288 EPISTOLA ÎN TÎI CĂTRE TIMOTEI

Variante textuale, 14. Expresia προί σε este emisă în F G 6. 1739, 1881

pc Vg (unele manuscrise) ş.a.; expresia ev ταχει (atestată în A C D P î
33.81 pc) este înlocuită cu τάχιον în i( D F G ftl. 16. Pronumele relativ
masculin o? (atestat de cele mai valoroase surse ale textului :X ‘ A * C F
G 33.365 p c) este înlocuit de neutrul o în D* 06 lat sau de θεοί în Nc
A c C2D2 K L P f f f l vgms ®2L
3, 14. Pe lingă valoarea sa doctrinară, pericopa 3, 14— 16 reprezintă
punctul culminant al Epistolei pe care o separă în două părţi: prima
parte care cuprinde reglementări pivind cultul divin public şi pe sluji­
torii bisericeşti şi a doua parte care se referă la situaţia specifice cu care
Timotei va fi confruntat în activitatea sa practică. Pericopa constituie
un imn de preamărire a Bisericii ca lucrare a lui Dumnezeu definind
prin formulări de o mare expresivitate şi frumuseţe literară taina cea
nespusă a Creştinismului.
începutul pericopei: <Acestea ţi le scriu...» nu anunţă prin nimic
strălucitul enunţ paulin din versetele 15 b— 16. Pronumele ταΰτα (acuz.
pl. neutru de la οδτοί) se referă, probabil, la întreaga Epistolă122 ţinînd
seama de motivarea : «Nădăjduind să vin la tine cît mai curînd...».
Acest pronume poate să însemne, pentru cititorul care nu parcurge toată
Epistola, numai cele scrise pînă aici sau numai capitolele 2 şi 3 ale
scrierii paultine 8
123. Acest pronume este însă important pentru că punc­
2
tează pentru cititor însemnătatea Epistolei şi a îndrumărilor pe care le
cuprinde.
Expresia oot γράφω, îţi scriu, subliniază importanţa Epistolelor de în­
drumare care constituie documente scrise. La aceste documente se poate
apela ori de cîte ori e nevoie şi, mai ales, pot să fie folosite oricînd
ca argument în caz de trebuinţă. Acel argument al termenului γέγραπται,
este scris, va fi folosit de Sfinţii EvangheMşti pentru a arăta că Iisus a
fost proorocit de Vechiul Testament (Matei 2, 5; 11, 10; Marcu 1, 2;
Luca 3, 4; 7, 27 etc.). «Toate cîte s-au scris mai înainte, s-au scris spre
învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mîngîierea care vin din Scrip­
turi, să avem nădejde» (Rom. 15, 4 ; cf. I Cor. 10, 11). De aici precizarea
pe care Sfîntul Apostol Pavel o face uneori : «V-am scris eu cu mîna
mea» (Gal. 6, 11 ; Filimon 19). «Acesta este semnul meu în orice scri­
soare» (II Tes. 3, 17). La aceste Epistole ale Sfîntului Apostol Pavel se
referă, de exemplu, Sfîntul Apostol Petru ca la o importantă autoritate
(II Petru 3, 15). Pronumele oot desemnează pe destinatar şi deci pe cel
răspunzător cu aplicarea îndrumărilor apostolice.
Verbul έλπιζα», a nădăjdui, exprimă aici un deziderat, o dorinţă a
expeditorului Epistolei, care poate însă foarte bine să nu se împlinească
sau să se împlinească mai tîrziu (vezi vers. 15). în orice nădejde este
nevoie de răbdare pentru împlinire (Rom. 8, 25), pentru a fi «văzută»
(8, 24). Şi în alte rînduri, Sfîntul Apostol Pavel şi-a exprimat asemenea
dorinţe privind vizitarea unor comunităţi, avînd în vedere ţeluri mi-
821. O expunere completă asupra complexelor probleme de critică textuală ale
acestui verset să se vadă la G. Wohlenberg, op. cit., p. 143— 147.
822. C. Spicq (Les Ep. Past., p .-465), traduce: «iţi scriu această (Epistolă)».
823. Dr. I. Olariu, op. cit., p. 2Q6

/
 COMENTARIU (3, 15) 289

sionare (Rom. 15, 24 ; I Cor. 16, 7 ; Filip. 2, 24 ; Filimon 22 ; cf. II Ioan 12 ;

III Ioan 14).
Infinitivul aorist II activ έλθεΤν, a veni, exprimă obiectul dorinţei
Sfîntului Apostol Pavel (cf. Rom. 1, 10, 13; cf. I Cor. 16, 11 ; II Cor.
11, 16). Departe de Timotei, Sfîntul Apostol Pavel «se simţea oarecum
stingher» s24, acesta fiind «ucenicul cel mai iubit al Apostolului neamu­
rilor» 84258
2 . «Pentru că îmi aduc aminte de lacrimile tale, scrie alta data,
7
6
2
Apostolul lui Timotei, doresc mult să te văd, ca să mă umplu de bucurie»
(II Tim. 1, 4). De aceea, şi de această dată, doreşte să-şi revadă ucenicul
apropiat şi preţuit pentru a se bucura laolaltă de revedere, dar şi pen­
tru a adăuga faţă către faţă alte îndrumări şi sfaturi privind lucrarea sa
misionar-pastorală la Efes. Această dorinţă a Apostolului constituie şi
o încurajare pentru Timotei care, se pare, s-a supus cu greu îndem­
nului Sfîntului Apostol Pavel de a rămîne episcop la Efes (î, 3). Sfîn­
tul Ioan Hrisostom notează cu bună dreptate : «I-a scris acestea pen­
tru a-i alunga mâhnirea, dar şi pentru a-i face atenţi pe ceilalţi... fi­
indcă venirea lui (a Apostolului), fie şi numai anunţată, însemna foarte
mult» “2Β.
Expresia πρόί oi, la tine, pe care unele manuscrise mai puţin im­
portante (F G 6. 1739. 1881 etc.) o omit din raţiuni stilistice, arată afec­
ţiunea specială a Apostolului neamurilor faţă de ucenicul său iubit spre
care îşi îndreaptă toate gîndurile sale scriind aceste rînduri ale Epis­
tolei.
Έν τάχει, fără întîrziere, cit de curînd, ca şi varianta τάχιον, mai
curînd (comparativul de la ταχύς) exprimă ca şi «nădăjduind» o dorinţă
puternică, urmare a unor sentimente autentice nutrite de dascăl, faţă de
ucenicul său din Efes. Asemenea sentimente pot fi exprimate într-o
epistolă, document în care-şi găseşte un loc potrivit şi manifestarea unor
astfel de stări afective. Fireşte, scriind lud Timotei că doreşte să vină
la el cît mai curînd, Apostolul neamurilor are în vedere şi necesităţi de
ordin misionar-pastoral, dar, în cazul de faţă, exprimarea paulină are, în
primul rînd în vedere, dorinţa dascălului de a-şi vedea ucenicul. Scri­
soarea singură, deşi importantă, nu putea să suplinească, pentru Timotei,
prezenţa fizică a Apostolului. Sfîntul Ioan Hrisostom dă expresie aces­
tor delicate simţăminte ale Simţului Pavel cînd parafrazează : «Nu-ţi
scriu, zice, pentru că n-aş mai veni la tine, ci voi veni, desigur ; iar dacă
voi întîrzia, să nu te nelinişteşti, să nu te tulburi» m .
3,15■ Autorul Epistolei ia în consideraţie, cu toată seriozitatea,
eventualitatea întîrzierii vizitei pe care dorea s-o facă lui Timotei cît mai
curînd ; «Ia r dacă eu voi întîrzia». Verbul βραδύνω (numai aici şi în II Pe­
tru 3, 9) însemnează a întîrzia. înţelesul său trebuie întregit cu acela al
verbului έλθεΐν, a veni, din versetul anterior ; «Dacă eu v o i întîrzia (să
v in )» s28. Din context şi din felul condiţionat (έάν, dacă) în care Aposto­
lul îşi formulează rezerva, se poate constata că întîrzierea se va pro-
824. Prof. I. Moisescu, Ierarhia bisericească, p. 55.
825. Ibidem.
826. Op. cit., P.G., LXII, 554.
827. Ibidem.
828. H. v. Soden, op. cit., p. 234.
22
290 EPISTOLA 1NTÎI CĂTRE TIMOTEI

duce nu din voinţa sa. Este de presupus că unele evenimente care pu­
teau să împiedice venirea grabnică a Apostolului la Efes, erau în curs.
Ele nu puteau să fie cunoscute decît Sfîntului Pavel, care, desigur, nu
doreşte să le împărtăşească lui Timotei.
Particula adversativă 8ε, iar, însă, previne şi această situaţie a
cărei eventualitate trebuie luată în calcul. Ea anunţă îndrumarea Apos­
tolului prin care i se aduce lui Timotei la cunoştinţă ce trebuie să facă
în această situaţie : «Să ştii cum trebuie să te porţi in casa lui
Dumnezeu».
A ici ne este dezvăluit motivul principal al trimiterii Epistolei, ca­
racterul ei de scriere de îndrumare a tuturor slujitorilor bisericeşti, de
la cel mai mare la cel mai mic, de document în care se cuprinde o ma­
terie care trebuie temeinic însuşită, prin efort şi studiu.
Verbul οίδα însemnează a vedea (cu propriii săi ochi), a observa, a
examina, a fi instruit, a fi informat, bine informat, a cunoaşte, a şti, a fi
abil (într-o anumită privinţă) şi implică un efort de cunoaştere, de în­
suşire a unei materii. Sfîntul Apostol Pavel foloseşte acest verb în Epis­
tolele pastorale pentru a exprima ideea că slujitorul bisericesc are cu­
noştinţe deosebite privind Legea Vechiului Testament (I Tim. 1, 8— 9;
II Tim. 3, 15), că acesta are o experienţă misionară bogată provenită din
cunoaşterea nemijlocită a vieţii comunităţilor creştine din epoca apos­
tolică (II Tim. 1, 15 ; 2, 23 ; Tit 3, 11) şi că el cunoaşte sursele din care
provine învăţătura pe care o slujeşte (II Tim. 1, 12; 3, 14). In textul de
care ne ocupăm, verbul οΐδα redă ideea de învăţătură însuşită din Epis­
tola Apostolului neamurilor prin studierea ei, dar şi pe aceea de v a ­
loare aparte şi de importanţă deosebită a acestei Epistole, care trebuie
considerată şi înţeleasă ca ghid pastoral cu caracter obligatoriu şi de­
finitiv. în lipsa Apostolului, Epistola este, ea însăşi, suficientă pentru
îndrumarea lui Timotei în slujirea sa de episcop al Efesului. Conjuncţia
îva care precede verbul «să ştii» introduce o propoziţie finală şi pune în
evidenţă caracterul de document de îndrumare al Epistolei.
Verbul δει, trebuie, exprimă ca şi în versetele 2 şi 7 o cerinţă care
trebuie împlinită în mod obligatoriu. E precedat de adverbul interoga­
tiv πώς,cum, care exprimă ideea de deliberare, de decizie luată în cunoş­
tinţă de cauză, pe baza cunoaşterii directe a unei situaţii (cf. M atei 6,
28 ; Fapte 15, 46 ; I Cor. 3, 10 , 7, 32).
Formularea : «Cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu» re­
zumă şi descoperă întregul sens al Epistolei, stabilind raportul de o deo­
sebită importanţă dintre credincioşi şi slujitorii bisericeşti pe de o
parte, şi Biserică pe de altă parte. Acest raport este întemeiat pe un com­
portament adecvat al membrilor ierarhiei bisericeşti, al credincioşilor
faţă de instituţia din care fac parte şi de ale cărei daruri duhovniceşti
se împărtăşesc.
Vulgata traduce aceste cuvinte ale Apostolului a s tfe l: «Quomodo
oporteat te in domo Dei conversari». Prin introducerea acelui «te » sub­
liniat, corespunzînd unui σε inexitent în textul original, se ajunge la
 COMENTARIU (3, 15) 291

