Sunteți pe pagina 1din 4

Despre Vecernie

Pregatirea aperceptiva

Frumuseea ortodoxiei, dincolo de adevrurile sale dogmatice i de profunzimea sa moral const, dup cum arat un mare liturgist contemporan, n bogia cultului, care i caracterizeaz cea mai important parte a activitii sale de ordin practic.1 Despre acesta parintele Ene Braniste spune: El constituie tezaurul cel mai de pre al Ortodoxiei i titlul ei de mndrie. De aceea este att de preuit i joac un rol de frunte n viaa religioas a cretinilor ortodoci2. ntre slujbele sale, cea mai important este, cu certitudine Liturghia,ea nu este ns singura slujb i nu umbrete cu nimic importana celorlalte serviciii religioase ale cultului; aa se face c, asemenea ei, i Utreniei sau Vecerniei li se acord aceeai importan ca i Liturghiei. Anuntarea temei Cea din urma reprezint o rnduial de cult deosebit de important, de o vechime considerabil (cele mai vechi manuscrise datnd din primele secole ale cretinismului), care d tonul n nceperea unei noi zile liturgice.3 Avnd n vedere importana acestei laude bisericeti, mi-am propus ca n paginile urmtoare s prezint principalele aspecte privitoare la acest subiect, artnd complexitatea sa liturgic i sesiznd importana ei n teologia liturgic ortodox.
Tratarea

Vecernia sau slujba de seara este lauda bisericeasca cu care se incepe serviciul divin public al fiecarei zile liturgice. Termenul de Vecernie, intrebuintat astazi in chip curent pentru denumirea acestei slujbe, este de origine slavona; el traduce exact cuvantul grecesc (de la - seara), care la greci inseamna vecernie. Echivalentul latinesc al acestuia este vesperae. Se svrete n Biseric dup ora 4 p. m. (ora 16), de regul dup apusul soarelui. Sunt cteva situaii n cursul anului bisericesc cnd vecernia se svrete dimineaa Vecernia poate fi de mai multe feluri. Vecernia srbtorilor,cu mai multe variante destul de apropiate ca rnduial: cea a unui praznic mprtesc sau a hramului, a Duminicii (de smbt seara), la un sfnt cu Polieleu i la un sfnt cu Doxologie mare. Vecernia zilelor de rnd este mai simpl, iar la srbtorile mari aflm nainte de Vecernia Mare i o Vecernie Mic.4 Scopul sau rostul rugaciunii de seara este sa aducem lui Dumnezeu multumire pentru ziua care a trecut si sa-I cerem ajutor pentru petrecerea in pace a noptii care se apropie. Pentru crestinii Bisericii primare, seara reprezenta nu numai incheierea unei zile de munca, ci si inceputul unei noi zile. In momentul de rascruce dintre 2 zile consecutive din viata lor, ei se simteau datori sa aduca lui Dumnezeu, ca pe o jertfa de seara, ofranda laudei de multumire pentru ziua incheiata si totodata sa-i ceara, pentru rugaciunea smerita, ajutorulpentru recerea in

Alexandre Schmemann, Introducere n teologia liturgic, traducere Vasile Brzu, Editura Sophia, Bucureti, 2002, p. 48 2 Ene Branite, Liturgica general, vol. 1, Ediia a II-a, Editura Episcopiei Dunrii de Jos, Galai, 2002, p. 68 3 Dumitru Meghean,Vecernia nostalgia grdinii creaie, Edituura Bibliotecii Revistei Familia, Oradea, 1997, p. 9. 4 Vasile Grjdian, Elemente de cntare bisericeasc i tipic, Editura Universitii ,,Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2002, p. 104

