Mikhtav 57 9

SURSELE EVREIEŞTI ÎN SLUJBA BIZANTINĂ A PROFETULUI ILIE

Importanţa sărbătorii Sfântului Ilie în calendarul bizantin

În calendarul bizantin, profetul Ilie ocupă un loc superior. Toţi profeţii21 au o sărbătoare proprie, dar redusă
la clasa a 6-a sau clasa a 7-a, pe când Ilie este sărbătorit la nivelul de clasa a 2-a (la ruşi şi la români) şi la nivelul
de clasa a 3-a (la greci). Ori, Ilie ocupă un loc central şi în iudaism. Liturghia bizantină a moştenit din iudaism
această venerare a lui Ilie, necunoscut în liturghia romană care nu venerează sfinţii din Vechiul Testament, cu
excepţia Ordinului Carmelitan.

Naşterea lui Ilie

În timp ce, în Biblie, Ilie apare fără a se şti nimic despre originile sale, Vieţile profeţilor, lucrare care ar
putea data din sec. I era noastră, descrie naşterea sa. Părerea cercetătorilor este împărţită în ceea ce priveşte
originile sale: semitică sau greacă. Liturghia bizantină utilizează aceste date, nu numai în sinaxar, ci şi în
canonul lui Iosif imnograful:
La naşterea ta, tatăl tău avu revelaţia unui mare miracol, cu adevărat, căci el te-a văzut nutrit de o
văpaie, Preafericitule, şi înconjurat de scutece înflăcărate; aşa, prin rugăciunile tale, fereşte-ne de focul
veşnic (oda 1, tropar 2).

Ilie, preotul
Iosif imnograful însuşi îl prezintă pe Ilie ca pe un preot, în acord cu Vieţile profeţilor care îl prezintă ca
fiind din neamul lui Aaron :
Ca un preot, tu i-ai jertfit, cu nevinovatele tale mâini, Preafericitule, pe preoţii nelegiuirilor, care făceau
infamii ; te rog, păzeşte-mă, acum, Profet sfânt, de orice infamie (odă 5, tropar 2).
În Targum Palestinian (sec. I î.e.n.), Ilie este menţionat ca preot.

Întoarcerea lui Ilie

Trei texte din slujba de sfântul Ilie (troparul apolytikion, la stihoavnă şi la litie) şi refrenul unui acatist al lui
Ilie cântă reîntoarcerea lui Ilie ca « precursor al celei de-a doua veniri a lui Hristos ». În timp ce, pentru unii,
profeţia lui Malahia 3,22-23 se regăseşte realizată prin Ioan Botezătorul, alţii aşteaptă întoarcerea lui Ilie la
sfârşitul vremurilor.
Această aşteptare a întoarcerii lui Ilie este, desigur, în profundă consonanţă cu credinţa evreilor, care îl
aşteaptă pe Ilie înainte de venirea lui Mesia, aşa cum exprimă această cântare din seara de sabbat :
Ilie profetul, Ilie Tesviteanul, Ilie din ţara Galaadului,
Vino degrabă spre noi, împreună cu Mesia, fiul lui David!

Apariţiile lui Ilie

Multe din povestirile rabinice relatează despre apariţiile profetului. Un stih din vecernia de la 20 iulie cântă
şi prezenţa lui Ilie alături de cei care suferă:
Profet care l-ai vestit pe Hristos, tu nu te-ai depărtat nicicând de tronul divinei Sale majestăţi, chiar de
eşti prezent la căpătâiul oricărui bolnav, căci slujindu-i în cer, tu binecuvintezi universul, tot locul
acestuia glorificându-te. Imploră pentru sufletele noastre îndurarea şi iertarea (doxasticon la stihoavnă).

Condacul sărbătorii Sfântului Ilie

Condacul folosit în slujba din 20 iulie este cel a lui Romanos melodul. Acest text face parte dintr-o predică
a lui Vasile din Seleucia (mort la puţin timp după 468) care, ea însăşi, se integrează într-un ansamblu de texte
greceşti şi siriace care cântă iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru oameni faţă în faţă cu zelul profetului.
Aceste texte derivă dintr-o tradiţie evreiască. Un midrash (Pesiq.R.44) explică că profetul a impus seceta cu
scopul de a converti poporul lui Israel. Profetul îi dă lui Dumnezeu cheile ploii, în schimbul cheii învierii
morţilor pentru a-i reda viaţa fiului văduvei din Sarepta (Taan 2a). Această tradiţie nu este cunoscută de către
Părinţii latini. Se poate însă reţine o deschidere a Bisericii catolice către această tematică, în Catehismul din
1992:

21
Cu excepţia lui Iezechiel şi Iona care sunt doar menţionaţi în sinaxar (Iezechiel, la 23 iulie şi Iona, la 21 septembrie).
 Mikhtav 57
După ce a învăţat iertarea, în retragerea sa în valea de la Kerit, Ilie o învaţă pe văduva din Sarepta credinţa
în cuvântul lui Dumnezeu, credinţă pe care el o confirmă prin rugăciunea sa imediată: Dumnezeu redă viaţa
copilului văduvei (2583).

Lecturile patristice pentru sărbătoarea Sfântului Ilie

Printre cele cinsprezece lecturi patristice indicate în diferitele menologuri se află texte care prezintă această
tradiţie evreiască, cum sunt cele patru predici pseudo-crisostomiene: Despre apostolul Petru şi profetul Ilie,
Despre profetul Ilie şi despre Izabela, Despre profetul Ilie, Despre Marta, Maria, Lazăr şi profetul Ilie şi cea a
lui Vasile de Seleucia, Despre profetul Ilie.

Rugăciunea pentru venirea ploii

Molitvelnicul bizantin conţine rugăciuni pentru vremuri de secetă, pentru venirea ploii. În rugăciunea lui
Calist, patriarhul Constantinopolului, în sec. al XIV-lea, Ilie este amintit:
Pentru ca rugăciunile noastre să-I fie plăcute şi să ne dea, precum odinioară Ilie, prin ploaie, adieri
binefăcătoare şi pentru ca El să se îndure de noi, pe Domnul să-L rugăm.
Acesta constituie un element comun cu rugăciunea evreiască. În tratatul Taanit, a cărui temă majoră o
constituie postul ţinut pentru a-L implora pe Dumnezeu să pună capăt secetei, o beraka îl evocă pe Ilie:
Cel care i-a împlinit dorinţa lui Ilie pe Muntele Carmel, vă va împlini dorinţa şi va asculta glasul
rugăciunii voaste de acum.
Maica Ėliane