traducerea : «Cum trebuie să ie porţi în casa lui Dumnezeu» 8298 . Fireşte

0
3
că Epistola este adresată lui Timotei şi acesta este cel dinţii care are
de învăţat din conţinutul ei, dar îndrumările pauline privesc pe toţi
creştinii din Efes : bărbaţi, femei, copii, tineri, bătrîni, bătrîne, văduve
etc.
Verbul αναστρέφω însemnează a umbla, a se purta, a trăi în, a frec­
venta, şi este folosit, în Epistolele pauline, pentru a califica o conduită
morală publică (cf. II Cor. 1, 12 : άναστράφημεν ev τφ κόσμφ, am umblat în
lume ; cf. Efes. 2, 3 ; I Petru 1, 17 ; vezi şi αναστροφή, petrecere — a v ie ­
ţii : I Petru 1, 15, 18 ; 2, 12). Sfîntul Apostol Pavel, priveşte aici, deci,
spre conduita morală publică a tuturor creştinilor. Conduita de care
Apostolul se ocupă pe larg în această Epistolă face parte integrantă din
chipul pe care Biserica îl arată întregii lumi (I Cor. 10, 32 ; Fi-lip. 2, 15).
Această conduită a creştinilor este o componentă a ceea ce s-ar putea
numi ordinea şi disciplina din Biserică S3°, ştiind că «Dumnezeu nu este
al neorînduielii, ci al păcii» (I Cor. 14, 33).
Prin cuvintele «ca să ştii», lui Timotei i se atrage atenţia că lui îi
revine răspunderea de a face ca această ordine din Biserică să fie întru
totul păzită.
Expresia «casa lui Dumnezeu» este folosită, în Vechiul Testament,
pentru a desemna neamul lui Israel (Osea 8, 1 ; Ieremia 12, 7 ; Numeri
12, 7 ; 16, 3; 20, 4). în Noul Testament, expresia se mai întîlneşte în
Evrei 10, 21 şi în I Petru 4, 17 desemnînd adunarea credincioşilor 831
(cf. I Cor. 3, 9 ; Efes. 2, 21). Exegetul nu întîmpină, evident, nici o difi­
cultate în tîlcuirea expresiei pauline «casă a lui Dumnezeu» pentru că
însuşi autorul Epistolei o defineşte în continuare cînd o numeşte «Bi­
serica lui Dumnezeu».
Este necesar însă să se sublinieze cît de fericită alegere a făcut
Apostolul folosind expresia de «casă a lui Dumnezeu» într-un context
în care cuvintele : «Cum trebuie să se poarte» pun în lumină nevoia de
ordine şi disciplină care caracterizează viaţa creştină, pentru că această
expresie de «casă a lui Dumnezeu» sugerează, în primul rînd, că aici ni
se vorbeşte despre sfîntul lăcaş în care conduita creştinilor trebuie să
se subordoneze unei discipline specifice, proprii acestui locaş de rugă­
ciune. Totodată aceeaşi expresie are darul să denumească şi adunarea
creştinilor, adică Biserica văzută al cărei cap nevăzut este Hristos (Efes.
4, 15 ; 5, 23 ; Col. 1, 18). Afirmînd că această «casă» este a lui Dumne­
zeu, se arată caracterul excepţional al instituţiei astfel denumite, suge-
rîndu-se că, oricînd, faptele şi purtările credincioşilor din biserică tre­
buie să fie supuse unui autocontrol deosebit de atent. «V o i sînteţi
martoii, şi Dumnezeu de asemenea, cît de sfînt şi cît de drept şi fără

829. Cf. Ambrosiaster (op. cit., P.L., X X II, 497) care urmează traducerea Vulgatei.
Acelaşi sens este întîlnit şi în comentariul lui Teodor de Mopsuestia cit. la G. W oh-
lenberg, op. cit., p. 141, nota 1. Cum însă acest comentariu nu ni s-a păstrat decît în
limba latină, este de presupus că a suferit influenţa Vulgatei în acest loc.
830. Ambrosiaster, op. cit., P.L., X V II, 498; J. Jeremias (op. cit., p. 27), traduce
această parte a versetului a s tfe l: «Dacă venirea mea trebuie să întîrzie să ştii cum
trebuie să fie ordinea în casa lui Dumnezeu».
831. Teodorei, op. cit., P.G., LX X X II, 809.
292 EPISTOLA ÎN TÎI CĂTRE TIMOTEI

prihană ne-am purtat între voi credincioşii», spune Apostolul neamu­

rilor, arătînd că Dumnezeu este martor al tuturor purtărilor creştinilor
(I Tes. 2, 10 ; cf. I Petru 1, 15 ; II Petru 3, 11).
Purtarea creştinilor în «casa lui Dumnezeu» trebuie să ţină, deci,
seama că deşi «toată lumea aparţine lui Dumnezeu, Biserica totuşi se
numeşte Casa Sa», cum scrie Ambrosiaster 8328 . In această «casă» creş­
3
tinii trebuie sa aibă o astfel de conduită încît ea să fie găsită oricînd
de Dumnezeu fără pată, aşa cum trebuie să fie Biserica însăşi (Efes. 5,
27). Această «casă a lui Dumnezeu» aparţine lui Dumnezeu (Evrei 3, 2,
5), nefiind un loc public profan sau o proprietate privată, creştinii înşişi
fiind «zidirea» şi «ogorul lui Dumnezeu» (I Cor. 3, 9). Deci creştinii nu
trebuie s-o dispreţuiască prin purtările lor (I Cor. 11, 22).
Expresia ήτιζ (nom. sing. fem. de la pron. re!, δτιί) έστίν, care este,
se întîlneşte adesea în Epistolele pauline pentru a introduce o definiţie, o
precizare, asupra conceptului la care se referă, o apoziţie (Gal. 4, 24,
26 ; Efes. 1, 23 ; 3, 13 ,· 6, 2; Filip. 1, 28 ; Col. 3, 5, 14). Această expresie
se referă, în cazul de faţă, la «casa lui Dumnezeu» şi introduce o ex­
plicaţie lărgită a acestui concept pe care-1 aprofundează printr-o for­
mulare în care expunerea solemnă, atingînd perfecţiunea din punct de
vedere literar şi stilistic, este unită cu o învăţătură în care doctrina
eclesiologică îşi va afla un temei de nezdruncinat: «Care este Biserica
iui Dumnezeu cel viu, stilp şi temelie a adevărului».
Expresia «casa lui Dumnezeu» indică atît locaşul de adunare a creş­
tinilor cît şi comunitatea locală (cf. I Cor. 1, 2 ; II Cor. 1, 1) din care fă­
ceau parte creştinii cărora Sfîntul Pavel le adresează Epistola şi, deci,
şi îndrumările privind purtarea lor în «casa lui Dumnezeu». Chiar şi
fără explicaţia «Care este Biserica lui Dumnezeu...», cuvintele autoru­
lui ar fi putut să-şi atingă scopul, fiind suficient argumentate. Dar prin
această nobilă definiţie a Bisericii, Apostolul îşi cheamă cititorii Ia o
mult mai înaltă înţelegere, nu numai a instituţiei despre care el vor­
beşte aici, ci şi a propriului lor destin, a înaltei lor demnităţi care de­
curge din faptul că sînt mădulare ale acestei instituţii (Rom. 12, 4— 5 ;
I Cor. 12, 27 , Efes. 5, 30).
Sfîntul Apostol Pavel foloseşte adesea substantivul έκκλησία, biserică,
în Epistolele sale. Cel mai adesea, acest substantiv denumeşte Biserica
dintr-o localitate, pe creştinii unei comunităţi locale sau din mai multe
comunităţi locale (Rom. 16, 1, 5; I Cor. 1, 2 ; 6, 4 ; 11, 6, 18, 22; 16, 1,
19 ; II Cor. 1, 1 r 8, 1 ; Gal. 1, 2, 22 ; Filip. 4, 15; Col. 4, 6 ; I Tes. 1, 1;
II Tes. 1, 1 etc.) sau locaşul de închinare al creştinilor (I Cor. 11, 18, 22 ;
14, 34 ; 35 etc.). Aceasta dovedeşte că acest concept care, în antichitate,
desemna adunarea bărbaţilor care se constituia pentru a lua decizii im­
portante privind viaţa publică ®33, iar în Vechiul Testament adunarea is-
raeliţilor pentru a li se aduce la cunoştinţă hotărîrd religioase impor­
tante (Deut. 4, 10 ; 18, 16), dobîndeşte, în Epistolele pauline, un rol pre­
dominant. Acest fapt e întărit şi de constatarea că Sfîntul Apostol Pa­
vel întrebuinţează acest termen pentru a denumi în general Biserica
832. Op. cit., P.L., X V II, 498.
833. W . Bauer, op. cit., col. 477.
 COMENTARIU (3, 15) 293

universală (I Cor. 12, 28 ; 14, 4, 5, 12 ; Efes. 1, 22 ; 3, 10, 21 ; 5, 23, 24 ;

Col. 1, 18), «toată Biserica» (Rom. 16, 16, 23 ; I Cor. 4, 17 ,· 14, 23), «Bise­
rica lui Dumnezeu» (I Cor. 10, 32, spre deosebire de iudei şi de elini;
11, 16, 22; 15, 9 ; I Tes. 2, 14; I Tim. 3, 5), «Biserica lui Hristos» (Rom.
16, 16).
Cea mai extinsă, mai aprofundată şi mai completă definiţie a Bi­
sericii, o adevărată sinteză ecleziologică, este cea pe care o aflăm în I
Timotei 3, 15, o scriere al cărei scop era acela de a asigura vieţii creş­
tine din comunităţile apostolice cele mai bune condiţii de desfăşurare,
de a preveni manifestarea oricăror dezordini morale sau a oricăror în­
cercări de îndepărtare de la credinţa cea adevărată. Plasată la sfîrşitul
primei jumătăţi a Epistolei şi la începutul celei de-a doua părţi a aces­
teia, această definiţie ecleziologică este un argument pentru susţinerea
îndrumărilor apostolice privind complexa viaţă creştină din Biserica
Efesului. Aceasta arată profunzimea preocupărilor de această natură ale
Apostolului neamurilor, îngrijorările sale privind viitorul Bisericii apos­
tolice care ar fi putut fi primejduit dacă n-ar fi primit un cadru orga­
nizatoric eficient, temeinic ancorat în doctrina evanghelică, inspirîn-
du-se din întreaga experienţă agonisită de Biserica apostolică pînă la
acest ceas al apariţiei Epistolei întîi către Timotei.
De aceea prin εκκλησία din acest text trebuie sa înţelegem totalita­
tea credincioşilor creştini deosebiţi de iudei şi de elini (I Cor. 10, 32),
ogorul şi zidirea lui Dumnezeu (î Cor. 3, 9), poporul iui Dumnezeu (I Pe­
tru 2, 10 ; Tit 2, 14), o instituţie a cărei viaţă şi a cărei curgere stau sub
semnul unei nespuse purtări de grijă a lui Dumnezeu, motiv pentru care
creştinii care o alcătuiesc trebuie să-i dea strălucirea pe care o merită,
prin purtarea lor aleasă (Filip. 2, 15 ; cf. Matei 5, 15). Această instituţie
este caracterizată prin buna rînduială care domneşte în viaţa membri­
lor săi (I Cor. 14, 40 ·, Col. 2, 5) şi în întrunirile lor din casa lui Dumne­
zeu (I Tim. 2, 8— 9 ; cf. I Cor. 11, 18, 20, 22, 33— 34; 14, 33— 35). Acest
aspect al Bisericii este fundamental şi constituie un motiv pentru care a
fost aşezată ierarhia bisericească (I Tim. 1 , 3; 5, 1 ş.u.; Tit 1, 5).
Expresia «lui Dumnezeu cel viu » (Θεοδ ζωντος) impune stabilirea unei
paralele între acest text paulin atît de precis şi expresiv şi mărturisirea
Sfîntului Apostol Petru, din Cezareea lui Filip ; «Tu eşti Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu cel viu » (Matei 6, 16), mărturisire care constituie piatra
pe care s-a zidit Biserica (16, 17). Această mărturisire a Sfîntului Apos­
tol Petru, făcută într-un moment în care Mîntuitorul urma să anunţe în-
tîia oară patimile şi moartea Sa, era dovada unei maturităţi depline a
corpului Sfinţilor Apostoli atît de necesară pentru înfruntarea gravelor
evenimente care trebuiau să se producă. Expresia «Dumnezeu cel viu »
din mărturisirea Sfîntului Petru afirmă indirect neputinţa morţii de a
cuprinde pe Dumnezeu, viaţa prin excelenţă (Luca 24, 5— 6, 26; I Cor.
15, 4, 20 etc.). Credinţa în Dumnezeu cel viu este puterea Bisericii şi a
creştinilor (I Cor. 15, 55— 57), căci Dumnezeu cel viu «nu este Dumne­
zeul morţilor, ci al v iilor» (Matei 22, 32). în consecinţă, toţi cei ce sînt
încorporaţi în Biserică, trupul cel tainic al lui Hristos (Rom. 12, 5; I
Cor. 12, 27 etc.), sînt moştenitori ai vieţii veşnice (Tit 3, 7). în această
Biserică a aşezat Hristos apa cea vie, darul lui Dumnezeu (Ioan 4, 10),
294 EPISTOLA ÎNTlI CĂTRE TIMOTEI

