Viața Sf.

Apostol Pavel: De la naștere până la Sinodul de la Ierusalim

Flesari Andrei Ioan

Persoana Sfantului Apostol Pavel este mai bine cunoscuta decat a

celorlalti Apostoli. Faptele Apostolilor, scrise de ucenicul sau, Luca, si Epistolele
sale ne procura informatii bogate despre viata si activitatea sa. Pe scena istoriei
Bisericii primare, figura uriasa a Sfantului Apostol Pavel ramane dominanta mai
mult de doua decenii.

Sfantul Apostol Pavel, cunoscut mai intai sub numele de Saul (cel dorit),
s-a nascut la Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, in primii ani ai erei
crestine, din parinti evrei, cu buna stare materiala. Ei aveau un atelier de tesut
stofe din par de capra, din care faceau mantale si corturi pe care le vindeau.

Orasul Tars avea scoli vestite, la care Saul a invatat bine din copilarie limba
greaca, pe care a cunoscut-o mai bine decat ceilalti Apostoli. De la parintii sai,
avea dreptul de cetatean roman. Ambele calitati au avut mare importanta in
activitatea lui misionara.

De foarte tanar, Saul a mers la Ierusalim, unde avea o sora, mama lui Ioan
Marcu, varul lui Barnaba, spre a se instrui in Legea mozaica la scoala vestitului
invatat rabin Gamaliel.

Saul nu l-a cunoscut direct pe Hristos. In timpul activitatii publice a

Mantuitorului, el traia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii miscari produse de
predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit
persecutor al crestinilor. La uciderea cu pietre a Sfantului Stefan, ucigasii si-au
pus hainele la picioarele lui Saul (Fapte, 7, 58). El pustia Biserica din Ierusalim,
intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii ducea la temnita (Fapte 8,
3; 22, 4). Dupa imprastierea comunitatii din Ierusalim, Saul voia s-o desfiinteze
pe cea din Damasc.

Luand scrisori de imputernicire de la marele preot catre comunitatea

iudaica din Damasc si primind o garda data de Sinedriu, Saul porneste spre
Damasc, oras situat la vreo 200 km nord-est de Ierusalim. Pe drum, in apropiere
de Damasc, s-a petrecut faptul extraordinar care a schimbat cu totul viata si
misiunea rabinului Saul: convertirea lui la crestinism. Ziua, in amiaza mare, intr-
o lumina stralucitoare, i s-a aratat Iisus Hristos, zicandu-i: „Saule, Saule, de ce
Ma prigonesti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe
care tu Il prigonesti” (Fapte 9, 4-5).

Minunea Damascului a facut lumina in sufletul lui, incat, din persecutorul

Saul, a devenit Apostolul Pavel. Orbit, uimit si profund schimbat, Saul e dus de
Viața Sf. Apostol Pavel: De la naștere până la Sinodul de la Ierusalim

Flesari Andrei Ioan

insotitorii sai la Damasc, unde primeste botezul de la preotul Anania. El intra
astfel in sanul Bisericii ca „vas ales, ca sa poarte numele lui Iisus inaintea
neamurilor” (Fapte 9, 15), ca „Apostol chemat nu de la oameni, nici prin vreun
om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal” (Gal. 1, 1). El incepe sa predice
in sinagogi ca „Iisus este Fiul lui Dumnezeu„, spre uimirea si surprinderea iudeilor
din Damasc, care, auzind aceasta, s-au sfatuit sa-l omoare. Saul este ajutat de
crestini sa paraseasca orasul, coborandu-l noaptea peste zidurile cetatii intr-un
cos, iar el se retrage pentru trei ani in Arabia, studiind Sfanta Scriptura si
meditand asupra crestinismului (Fapte 9, 1-26; 22, 3-21).

Dupa primirea botezului la Damasc si retragerea sa in Arabia, el s-a dus la

Ierusalim, unde a fost introdus in cercul Apostolilor de Barnaba, crestin iudeu,
originar din insula Cipru. Fiind amenintat de iudeii elenisti, Saul s-a retras la
Cezareea Palestinei, apoi la Tars, de unde a fost chemat de Barnaba la Antiohia
pentru misiune intre neamuri (Fapte 9, 27-30; 11, 25-26). Din Antiohia, Saul si
Barnaba merg cu o colecta la Ierusalim, in timpul foametei de sub imparatul
Claudiu (41-54) (Fapte 11, 29-30), apoi se intorc la Antiohia, de unde intreprind
prima calatorie misionara intre anii 45-48, luand cu ei si pe Ioan Marcu (Fapte,
cap. 13 si 14).

Cei trei misionari au plecat din Seleucia, portul Siriei, catre insula Cipru,
de unde era Barnaba, pe care au strabatut-o de la rasarit spre apus. In orasul
Pafos, ei convertesc pe proconsulul roman Sergius Paulus, guvernatorul insulei,
de la numele caruia Saul s-a numit Pavel, nume pe care-l va purta pana la
sfarsitul vietii (Fapte 13, 9). De la Pafos, cei trei misionari calatoresc pe mare
spre nord-vest pana in provincia Pamfilia; la Perga Pamfiliei, Ioan Marcu s-a
intors la Ierusalim, Pavel si Barnaba au continuat calatoria in provinciile Pisidia
si Licaonia, predicand noua credinta in orasele Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra si
Derbe. La Listra, multimile, socotindu-i zei, au vrut sa le aduca jertfe de animale,
numind pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindca el era purtatorul
cuvantului. Vizitand apoi comunitatile de curand infiintate si hirotonind preoti
pentru fiecare biserica, se intorc la Perga Pamfiliei, iar de aici, prin portul Atalia,
ajung pe mare la Antiohia, in anul 48, vestind credinciosilor cate a facut
Dumnezeu cu ei si cum a deschis paganilor usa credintei (Fapte cap. 13 si 14).