ANUL BISERICESC (LITURGIC) ȘI SUBDIVIZIUNILE LUI

- Biserica trăiește pe lângă timpul istoric și unul liturgic care e un timp ciclic și unește
secvențele timpului într-un prezent veșnic
- Prezentul liturgic este exprimat în cult prin cuvântul „astăzi” la cele mai importante
Praznice creștine:
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște...”
„Astăzi Hristos în peșteră se naște din Fecioara...”
„Veniți să-L vedeți pe Acela pe care Simeon astăzi îl ține în brațele sale...”
„Astăzi Înaintemergătorul pune mâna pe Stăpânul...”
„Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul peste ape...”
„Lucruri slăvite s-au văzut astăzi în cetatea lui David...”
- Toate generațiile de creștini au cântat acest timp liturgic
- Sesizăm că timpul liturgic are alte calități decât timpul profan: nu are trecut, prezent și
viitor ci doar un prezent veșnic pentru toți => Biserica nu este supusă timpului curgător,
nu îmbătrânește: „Biserica este Mireasa veșnic tânără a lui Hristos” (sponsa Christi –
sponsor = cel care susține pe cineva gratuit)
- Biserica trăiește un timp mai presus de timp, un statornic și veșnic prezent
- Prăznuind diferite evenimente din viața Mântuitorului pe pământ, Biserica nu trăiește o
simplă amintire ci trăiește tainic acel eveniment: „Ieri m-am îngropat cu Tine Hristoase,
astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine;
Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta.”

1. Comemorarea iconomiei mântuirii în cursul timpului și al diferitelor lui

subdiviziuni
- Înainte de Înălțarea Sa la Cer, Mântuitorul le-a făgăduit Apostolilor Săi: „Iată, Eu cu voi
sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor” (Mt. 28, 20)
- Prin mijlocirea sărbătorilor, a celebrărilor, posturilor, retrăim periodic (ciclic) momentele
vieții și lucrării mântuitoare a lui Hristos => fiecare creștin, fiecare generație participă în
mod tainic la misterul lui Hristos
- Sărbătorile, posturile, sfintele slujbe, alcătuiesc cadrul participării noastre la Taina lui
Hristos
- Pe de o parte, cultul Bisericii asumă întreaga condiție umană, de la disperare până la
bucurie => dinamica lui orizontală
- Pe de altă parte, el taie această orizontală prin verticala rugăciunii neîncetate, atât în
amplitudine cât și în intensitate, pentru a purta totul în Hristos Cel înviat, într-un efort de
recapitulare
- Cultul eclezial își dobândește sensul întreg în Învierea lui Hristos
- El nu face altceva decât să scruteze Învierea, să-l deschidă pe om Învierii și vieții veșnice,
să-l facă „părtaș firii dumnezeiești” (2Ptr. 1, 4)
- Aceasta este lucrarea de căpetenie, capodopera cultului în Duh și-n adevăr: „Oridecâte ori
veți face aceasta, moartea Domnului veți vesti” (1 Cor. 11, 26)

