VORBIȚI PENTRU CARTOFI ȘI NASII DE

COPIIII PRIMEI EUHARISTII

SACRAMENTELE : Semn sensibil al harului instituit de Isus Hristos și încredin țat bisericii
pentru a obține mântuirea.
Ele sunt un semn vizibil al Dumnezeului invizibil, adică Isus, înainte de a părăsi această
lume a vrut să ne lase niște mijloace care să ne ajute să ne mântuim. Aceste mijloace sunt
numite SACRAMENTE.

Există 7 sacramente: Botezul, Confirmarea, Pocăin ța, Împărtă șania, Masluul bolnavilor,
Ordinea Sfintelor și Căsătoria.

Iar sacramentele inițierii creștine sunt trei: Botezul, Confirmarea și Euharistia.

Când se nasc primesc BOTEZ, dar sunt atât de mici încât nu prea în țelegi ce se întâmplă.
Cu EUHARISTIA există o comună-unire între persoană și Dumnezeu. Iar cu sacramentul
CONFIRMĂRII, persoana acceptă de bunăvoie credința lui Hristos.

EUHARISTIA
„Trupul și sângele lui Hristos pentru a obține mântuirea”
Care se face prezent în Ostia și vinul sfințit și care este luat ca hrană pentru via ța ve șnică,
permițându-ne să intrăm în comuniune.
• Euharistia nu este ceva sfânt sau binecuvântat, este însu și Iisus, care ne spune: Eu
sunt pâinea vieții, oricine vine la Mine nu va mai fi foame; oricine crede în Mine nu va
înseta niciodată (In 6, 35). Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu este în Mine și
Eu în el... Cel ce mă mănâncă pe Mine va trăi din pricina Mine... Cel ce mă mănâncă pe
Mine va trăi în veci (In 6, 53-59).

• Euharistia este numită, atât prin Sfânta Scriptură, cât și prin Tradi ția Bisericii, cu
diverse denumiri, care reflectă multiplele aspecte ale acestui sacrament și exprimă
bogăția lui nemăsurată, dar niciuna nu își epuizează sensul.

A) Unele nume amintesc de originea ritului:

• Fracție de pâine,
• Euharistie
• Pomenirea patimii, morții și învierii Domnului,
• Cina Domnului
B) alții subliniază caracterul sacrificial al Euharistiei:
• Sfânta Jertfă,
• Sfânta Jertfă a Liturghiei,
• Sacramentul Altarului, Ostia
C) alții încearcă să exprime realitatea prezenței lui Hristos sub specie
consacrat:
• Sacramentul Trupului și Sângelui lui Hristos,
• Pâinea din Rai (cf. In 6,32-35; Ioan 6,51-58)
• Sfântul Sacrament (pentru că conține Sfânta Sfintelor, însă și sfin țenia lui Dumnezeu
întrupat)

D) altele se referă la efectele produse de Euharistie în fiecare credincios și în întreaga

Biserică:
 • pâinea vieții,
• pâinea copiilor,
• potir al mântuirii,
• Viatic (ca să nu leșinăm în drum spre casă),
• Comuniune. Acest nume de familie indică faptul că prin Euharistie ne alăturăm lui
Hristos (comuniunea personală cu Iisus Hristos) și toate mădularele Trupului său
Mistic (comuniunea eclesială, în Iisus Hristos);

E) altele desemnează întreaga celebrare euharistică cu termenul care indică, în ritul

latin, demiterea credincioșilor după împărtășire:
• Masa,
• Masa;

*Isus Hristos a instituit acest sacrament la Cina cea de Taină.

Cele trei evanghelii sinoptice: (cf. Mt 26,17-30; Mc 14,12-26; Lc 22,7-20) și Sfântul
Pavel (cf. 1 Co 11,23-26) ne-au transmis contul instituţiei.