harul vieţii (I Petru 3, 7), izvoarele apei celei v ii prin primirea Sfîntului
Duh de către cei ce cred în Hristos (Ioan 7, 33— 34). Dumnezeu cel viu
se împărtăşeşte celor ce cred prin «pîinea cea vie care s-a pogorît din
cer. Cine va mînca din pîinea aceasta viu va fi în veci)) (Ioan 6, 51).
Iar pîinea aceasta care se dă pentru viaţa lumii este Trupul lui lisus ( 6,
51). Toţi cei încorporaţi Bisericii se vor împărtăşi, ei înşişi, de viaţa de
veci : «C el ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi» (Ioan 11, 25).
Creştinii se împărtăşesc de viaţă pentru că lisus este El însuşi viaţă :
«Eu sînt viu şi voi veţi fi v ii» (Ioan 14, 19 ; cf. II Cor. 6, 16).
Toate aceste daruri care se află în Biserică nu pot fi găsite în altă
parte pentru că numai Dumnezeu care a zidit această Biserică (Matei
16, 18) este Dumnezeu cel viu (Osea 2, 2 ; cf. Rom. 9, 26 ; I Tim. 4, 10)
şi adevărat (I Tes. 1, 9; cf. II Cor. 3, 3). Idolii, dimpotrivă, nu însem­
nează nimic (I Cor. 10, 19). între idoli şi templul lui Dumnezeu nu este
nici o înţelegere. «Căci noi sîntem templul iui Dumnezeu cel viu » (II
Cor. 6, 16). Aceşti idoli sînt lipsiţi de viaţă şi muţi (1 Cor. 12, 2). «Dum­
nezeu este puternic şi activ, nu mort şi neputincios ca zeii păgînilor» 834.
Pe lingă această mare însuşire a Bisericii de a fi a lui Dumnezeu cel
viu, ea mai are una la fel de mare pe care Apostolul neamurilor o re­
liefează prin două metafore : «S tilp şi temelie a adevărului». Folosit de
patru ori în Noul Testament, termenul στύλος stilp, coloană, are, cu o
excepţie (Apoc. 10, 1, unde este folosit ca termen de comparaţie), sens
figurat. In A.pocalipsă (3, 12) acest termen desemnează pe Cel ce va
deveni «stîlp al templului lui Dumnezeu» în viaţa veşnică pentru că
aici «a biruit», adică a păzit Cuvîntul învăţăturii (Apoc. 3, 10). în Ga-
lateni 2, 9 această metaforă a stîlpului este folosită pentru a desemna
pe «cei ce sînt cei mai de seamă» (în Biserică, Gal. 2, 6), pe «Iacov şi
Chefa şi Ioan» (2, 9), reproducînd, în această privinţă, o opinie gene­
rală 83586a Bisericii din epoca în care este scrisă Eoistola către Galateni
3
(anul 55) 8;se.
în I Timotei 3, 15, Biserica este, ea însăşi, «stilp... al adevărului».
Ca şi metafora «tem eliei», şi aceea a «stîlpului» se defineşte şi dobîn-
deşte înţeles numai în legătură cu conceptul noutestamentar de «ade­
văr». Adevărul fundamental, suprem, al Evangheliei şi, deci, al Noului
Testament, este că lisus Hristos este piatra pe care este zidită Biserica
Sa (Matei 16, 18). La această mărturisire se referă termenulâX^Geta,ade­
văr, în mai toate textele în care este întîlnit în Epistolele pastorale (1
Tim. 2, 47 ; 4, 3 ; II Tim. 2, 15, 18, 25 ; 3, 7, 8 ,· 4, 4 f Tit 1, 1, 14). Acest
adevăr se cuprinde, în primul rînd, în «Evanghelia împărăţiei» (M atei 4,
23 ; 9, 35), în «Evanghelia lui lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu» (Marcu
1, 1), care trebuie să se propovăduiască la toate neamurile, în toată lu­
mea (Matei 26, 13 ; Marcu 13, 10 ; 14, 9 ; 16, 15 ; cf. Fapte 15, 7).
Funcţia fundamentală a celor ce au fost aşezaţi de Dumnezeu «în
Biserică : întîi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători» (I Cor.
12, 28), slujba pe care au luat-o «de la Domnul lisus» este aceea «de a
mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu» (Fapte 20, 24). Dar oricît
834. Teofiiact, op. cit., P.G., C X X V , 49.
835. Pr. dr. asist. V. Mihoc, Epistola către Galateni, p. 80.
836. Ibidem, p. 23.
 COMENTARIU (3, 16) 295

ar fi de importante aceste organe de vestire a cuvîntului adevărului

Evangheliei (Col. 1, 5), fie că sînt Apostoli, fie învăţători, fie prooroci,
ei sînt aşezaţi de Dumnezeu în Biserică, această instituţie divino-umană
care aparţine lui Dumnezeu cel viu (I Tim. 3, 15) «pe care a cîştigat-o cu
însuşi sîngele Său» (Fapte 20, 28) şi a cărei existenţă este veşnică, pe
care nici porţile iadului «nu o vor birui» (Matei 16, 18). Această Bise­
rică este «stîlp» al adevărului pentru că susţine acest adevăr, îl defi­
neşte cînd e trebuitor, îl propovăduieşte şi îl apără. Un exemplu tipic
în această direcţie îl constituie Sinodul de la Ierusalim la care au par­
ticipat «Apostolii, preoţii cu toată Biserica» (Fapte 15, 22 ; cf. 15, 4) ca
supremă şi ultimă autoritate pentru a decide că cei ce intră în Biserică
nu sînt îndatoraţi să se circumcidă ; deci să nu li se pună fraţilor «nici
o greutate în plus în afară de cele ce sînt necesare» (Fapte 15, 28).
Această hotărîre luată «într-un gînd» şi sub asistenţa Sfîntului Duh
(Fapte 15, 25, 28) de întreaga Biserică (15, 22) a fost adusă la cunoştinţa
tuturor fraţilor prin grija Bisericii printr-o scrisoare oficială (15, 25— 31),
explicînd sensul ei prin delegaţi oficiali (15, 25), care i-au arătat în mod
oficial conţinutul (15, 32— 33). Această hotărîre a Bisericii a fost îndată
primită şi împlinită de toţi creştinii (16, 4), căci Biserica este autoritatea
cea mai înaltă pentru aceştia (Matei 18, 17), deoarece ei înşişi se recu­
nosc în chipul şi lucrarea ei.
A doua metaforă din sintagma «stîlp şi temelie a adevărului» este
aceea a «tem eliei». Termenul έδραίωμα,un hapax biblic (cf. έδραίοί, neclin­
tit, stabil, I Cor. 7, 37 ; 15, 58 ; Col. 1, 23), însemnează fundament, teme­
lie, întărire 837, şi nu este întîlnit în literatura profană greacă 838. Este
folosit de Apostolul neamurilor în această apoziţie pentru a întregi ima­
ginea Bisericii de instituţie puternică, stabilă, neclintită în păstrarea,
apărarea şi propovăduirea adevărului 839. Este, practic, sinonim cu
θεμέλιος, θεμέλιον, temelie, fundament, termeni folosiţi de Sfîntul Apostol
Pavel pentru a desemna «temelia cea tare a lui Dumnezeu» care «stă ne­
clintită» prin Biserica alcătuită din toţi cei «pecetluiţi» şi din toţi «cei
ce cheamă numele Domnului» (II Tim. 2, 19). Biserica este un edificiu
alcătuit din cei zidiţi pe «temelia Apostolilor şi Proorocilor», adică pe
acea mărturisire despre Hristos a Noului şi a Vechiului Testament (Efes.
2, 20), în care locuieşte «cuvîntul lui Hristos... cu bogăţie» (Col. 3, 15).
Această dublă metaforă prin care se exprimă Biserica lui Dumnezeu
este punctul de sprijin al învăţăturilor şi îndrumărilor apostolice privind
totalitatea actelor morale şi a tuturor formulărilor doctrinare pe care
creştinii şi membrii ierarhiei sacramentale le săvîrşesc sau le propovă­
duiesc. întreaga învăţătură a Sfîntului Apostol Pavel despre Biserică
anunţă acea definiţie a Creştinismului din versetul următor, în fapt, o
altă definiţie a Bisericii.
3,16. Conjuncţia «şi» leagă versetul 15 de versetul 16 nu numai gra­
matical, ci şi în ce priveşte curgerea ideilor doctrinare subliniind legă­
tura ontologică dintre Biserică şi Hristos, Dumnezeu arătat în trup şi
îndreptat în Duhul (loan 1, 14 ,· I Tim. 3, 16).
837. Dr. I. Olariu, op. cit., p. 206.
838. W . Bauer, op. cit., col. 431 ; A . Bailly, op. cit., p. 578.
839. Sfîntul loan Hrisostom, op. cit., P.G., LXII, 554.
296 EPISTOLA iN T ll CĂTRE TIMOTEI

