A treia călătorie misionară

A avut loc între anii 54-58.

El urmează același drum ca și în a doua călătorie: Siria, Cilicia, Licaonia, Frigia.
Îndreptându-se spre Efes, după ce catehizează și botează o serie de ucenici de-ai Sfântului
Ioan Botezătorul și începe colaborarea cu Apollo, predică în sinagogă trei luni.
Deoarece iudeii se împotrivesc, Sfântul Pavel merge în școala păgânului Tiranus, unde
datorită predicilor și minunilor săvârșite, Evanghelia se răspândește și mulți păgâni trec la
creștinism.
Sfântul Pavel trimite în Macedonia ucenici pentru a face o colectă pentru creștinii din
Ierusalim.
Izbucnește răscoala argintarului Dimitrie, care-și vedea meseria amenințată. Răscoala este
aplanată de secretarul cetății, simpatizant al creștinismului.
Sfântul Pavel este nevoit să plece după trei ani de activitate rodnică.
Trece prin Troa, apoi stă în Filipi unde îl întâlnește pe Tit, străbate Grecia, făcând un popas
de trei luni la Corint, apoi se îndreaptă spre Troa. Aici, învie pe tânărul Eutihie, după slujba zilei,
într-o duminică.
În drum spre Ierusalim are întâlnire la Milet cu conducătorii Bisericii(Efesului), prilej cu
care rostește o cuvântare importantă. În cadrul ei, Apostolul mărturisește că și-a urmat misiunea la
ei cu smerenie și multe încercări; a predicat cu zel iudeilor și păgânilor pocăința și credința în
Domnul Hristos.
După cuvântarea din Milet, Sfântul Pavel își continuă drumul spre Ierusalim, trecând prin
Tir, Ptolemaida și Cezareea Palestinei. Aici, el prezintă Sfântului Iacov și soborului Bisericii un
bilanț al activității sale. Sfântul Iacov îl sfătuiește să-și asume un vot al nazireatului, pentru el și
pentru încă alți patru bărbați, pentru a potoli mânia iudeilor.