2. Ziua liturgică
- Ziua liturgică nu începe cu miezul nopții sau cu dimineața ca în timpul profan, ci seara
- Ciclul timpului liturgic se derulează dinspre seară spre dimineață și dinspre noapte spre
ziuă
- Acest principiu se găsește în referatul creației: „Și a fost seară și a fost dimineață: ziua
una...Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a doua” (Fac. 1, 5-8) => Vecernia este
celebrarea cu care începe ziua liturgică
„Străpuns, așadar, în coastă la ceasul acesta, Hristos a revărsat apă și sânge și a luminat
celălalt timp al zilei până seara. Iar când a început să adoarmă, făcând începutul unei alte
zile, a plinit o icoană a Învierii” (Ipolit al Romei, Tradiția Apostolică 41)
- La Muntele Athos, Ceasul IX se săvârșește în pronaos după care comunitatea intră în naos
pentru celebrarea Vecerniei, simbolizând astfel în mod spațial trecerea la ziua următoare
- Trecerea de la întuneric la lumină în ciclul liturgic reprezintă deopotrivă trecerea de la
moarte la înviere, trecerea din această existență la bucuria veșnică
„După ce omul care a fost creat a căzut din lumina dreptății în întunericul păcatului de care
l-a izbăvit harul lui Hristos, am ajuns acum să numărăm zilele începând cu noaptea, căci
ne străduim să trecem nu de la lumină la întuneric, ci de la întuneric la lumină, nădăjduind
aceasta cu ajutorul lui Dumnezeu” (Fericitul Augustin)
- În cursul anului liturgic, această trecere de la noapte la zi ca simbol al învierii își găsește
temeiul în Privegherea pascală în cursul căreia, întunericul mormântului este preluat treptat
de lumina învierii, prefăcând această noapte unică într-o strălucire mai luminoasă ca ziua
=> locul central al Paștilor care determină ciclul cotidian
- În Postul Mare, ziua liturgică apare inversată: Utrenia precedă Vevernia, care încheie ciclul
zilnic
- Înainte de „sărbătoarea sărbătorilor” ziua precedă noaptea: suntem încă în timpul
stricăciunii și al morții în care durata duce la întunecare și neștiință (în Postul Mare – citim
Vechiul Testament – timpul pregătirii și al efortului de eliberare)
- Începând cu noaptea de Paști, timpul este restaurat și reînnoit – durata e semnul urcușului
infinit (epectasis) – nu se mai citește Vechiul Testament ci Noul Testament, semn al
pregătirii și așteptării parusiei lui Hristos
- Cele două sensuri ale ciclului zilnic sunt simultan prezente:
- Sensul dimineață/seară se situează pe un plan formal (astfel se poate face distincție clară
între cele două părți ale ciclului mobil-Triod/Penticostar- și accentuarea rolului central al
Paștilor)
- Sensul seară/dimineață se referă mai degrabă la conținutul imnologiei slujbelor, permițând
perceperea continuității mișcării pascale, a trecerii de la întuneric la lumină de-a lungul
întregului an liturgic => pregătire, împlinire
- Schema liturgică a unei zile:
1. Pascale: Vecernie → Ceasul IX
2. Penitențiale: Utrenie → Vecernie
- În Octoih:
1. Duminica: - Vecernia de Sâmbătă Seara
- Duminică la Miezonoptică
- Duminică la Utrenie
- Duminică la Liturghie
- Duminică seara la Vecernie
2. Luni: dimineața – seara
3. Marți: dimineața – seara
- Ceaslovul: Miezonoptică → Pavecerniță
- Triodul: Postul Mare începe luni dimineața!
- Penticostarul: seara → dimineața
- Fiecare zi este dedicată comemorării unei persoane sau a unui eveniment din istoria sfântă
a mântuirii (vezi Sinaxarul din spatele cărților de cult)
- Sunt zile de rând și zile de sărbătoare
- Semnele zilelor:
(†) – Praznice mari cu Priveghere Mare
†) – Praznice de mijloc cu Priveghere
† - Praznice mici fără Priveghere, cu Polieleu
x) – Praznice mici, cu Doxologie
x – Praznice mici cu slujba pe 6
- Cele mai importante zile liturgice din cursul unui an bisericesc: Vinerea Patimilor,
Duminica Sfintelor Paști, Duminica Cincizecimii (Mare)

3. Ceasurile liturgice
- Ceasul I: între 6-9
- Ceasul III: între 9-12
- Ceasul VI: între 12-15
- Ceasul IX: între 15-18
- Este moștenire iudaică; s-au folosit în Bizanț => Ceaslovul
- Formula de calcul a lungimii unui ceas: numărul de ore din lună x 60 minute : 12 ceasuri
→ rezultatul va fi numărul de minute pe care îl are un ceas liturgic
- Prin rugăciunile de la diferitele ceasuri ale zilei este sfințit timpul fiind comemorat și
reînnoit misterul mântuirii
- Oficiul liturgic = ciclul slujbelor care alcătuiesc serviciul divin public al fiecărei zile
liturgice (Liturghia timpului)
- Comemorează zilnic întreaga iconomie dumnezeiască începând cu creația și până la
inaugurarea Împărăției celei veșnice
 4. Săptămâna liturgică