Adverbul όμολογουμένωζ pe care nu-1 mai aflăm nicăieri în altă parte

a Noului Testament însemnează într-adevăr, cu adevărat, recunoscut de
toţi. Este întîlnit în limbajul juridic pentru a caracteriza o mărturie al
cărei adevăr este unanim recunoscut, împotriva căruia nu se ridică nici
o contestaţie s40. Adevărul pe care îl introduce acest adverb este «neîn­
doielnic», cum spune Sfîntul Ioan Hrisostom 8 0418
4 .
2
4
Termenul μέγαί, mare, vast, bogat, important, califică, în Noul Testa­
ment, cea mai mare poruncă a Legii, porunca iubirii de Dumnezeu şi de
aproapele (Matei 22, 36, 38), Persoana şi lucrarea Mîntuitorului (Luca 1,
32— 33), bucuria Naşterii Domnului (2, 10), Ziua Judecăţii din urmă
(Fapte 2, 20), harul lucrător asupra celor clintii creştini (4, 33), pe
Dumnezeu şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13; cf. Matei 5, 35)
marele Arhiereu «care a străbătut cerurile» (Evrei 4, 14; cf. 10, 21), pe
Păstorul cel mare al oilor (13, 20). Deci acest adjectiv este ales, în Noul
Testament pentru a caracteriza, a pune în lumină şi a atrage atenţia
asupra celor mai de seamă fapte, persoane şi învăţături din istoria mîn-
tuirii. Acestea au, toate, o însemnătate ieşită din comun, fiind realităţi
dumnezeieşti unice, indispensabile dobîndirii mântuirii. Acest sens este
prezent şi în textul de care ne ocupăm deoarece aici μέγα determină
termenul μυστήριον care, în Noul Testament, exprimă adevărul revelat,
descoperit mai întîi unui cerc restrîns de ascultători (Matei 13, 11 ;
Marcu 4, 11 ; Luca 8, 10), iar, apoi, prin propovăauirea apostolică, adus
la cunoştinţă tuturor neamurilor (Efes. 3, 5, 7— 8; 6, 19; Col. 1, 26;
4, 3).
De mare însemnătate pentru înţelegerea, în adâncime, a gîndirii pau-
line care se afirmă, prin acest text, în toată strălucirea sa, este folosi­
rea verbului έστίν, indicativului prezent de la είμί, care pune în lumină
ideea de existenţă veşnică, de perenitate a realităţii la care se referă,
a măreţiei tainei credinţei sau evlaviei, acest atribut aparţinând de fapt
lui Dumnezeu şi lucrărilor Sale (Tit 2, 13 ; Matei 5, 35 ; Luca 1, 32).
Referindu-se la însuşirile diaconilor, Sfîntul Pavel le cere acestora
să aibă «taina credinţei în cuget curat» (3, 9). Practic, « taina evla viei»
din 3, 16 este sinonimă cu «taina credinţei» din 3, 9 8i2.
Expresia «tainele împărăţiei cerurilor» folosită de Mîntuitorul (M a­
tei 13, 11 ; Marcu 4, 11; Luca 8, 10), se referă, fireşte, la învăţătura
evanghelică, dar primirea acestei învăţături, a tainelor împărăţiei ceru­
rilor, priveşte credinţa fiecăruia dintre aceia cărora le sînt propovă­
duite. Celor ce nu au credinţă nu li s-a dat să cunoască aceste taine
«pentru că văzînd, nu văd şi, auzind, nu aud şi nu înţeleg» (M atei 13,
13 ; Marcu 4, 12 ; Luca 8, 10). în această situaţie s-au aflat fariseii care
nu au primit învăţătura Mîntuitorului (Matei 12, 24, 31— 32) precum şi
filozofii din Areopagul Atenei, care, ascultînd propovăduirea Aposto­
lului neamurilor despre taina Evangheliei, nu au luat-o în seamă (Fapte
17, 32). Prin primirea ei, taina împărăţiei cerurilor, taina lui Dumnezeu
şi a lui Hristos (Col. 2, 2 ; cf. I Cor. 2, 1 ; Efes. 3, 2 ; Col. 4, 3), cea as­
cunsă din veci în Dumnezeu, ziditorul a toate şi descoperită în Iisus Hris-

840. C. Spicq, Les Ep. Past., p. 468.

841. Op. cit., P.G., LXII, 554.
842. M. Dibelius, H. Conzelmann, op. cit., p. 49.
 COMENTARIU (3, 16) 297

tos (Efes. 3, 9) prin Biserică (3, 10), devenită astfel taina Evangheliei (6,
19), deci a propovăduirii la toate neamurile (Col. 1, 27), se transformă
în «taina a credinţei» pentru cei care, în mod liber, acceptă această
taină drept mod şi călăuză de viaţă, precum şi ţintă a călătoriei şi aler­
gării lor (ÎI Tim. 4, 7 ; cf. Evrei 12, 1— 2). Ca taină a credinţei, învăţătura
evanghelică devine mîntuitoare (Marcu 16, 16; Fapte 16, 30 etc.).
O treaptă mai înaltă în însuşirea şi acceptarea învăţăturii este cea
întîlnită în textul pe care-1 comentăm. Această treaptă este denumită
aici «taina evla viei». Termenul ευσέβεια, evlavie, cucernicie, pietate, se
referă, în Noul Testament, la dăruirea credinciosului cu toate puterile
lui sufleteşti slujirii lui Dumnezeu ca răspuns la bunătatea şi iubirea lui
Dumnezeu 843 (cf. Matei 22, 37). In acest sens, evlavia devine adevărata
religie, adevăratul cult al lui Dumnezeu.
Sfîntul Apostol Pavel foloseşte acest termen numai în Epistolele
pastorale, scrieri cu care el îşi încheie practic activitatea literară. în
aceste Epistole, gîndirea paulină este orientată spre reglementări pri­
vind cadrul ideal al desăvârşirii vieţii creştine într-o etapă care nu mai
este aceea a entuziasmului începuturilor, pentru că, la Efes, Biserica avea
deja un trecut, o experienţă destul de îndelungată, caracterizată prin
mari împliniri (Fapte 19, 19), dar şi prin apariţia unor manifestări nedo­
rite şi primejdioase (I Tim. 1, 3, 6, 20; 4, 3 ; 5, 14; II Tim. 2, 16— 17,
25— 26 etc.). Combătînd aceste manifestări dăunătoare, Apostolul nea­
murilor ne dă în Epistolele pastorale o călăuză în slujirea preoţească al
cărei conţinut sînt propovăduirea şi apărarea dreptei credinţe. EI folo­
seşte şi creează chiar, în acest sens, un vocabular special, corespunzînd
scopului pe care şi l-a propus, aşa cum a creat, altă dată, o terminolo­
gie teologică a marilor expuneri doctrinare întîlnite în celelalte Epis­
tole ale sale.
In Epistolele pastorale, sînt prezente alte forme ale enunţului teo­
logic paulin : rezumatul, sinteza, recapitularea doctrinară, care cer
alte mijloace de expresie, alt vocabular, alte argumente. între acestea,
se numără, la loc de frunte, expresiile în compunerea cărora intră
substantivul ευσέβεια, evlavie. Se pot enumera : «întru toata evlavia»
(I Tim. 2, 2), «evlavia este spre toate de folos» (4, 8), «învăţătura cea
după evla vie» (6, 3), «evlavia este mare cîştig» (6, 6), «urmează evla­
v ia » (6, l i), «înfăţişarea evlaviei» (II Tim. 3, 5), «cunoştinţa adevărului
cel întocmai cu evlavia» (Tit 1, 1). în aşa numita scară a virtuţilor a
Sfîntului Apostol Petru, virtuţi pe care acesta le cere adăugate la
credinţă (II Petru 1, 5— 6), evlavia este precedată de fapta bună, de
conştiinţă, de înfrînare şi de răbdare şi este urmată de iubirea frăţească
şi de dragoste (II Petru 1, 5— 7), «care este legătura desăvîrşirii» (Col.
3, 14).
Ideea care trebuie reţinută din textul Sfîntului Petru este aceea
că evlavia este un adaos la credinţă, deci o adîncire a trăirii în Hristos,
credinţa trebuind să fio permanent aprofundată şi îmbogăţită prin noi
virtuţi şi experienţe duhovniceşti. Exerciţiile evlaviei, adică rugăciu­
nea pentru toţi oamenii (I Tim. 2, 1— 3), ferirea de basmele lumeşti
843. H. Lesetre, Pieţe, in DB, voi. V, prima parte, col. 427— 428i.
298 EPISTOLA ÎNTlI CĂTRE TIMOTEI

(4, 7 ,· cf. 6, 3), păstrarea unei măsuri în folosirea ei (6, 6— 7 ; cf. II Tim.
3, 5), mărturisirea, păzirea şi trăirea dreptei învăţături (Tit 1, 1) sînt
semnul unei noi trepte a urcuşului duhovnicesc început prin credinţa
în Iisus Hristos. _
Taina creştină, a învăţăturii, devine astfel obiect al evlaviei, adică
al unei experienţe şi trăiri duhovniceşti adînci (Tit 1, 1 ; I Tim. 6, 3)
din partea comunităţii (I Tim. 2, 2) şi a fiecărui credincios în parte
(I Tim. 2, 10 ; 4, 7 ; cf. II Petru 3, 11), avînd drept ţel «făgăduinţa vieţii
de acum şi a celei ce va să vină» (4, 8). Sfîntul Apostol Pavel afirmă
categoric, în consecinţă, că evlavia este un mare cîştig (6, 6), dar ea
trebuie să rămînă o virtute a echilibrului prin care se manifestă şi se
afirmă adevărul dreptei credinţe (6, 5; II Tim. 3, 5; Tit 1, 1), al păcii
(I Tim. 6, 5) şi liniştii aducătoare de spor în credinţă şi în viaţa du­
hovnicească (2, 2). Evlavia nu trebuie folosită pentru dobîndirea de
cîştig, ci trebuie să se îndestuleze cu ce are (6, 6).
Evlavia caracterizează, în această etapă a dezvoltării Bisericii,
într-o măsură mult mai mare, viaţa şi experienţa creştină. Pentru
aceasta, Sfîntul Apostol Pavel accentuează atît de insistent asupra aces­
tei virtuţi în Epistolele pastorale, fapt demonstrat şi prin crearea acestei
sintagme de o frumuseţe şi expresivitate aparte : « taina evla viei».
Dacă se ţine seama de rolul acestei virtuţi în Biserica apostolică şi
în viaţa creştină de atunci şi de totdeauna, de faptul că ea a devenit
marcă a învăţăturii creştine şi a Bisericii, vom înţelege de ce unele tra­
duceri redau termenul ευσέβεια prin «credinţă» 844, prin «buna credin­
ţă» 845 sau chiar prin «creştinătate» 846.
După această primă parte a versetului care serveşte de introducere
la cuvintele Apostolului neamurilor, urmează o scurtă expunere a învă­
ţăturii evanghelice despre întruparea şi lucrarea Mîntuitorului, un rezu­
mat de importanţă excepţională privind doctrina hristologică a Bisericii
comparabil cu un alt text paulin despre întruparea Mîntuitorului pe care-1
întîlnim în epistola către Filipeni (2, 6— 11).
Textul hristologic din I Timoiei este organizat în şase scurte pro­
poziţii ritmate care tind să se împerecheze două cîte două. Prima din
cele trei perechi de propoziţii vorbeşte despre cele două naturi ale lui
Hristos, a doua despre revelaţia făcută îngerilor şi oamenilor, iar a treia
despre primirea Mîntuitorului pe pămînt şi în cer. Fiecare din cele şase
propoziţii începe printr-un verb la aorist pasiv, persoana a treia singular,
şi se termină printr-un έν urmat de un dativ, (în afară de propoziţia a
treia, în care construcţia cu έν este imposibilă). Cele şase propoziţii se
referă la unul şi acelaşi subiect logic exprimat prin pronumele relativ
δς, întîlnit la începutul primei propoziţii şi care trebuie subînţeles în
fiecare din celelalte cinci. Astfel, fiecare din cele şase propoziţii îşi are
înţelesul său propriu, dar aflîndu-se, toate, într-un raport de coordonare.