Iată sinteza narațiunii oferite de Catehismul Bisericii Catolice: A sosit ziua Azimilor,
în care trebuia să fie jertfit mielul de Pa ști; (Iisus) i-a trimis pe Petru și pe Ioan,
zicând: „Du-te și pregătește-ne Paștele ca să mâncăm”... s-au dus... și au pregătit
Paștele. Când a sosit ceasul, s-a așezat la masă cu Apostolii; iar el le-a zis: „Mi-am
dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte să sufăr; căci vă spun că nu-l voi mai
mânca până nu-și va găsi împlinirea în Împără ția lui Dumnezeu”... Și a luat pâine, a
mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este Trupul Meu care va fi dat pentru
voi. Fă aceasta în amintirea mea [în amintirea mea; ca memorial meu]”. La fel, după
cină, potirul, spunând: „Acest potir este Noul Legământ în Sângele Meu, care va fi
turnat pentru voi”»

• Iisus a celebrat deci Cina cea de Taină în contextul Pa ștelui evreiesc, dar Cina
Domnului are o noutate absolută: în centru nu se află mielul Pa ștelui Vechi, ci
Hristos însuși, Trupul său eliberat (oferit ca jertfă Tatălui). , în favoarea oamenilor)...
și Sângele lui vărsat pentru mulți pentru iertarea păcatelor

• Ziua primei comuniuni trebuie să fie una dintre cele mai importante din
viață pentru un copil catolic.
• În acea zi primești o îmbrățișare personală de la Isus, prezent în Euharistie,
iar în acea îmbrățișare de la Isus sunt incluse binecuvântări imense pentru
copil și familia lui.
• Din acest motiv, trebuie pus un accent deosebit pe puritatea sufletului și să
nu se acorde atât de multă importanță petrecerii în familie, fotografiilor,
ținutei, nașilor...
• De asemenea, este important ca părinții și frații să poată însoți copilul în
comuniunea în acea zi.
 • Și, mai presus de toate, este important ca copilul să fie bine pregătit să
înțeleagă că nu va primi o pâine binecuvântată, ci pe Isus însuși în
persoană.

NASII COMUNIUNII

Există naș dacă cel care are prima întâlnire este bărbat sau na șă dacă cea care are prima
întâlnire este femeie. Nașul trebuie să fie un catolic în via ță care a fost deja botezat,
confirmat și care primește Împărtășania. Nașul ar trebui să facă tot ce poate pentru a vedea
că nașul său duce o viață catolică deplină.

Sfânta Biserică poruncește ca fiecare copil care participă deja la Sfânta Euharistie să aibă
ajutorul duhovnicesc al unui naș sau al nașei.

Pentru ca o persoană să îndeplinească în mod valabil func ția de na ș sau de na șă, adică
pentru ca sponsorizarea acesteia să nu fie nulă, sunt necesare următoarele condi ții:

1. A FI CĂSĂTORIT DE O BISERICĂ SAU CĂRĂBĂTOARE: Trebuie să fii major de vârstă, să

ai sacramentele inițierii creștine, să fii botezat, confirmat și să primești împărtășania.
2. De preferat sa existe un singur nas (barbat sau femeie, il poti alege pe cel de la botez
daca vrei si daca indeplineste cerintele mai sus mentionate)
3. Să folosească rațiunea și intenția de a îndeplini în mod adecvat această func ție.
3. Să nu fii eretic (tăgăduirea credinței) și nici să nu fii excomunicat.
4. Mărturisește religia catolică, fii o persoană de credin ță, care este în comuniune cu Isus
Euharistia și încearcă să ducă o viață creștină catolică
4. Să nu fie tatăl sau mama sau persoane care concuvin, nici so țul catehezului
5. În momentul Împărtășaniei, însoțește nașul, atingându-i umărul pentru a simboliza
angajamentul său ca naș sau naș și ia împărtășirea împreună cu el.

