Despre Vecernie și felurile ei

Cuvântul „vecernie” este de origine slavonă și provine de la „veceru”=seară. În unele cărți

mai vechi, Vecernia este numită Vesperină, denumire care provine de la cuvântul grec
„ἕσπερος”/„ἑσπέρας”=de seară/seară și de la latinescul „vespera, -ae”/„vesper, -eris”=seara/seară,
toate traducându-se în limba română cu slujba de seară sau slujba sau oficiul ce se face la vremea
serii. Însă, de fapt, serviciul divin de seară constă, în mod regulat, din Ceasul al IX-lea și Vecernia
propriu-zisă, care, unindu-se, se oficiază împreună. Adevărata slujbă a serii este Vecernia.
La început, ea avea loc la apusul soarelui, adică după încheierea zilei la ora a X-a din zi(ora
4 p.m.), la aprinderea luminilor. Astăzi, ora pentru serviciul Vecerniei este fixată în momentul
după-amiezei, înainte de apusul soarelui. Excepții de la această regulă sunt atunci când slujba este
oficiată cu Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, în Postul Mare; cu Liturghia Sfântului Vasile cel
Mare, în ajunurile Nașterii și al Bobotezei, în Joia și Sâmbăta patimilor, precum și la Duminica
Învierii și Rusalii; cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în ziua Buneivestiri.
Vecernia simbolizează: epoca Vechiului Testament, când omenirea aștepta venirea
Mântuitorului; crearea lumii și purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru conservarea ei; căderea
omului în păcat și izgonirea lui Adam din Rai, cu întregul tragism al stării de păcat și al depărtării
de Dumnezeu, pe care(tragism) îl trăia omenirea înainte de venirea Mântuitorului; venirea
Mântuitorului și întreaga economie a mântuirii sugerate prin unele rugăciuni, imne și
gesturi(mișcări) din rânduiala slujbei.
În practica bisericească, Vecernia este de mai multe feluri:
1.Vecernia de toate zilele sau a zilelor de rând din cadrul săptămânii, adică luni, marți, miercuri, joi,
vineri;
2.Vecernia de vineri seara, care se face pentru sâmbătă;
3.Vecernia mică, care este o prescurtare a Vecerniei de toate zilele, unde atât rolul stranei, cât și al
preotului este foarte redus. Această Vecernie are o ectenie înainte de apolis, nu se citește catisma
Psaltirii, iar stihurile de la „Doamne, strigat-am...” sunt reduse la 4. Vecernia mică este pentru
sâmbătă seara, în preziua Sfinților cu Polieleu și a Praznicelor împărătești;
4.Vecernia mare sau Vecernia de sâmbătă seara;
5.Vecernia mare a Sfinților cu Polieleu;
6.Vecernia mare a Praznicelor împărătești.
Ultimele trei se pot face, fiecare, atât singure, cât și combinate, în cadrul Privegherii de
seară, cu rânduiala Litiei(Privegherea Mică) și a Utreniei(Privegherea Mare).