844. NTB.
845. BB.
846. Biblia adică dumnezeeasca Scriptură a Legii vech i şi a celei nouă. Ediţia
Sfîntului Sinod, Bucureşti, Tipografia cărţilor bisericeşti, 1914.
 COMENTARIU (3, 16) 299

E inutil să se încerce aflarea unor influenţe aramaice, ierusalimite-

ne m , egiptene 87488
4 9sau greceşti
4 pe care le-ar fi suferit Apostolul nea­
murilor la întocmirea acestui dens text. Fireşte, prozodie şi versificaţie
s-au făcut şi înainte de Sfîntul Apostol Pavel, la evrei, la egipteni şi la
greci, ştiinţa metricii care se ocupă cu gruparea cuvintelor în unităţi
ritmice fiind tot atît de veche ca şi poezia care reprezintă năzuinţa omu­
lui spre perfecţiunea expresiei şi spre comunicarea celor mai profunde
simţăminte şi reprezentări ale sale.
Recunoscînd, în textul paulin de care ne ocupăm, un elan al auto­
rului spre perfecţiunea formei şi expresiei pe măsura înălţimii învăţă­
turii pe care o exprimă şi, deci, o descoperă, cititorul creştin şi exegetul
identifică aici exactitatea doctrinară a enunţului literar, pătrunzătoarea
analiză a momentelor celor mai însemnate din viaţa şi lucrarea Mîntui-
torului de la întrupare şi pînă la înălţarea întru slavă şi, apoi, infinitul
divin pe care îl sugerează acel έν δόξ^„ «întru slavă». întreaga sursă a
textului paulin rămîne, fireşte, învăţătura evanghelică, obiectul de tot­
deauna al întregii propovăduiri şi al tuturor Epistolelor Sfîntului Apostol
Pavel.
In lipsa unor argumente şi probe, nu poate fi acceptată nici presu­
punerea unor e x e g e ţi850 că textul paulin ar reprezenta un imn biseri­
cesc din epoca apostolică.
Lipsa unui subiect gramatical se adaptează în mod fericit la ideea
de taină 8518
. Acesta este, desigur, şi motivul care a generat apariţia unor
2
5
variante ale textului în originalul grecesc al Epistolei. Textul cel mai
bine reprezentat în martorii cei mai vechi şi mai valoroşi ai originalu­
lui grecesc este reprezentat de pronumele relativ masculin ός (de ex.
N * A* C* G 33.365.442.2127 etc.). Acest pronume nu se acordă cu sub­
stantivul neutru τό μυστήριον. Este motivul pentru care o serie de izvoare
de provenienţă mai ales occidentală (D, Itala, Vulgata, Ambrosiaster,
Victorin, Pelagiu, Fericitul Augustin) au înlocuit pronumele ός cu pro-
■numele relativ neutru o, care se referă, fireşte, la το μυστήριον.
A lte manuscrise (Nc A c C2 D2 unii Părinţi bisericeşti ca Sfinţii
Grigorie de Nyssa, loan Hrisostom şi scriitori bisericeşti ca Didim,
Teodoret, Eutaliu, ca şi aşa-numitul Textus receptus, înlocuiesc pe ός cu
θεός probabil prin greşita citire a celor două litere majuscule OC care,
transcriind în manuscrisele unciale, pronumele ός, au putut fi conside­
rate ca 0C , prescurtarea de la θεός. Această variantă textuală este
folosită prima dată de Sfîntul Grigorie de Nyssa 85S.

847. F. J. Badcoock, The Pauline Epistles, Londra, 1937, p. 126, 134 j K. H. Renkstorf,
Old and N ew Testament Traces o i a Formula o the Judaean Royal Ritual, în Novum
Testamentum, 1962, p. 254 ş,u., apud C Spicq, Les Ep. Past., p. 471.
848. J. Jeremias, op. cit., p. 28— 29. *
849. C. Spicq, Les Ep. Post., p. 471 ; ci. E. Norden, Agnostos Theos, Leipzig, 1929,
p. 254 ş.u.
850. J.-A. Petit, op. cit·, p. 377 ; L.-Cl. Fillion, op. cit., p. 482 ; J. Jeremias, op. cit.,
p. 28 i L. Cerfaux, Le Christ dans la theologie de Saint Paul, col. <=Lectio divina», edi­
ţia a IlI-a, Les Editions du Cerf, Paris, 1958, p. 281.
851. C. Spicq, Les Ep. Past., p. 472.
852. Contra Eunom., Orat. 10; ci. G. Wohlenberg, op. cit., p. 144, nota 1.
300 EPISTOLA IN TÎI CĂTRE TIMOTEI

Chiar dacă această ultimă variantă a textului nu aparţine origina­

lului Epistolei, este mai presus de orice îndoială că pronumele δς trebuie
referit la subiectul logic al pericopei care este Iisus Hristos S33, deoa­
rece întregul său conţinut priveşte momentele esenţiale ale vieţii şi
lucrării lui Hristos. în Epistola către Coloseni (1, 27), Sfintui Apostol
Pavel identifică pe Hristos cu taina cea din veac ascunsă şi arătată între
neamuri. In acest text pronumele δί desemnează pe Hristos în expresia
caracteristică : δί έστίν Χριστοί, care este Hristos, expresie prin care
se defineşte taina cea din veac ascunsă, planul de mîntuire a neamului
omenesc (II Tim. 1, 9), adică «iconomia cea pentru noi», cum spune Sfîn-
tul Ioan Hrisostom 8 354.
5
Propoziţiunea paulină : «S-a arătat in trup» evocă şi rezumă întrea­
ga doctrină evanghelică a întrupării Fiului lui Dumnezeu, amintind e v e ­
nimente memorabile din istoria realizării mîntuirii, ca Bunavestire, cînd
Sfintei Fecioare Maria se anunţă de către arhanghelul Gavriil ca va
naşte Fiu Care se va chema Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 26, 31, 35) şi,
mai ales, ca Naşterea Domnului, cînd îngerul L-a prezentat pe Iisus
chiar în acel moment al Naşterii, ca Mîntuitor şi ca Hristos Domnul
(Luca 2, 10).
In acelaşi timp, formularea paulină aduce, în memoria cititorilor,
textul Sfîntuiui Ioan Evanghelistul : «Şi Cuvîntul trup S-a făcut şi S-a
sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din
Tatăl» (Ioan 1, 14) ca şi enunţul paulin asupra chenozei Mîntuitorului :
«Hristos Iisus... Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El
întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luînd, fă-
cîndu-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflîndu-Se ca un om» (Fili-
peni 2, 6— 7), Cele două texte amintite constituie un bun comentariu la
cuvintele Sfîntuiui Apostol P a v e l: «S -α arătat în trup». Şi totuşi, deşi
aceste trei texte se referă la întruparea Domnului, fiecare din ele îşi are
originalitatea şi importanţa sa aparte.
Prin cuvintele : «S-a arătat în trup», Sfîntul Apostol Pavel prezintă -
întruparea Domnului ca pe un moment în care Dumnezeu Se revelează
deplin şi direct oamenilor (Evrei 1, 2), ca pe un act prin care, «la pli­
nirea vrem ilor» (Efes. 1, 10), «taina cea din veac ascunsă» (Efes. 3, 9;
Col. 1, 26), se descoperă ca fiind iconomia întrupării lui Dumnezeu.
Verbul φανερόω, a se arăta, a da pe faţă, poate fi aşezat în fruntea
vocabularului folosit în Noul Testament pentru a exprima îevelaţia
divină prin întruparea Domnului şi prin descoperirea lui Dumnezeu.
Este foarte intens folosit în scrierile ioaneice şi în cele pauline. Lucra­
rea Sfîntuiui Ioan Botezătorul de prooroc, de botezător şi mai ales de
înaintemergător a fost o lucrare de arătare a Mîntuitorului (Ioan 1, 31).
însuşi Hristos care este viaţa s-a arătat într-o descoperire completă şi
reală, fiinc? văzut şi pipăit de mîinile oamenilor (I Ioan 1, 1— 2; cf. 3,
5, 8). El a fost trimis în lume ca dragostea lui Dumnezeu să se arate
către noi (4, 9). în Epistolele pauline folosirea acestui verb este legată
de înfăţişarea iconomiei lui Dumnezeu încredinţată Apostolului neamu-
853. Ambrosiaster, op. cit., P.L., X V II, 498.
854. Op. cit., P.G., LXII, 554.
 COMENTARIU (3, 16) 301

rilor pentru oameni, adică a Tainei celei din veac ascunse, iar apoi ară­
tată oamenilor, taină care este însuşi Hristos (Col. 1, 26 ; cf. 4, 4 ,· Rom.
16, 26). In Epistolele pastorale, verbul φανερόω este folosit de trei ori
pentru a reda ideea că mîntuirea care a fost pregătită de Dumnezeu
dinainte de începutul veacurilor, s-a dat pe faţă, prin arătarea Domnului
nostru Iisus Hristos (vezi şi II Tim. 1, 10 ,· Tit 1, 3). De aceea, expresia :
«S-a arătat în trup» poate fi socotită şi ca o exclamaţie care exprimă
mirarea unită cu bucuria în faţa acestui act neobişnuit prin care Dumne­
zeu se descoperă oamenilor (cf. Luca 8, 25 ; Ioan 9, 30).
Arătarea lui Hristos «în trup» ( σάρξ, carne, trup, corp) a însemnat
nu numai arătarea lui Dumnezeu în lume (Ioan 1, 14 ·, Rom. 9, 5 ; Tit 2,
13 ; I Ioan 4, 2 ; II Ioan 7), ci şi asumarea trupului şi firii omeneşti de
către Hristos. Asupra acestui aspect al învăţăturii pauline din acest
verset şi asupra consecinţelor unirii ipostatice stăruieşte Sfîntul Ioan
Hrisostom, cînd scrie : «Cu adevărat mare este (taina evlaviei) căci omul
a devenit Dumnezeu şi Dumnezeu om ; Omul S-a văzut fără de păcat,
Omul S-a înălţat, S-a propovăduit în lume şi împreună cu noi L-au văzut
pe El îngerii. Taină este, aşadar, aceasta» 855 La rîndul său, Teodoret
stăruieşte, de asemenea, asupra unirii firii omeneşti cu firea dumne­
zeiască în Ipostasul lui Iisus Hristos şi asupra consecinţelor şi implica­
ţiilor întrupării lui Dumnezeu : «C ăci Dumnezeu fiind şi Fiu al lui Dum­
nezeu şi nevăzută avîndu-şi natura, om făcîndu-Se, S-a arătat tuturor şi
ne-a învăţat pe noi să cunoaştem amîndouă firile pentru că în trup a
zis ca se va arăta dumnezeiasca fire» 856. Sfîntul Grigore de Nyssa nu­
mără textul de care ne ocupăm printre cele trei texte pauline care arată
lămurit că omul Hristos este, în acelaşi timp, şi Dumnezeu 857 (alături
de Rom. 9, 6 şi Tit 2, 13) 858
In Noul Testament, asumarea de către Iisus a trupului omenesc este
pusă în lumină prin consecinţele pe care acest fapt le are în ce priveşte
posibilitatea şi realizarea mîntuirii omului. M ai întîi, prin trupul Său, «în
trupul cărnii Lui», Hristos a suferit moartea ca să-Şi agonisească Sieşi
«sfinţi fără prihană şi nevinovaţi» (Col. 1, 22; cf. I Petru 4, 1) desfiin-
ţînd prin sîngele Său în acelaşi trup al Său, vrăjmăşia şi peretele din
m ijloc al vrajbei dintre cei tăiaţi împrejur şi cei netăiaţi împrejur pentru
a-i împăca pe amîndoi cu Dumnezeu, uniţi într-un trup, prin cruce (Efes.
2, 13— 16 ; cf. I Petru 3, 18). Astfel Hristos ne-a făcut şi pe noi părtaşi
ai faptelor Sale mîntuitoare puţind dobîndi prin El înfierea, adică însu­
şirea de a ne numi fii ai lui Dumnezeu, de a fi moştenitori ai lui Dum­
nezeu «prin Iisus Hristos» (Gal. 4, 6— 7). După aceea, fiind asumat de
Hristos, trupul Său n-a putut să fie cuprins de stricăciune (Fapte 3, 31),
iar Cel ce a înviat pe Hristos Iisus, Acela va face v ii şi trupurile cele

