POSTUL

MARE
Elev: Zahor Andreea
Pr. Prof. îndrumător: Nucă Nicolae
Postul Paştilor este o călătorie duhovnicească
a cărei destinaţie este Învierea. Legătura
dintre post şi Înviere descoperă esenţialul
despre credinţa şi viaţa noastră creştină.
Paştele semnifică trecerea omului de la
moarte la viaţă. Căci prin post toţi oamenii
sunt chemaţi în cămara de nuntă a vieţii.
Postul este hrană sufletului şi după cum hrana
trupească îngraşă trupul, tot aşa şi postul face
mai puternic sufletul, îl face mai uşor, îi dă
aripi, îl face să stea la înălţime, să se
gândească la cele de sus şi să se ridice mai
presus de plăcerile şi dulceţile acestei vieţi.
Postul Paștelui este urcușul care ne
urcă lângă El pe Golgota Pas cu pas
suntem în spatele Lui, ținând de cruce
prin postul nostru.
Prin post simți cum lacrimile devin dar
și nu durere. Moise nu a putut urca
muntele Sinai decât în starea de post și
de rugăciune. Așa este și în creștinism:
doar prin post și rugăciune Îl poți simți
pe Dumnezeu, poți trăi profunzimea
credinței. Fără post și rugăciune,
credința creștină devine o biată
ideologie.
Postul Mare, sau Postul Paștilor, este
perioada de pregătire pentru Sfintele Paști,
fiind asemănat adesea cu o călătorie
duhovnicească către Săptămâna Patimilor
și Înviere. Este un timp liturgic, din cadrul
Triodului, de mare nevoință sufletească și
trupească în care se îmbină cele două
feluri de postire: postul ascetic și postul
total. Este numit „mare” pentru că este cel
mai lung și cel mai important dintre toate
posturile.
 Scopul inițial al postirii de dinaintea Sfintelor Paști
era pregătirea catehumenilor care urmau să fie botezați
de Paști și să intre în biserică. Cu toate acestea, a
devenit curând o perioadă de pregătire spirituală
înaintea sărbătorii Învierii Mântuitorului pentru aceia
care erau deja creștini. Este simbolul viu al întregii vieții
a unui om care se va împlini prin propria înviere după
moartea în Hristos.
Postul Mare este caracterizat prin renunțarea la multe
alimente, intensificarea rugăciunilor publice și
particulare, îmbunătățire personală și multă
generozitate cu cei aflați în nevoi. Este simbolul viu al
întregii vieții a unui om care se va împlini prin propria
înviere după moartea în Hristos. Este o perioadă de
înnoire duhovnicească, o perioadă a pocăinței, a
curățirii inimii și minții, de reîntoarcere către poruncile
Domnului și către aproapele nostru.
Înainte de Paște, creștinii țin Postul Mare, perioadă care face
referire la postul de 40 de zile și 40 de nopți pe care
Mântuitorul Iisus Hristos l-a ținut înainte de a începe
Propovăduirea Evangheliei. Postul de 40 de zile aduce
aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când
acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu,
Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.
Postul reprezintă reținerea totală de la anumite alimente și
băuturi în scop religios și moral. Mai mult, creștinii trebuie
să se rețină de la anumite gânduri dăunătoare, pofte,
patimi sau fapte rele. Acest lucru înseamnă că postul
trupesc trebuie însoțit de postul sufletesc.
Postul nu este niciodată separat de
rugăciune. Chiar Mântuitorul Hristos
o spune când vorbește despre
scoaterea diavolilor, care nu pot ieși
decât cu post și cu rugăciune. Și
atunci de ce îl numesc un act de
iubire? Pentru că așa este. Atunci
când iubești, uiți de tine, de dragul
iubirii tale. Uiți că îți este foame sau
sete, că îți este frig, așteptându-ți
iubirea să vină, să o întâlnești și să
o îmbrățișezi. În acel moment de
fapt te afli într-un post al iubirii și al
așteptării celui drag.
 Din iubire de Hristos, de dorul de a sta
cu El de vorbă cât mai mult, de a-ți
înmulți rugăciunea, care este șoapta ta
cu El, uiți de mâncare și de băutură.
Simți o stare de smerenie, în care nu
mai ai nevoie de acele mofturi
alimentare, care te provoacă tot timpul
prin emisiunile cu această temă. Tu îți
vrei iubirea, îți aștepți Iubitul care ți-a
promis că vine și va veni. Postul este
așteptarea în iubire, a Celui care ne va
hrăni „nu doar cu pâine, ci cu tot
cuvântul ce iese din gura Lui”. În
așteptarea acelui Logos hrănitor uităm
de hrana pentru care alergăm și trudim
atât de mult.
Postul te face să simți altfel gustul
euharistiei, care nu mai are gust de pâine
și vin prefăcut în trupul și sângele lui
Hristos, ci devine gustul veșniciei.
Postul nu se impune, ci se propune, el nu
este dietă, ci modul paradisiac al omului
de dinainte de cădere. omul în rai postea,
iar hrana lui erau roadele date ca dar al
creației. postul te face să redescoperi
totul ca pe un dar al lui Dumnezeu.
Așadar, să nu considerăm postul o
povară, ci un dar, o stare prin care
Dumnezeu vine atât de aproape de noi.
 CLASIFICAREA POSTULUI