pace a noptii care se apropia; de aceea rugaciunea de seara era socotita ca o datorie de capetenie a vechilor crestini si ea avea, in viata lor religioasa, o semnificatie si o importanta deosebita. Descrieri vechi ale Vecerniei Obiceiul de a sfinti seara printr-o rugciune sau slujb special exista si la evrei. Esentialul acesteia se constituia ritul aprinderii i aezarii sfesnicului cu lumini, in fata cruia arhiereul aprindea tmie i care apoi trebuia s ard toat noaptea naintea Dommului>, adic in fata perdelei din Cortul mrturiei (vezi Ie. XXX, 63 i.' Lev: XXIV, 1-4). Ritul acesta a trecut i in viata religioas a primelor generatii cretine, alctuite n cea mai mare parte din foti evrei, el cptand o semnificatie noua, crestin: lumina lin a sfenicului aprins la vreme de sear le aducea aminte cretinilor despre Cuvntul (care) era lumina cea adevrat i Care, venind in lume, lumineaz pe tot omul (loan I,19). Inca din veacul al doilea, Tertulian amintete despre obiceiul aprinderii sfenicului la adunrile de sear pentru rugciune, in desfurarea crora domnea nc improvizatia.5 Curand ns s-a constituit un ritual intrebuintat peste tot, in cadrul, cruia rugciunea principal, care insotea ritul aprinderii sfenicului de sear; avea ca tem predominant exprimarea multumirii pentru lumina natural a zilei i pentru cea spiritual, adus de Mantuitorul de o astfel de multumire de seara. Acestea sunt amintete atat de Sfntul Grigore de Nyssa, n viata Sfintei Macrina , cit i Sfantul Vasile cel Mare, care vorbete despre obligalia cretinilor de a aduce lui Dumnezeu laud de multumire la sfritul zilei, prin cantarea imnului Lumin lin., din care el citeaz un scurt fragment . Cam n aceeai vreme, n Apus, Fericitul Ieronim ndemna pe una din corespondentele sale ca, aprinzand sfenicul, s aduc jertf de sear. Cea dintai descriere a ritualului rugciunii de sear o gsim n aa-numita Randuial bisericeasc egiptean, care este o prelucrare a lucrrii Traditia apostolic, a lui Ipolit Romanul din secolul III (cap. 25).Un ritual asemntor ne transmite i un alt document, similar, din aceeai grup a Rnduielilor bisericeti, i anume Testamentum Domini(cart. II, cap. 11). Mai amnuntit ni se descrie randuiala slujbei de seara n al treilea document, din aceeai categorie cu cele dinainte, adic n Constitutiile Apostolice (Aezmintele Sfintilor Apostoli) din 2 secolele IV-V.Informatii interesante despre felul cum se savarsea slujba de sear la Ierusalim, mai ales n Sptmana Patimilor, slujb care prezenta multe analogii cu cea de astazi, ne d, prin anii 380385 pelerina apusean, Etheria sau Egeria (alias Silvia) ,,in insemnrile ei de cltorie la Locurile Sfinte''. In a doua jumtate a secolului IV se fixase deja o randuial a slujbei de seara, un ritul originar i central al aprinderii luminilor, cu rugciuni i cantari de imne i de psalmi (antifoane), care erau in general ntrebuintate in tot Rsritul cretin; la aceast randuial fcea aluzie i sinodul din Laodiceea (can. 18). O vecernie obisnuita a zilelor noastre ca de altfel orice alta lauda incepe cu binecuvntarea mic, urmat apoi de rugciunile nceptoare (dac nu s-a fcut ceasul IX) i de Psalmul 103,6 timp n care preotul, ieind n faa Uilor mprteti, citete, cu capul descoperit, n tain, cele apte rugciuni ale vecerniei. Urmeaz apoi ectenia mare, la care strana d rspunsurile cuvenite, iar apoi, dac este smbt seara sau vecernie mare cu Litie, se cnt ,,Fericit brbatul. n timpul acesta, dvera rmne nchis, conform indicaiilor tipiconale din Liturhier.7 Urmeaz apoi o
5

Apologeticum Viaa Cretin n Biserica primar: credin,persecuie i erezie-analiz asupra scrierilor lui Iustin Martirul i Filosoful i Tertulian Editura Semanatorul Tismana, Iulie 2012, p. 39
6 7

Liturghier, Editura IBMBOR, p.29-33 Ibidem p. 35

ectenie mic, dup care strana cnt,,Doamne strigat-am (Ps. 140, Ps. 141, ps. 127), cu stihirile n numr de 10, 8 sau 6, n funcie de specificul zilei, ornduite dup cum prevede tipicul, timp n care preotul face cdirea mare, iar dac este smbt seara, sau ajunul unei srbtori se face vohodul mic.8 Acesta este precedat de o rugciune cu caracter doxologic, ce cuprinde ns i elemente de cerere. Dup vohod, strana intoneaz imnul ,,Lumin lin, dup care se cnt prochimenul i se d citire paremiilor dac este cazul, apoi se rostete ectenia ntreit, urmat de rugciunea ,,nvrednicete-ne Doamne, de ectenia cererilor, de ecfonistul ce urmeaz dup schimbul de replici pornit de la ndemnul ,,Pace tuturor, privitor la stpnirea mpriei lui Dumnezeu i la nvenicirea ei. Urmeaz apoi stihirile Litiei309 sau, n lipsa acestora, stihirile stihoavnei., urmate apoi de rugciunea Dreptului Simeon (Luca 2, 36-38), intitulat ,,Acum slobozete, n care autorul i exprim bucuria vederii mplinirii Scripturilor Vechiului Testament i profeete o serie de evenimente viitoare cu rol soteriologic, ce se vor mplini apoi, dup cum se poate vedea din relatrile biblice i din analiza adevrurilor istorice. Vecernia se apropie dup aceasta cu pai repezi de final, strana fiind cea care rostete troparele dup cum sunt ndrumrile tipiconale i dup cum este specificul zilei liturgice, dup care urmeaz otpustul, idferit i el n funcie de tipul vecerniei. Aceasta este structura standard a vecerniei, fie c este vecernie mare, fie c este mic, fie c este cu litie, fie fr. De la aceast regul exist i anumite excepii, unele generate de suprapunerea unor evenimente liturgice deosebit de importante, altele generate de anumite modificri survenite n anumite momente i perioade istorice. Astfel, Liturghia Darurilor este i ea, pn la un punct o vecernie, la fel ca i Liturghia Bunei Vestiri, ce a Bobotezei cnd ajunul cade vinerea, n timp ce Vecernia Pascal i cea a Rusaliilor, sau altele, sunt i ele excepii deosebit de importante care nu fac altceva dect s mbogeasc cultul liturgic, s-i sporeasc profunzimea i s-l particularizeze n raport cu alte culte, care nu beneficiaz de aceleai atuuri (dac pot fi numite aa). Recapitularea
Slujba Vecerniei este una dintre rnduielile importante ale cultului ortodox, avnd o structur complex . Se nscrie n categoria slujbelor de sear, avnd un coninut imnografic bogat ce cuprinde atat nvturi dogmatice cat i morale, fiind una dintre cele mai vechi slujbe ale cultului ortodox, ce a supravieuit nealterat vicisitudinilor/impotrivirilor vremii. Importana ei rezid din; frecvena zilnic;din faptul c deschide o zi din punct de vedere liturgic; din cuprinsul cntrilor de o frumusee i vetustee/vechime aparte,precum i din bogia ei dogmatic i imnografic.

