DUMINICA

SĂRBĂTOAREA SĂPTĂMÂNALĂ A CREȘTINILOR

1. Temeiurile instituirii duminicii ca sărbătoare săptămânală

- Duminica este una dintre cele mai vechi și mai durabile intituții creștine care a devenit un
bun comun al tuturor (și a necreștinilor)
- Este ziua săptămânală de odihnă și de sărbătoare religioasă a creștinilor
- Temeiurile consacrării ei ca zi de sărbătoare:
a. Duminica este ziua săptămânală în care a avut loc Învierea Domnului, cel mai mare
eveniment al istoriei
b. Duminica este prima zi a creației, „începutul zilelor” (Sf. Vasile cel Mare)

„Iar în ziua soarelui noi ne adunăm cu toții laolaltă, deoarece aceasta este prima zi în care
Dumnezeu, schimbând întunericul și materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mântuitorul
nostru în aceeași zi a înviat din morți” (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Apologia I, cap. 67)

„Prima creație de la duminică și-a primit începutul” (Sf. Grigorie Teologul)

c. În această zi a avut loc Pogorârea Sf. Duh peste Sfinții Apostoli și s-a întemeiat Biserica
=> duminica este ziua bucuriei în care prăznuim comoara harurilor date nouă de către
Dumnezeu:
- Zidirea lumii de către Tatăl
- Mântuirea lumii de către Fiul
- Sfințirea lumii de către Duhul Sfânt
 Sărbătoare a Sfintei Treimi – recapitulează și comemorează săptămânal trei momente
cruciale din istoria lumii

2. Vechimea sărbătorii
- Cea dintâi și cea mai veche sărbătoare a creștinătății
- Două dintre arătările Mântuitorului Înviat în fața ucenicilor Săi, potrivit Sf. Ev.după Ioan,
au avut loc în ziua săptămânală în care a avut loc Învierea, ziua I a săptămânii (cf. Ioan 20,
19-29)
- De fiecare dată ucenicii erau adunați în foișorul Cinei => Mântuitorul a vrut să le sugereze
ideea unei comemorări săptămânale a Învierii în timpul căreia Biserica să săvârșească
„frângerea pâinii” întru amintirea Lui
- Pogorârea Duhului Sfânt în Duminica Cincizecimii Îl va face prezent pe Hristos în chip
duhovnicesc și tainic în sânul comunității => consacrarea definitivă a zilei duminicii ca zi
a adunării, a sinaxei, a cultului, pentru a comemora în ea sărbătorirea săptămânală a Învierii
- De la începutul Bisericii, la Ierusalim se citea duminica Evanghelia Învierii (cf. Egeria, 43)
- În Biserica primară, ziua duminicii avea și un puternic caracter eshatologic dat de conștiința
Parusiei Domnului în celebrarea Euharistiei în această zi => Duminica – ziua săptămânală
de adunare a creștinilor în așteptarea Mântuitorului => ziua cultului, ziua liturgică prin
excelență
- Doar mai târziu va deveni și zi de odihnă înlocuind treptat sabatul iudaic: „Așadar, cei care
au trăit în rânduielile cele vechi (adică evreii) și au venit la nădejdea cea nouă, să nu mai
țină sâmbăta, ci duminica, în care și viața noastră a răsărit, prin El și prin moartea Lui” (Sf.
Ignatie Teoforul (+107) Către Magnezieni, 9)
- În anul 321, în urma libertății acordate creștinismului de către Sf. Constantin cel Mare,
Duminica a fost recunoscută și consfințită oficial ca zi legală de odihnă săptămânală, chiar
și pentru necreștini

