lumina Lumii, anul 1996,
Korntal, Germania.
4. Moisescu, Vasile, V., Călătoria lui Pavel spre Roma, Editura Lampadarul de
Aur, anul 2003, Oradea, România
5. Cornilescu, Dumitru, Biblia sau Sfânta Scriptură.
6. Internet: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pavel_(apostol).