Misiunea nașilor este de a avea grijă de cre șterea în credin ță a finului lor prin cuvânt și
exemplu. Din acest motiv, părinții trebuie să aleagă ca compadri oameni fără vină precum
catolicii: căsătoriți sacramental, educați religios și de bune maniere.

Nașii trebuie să înțeleagă că acceptând să fie na și, acum sunt compadresi, adică părin ți cu
adevărații părinți ai nașului și că el devine pentru ei ca un fiu în credin ță, cu tot ce
presupune aceasta. Este un angajament foarte serios pentru care trebuie să-i dea socoteală
lui Dumnezeu ca fiind proprii copii. O greșeală uria șă este să accepti na șii cu u șurin ță și să
acumulezi nași pe care nu-i vor putea urmări niciodată îndeaproape pe drumul lor către
Dumnezeu.
Cu siguranță, ca și mine, ești botezat și confirmat și deci ai nași sau nași, iar dacă ți-ai făcut
bine temele, cineva te-a ales să fii al altcuiva.
Sunt multe motive frumoase pentru care cineva alege nași și na și, fie că sunt părin ții unui
copil mic pe cale să fie botezat sau un catehumen adult care alege unul voluntar. Este
întotdeauna un dar pentru cei care sunt chemați la acel serviciu al iubirii, dar: suntem
clari ce înseamnă să fii?
Compadresele este felul în care părinții noștri îi numesc na și și atunci când îi aleg, uneori
rămâne întrebarea: au ales nași sau compadresi? Este că uneori afinitatea, afec țiunea și
dorința de a stabili legături mai permanente cu cineva, îi face pe părin ți să „deadă copiii lor”
drept nai unor oameni cu care au relații foarte apropiate. De fapt, na șii se simt onora ți
atunci când li se cere să fie pentru că este o dovadă de afec țiune și încredere profundă. Dar
uneori rolul nașilor și al nașilor este puțin confuz și (atât na șii, cât și părin ții) se a șteaptă la
unele lucruri care nu sunt cu adevărat funcțiile lor reale și care au pu țin de-a face cu apelul
pe care l-au primit .
Cu siguranță de multe ori ați fost nevoiți să îndrumați oamenii în acest sens, mai ales în
cateheză sau în grupurile în care faceți apostolatul. Iată de ce dorim să vă oferim câteva idei
despre ce ar trebui să facă cu adevărat un naș sau o na șă și care este misiunea lor în via ța
acelei persoane proaspăt botezate sau confirmate, astfel încât să în țelegem ce caracteristici
ar trebui să aibă acești oameni și ce ar trebui să aibă viața lor. fi ca.rela ția cu fiica sau finul
său.

Dacă ți s-a cerut să fii nașă sau naș, te invităm să oferi Domnului această misiune
extraordinară, El îți va da ceea ce este necesar pentru a- ți înso ți na șul pe calea credin ței pe
care El însuși ne-a invitat să o urmăm.

Viața ta este CV-ul tău

Ai fost ales ca naș de părinți (sau cel puțin ar trebui să fii), mai mult decât din cauza relației cu ei,
din cauza vieții tale, din cauza modului în care îți trăiești credința, din cauza mărturiei luptei tale
sincere pentru trăiește principiile Evangheliei. Nașii și nașii sunt oameni care, prin mărturia lor de
viață, vor putea să facă lumină asupra proaspăt botezați despre cum să trăiască ca un bun creștin
de-a lungul vieții. Începeți să o trăiți!

faci cel mai bun cadou

Nu ne așteptăm ca nașa sau nașul nostru să ne facă un cadou special de Crăciun sau de ziua
noastră. Nașilor și nașilor, cel mai bun cadou pe care îl puteți face nașului vostru este darul
credinței. Însoțiți-l îndeaproape și sincer, astfel încât viața spirituală și relația cu Isus să fie
întotdeauna o parte fundamentală a vieții sale de nou creștin.
„Dragi părinți, nași și nașe, dacă doriți ca copiii voștri să fie adevărați creștini, ajutați-i să crească
„cufundați” în Duhul Sfânt, adică în căldura iubirii lui Dumnezeu, în lumina Cuvântului Său. Prin
urmare, nu uitați să invocați des pe Duhul Sfânt, în fiecare zi” (Papa Francisc, 2015).

