CURS NOUL TESTAMENT, Anul II, sem II

A treia călătorie misionară a Sfântului Apostol Pavel ( 54-58 d. Hr; F. Ap.

18, 23- 21, 16).

Grupul misionar

Grupul misionar este mai numeros în această călătorie fiind format din
Pavel, Timotei, Tit, Sosipatru şi Erast.

Scopul călătoriei

Scopul călătoriei îl constituie cercetarea şi consolidarea bisericilor mai

vechi precum şi respectarea promisiunii făcută efesenilor în cea de-a doua
călătorie misionară.

Itinerarul celei de a treia călătorii misionare

Grupul misionar porneşte din Antiohia Siriei, trece prin munţii Taurus,
cercetează ţinuturile Galatiei şi Frigiei întărind pe ucenicii de acolo, după care
ajung la Efes ( cf. F. Ap. 18, 23-24). În cetatea Efesului, Pavel va activa timp
de trei ani. Aici exista o comunitate a zeiţei Artemis foarte bine dezvoltată.
Acesta a fost motivul pentru care Pavel a petrecut foarte mult timp în Efes, din
dorinţa de a răspândi învăţătura creştină. La sosirea în cetatea Efesului, Pavel
are o discuţie cu locuitorii de aici pe care îi întreabă dacă au primit Duhul Sfânt
când au crezut? Răspunsul este negativ, motiv pentru care îi va boteza în
numele Domnului Iisus Hristos şi punându-şi mâinile peste ei, Duhul Sfânt s-a
pogorât asupra lor, iar ei vorbeau în limbi şi profetizau, adică primise harisma
glosolaliei (cf. F.Ap. 19, 1- 6).
Vorbeşte apoi în sinagogă timp de trei luni, dar, pentru că unii dintre iudei
au încercat să se opună, părăseşte sinagoga în favoarea unei şcoli a unui păgân
pe nume Tiranus, unde a propovăduit mai bine de doi ani. În tot acest timp
apostolul săvârşeşte şi o serie de minuni, era suficient ca pe cei bolnavi să pună
ştergare ale Sfântului Apostol Pavel ca ei să se vindece (cf. F.Ap. 19, 9-12).
Unii dintre iudei încercau să scoată şi ei demoni, chemând numele lui Iisus
Hristos, nu au reuşit, ba mai mult au fost pedepsiţi (cf.F.Ap. 19, 13-17), printre
cei care au săvârşit aceste gesturi sunt numiţi cei şapte fii a lui Scheva sau
Sceva. În cuprinsul capitolului 19, 18, găsim un argument important în
favoarea Tainei Sfintei Spovedanii : „… mulţi dintre cei care au crezut
veneau să se mărturisească şi să îşi spună faptele”.
Din cetatea Efesului Pavel îi trimite pe Timotei şi pe Erast în Macedonia
pentru a face o colectă pentru creştinii din Ierusalim. Pavel rămâne în Efes
unde se iscă o răscoală iniţiată de Dimitrie Argintarul, om al locului care se
ocupa cu confecţionarea diferitelor obiecte care erau aduse ca ofrandă
zeiţei Diana. Dimitrie îşi vedea veniturile ameninţate deoarece locuitorii cetăţii
se converteau la creştinism, iar el nu mai avea posibilitatea să câştige bani. În
această situaţie s-a produs mare tulburare în popor, iar Gaius şi Aristarh
însoţitorii lui Pavel sunt târâţi în faţa teatrului spre a fi judeacaţi ( cf. F. Ap. 19,
24-31). Moderatorul adunării negăsind nici o vină plauzibilă a suspendat şedinţa
de judecată, şi astfel misionarii au scăpat din faţa furiei acuzatorilor.
Din cauza răscoalei iscate de Dimitrie şi la sugestia ucenicilor, Pavel
merge în Macedonia la Filipi, după care pleacă la Corint unde va sta timp de trei
luni( cf. F. Ap. 20, 1-3). În timpul periplului prin Grecia, Pavel este însoţit de
Aristarh, Secundus, Gaius, Timotei, Tihic, Trofin şi Sosipatru, tot acum
Apostolul dejoacă un plan al iudeilor, care voiau să îl prindă şi să îl ucidă.
Trece prin cetatea Neapole, ajunge la Troa, unde stă şapte zile, iar în
prima zi a săptămâni Duminica, s-au adunat pentru frângerea pâinii (cf. F.
Ap 20, 7). Avem aici un argument solid în favoarea faptului că încă din
perioada primară a creştinismului, în comunităţile creştine se prăznuia
Duminica ca zi de sărbătoare. Cu acest prilej Apostolul îşi prelungeşte
cuvântarea până spre miezul nopţii, motiv pentru care erau multe făclii
aprinse(cf. F. Ap.20, 8). Avem aici un argument plauzibil în ceea ce priveşte
folosirea lumânărilor în cadrul ceremonialului divin. Aici se afla şi Eutihie,
care în timpul predicii a adormit căzând de pe geam, a murit, iar Pavel îl
învie (cf. F. Ap. 20, 8-10).
De la Troa, Pavel ajunge la Asson, apoi la Mitilene, Samos, Troghilion,
iar a doua zi ajunge la Milet. Îi cheamă la sine pe preoţii din Efes unde îşi
prezintă testamentul său spiritual, acesta constând dintr-o cuvântare de
despărţire, după care îi îmbrăţişează recomandându-le să rămână statornici în
credinţa primită de la el, atrăgându-le atenţia asupra piedicilor venite din partea
iudaizanţilor. Cuvântarea se încheie cu o rugăciune şi cu regretul că trebuie să
plece ( cf. F. Ap. 20, 17-38). Trebuie să precizăm că la Milet a avut loc prima
adunare preoţească din istoria creştinismului.
De la Milet, Pavel se îndreaptă spre Cos, Rodos, Patara, ajungând la Tir
unde va sta şapte zile (cf. F.Ap. 21, 1-3). De aici ajunge la Ptolemaida, rămâne
o zi, după care pleacă la Cezareea Palestinei în casa lui Filip, unul dintre cei
şapte diaconi, unde va sta şapte zile. În casa lui Filip, prorocul Agav prevesteşte
prinderea lui Pavel la Ierusalim ( cf. F. Ap. 21, 9-11). Cei prezenţi acolo, îl
îndeamnă să nu meargă pentru a nu fi prins de către iudeii care doreau să îl
omoare. În ciuda insistenţelor venite de la fraţi, Pavel pleacă la Ierusalim ( cf. F.
Ap. 21, 12- 15).
Ajuns la Ierusalim, Pavel poposeşte în casa Sfântului Iacob rudenia
Domnului, unde povesteşte celor prezenţi despre succesul misiunii sale şi ceea
ce a făcut Dumnezeu între păgâni prin slujirea lui (cf. F. Ap. 21, 17-19).