855. Ibidem, 556.

856. Op. cit., P.G., LX X X II, 809 ; cf. Ambrosiaster, op. cit., P.L., X V II, 498.
857. Contra lui Eunomiu, Cartea 2, P.G., X LV , 504 AB.
858. V e zi pe larg consecinţele uniunii ipostatice la Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae,
Teologia dogmatică ortodoxă, voi. 2, EIBM, Bucureşti, 1978, p. 56— 107; Pr. prof. dr. Ion
Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, EIBM, Bucureşti, 1981, art. Unire ipostatică,
p. 391— 392.
302 EPISTOLA ÎN Tll CĂTRE TIMOTEI

muritoare ale oamenilor prin Duhul Sfînt (Rom. 8, 11), viaţa iui lisus
arătîndu-se «în trupul nostru cel muritor» (II Cor. 4, 11).
O consecinţă de o însemnătate excepţională a întrupării Mântui­
torului este posibilitatea pe care omul o dobîndeşte de a se împărtăşi
cu trupul şi sîngele Fiului lui Dumnezeu, ca merinde spre viaţa veşnică
(Ioan 6, 51— 59 ,· cf. M atei 26, 26— 27 ; Marcu 14, 22— 23 ;Luca 22, 19— 20;
I Cor. 10, 16; 11, 24— 25). Intr-un cuvînt, toate actele mîntuirii săvîrşite
de Mîntuitorul «în zilele trupului Său» (Exrrei 5, 7) au fost cu putinţă
ca urmare a Întrupării Sale, prin care s-a descoperit întreaga iconomie
a lui Dumnezeu pentru oameni (Col. 1, 25; cf. I Tim. 1, 4). întruparea
Domnului reprezintă punctul culminant al mărturisirii creştine. «O rice
duh care mărturiseşte că lisus Hristos a venit în trup (έν σαρκί, aceeaşi
expresie ca în I Tim. 3, 16), este de la Dumnezeu» (I Ioan 4, 2 ·, cf. II
Ioan 7).
A doua din cele şase propoziţii ale enunţului paulin privind taina
religiei creştine este : « A fost dovedit prin Duhul». Verbul δίκαιοι» are
0 semantică deosebit de bogată şi complexă. însemnează a face jude­
cată, a judeca, a stabili ca just, a privi ca drept (ceva sau pe cineva), a
judeca drept legitim, a apăra, dar şi a dovedi 859, a face proba.
In Noul Testament, acest termen face parte din vocabularul sote-
riologiei subiective, fiind, practic, echivalent cu verbul σφζω, a mîntui
(prin credinţă şi fapte bune ; vezi de ex. Marcu 16, 16). Redînd dialogul
dintre lisus şi un învăţător de Lege care voia să moştenească viaţa de
veci, Sfîntul Luca exprimă această năzuinţă a interlocutorului lui lisus
scriind: «El voia să se îndrepteze (δικαίωσα ) pe sine» (Luca 10, 29).
A ltfel spus, învăţătorul de Lege dorea să fie socotit drept, să fie mîntuit
şi, pentru aceasta, dorea să ştie cum trebuie să se poarte, ce fapte să
săvîrşească (10, 25— 28). în Faptele Apostolilor, acest verb este, de
asemenea, folosit cu sensul de a se mîntui prin credinţă (13, 38, 39). In
Epistolele Sfîntului Apostol Pavel către Romani (3, 26, 28, 30 ,· 4, 5 ,· 5,
1 ; 6, 7 ; 8, 30, 33 ; cf. I Cor. 4, 4 ; 6, 11) şi către Galateni (2, 16, 17 ; 3,
8, 11, 24; 5, 4, 5), acelaşi verb redă ideea fundamentală a soteriologiei
subiective că mîntuirea se dobîndeşte prin credinţa în lisus Hristos, nu
prin Lege şi prin faptele ei. Sfîntul Iacov pune în relief în mod categoric
ideea că îndreptarea, adică mîntuirea personală nu e posibilă fără fapte,
numai prin credinţă (2, 24, 25, 26). Sfîntul Apostol Pavel, folosindu-se
de acelaşi verb δικαιάω, arată în Tit 3, 7 că îndreptarea se dobîndeşte,
de asemenea, prin harul lui Dumnezeu.
In toate aceste texte citate mai înainte verbul δικαιόω este referit
la persoana umană căreia îi este arătată calea care duce la mîntuire prin
credinţa în Hristos, prin faptele bune şi prin harul lui Dumnezeu. In
toate aceste cazuri, verbul amintit are înţelesul de a deveni drept, a fi
îndreptai, a fi mîntuit. Acest sens însă nu poate fi prezent în exprimarea
paulină : έδικαιώθη ev ^νεύματι, căci verbul din această sintagmă (un
aorist pasiv, ca toate verbele din această pericopă) nu se răsfrînge
asupra vreunei persoane umane care are trebuinţă de mîntuire. în

859. Vezi de ex. Eschil, Agamemnon, 393.

 COMENTARIU (3, 16) 303

I Timotei 3, 16, acest verb se referă la Iisus Hristos, El însuşi Mîntuito-

rul tuturor oamenilor.
Acest verb mai este referit la Mîntuitorul, în Noul Testament, de
încă două ori, în Matei 11, 19 şi în Luca 7, 35. In aceste texte verbul
δικοαόω apare în formularea : «Dar înţelepciunea S-a dovedit dreaptă
(έδικαιώθη ) din faptele ei». Termenul σοφία, înţelepciune, din aceste texte,
este un apelativ mesianic, un alt nume al lui Iisus Hristos (vezi Pro­
verbe 3, 19 ; 8, 22— 31 ; înţ. lui Is. Sirah 24, 9 ; cf. Isaia 11,2; Ioan 1, 3 ;
Luca 11, 49 ; Matei 23, 34) 8eo. Ca şi în cele două texte evanghelice citate,
verbul δικαιόω însemnează a dovedi şi în I Timotei 3, 16. Astfel se
exprimă lucrarea Sfîntului Duh de înţelegere şi aprofundare a sensului
Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
De aceea termenul «νεύμα desemnează, în acest text paulin, pe cea
de a treia Persoană a Sfintei Treimi, pe Sfîntul Duh, Care este adesea
astfel numit, fără ca «νεύμα să fie determinat de atributul άγιοί (vezi
Matei 4, 1 ; Marcu 1, 12; Luca 4, 14; Ioan 3, 5, 6 ; Rom. 8, 9, 10, 13,
14 etc.).
Lucrarea Sfîntului Duh privind pe Mîntuitorul începe chiar de la
Bunavestire cînd Arhanghelul Gavriil anunţă pe Sfînta Fecioară Maria
că Sfîntul Duh se va pogorî peste ea şi puterea Celui Prea înalt o va
umbri (Luca 1, 35), iar Cel născut din ea va fi zămislit de la Duhul Sfînt
(Matei 1, 20). Sfîntul Duh s-a pogorît «ca un porumbel» peste Iisus
cînd S-a botezat în Iordan (Matei 3, 16; Marcu 1, 10 ; Luca 3, 22 ; Ioan
1, 32, 33). Duhul Sfînt îl va duce pe Iisus în pustiu pentru a fi ispitit
de diavol (Matei 4, 1). Cu ajutorul Sfîntului Duh, Mîntuitorul va săvîrşi
minuni (Matei 12, 28 ; cf. Evrei 10, 13, 16). Textul din Isaia 61, 1 : «Duhul
Domnului este peste M ine» s-a împlinit în Persoana şi Lucrarea lui Iisus
(Luca 4, 21). Sfîntul Duh va fi Mîngîietorul şi va fi trimis de Tatăl în
numele lui Hristos pentru a-i învăţa pe Sfinţii Apostoli toate şi le va
aduce aminte despre toate cele ce le-a spus Iisus (Ioan 14, 26). El îi va
călăuzi la tot adevărul şi-L va slăvi pe Hristos (16, 13— 14).
O dată cu Pogorîrea Duhului Sfînt şi cu întemeierea istorică a Bi­
sericii (Fapte 2, 1 >ş.u.), a început vasta lucrare de propovăduire a Evan­
gheliei, de fapt, a mărturisirii lui Hristos în lume. în această lucrare,
Duhul Sfînt va călăuzi pe Sfinţii Apostoli (Fapte 2, 4, 18, 23) cărora
Mîntuitorul le-a poruncit prin Duhul Sfînt (Fapte 1, 2) şi pe care i-a
botezat cu Duhul Sfînt (1, 5). Duhul Sfînt a devenit, pentru Sfinţii Apos­
toli şi pentru primii misionari creştini izvor al harismelor necesare pro-
povăduirii Evangheliei : harisma vorbirii în limbi (Fapte 2, 4, 8), a pro-
orociei (2, 17— 18), harisma săvîrşirii minunilor (2, 19). Sfinţii Apostoli
vor vorbi «plini fiind de Duhul Sfînt» (4, 8, 31 ; 13, 9 etc.). Duhul Sfînt
călăuzeşte pe propovăduitorii Evangheliei spre obiectivele lor misionare
(8, 29, 40; 10, 19 ş.u.; 13, 4) şi îi asistă pe ei şi pe slujitorii bisericeşti
în luarea hotărîrilor celor mai importante pentru Biserică (15, 8, 28;
I Cor. 12, 7— 11).
întreaga viaţă a Bisericii este o viaţă în Duhul Sfînt pe care creştinii
îl primesc prin Sfînta Taină a punerii mîinilor Apostolilor (8, 15, 16, 17 ;
860. Vezi F. Vigouroux, Sagesse incree, in DB, voi. V, partea a doua, col. 1350.
304 EPISTOLA ÎN T ll CĂTRE TIMOTEI

9, 17 ; 10,47 ; 19, 6), iar slujitorii bisericeşti prin Sfînta Taină a hiroto­
niei (13, 2— 3 ; 20, 28 ; cf. 6, 3, 6 ; 14, 23 etc.). Teodor de Mopsuestia face
precizarea că, începînd cu momentul Botezului Domnului, deci o dată
cu inaugurarea activităţii Sale publice, Sfîntul Duh a devenit şi a arătat
în faţa oamenilor că lucrarea lui Iisus Hristos este cu adevărat dumne­
zeiască 861 (v e zi Matei 13, 16 ; Luca 3, 22).
A tît înainte de înălţarea Domnului, cit şi după aceea mai cu seamă,
Duhul Sfînt a descoperit oamenilor adevărul despre Iisus Hristos în mod
direct ca la Botezul Domnului de exemplu, dar mai ales, indirect, prin
Sfinţii Apostoli, precum şi prin ucenicii şi urmaşii lor asupra cărora El
a revărsat mulţime de daruri şi harisme pentru lucrarea lor în Biserică
şi în lume, spre mîntuirea oamenilor. Deci lucrarea de descoperire a
adevărului despre Iisus Hristos pe care-1 apără de orice întinăciune şi
ştirbire. Duhul Sfînt vine în ajutorul slăbiciunii noastre şi se roagă în
noi «cu suspine negrăite» (Rom. 8, 26— 27) ; prin el noi strigăm Avva,
Părinte (Rom. 8, 15) şi mărturisim pe Iisus Hristos Dumnezeu (I Cor. 12,
3). «Prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului Sfînt,
spune Sfîntul Apostol Pavel, de la Ierusalim şi din ţinuturile deprim-
prejur pînă în Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos»
(15, 19). Cuvîntul şi propovăduirea Apostolului neamurilor «nu stăteau
în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea
Duhului şi a puterii» (I Cor. 2, 4).
Sfîntul Duh împlineşte astfel o lucrare de revelare a adevărurilor
lui Dumnezeu pentru că «Duhul toate Ie cercetează, chiar şi adîncurile
lui Dumnezeu. Căci... cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut,
decît Duhul lui Dumnezeu» (I Cor. 2, 10— 11). Creştinii cunosc prin Du­
hul Sfînt cele ce le-au fost dăruite de Dumnezeu (2, 13). Şi pe acestea
creştinii le grăiesc nu prin cuvinte învăţate din înţelepciunea ome­
nească, ci în cuvinte învăţate de Duhul Sfînt, lămurind lucruri duhovni­
ceşti oamenilor duhovniceşti (2, 13). Evanghelia a fost vestită «acum»
prin cei ce au primit Duh Sfînt «din cer» (I Petru 1, 12). într-un cuvînt,
«nimeni nu poate să zică : Domn este Iisus, decît în Duhul Sfînt» (I Cor.
12, 3).
întruparea Domnului şi întreaga lucrare mîntuitoare a lui Hristos
constituie cea mai înaltă treaptă a Revelaţiei dumnezeieşti (Evrei 1, 2;
Ioan 1, 17). Canonul de la Inainteprăznuirea Crăciunului cîntă : «V en it­
ei din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Te-ai întrupat, Doamne,
şi m-ai mîntuit pe mine, tot omul» 8628 . Taina întrupării Domnului însă
3
6
este «taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută.» 853. De aceea, vă-
zînd taina’ mai înainte de Naşterea lui Hristos, «cu cutremur oştile
îngereşti s-au înspăimântat», cum citim în slujba Ceasurilor de la Sărbă­
toarea Crăciunului 864. Tîlcuind cuvintele : « A fost văzut de în ge ri»,
Sfîntul Ioan Hrisostom ne dă, ca şi cîntarea bisericească de mai sus,
cheia înţelegerii depline a acestui t e x t : «Aşadar şi îngerii au văzut îm-
861. Despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu, fragmente, P.G., LX V I, 988.
862. Minerul pe decembrie, ediţia a cincea, EIBM, Bucureşti, 1975, p. 364.
863. Troparul Sfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul IV , în Catavasier sau
O ctoih mic, ediţia a unsprezecea, EIBM, Bucureşti, 1980, p. 121.
864. Ceasul al treilea, M in eiu l pe decembrie, ed. cit., p. 379.
 COMENTARIU (3, 16) 305