- Ciclul de șapte zile

- Săptămâna provine tot din tradiția iudaică (lumea păgână nu avea)
- Regula de măsură a activității omenești: 6 zile lucru + 1 zi de odihnă
- Biserica a moștenit din Sinagogă tradiția de a întrebuința săptămâna ca unitate de măsurare
a timpului: Duminica = prima zi a săptămânii și Sâmbăta = ultima zi
- În perioada pascală, săptămâna începe Duminica iar în restul anului urcă spre Duminică
- Reglementează succesiunea celor opt glaruri
- Există 4 glasuri de bază și 4 glasuri lăturașe/derivate: dorian, lidian, frigian, hipodorian
- Avem 8 glasuri – simbolul învierii și a veșniciei, deci a depășirii timpului => Octoihul
- 52 săptămâni numerotate după Paști sau Rusalii
- Șirul săptămânilor începe cu Săptămâna Luminată și se încheie cu Săptămâna Patimilor
- De la un Paști la altul pot fi mai multe sau mai puține săptămâni din pricina datei variabile
- Cele mai importante săptămâni liturgice: Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată,
săptămânile dinainte și după Rusalii, înainte și după Înălțarea Sfintei Cruci, înainte și după
Crăciun și Bobotează
- Fiecare zi a săptămânii este consacrată unui moment din istoria mântuirii sau a unei
persoane sfinte:
Duminica: Învierea Domnului
Luni: începutul creației, Sfinții Îngeri
Marți: prorocilor, Sf. Ioan Botezătorul
Miercuri și Vineri: Sfânta Cruce și Patimile Domnului
Joi: Cinei celei de Taină; Apostoli și Ierarhi
Sâmbătă: tuturor celor adormiți; Sfinții Mucenici

5. Luna
- Este mai puțin importantă din punct de vedere liturgic; săptămâna liturgică este mai
importantă
- Împărțirea anului pe luni este importantă pentru ciclul fix, mineal sau sanctoral
- Șirul lunilor anului bisericesc ortodox începe la 1 Septembrie
- La fiecare dată calendaristică comemorează o persoană sau o întâmplare
- Celebrarea liturgică combină conținutul mobil cu cel al ciclului fix
- 1 Septembrie – celebrăm începutul creației și începutul acțiunilor publice (Lc. 4, 18-19) →
din tradiția iudaică
- În tradiția liturgică romano-catolică: anul liturgic începe în prima Duminică din Advent
(cea mai apropiată de 30 noiembrie)

6. Anul bisericesc și periodizarea lui

- În centrul anului = Sfintele Paști => trei mari perioade care se raportează la Paști
1. Perioada prepascală – a Triodului: 10 săptămâni
- Culminează în Vinerea Mare
- Este actualizată în special slujirea Arhierească a lui Hristos
- Denumirea vine de la cartea de cult numită Triod
- Caracter penitențial
- În vechime avea caracter baptismal
Împărțire:
a. Perioada pregătitoare – 3 săptămâni:
- Duminica Vameșului și a Fariseului
- Duminica Fiului Risipitor
- Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a lăsatului sec de carne)
- Duminica Îzgonirii lui Adam din Rai (a lăsatului sec de brânză)
b. Perioada Postului Mare:
- Duminica Ortodoxiei - prima din Post
- Duminica Sf. Grigorie Palama (II)
- Duminica Sfintei Cruci (III)
- Duminica Sf. Ioan Scărarul (IV)
- Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca (V)
- Duminica Floriilor/Stâlpărilor (VI)
c. Perioada Postului Patimilor – cuprinde Sfânta și Marea Săptămână a Patimilor
2. Perioada pascală: a Penticostarului
- Perioada Cincizecimii
- Opt săptămâni → semnul eternității
- Cuprinde cele mai mari sărbători
- Este perioada biruinței – Iisus Hristos Împărat
- În ziua de Paști: începutul și sfârșitul lumii (Prologul Evangheliei lui Ioan trebuie pus în
legătură cu prologul Facerii)
I. Duminica Sfintelor Paști (Învierea Domnului)
II. Duminica Tomii (Antipasha)
III. Duminica Mironosițelor
IV. Duminica Slăbănogului de la Vitezda
V. Duminica Samarinencei
VI. Duminica Orbului din naștere
VII. Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic
VIII. Duminica Cincizecimii
3. Perioada Octoihului
- Poate avea cel mai mult 40 de săptămâni și cel mai puțin 26
- Sărbătorile mari cu dată fixă
- Slujirea Profetică a lui Hristos
- De la Duminica Tuturor Sfinților până la Duminica Vameșului și a Fariseului
- Se citesc Evangheliile de la Matei și Luca în întregime ( Evanghelia după Marcu ca și
completare)
- Pe parcursul anului liturgic se rememorează viața și activitatea Mântuitorului Hristos,
comunitatea participă la ea
- Anul are un caracter pascal
- Participăm la toate secvențele operei mântuitoare
- Fiecare an = rezumat al operei mântuitoare
- Anul liturgic – 2 cercuri concentrice:
- Primul cerc – anul pascal cu sărbătorile cu dată mobilă
- Al doilea cerc, anul sanctoral sau mineal, cu sărbătorile cu dată fixă => orice zi liturgică
are două dedicații, sensuri, conținuturi: o dată e raportată la Paști și o dată la o dată fixă din
calendar => Tipicul ne învață cum se combină, cum se leagă cele două conținuturi