Sfintele Pasti sau Invierea Domnului reprezinta cel mai mare eveniment din istoria mantuirii noastre,

care ne-a adus posibilitatea mantuirii si care sta la temelia credintei si a Bisericii Crestine.

Cuvantul Pasti (de obicei sub forma plurala) e de origine evreiasca (de la cuvantul Pesah = trecere,
mostenit de evrei de la egipteni, dar provenit in limba romana prin forma bizantino-latina Pastihae).

Sărbătoarea este precedată de douăsprezece săptămâni de pregătire, care sunt împărțite în: duminicile
premergătoare postului, Postul mare și Săptămâna Patimilor. Credincioșii încearcă să parcurgă această
perioadă cu smerenie, iertare, împăcare, rugăciune, post, generozitate și studiul elementelor credinței.
La sosirea sărbătorii, se țin mai multe slujbe îmbinate într-una singură.

La ceva timp după miezul nopții din Sâmbăta Mare se ține slujba numită Slujba de la miezul nopții. În
practica slavă, preotul intră în mormânt și ia epitaful, îl duce prin Ușile Împărătești și îl așază pe masa
altarului unde rămâne timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului. În practica bizantină, epitaful este
deja scos din mormânt (în timpul slujbei numită Prohodul Domnului din Vinerea Mare, seara).

Slujba învierii începe cu o procesiune care are loc la miezul nopții. Credincioșii ies din biserica
neluminată cântând, purtând steagurile, icoane, lumânări și Evanghelia (liturgică). Procesiunea ocolește
biserica și se întoarce în fața ușilor principale care sunt închise.

Sărbătoarea Paștelui este și un prilej de reuniune cu membrii familei, când se lasă deoparte grijile și
problemele de zi cu zi, iar gândurile se îndreaptă către fapte bune și recunoștință.