preună cu noi pe Fiul lui Dumnezeu pe cînd mai înainte nu-L văzuseră.
Cu adevărat, mare este taina» 865. Această taină era ştiută numai de
Dumnezeu, fiind necunoscută îngerilor, cum spune şi Ambrosiaster 8668 .
7
6
«Nevăzută fiind natura divină, scrie Teodorei, nici aceştia (îngerii) nu
au văzut-o. Lă întrupare însă, li s-a arătat» S67.
Deci şi pentru puterile cereşti, pentru îngerii cei nevăzuţi, întru­
parea Mîntuitorului a însemnat descoperirea tainei celei din veac ascun­
să, adică a însemnat o revelaţie a lui Dumnezeu.
Verbul όράω însemnează, desigur, în primul rînd, a privi, a vedea,
a percepe prin facultatea vizuală o realitate care se lasă astfel percepută
(Ioan 20, 25 : «Dacă nu voi vedea în rrtîinile Lui semnul cuielor... nu
voi crede»). Cînd însă acest verb se află la diateza pasivă într-o con­
strucţie cu dativul ca în cazul de faţă, acest verb are sensul de a se
arăta, a se descoperi 868 (cf. Matei 17, 3 ; Marcu 9, 4 ; Luca 1, l i ; 9, 31 ;
Fapte 2, 3 ; 7, 2, 26 ; 9, 17 ·, 13, 31 ; I Cor. 15, 5, 8 etc.). Acest înţeles îl
are verbul όράω şi în textul de care ne ocupăm şi el pune în evidenţă
faptul că întruparea Mîntuitorului a fost, şi pentru sfinţii îngeri, o reve­
laţie, o descoperire a unei taine a lui Dumnezeu.
Substantivul άγγελος, înger, desemnează în general pe toţi sfinţii
îngeri (I Cor. 4, 9 ; 6, 3 ; Evrei 1, 4— 7) care locuiesc în ceruri (Matei
18, 10 ; 22, 30 ; 24, 36 ; Marcu 12, 25 ; Luca 22, 43), legiunile de îngeri
(Matei 26, 53) şi duhurile slujitoare (Evrei 1, 14) etc.
Iisus Hristos este strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu,
«cu atît mai presus de îngeri, cu cît a moştenit un nume mai deosebit
decît ei» (Evrei 1, 4). Lui I se închină toţi îngerii lui Dumnezeu (1, 6;
Deut. 32, 43). îngerii ca făpturi, deşi fiinţe cereşti (Matei 18, 10), sînt
supuşi lui Iisus Hristos pe Care toată limba îl mărturiseşte ca Domn
(Filip. 2, 10— 12). Ei nu cunosc taina voii lui Dumnezeu (Efes. 1, 9) care
li se descoperă şi lor «acum», prin Biserică (3, 10). Sfinţii îngeri doresc,
şi ei, s3 privească spre Sfînta Evanghelie pe care o propovăduiesc în
Biserică cei ce au primit «Duhul Sfînt trimis din cer» (I Petru 1, 12).
Prin arătarea Sa în trup, prin contemplarea Sa de către sfinţii în­
geri, Mîntuitorul S-a descoperit mai cu seamă acelora care au avut pri­
vilegiul de a-L fi perceput prin simţuri, prin văz, prin auz, prin pipăit
(Ioan 15, 27 ; 20, 25 ; Fapte 1, 21) mîncînd şi bînd cu El (Fapte 10, 41).
Prin propovăduirea Evangheliei însă în Iudeea, Samaria, Galileea etc.,
direct de către Mîntuitorul (Matei 4, 17, 23 ; 11, 1 ; Marcu 1, 14, 38, 39 ;
Luca 4, 44) şi de către Apostoli (Matei 10, 27 ; Marcu 6, 12 ; Luca 12, 3),
de cei şaptezeci (Luca 10, 1 ş.u.), la care trebuie adăugată predica Sfîn-
tului Ioan Botezătorul despre Iisus şi despre apropierea Împărăţiei ce­
rurilor (Matei 13, 1 ,· Marcu 1, 4, 7 ; Luca 3, 3 ·, Ioan 1, 15 ş.u.), adevărul
despre Iisus şi Evanghelia Sa s-a făcut cunsocut mai ales în Ţara Sfîntă
şi în împrejurimi (Matei 15, 21), dar, în substanţa sa intimă, mai ales
Sfinţilor Apostoli (M atei 13, 11 ; Marcu 9, 31 ,· Luca 8, 9— 10 ; cf. I Cor.
2, 10 ; Fapte 10, 41).
865. Op. cit., P.G., LXII, 554.
866. Op. cit., P.L., X V II, 498.
867. Op. cit., P.G., LX X X II, 811.
868. Dr. I. Olariu, op. cit., p. 209.

23
306 EPISTOLA IN TÎI CĂTRE TIMOTEI

Aceasta era numai prima treaptă a descoperirii Evangheliei pentru

că destinaţia învăţăturii creştine este aceea a universalităţii. Apostolii
nu trebuiau să păstreze pentru ei învăţăturile primite (Matei 10, 27 ,·
Luca 12, 3), căci toate neamurile vor veni şi «vo r sta la masă cu Avraam,
cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor» (Matei 8, 11; cf. Luca 3, 8 ,·
13, 28— 29). Apoi, după cuvintele Mîntuitorului : «Această Evanghelie
a împărăţiei se va propovădui în toată lumea spre mărtprie la toate,
neamurile» (Matei 24, 14; 26, 13 ; 28, 19; Marcu 13, 10; 14, 9 ;
16, 15 ; Luca 24, 47 ; cf. Rom. 10, 18). Sfinţii Apostoli sînt îndatoraţi la
această lucrare, fiind în acest scop, înzestraţi cu harul Sfîntului Duh
(Fapte 1,8; cf. Ioan 20, 22 ; Fapte 2, 1 ş.u.; I Petru 1, 12).
Intr-o primă etapă a lucrării lor misionare, Sfinţii Apostoli şi-au
desfăşurat activitatea misionară la Ierusalim (Fapte 2— 7) pentru ca, apoi,
prin diaconul Filip, să fie adus la credinţă, Ca urmare a unei descoperiri
printr-un înger al Domnului (Fapte 8, 26), famenul etiopian (8, 27— 40),
iar, prin Sfîntul Apostol Petru, în urma unei vedenii (10, 11— 16), sutaşul
Corneliu şi cei împreună cu el (10, 44— 48 ; cf. 11, 1— 18). Aceste conver­
tiri ale unor neiudei la credinţă şi, îndeosebi, convertirea lui Saul (Fapte
9, 3— 22), au constituit începutul acelei lucrări fără seamăn de propo-
văduire a Evangheliei credinţei (Rom. 10, 8; Gal. 2, 2 ; I Tes. 2, 9), a
cuvântului lui Dumnezeu (Fapte 8, 25 ; 15, 35), a Domnului Iisus Hristos
(Fapte 11, 20 ; I Cor. 1, 23 ; 15, 12 ; II Cor. 1, 19 ; 4, 5 ; 11, 4 ; Filip. 1, 15)
la toată făptura de sub cer (Col. 1, 23, 27 ,· Gal. 2, 9 etc.). Ca rezultat al
acestei vaste lucrări, Sfîntul Apostol Pavel scria creştinilor din Roma
că «prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfînt...».
a împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos «de la Ierusalim şi din
ţinuturile de primprejur pînă în Iliria» (Rom. 15, 19).
Verbul κηρύσσω,, a propovădui, a vesti, a predica, a intrat în voca­
bularul Noului Testament pentru a exprima mai ales lucrarea de pro-
povăduire a Evangheliei lui Iisus Hristos (vezi de ex. Matei 3, 1 ; Marcu
1, 4, 7 ; Luca 3, 3 ; Fapte 8, 5 ; 9, 20 ; 19, 13 ; 20, 25 ; I Cor. 1, 23 ; Gal.
2, 2 etc.). Prin el însuşi, acest verb exprimă universalitatea mesajului
transmis, pentru că, la antici, aces verb e folosit cu înţelesul de a pro­
clama cu voce tare, a anunţa, a face cunoscut tuturor, a anunţa public
(evenimente importante) S69. Expresia έν εθνεσιν accentuează însă şi
mai mult destinaţia şi caracterul universal ale mesajului evanghelic,
deoarece, în Noul Testament, substantivul έθνος neam, popor, uneori
chiar folosit la singular (Matei 21, 43, 24, 7), dar mai cu seamă la plural
şi însoţit de πάντα, toate, desemnează tot neamul omenesc, cu excepţia
iudeilor (I Cor. 10, 32), pe toţi cei netăiaţi împrejur (Fapte 11, 3).
Substantivul έθνος este, aici, sinonim cu λαός, popor (Luca 2, 31 ;
Fapte 4, 25; 15, 14; 26, 17; Rom. 15, 11), cu γλωσσά, limbă (Apoc. 5, 9;
7, 9 ; 10, 11 ; 11,9 13, 7 ; 14, 6 ; 17, 15), cu φολή, seminţie (Matei 24, 30 ·
Apoc. 1, 7 ; 5, 9 ; 7, 9 ; 11, 9 ; 13, 7 ; 14, 6), cu γενέα, neam (Luca 1, 4, 8,
50 ; Efes. 3, 5, 21 ; Col. 1, 26).
Chiar înainte de a naşte, Sfînta Fecioară Maria, mărturisindu-şi
bucuria de a fi fost aleasă să nască pe Iisus, a avut conştiinţa că va