După asprimea lui, postul poate fi:

• Postul total sau ajunarea- presupune abținerea totală de la orice fel de mâncare
și băutură, o zi sau mai multe zile. Moise, pe muntele Sinai și Mântuitorul înainte
de a începe activitatea de propovăduire, au postit patruzeci de zile, durată greu
de egalat de oamenii obișnuiți. Acest post făcut necugetat pune viața omului în
pericol și Biserica recomandă evitarea exceselor și exagerărilor, deoarece
riscarea vieții nu poate fi pe placul lui Dumnezeu;
• Postul aspru- permite consumarea de hrană uscată: pâine, fructe, legume și
apă; un astfel de post a practicat Sfântul Ioan Botezătorul în valea Iordanului;
• Postul obișnuit- admite consumul mâncărurilor gătite, la orele de masă
obișnuite, dar în cantitate mai puțină și numai de origine vegetală;
• Postul ușor (cu dezlegare)- este practicat în zilele de sărbătoare din timpul unui
post, fiind permisă consumarea de pește, ulei și vin; aceste zile sunt menționate
în calendarul creștin-ortodox.
B. După lungimea lui, poate fi:
• Postul de o zi- miercuri și vineri, în fiecare săptămână. Se postește miercuri, în semn de
întristare pentru creștini pentru că în această zi a fost vândut Domnul nostru Iisus Hristos de
către Iuda. Vineri se postește în amintirea patimilor Domnului. Tot posturi de o zi, dar speciale,
sunt și zilele de: 5 ianuarie (ajunul Bobotezei), 29 august (Tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul) și 14 septembrie (Ziua înălțării Sfintei Cruci). În zilele de miercuri și vineri nu se
postește atunci când, în calendar, în dreptul lor, scrie cuvântul “harți” (bucurie).
• Posturile de mai multe zile- au fost instituite de Biserică și sunt în număr de patru:
• Postul Sfintelor Paști ( Postul Mare)- nu are data fixă. Este cel mai lung și mai restrictiv
post; ține șapte săptămâni și are dezlegare la pește și vin de Buna Vestire (25 martie) și de
Florii. Prin acest post creștinii se pregătesc să întâmpine ziua Învierii Domnului în curățenie
trupească și sufletească.
• Postul Crăciunului (15 noiembrie-25 decembrie)- este postul prin care creștinii întâmpină
Nașterea Domnului.
• Postul Sfinților Apostoli- variază ca durată între 3 și 14 zile, în funcție de data Sfintelor Paști
și se termina la 29 iunie. Prin acest post creștinii comemorează moartea mucenicească a
Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
• Postul Sfintei Marii (1-15 august)- este închinat Adormirii Maicii Domnului.
C. În funcție de numărul de
credincioși care postesc în
același timp, postul poate fi:
• post general (toată
Biserica)
• post regional sau local.
Postul poate fi și particular
sau individual, când este
ținut de unii credincioși în
orice perioadă a anului,
pentru nevoile proprii.
“Ci tu, când posteşti, unge-ţi
capul şi spală-ţi faţa,ca să te
arăţi că posteşti nu oamenilor,
ci Tatălui tău, care este în
ascuns; şi Tatăl tău, care vede
în ascuns, îţi va răsplăti.”
-Matei 6:17-18
VĂ MULȚUMESC PENTRU VIZIONARE!