Asocirea
Cele mai importante laude ale zilei, marcind momentele ei cheie: apusul si rasaritul Soarelui sunt Vecernia si Utrenia .In toate traditiile religioase aceste momente erau marcate de rugaciuni speciale, menite sa alunge duhurile necurate si sa calauzeasca sufletele credinciosilor pe calea preceptelor divine. In tradiaia ebraica, este de remarcat faptul ca orice zi e anticipata prin slujba din seara precedenta. Aceasta viziune, preluata in liturghia crestina, subliniaza profunda asteptare a Zilei Domnului, dar si efortul de anticipare a ei in viata terestra. Orice sarbatoare este o actualizare a acelei Zile. Asa cum din ajun incepem pregatirea pentru
8 9

Ibidem p. 36 Ibidem p. 42-45

a ne putea bucura de aceea sarbatoare, asa suntem indemnati sa traim si scurta noastra viata pe Pamint: ca un ajun al Marii Sarbatori, ce va fi accesibila doar acelora care s-au pregatit pentru ea cu haina de nunta si cu candela plina. Vecernia se deschide cu evocarea bunatatii creatiei lui Dumnezeu, de la inceput impartasita omului psalmul 103. In timpul acestei citiri, preotul, si prin el, intrega comunitate, se afla in fata usilor inchise ale altarului, constientizind caderea sa de la chemarea divina. Ca urmare, el isi inalta strigatul catre Dumnezeu, intr-o pornire de pocainta (innoire a mintii) trasata de psalmii 140, 141 si 129, cu imnele lor dedicate luptelor sfintilor din ziua ce va urma. Imnul Lumina lina ne vesteste bucuria venirii la noi a Unuia din Treime iar cantarea lui Simeon Acum slobozeste ne face partasi ai Eshatonului, ai timpului in care toate separarile vor fi abolite iar Dumnezeu va locui in mijlocul poporului Sau. Aceleasi 4 teme se reiau, in ordine inversa, pe parcursul Utreniei. Eshatonul se exprima prin cei 6 psalmi ce amintesc Infricosatoarea Judecata, iar venirea Mintuitorului prin cantarile pline de bucurie ce insotesc profetia "Dumnezeu este Domnul" (ps. 117) si prin proclamarea Evangheliei. Calea pocaintei se deschide prin psalmul 50 si urca apoi cele 9 trepte ale odelor biblice cu canoanele adaugate lor. Catre final, omul se alatura creatiei insufletite pe care o evocaultimii psalmi 148-150. Cu prilejul praznicelor imparatesti (in numar de 13 de-a lungul anului), anticiparea Zilei Domnului este subliniata prin unirea vecerniei cu utrenia in cadrul unui singur oficiu (semn al abolirii diviziunilor timpului si a unificarii tuturor in Hristos) numit priveghere. Privegherea monastica ocupa intrega durata a noptii, marcind astfel biruinta asupra intunericului si a mortii; in lume ea era adaptata posibilitatilor enoriasilor, singura priveghere deplina ca durata fiind cea din noaptea de Pasti. Vecernia si utrenia, sau, dupa caz, priveghererea, culmineaza in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie care ne duce dincolo de Inviere, la evenimentul fondator al Bisericii: Cincizecimea, revarsarea Duhului Sfant peste adunarea credinciosilor.

Aplicarea