869. Vezi A. Bailly, op. cit., p. 1089.

 COMENTARIU (3, 16) 30 7

fi fericită şi preamărită de «toate neamurile» şi că mila Celui Puternic

va fi «în neam şi în neam spre cei ce se tem de Dînsul» (Luca 1, 48— 50).
Mîntuirea săvîrşită de Dumnezeu prin Iisus Hristos este «înaintea feţei
tuturor popoarelor» şi «lumină spre descoperirea neamurilor» (Luca 2,
31, 32).
Mmtuitorul a trimis pe Sfinţii Apostoli la toate neamurile pentru a
propovădui Evanghelia Sa (Matei 28, 19 ; Marcu 13,. 10 ; 16, 15), iar
aceştia au împlinit cu prisosinţă această poruncă a Sa (Col. 1, 23). Enun­
ţul paulin : «S -α propovăduit întru neamuri» este nu numai o învăţătură,
ci şi o mărturisire a împlinirii poruncii Mîntuitorului privind propovă-
duirea Evangheliei la toate neamurile. Este exprimarea bucuriei unui
triumf al trudei misionare a Sfinţilor Apostoli şi a celorlalţi misionari
creştini din epoca apostolică._Această lucrare este un act de slujire a
lui Iisus Hristos, de ascultare fără condiţii a poruncilor Sale, după pilda
Lui, a lui Iisus, Care «S-a smerit pe Sine, ascultător făcîndu-Se pînă la
moarte» (Filip. 2, 8).
Propovăduirea Evangheliei în toată lumea este un act de preamă­
rire a puterii şi lucrării de mîntuire a lui Iisus Hristos pe Care Dumne­
zeu «L-a preaînălţat şi I-a dăruit lui nume, care este mai presus de orice
nume pentru ca întru numele Iui Iisus tot genunchiul să se plece, al
celor cereşti şi al celor pămînteşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturi­
sească toată limba că Domn este Hristos, întru slava lui Dumnezeu-
Tatăl» (Filip. 2, 9—41). Acest text care poate fi considerat un comentariu
al enunţului paulin din I Timotei 3, 16 indică o extindere şi o posi­
bilitate a revelaţiei oferite de întruparea şi lucrarea Mîntuitorului şi la
«cei de dedesubt», adică la cei din sinul lui Avraam (Luca 16, 22), la
drepţii Vechiului Testament, la cei din iad, la care a coborît cu duhul,
în timp ce cu trupul se afla în mormînt, pentru a propovădui (I Petru
3, 19) şi a binevesti (4, 6) «duhurilor ţinute în închisoare» (3, 19) şi
«care au crezut mai înainte în făgăduinţele despre venirea Lui» 87°.
Cuvintele : « A fost crezut în lum e» sînt într-o mare măsură sinonime
cu cele comentate mai sus : «S-a propovăduit între neamuri». Sfîntul
Evanghelist Marcu face legătura între actul propovăduirii învăţăturii
creştine care se săvîrşeşte de către Biserică prin slujitorii săi şi primirea
acestei propovăduiri prin credinţă. Numai unirea dintre acţiunea de
propovăduire şi actul credinţei lucrează mîntuirea (Marcu 16, 15— 16 ;
cf. Rom. 10, 13— 18). Dacă ascultarea propovăduirii nu este urmată de
primirea ei prin credinţă, îndreptarea omului, mîntuirea Iui, nu se poate
împlini (Fapte 9, 37 ,· 13', 39 ; Rom. 10, 16 ; Evrei 4, 2).
Deci, prin folosirea verbului πιστεύω, a crede în, a primi cu credinţă
(o învăţătură), a primi cu încredere mărturia (despre ceva), Sfîntul
Apostol redă ideea înaltă că propovăduirea a fost crezută, a fost primită,
în mod universal (έν κόσμο)). Este, în aceste cuvinte pauline, expresia
unei mari satisfacţii a misionarului creştin care constată izbînda de­
plină a trudei sale apostolice, care, împotriva tuturor încercărilor, ad­
versităţilor, a tuturor suferinţelor şi umilinţelor îndurate (II Cor. 11,
23— 32), s-a extins la scara universalităţii. Cuvintele pauline pun în lu­
mină faptul că, prin primirea propovăduirii apostolice, «a fost crezut în

870. Pr. prof. dr. D. Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, voi. II, p. 169.
308 EPISTOLA ÎN T il CĂTRE ΤΙΜΟΎΕΙ

lume» însuşi Hristos, taina cea mai mare a creştinătăţii (Col. 1, 26— 27)r
Căreia I-a fost supus tot neamul omenesc (Filip. '2, 10—11).·
Substantivul κόσμος, lumea, cosmosul, universul,' desemnează, în
Noul Testament spaţiul în care se propovăduieşte Evanghelia, ţarina
în care se seamănă sămînţa cea bună a cuvîntului lui Dumnezeu (Matei
13, 38 26, 13 ; Mar cu 14, 8 ? Rom. 1 , 8 ; Col. 1,6), locul în care faptele
credincioşilor sînt lumină (5, 14 ; Filip. 2, 15) şi în care Iisus a venit să
lumineze pe orice om (Ioan 1, 9 ; 3, 19). Asupra «lum ii» s-a revărsat iu­
birea lui Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său spre a o mîntui (3, 16— 17 ;
12, 47 : I Ioan 4, 9 ·, I Tim. 1, 15 ; I Ioan 2, 29) şi spre a-i fi lumină
(Ioan 8, 12; 12, 46). Lumea este creată de Dumnezeu (Fapte 17, 24; cf.
Ioan 17, 5; Rom. 1, 20), Care o va şi judeca (Rom. 3, 6) împreună cu
sfinţii (I Cor. 6, 2), chipul ei fiind trecător (7, 31).
Această lume a fost scena unde Sfinţii Apostoli şi primii misionari
creştini au depus o asiduă activitate pentru a face credinţa în Iisus
Hristos biruitoare. «Oricine este din Dumnezeu biruieşte lumea şi
aceasta este biruinţa care a biruit lumea : credinţa noastră. Cine este
cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dum­
nezeu ?» (I Ioan 5, 4— 5).
Imnul înălţat de Sfîntul Apostol Pavel Tainei Creştinătăţii se încheie
cu propoziţia : «S-a înălţat întru slavă», care constituie, în acelaşi timp,
un reper cronologic privind lucrarea mîntuitoare împlinită prin Iisus
(Fapte 1, 22), marcînd sfîrşitul activităţii Sale pămînteşti· şi o manifes­
tare a puterii dumnezeieşti a lui Hristos. Verbul αναλαμβάνω, a (se) ri­
dica, a (se) înălţa, a lua cu, este folosit de Sfîntul Evanghelist Marcu
(16, 19) şi de Sfîntul Evanghelist Luca (Fapte 1, 2, 11, 22) pentru a des-
scrie înălţarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos. Este sinonim cu
αναφέρω, a (se) înălţa, folosit de Sfîntul Luca pentru a exprima acelaşi
act al înălţării Domnului la cer (24, 51) şi cu πορεύομαι, folosit, în ace­
laşi scop, de Sfîntul Apostol Petru (I Petru 3, 22).
Amintindu-se despre înălţarea Domnului la cer, cel mai adesea, se
asociază descrierii evenimentului şi ideea că acesta este un act de prea­
mărire a lui Hristos, cel mai bine exprimată de Sfîntul Apostol Petru care
face precizarea că, «după ce S-a suit la cer», Hristos este de-a dreapta
lui Dumnezeu şi «se supun Lui îngerii şi stăpîniile şi puterile» (I Petru
3, 22 ,· cf. Marcu 16, 19 ; Fapte 1, 11 ,· 2, 33 ; Filip. 2, 9— 10).
Această idee este exprimată aici mai adecvat şi mai deplin prin
expresia έν δόξτ), întru slavă, deoarece substantivul δόξα, slavă mărire,
cinste, se foloseşte în Noul Testament pentru a exprima mai ales un
atribut al Fiinţei divine, o stare a lui Dumnezeu (Matei 16, 27 ; Fapte 7,
2, 55 ; 22, 11 ; Rom. 1, 23 ,· 3, 23 ; 6, 4 ; Marcu 8, 38 ; Luca 9, 26), a lui
Iisus Hristos (Matei 19, 28 ; 24, 30 ; 25, 31 ; Marcu 13, 26 ; Luca 21, 27 ;
Ioan 1, 14; 2, 11). Totodată, prin acest termen, se exprimă conţinutul
specific al rugăciunii de preaslăvire a lui Dumnezeu pe care o datorează
creştinul (Fapte 12, 23 ; Rom. 4, 20 ; 11, 36 ; 16, 27 ; Gal. 1, 5 ; Filip. 4, 20 ;
II Tim. 4, 18 etc.).
Aşa precum, Ia întrupare, Fiul lui Dumnezeu Cel «întocmai cu Dum­
nezeu S-a deşertat pe Sine, chip de rob luînd, făcîndu-Se asemenea oa­
menilor» (Filip. 2, 7), la înălţare, după înviere, acelaşi trup smerit a de-
 COMENTARIU (3, 16) 309

venit trupul slavei Sale (3, 21) cu care sta de-a dreapta lui Dumnezeu
(Marcu 16, 19) ; drept urmare, şi trupul smereniei noastre va fi aseme­
nea acestui trup al slavei prin puterea lui Iisus Hristos de a-şi supune
Sieşi toate (Filip. 3, 21 ; cf. II Cor. 3, 18; 4, 18; Col. 1, 11), «căci, după
cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, toate sînt pentru noi pentru ca, înmul-
ţindu-se harul, să prisosească prin mai mulţi mulţumirea, spre slava lui
Dumnezeu» (II Cor. 4, 15).
Dacă la începutul textului de care ne ocupăm (3, 16), Sfîntul Apos­
tol Pavel a afirmat arătarea «în trup» a lui Hristos, singura posibilă pen­
tru a se revela în mod direct lumii, creaturii Sale, prin aceste ultime cu­
vinte ale imnului creştinătăţii, el afirmă preamărirea aceluiaşi trup pen­
tru că înălţarea şi şederea de-a dreapta Tatălui se referă îndeosebi la
trupul lui Hristos care este trup al slavei (Filip. 3, 21) pentru că a biruit
moartea (I Cor. 15, 57).
Pericopa 3, 14—16, cu care se încheie prima parte a Epistolei, mar­
chează, pentru gîndirea Apostolului neamurilor, o etapă a sintezelor
asupra conceptului de Biserică şi asupra aceluia de Taină a evlaviei
(credinţei) creştine. Acest moment de sinteză presupune o expunere în
amănunt a învăţăturii evanghelice privind cele două concepte definite
aici. Această învăţătură şi-a aflat aprofundarea atît în celelalte Epis­
tole pauline pe care sintezele din I Timotei 3, 14— 16 le au drept temei
şi din care se inspiră, cît şi în întreaga propovăduire scrisă sau vorbită
a celorlalţi sfinţi Apostoli.
Textele pauline din pericopa de care ne ocupăm reţin atenţia în mod
deosebit prin exactitatea formulărilor, eleganţa şi fermitatea expresiei,
prin soliditatea şi forţa argumentelor. Enunţurile Apostolului sînt
uşor de reţinut şi sînt potrivire pentru folosirea lor în predică, în con­
vorbirile duhovniceşti cu credincioşii şi cu cei ce se îndepărtează de
dreapta învăţătură. Aceste texte pauline sînt bine cunoscute oricărui
preot şi oricărui alt teolog preocupaţi de apărarea şi întărirea dreptei
credinţe.
Textele pauline de care ne ocupăm sînt aşezate în Epistola întîi
către Timotei ca o bază teologică a întregii Epistole, ca un reper şi ca
o sursă de întărire şi de putere pentru membrii ierarhiei bisericeşti sa­
cramentale cărora le este destinată, în primul rînd, această Epistolă.
Acelaşi rol l-au îndeplinit aceste texte permanent de-a lungul timpului
pentru nenujnăratele generaţii de slujitori ai lui Hristos. Acesta este ro­
lul pe care trebuie să-l joace şi astăzi aceste texte pe care membrii ie ­
rarhiei bisericeşti sacramentale au datoria să le cunoască în profun­
zime pentru misiunea şi slujirea lor preoţească în slujba Bisericii şi pen­
tru mîntuirea oamenilor.