3. Numirile sărbătorii
- La evrei – săptămâna gravita în jurul sabatului → zilele se numărau după sabat
- Denumirea pe care i-o dădeau primii creștini moștenită de la iudei ( μια τού σαββάτου =
„una a sâmbetelor” (Mt. 28, 1; Lc. 24, 1; Mc. 16, 2; In. 20, 1; FA 20, 7; 1Cor. 16, 2)
- În comunitățile iudeo-creștine a devenit ziua cultului: frângerea pâinii, predica apostolică,
colecte
- Nu anulează sabatul ci împlinește, desăvârșește sabatul, trece dincolo de ciclul de șapte =
ziua a opta
- Tot în perioada apostolică primește denumirea Ziua Domnului ( κυριακή ήμέρα) sau
Duminica (dominica dies) (Apoc. 1, 10)
- Didahia: „Când vă adunați în duminica Domnului (κατά κυριακή δε κυρίου) frângeți
pâinea și mulțumiți”
- Denumirea creștină a alternat o vreme cu cea păgână: Ziua Soarelui pe care o întrebuințau
creștinii proveniți dintre păgâni
- Sf. Iustin Martirul: „Iar în așa zisa zi a soarelui, se face adunarea tuturor celor ce trăiesc
în orașe și la sate [...]. Iar în ziua soarelui noi ne adunăm cu toții laolaltă” (Apol. I , 67)
- Când scrie evreilor el folosește denumirea „prima zi a săptămânii” (Dial. Trifon 41)
- Tertulian când se adresează creștinilor – „Ziua Domnului”: „Socotim că postul de duminica
(dies dominica) este nelegiuit”
- Când vorbește păgânilor: „De asemenea dacă noi ne bucurăm în Ziua Soarelui (dies solis),
o facem pentru cu totul alt motiv decât pentru cinstirea soarelui” (Apologeticul I, 16)
- Chiar în secolul IV, Sf. Constantin cel Mare încă întrebuința Dies solis pentru a fi înțeles
de majoritatea păgână a imperiului
- Creștinii identificau soarele cu Hristos, Soarele dreptății
- Sf. Ambrozie: „Ziua Domnului (Dominica Dies) pentru aceea ne este cinstită și solemnă,
pentru că într-însa Mântuitorul, ca un soare răsărind, a strălucit în lumina Învierii,
împrăștiind întunericul iadului; și de aceea această zi e numită de păgâni Ziua Soarelui
(dies solis) pentru că o luminează Hristos, Soarele dreptății, Cel ce a răsărit” (Cuv. 61 la
Cincizecime)
- În 325, Părinții de la Sinodul I Ecumenic întrebuințează în Canonul 20 exclusiv numele de
creștin al Duminicii
- În Apus denumirea de Duminică s-a consacrat la Sinodul de la Elvira 305
- Denumirea păgână a supraviețuit la popoarele de limbi germanice
- Alte numiri: Ziua a opta: „De aceea sărbătorim cu bucurie ziua a opta, după sâmbătă, în
care și Hristos a înviat” (Epistola lui Barnaba, XV, 9)
- Ziua pâinii (a frângerii pâinii sau a Euharistiei cf. Sf. Ioan Hrisostom)
- Împărăteasa zilelor
- începutul zilelor
 4. Caracterul sărbătorii și modul celebrării Duminicii
- Duminica = ziua Învierii care reînsufletește speranțele și entuziasmul creștin
- Este ziua bucuriei, zi de jubilare, sărbătoarea biruinței vieții asupra morții, a luminii asupra
întunericului, a adevărului asupra minciunii
- Epistola lui Barnaba: „De aceea sărbătorim cu bucurie ziua a opta, care vine după sâmbătă,
în care și Hristos a înviat”
- nu se făceau acte de pocăință, de întristare
- este oprit postul sau ajunarea
- era oprită îngenuncherea
- Tertulian: „Noi socotim o fărădelege să postească cineva sau să îngenuncheze duminica”
- Postul, îngenuncherea și metaniile erau interzise de canoane
- În vechime creștinii îmbrăcau haine albe, de sărbătoare, curate
- Se celebrează Dumnezeiasca Liturghie (Paștile și Cincizecimea perpetuă)
- Canoanele pedepseau cu caterisirea și excomunicarea pe cei care lipseau 3 duminici
- Diaconii duceau Euharistia la bolnavi și în închisori
- Aveau loc agape (importanța prânzului în familie în ziua duminicii)
- Colecte și acte de filantropie
- La începutul creștinismului Duminica era doar ziua cultului, nu și a odihnei – nu erau
întrerupte ocupațiile zilnice => devine zi de odihnă, consfințită prin lege ca zi de repaus
săptămânal pentru tot imperiul, de Sf. Constantin cel Mare (3 martie 321)
- Sf. Părinți recomandau întreruperea lucrului ca timpul să fie consacrat cultului și ca o
prefigurare a odihnei veșnice
- Erau oprite călătoriile
- Repausul era impus de stat prin lege: se suspendau exercițiile militare, activitățile la
tribunal, instanțele de judecată, negustoritul, meseriile, muncile agricole
- Erau oprite petrecerile, jocurile și luptele din circuri și arene, spectacolele profane din teatre
- Creștinii se îndeletniceau cu acte de pietate și milostenie

5. Șirul duminicilor din cursul anului bisericesc

- 52 (mai rar 53) de duminici
- Data lor din calendar este valabilă de la un an la altul => sărbătoare cu dată variabilă
- 3 grupe:
I. Duminicile din perioada Penticostarului – 8 duminici → simbol al veșniciei
1. Duminica Sfintelor Paști
2. Duminica lui Toma
3. Duminica Mironosițelor
4. Duminica Slăbănogului de la Vitezda
5. Duminica Samarinencei
6. Duminica Orbuluiî
7. Duminica Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic
8. Duminica Cincizecimii
II. Duminicile din perioada Octoihului
- Încep la Duminica Tuturor Sfinților → Duminica Vameșului și Fariseului
- Numărul variază în funcție de data Paștilor de la 28-38
- În Lecționar avem 32 duminici după Rusalii
- Duminici speciale în această perioadă: Duminica înainte și după Înălțarea Sfintei Cruci,
Nașterea Domnului, Botezul Domnului
III. Duminicile din perioada Triodului
1. Duminica Vameșului și Fariseului (33)
2. Duminica Fiului Risipitor (34)
3. Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (35)
4. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (36)
5. Duminica I din Post: a Ortodoxiei (842)
6. Duminica a II-a din Post: a Sf. Grigorie Palama (+1359)
7. Duminica a III-a din Post: a Sfintei Cruci
8. Duminica a IV-a din Post: a Sf. Ioan Scărarul (+605)
9. Duminica a V-a din Post: a Sf. Cuv. Maria Egipteanca
10. Duminica a VI-a din Post: a Floriilor
- Cea mai mare duminică: a Sfintelor Paști
- Urmată de Duminica Cincizecimii – Duminica Mare
- Apoi a Floriilor