Convertirea

Cu scrisori de imputernicire de la marele preot

catre comunitatea iudaica din Damasc si cu o
garda data de sinedriu, Saul porneste spre
importantul oras sirian, asezat la vreo 200 km
spre nord-est de Ierusalim. Pe acest drum de
persecutor, aproape de Damasc, are loc
convertirea lui la crestinism, prin aparitia,
ziua, in amiaza mare, intr-o lumina
stralucitoare, a lui Iisus Hristos (Fapte IX si
XX). Astfel, din prigonitorul Saul, a
devenit Apostolul Pavel al lui Hristos. Este dus
in Damasc, unde va primi botezul de la preotul
Anania. El intra astfel in cadrul comunitatii
crestine si incepe indata lucrul sau de "vas
ales", de Apostol "chemat", marturisind in
sinagoga pe Hristos "ca Acesta este Fiul lui
Dumnezeu" (Fapte IX, 20).

Prima calatorie misionara a Sfantului

Pavel (45-48)

Dupa primirea botezului la Damasc si

retragerea sa in Arabia, ajunge la Ierusalim,
unde a fost introdus in cercul Apostolilor de
Barnaba, crestin-iudeu, originar din insula
Cipru. Amenintat la Ierusalim de iudeii
elenisti, s-a retras la Cezareea, apoi la Tars, de
unde a fost chemat la Antiohia de Barnaba
pentru misiune intre neamuri. Dupa ce merg
impreuna la Ierusalim cu o colecta, se reintorc
la Antiohia si intreprind prima calatorie
misionara, intre anii 45-48, luand cu ei si pe
Ioan Marcu (Fapte XIII-XIV).
Sinodul de la Ierusalim din anul 50

In cadrul comunitatii din Antiohia apare

disputa despre valabilitatea Legii mozaice sau
disputa despre respectarea ceremoniilor
iudaice in Biserica.

In cadrul sinodului au hotarat, in numele

Sfantului Duh, sa nu se impuna crestinilor
dintre neamuri "jugul" Legii mozaice, ci ei sa
se fereasca "de cele jertfite idolilor, de sange,
de animalele sugrumate si de desfranare"
(Fapte XV, 29). Primirea si observarea Legii
iudaice nu era deci obligatorie pentru crestinii
dintre pagani.