Nu ești un părinte surogat

Uneori se crede că atunci când îți cer nașă sau naș, ceea ce îți cer este ca în cazul în care mor
părinții să ai grijă de micuț. Nu se caută nași să aibă părinți de rezervă; se caută să-i însoțească
pe părinți și să-i încurajeze, la fel ca și cu finul.
Ei devin o familie spirituală și dragostea și credința îi unesc, nu o responsabilitate legală față de
copii dacă sunt orfani. Evident, angajamentul spiritual nu înseamnă că nu îți faci griji pentru
bunăstarea fizică și materială a finului tău.

Împărtășiți tot ce aveți mai bun

O nașă sau un naș își împărtășește credința, de aceea trebuie să o aibă, să o hrănească și să o
facă să crească. Este responsabilitatea ta să fii pregătit să răspunzi la întrebări și să-ți însoțești
finul în momentele negre, nu doar cu sprijin financiar și daruri frumoase, ci cu Cuvântul lui
Dumnezeu, cu speranță creștină și cu multă dragoste. Părinților și nașilor copiilor, precum și
rudelor, Papa Francisc le-a cerut: „să-i ajute pe acești copii să crească bine dacă li se dă
Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia lui Isus”. Dar, de asemenea, „trebuie să dai un exemplu”.

stai aproape
Aceasta este misiunea ta, de a însoți, de a fi aproape. Este recomandat să căutați în cadrul
familiei, deoarece este mult mai ușor să asigurați o legătură fermă cu finul. Printre prieteni este și
o idee bună, dar intenția este ca acesta să fie cineva apropiat, care să nu-și vadă finul doar de
sărbători, ci mai degrabă să poată împărtăși timp împreună, care să-și cunoască procesul și
dezvoltarea ca persoană. și ca creștin. E trist când ceri pe cineva nașii de botez și nu i-ai mai
văzut de ani de zile. Este atât de mult încât Codul de drept canonic, în nr.874, sfătuiește ca nașul
confirmării să fie același cu cel al Botezului. Atât de aproape.

Practici ceea ce predici

Pe când în parohie am fost nevoit să văd oameni care vin să ceară certificate de confirmare
pentru a fi nași cuiva. Oameni care nu au fost văzuți niciodată în parohie și pe care nimeni nu-i
cunoaște. Nu căutăm oameni populari în medii eclesiale, ci căutăm oameni asidui să-și celebreze
credința, dedicați ei și vieții Bisericii, în acest fel ne putem aștepta să-și însoțească finul. la
liturghie, să explice sacramentele și să pună în practică ceea ce îi face familie: credința. Da,
această parte este dificilă, dar trebuie să avem grijă de idealurile noastre și să luptăm pentru a le
atinge. Încearcă să fii nașă sau naș așa.

Sunteți dispus să vă asumați responsabilitatea pe termen nelimitat?

Botezul deschide ușile raiului celor botezați, el este deja parte din Biserică, este un copil al lui
Dumnezeu și cu vocație de Viață Veșnică. Cine acceptă să fie nașă sau naș o face la nesfârșit,
ca o dovadă de dragoste față de nașul său, dar și ca o slujire a lui Dumnezeu, însoțind acest nou
creștin în dezvoltarea și maturitatea sa.
Oricine acceptă această provocare și această responsabilitate o face pentru totdeauna, întrucât
calitatea de copil al lui Dumnezeu este eternă, de aceea sarcina ta de iubire, companie, îngrijire și
îndrumare nu se termină când finul tău devine adult, ci continuă pe tot parcursul vieții.