(RE)CONSTITUIREA CONCEPTULUI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU PRIN

PRISMA SUBSTANTIVELOR DEVERBALE

doctorandă BRĂGUȚĂ ECATERINA

Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău

Abstract: FORMATION OF THE CONCEPT MOTHER OF GOD BY DEVERBAL NOUNS.

Image of the Virgin Mary as Mother of God is a central image of Orthodoxy. In the current study
we aimed to analyze how do the Christians receive the image of the Virgin Mary. Orthodox
hymnography is a genuine and very rich source from which we can constitute the maryologic
concept. There a lots of forms of orthodox hymnographie; we will analyze a single one – the
Akathist Hymn, especially the Akathists dedicated to the Mother of God. Many features of the
Virgin Mary are played using the deverbal nouns that transmit simultaneously the processuality
and the result. Our article analyzes deverbal nouns structurally and quantitatively as mechanisms
for establishing the concept Theotokos.
Key-words: concept, deverbal nouns, Mother of God, Theotokos, orthodoxy, hymnographie,
akathist.

Născătoarea de Dumnezeu reprezintă un concept fundamental în tradiția ortodoxă. Or,

pornind de la noțiunea de unitate culturală a lui Umberto Eco, potrivit căruia aceasta
reprezintă ,,o unitate distinctă și diferită de celelalte și deci poate fi o persoană, o localitate
geografică, un lucru, un sentiment, o speranță, o idee, o halucinație” (Eco), iar Născătoare de
Dumnezeu se poziționează în raport de opoziție cu o altă unitate: născătoare de om, ne vom
permite să tratăm în studiul nostru unitatea Născătoare de Dumnezeu ca pe un concept de bază al
ortodoxiei, dat fiind faptul că prin existența conceptului se afirmă un grad înalt de abstractizare și
generalizare a obiectului/persoanei despre care se vorbește. Justificăm opțiunea noastră pentru
abordarea conceptuală a Născătoarei de Dumnezeu cu definiția propusă de I.S.Stepanov:
„Conceptul reprezintă o idee, care include caracteristice abstracte, concret-asociative și
evaluative, cuprinzând, de asemenea, și istoria condensată a sensului” (Apud Sternin I.A.,
Popova Z.D., 2007, p. 23). În articolul curent, ne propunem să demonstrăm, în baza exemplelor
excerptate din Acatistele scrise în cinstea Maicii Domnului, prezența caracteristicilor abstracte,
asociative și evaluative atunci când se fac referiri la persoana Fecioarei Maria.
Învățătura ortodoxă despre Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu (mariologia), în
forma moștenită până în zilele noastre s-a constituit de-a lungul secolelor. Fundamentarea
accepției de Născătoare de Dumnezeu are loc la Sinodul al III-lea (Efes 431), ca rezultat al
conflictului dintre Chiril al Alexandriei și Nestorie (cel care contesta titulatura respectivă,
considerând că Fecioara Maria a fost născătoare de om și nu a divinității). La respectivul Sinod
se consolidează învățătura Bisericii, fiind recunoscută sintagma Maica Domnului sau
Născătoarea de Dumnezeu.
Teotokia Fecioarei Maria este un subiect amplu și dificil de pătruns chiar și pentru
teologi. Un interes aparte pentru noi prezintă felul în care are loc asimilarea conceptului în
întreaga comunitate creștină, în special a enoriașilor de rând. Dacă în primele secole de
creștinătate se cunosc relativ puține opere cu referire la tema mariologică, începând cu secolul al
IV-lea d.Hr. numărul acestora crește vertiginos. Mai târziu, în timpul Papei Sergiu I (687-701)
sunt scrise anumite rugăciuni pentru sărbătorile închinate Maicii Domnului (Nașterea,
Bunavestire, Curățirea la Templu și Adormirea) (Bria).
În cercetarea noastră vom insista asupra unei forme de rugăciune care se bucură de o
largă întrebuințare, atât în cadrul pereților Bisericii, cât și dincolo de aceasta, fiind o adăugire
pentru mulți la pravila zilnică – Acatistul. Ne-am oprit alegerea la acest imn religios, în intenția
de a descrie modalitatea de constituire a conceptului Născătoare de Dumnezeu, inclusiv din
motivul că prima creație din această categorie a fost scrisă în cinstea Fecioarei Maria, fiind datat
cu aproximativ sec. al IV-lea, deși există și alte versiuni. Cert este că Acatistul Buneivestiri,
atribuit de cercetători diferitor autori, a servit drept punct de plecare pentru genul respectiv, care
a câștigat în popularitate atât de mult, încât în prezent putem găsi practic pentru fiecare sfânt,
sărbătoare un astfel de imn.
Imaginea abstractă, greu de pătruns a Născătoarei de Dumnezeu cere un soi de
„traducere” pentru omul simplu. Pentru aceasta s-au găsit modalități expresive, artistice care să
apropie conceptul de o profunzime mistică de sufletul creștinului; demers realizat cu succes în
cadrul creațiilor poetico-muzicale, care fac uz inclusiv de linia melodică pentru a accede dincolo
de posibilitățile firești umane.
Acatistul, creație imnografică de proporții, însumează în medie 12-15 mii de caractere, a
căror lectură nu solicită mai mult de 10-15 min. Printre caracteristicile acestui gen de creație
religioasă care îi asigură popularitatea putem enumera accesibilitatea lor, posibilitatea receptării
vizuale, volumul optim de text, cântarea colectivă, structura-standard a textului, compoziția din
elemente distincte/independente, sintaxa simplă. Prin urmare, acatistele, inclusiv cele închinate
Maicii Domnului, prin faptul că se bucură de o circulație largă, au influențat felul în care este
receptat și asimilat conceptul Născătoare de Dumnezeu.
Cercetarea noastră are la bază un corpus de 21 de acatiste, selectate din Buchet de
Acatiste ale Maicii Domnului, Editura Biserica Ortodoxă – Alexandria, 2001, care sunt scrise
în cinstea celor 4 Praznice Împărătești, minuni și trăsături atribuite Maicii Domnului, icoane ale
Fecioarei Maria:
1. Acatistul Nașterii Maicii Domnului;
2. Acatistul Intrării în Biserică a Maicii Domnului;
3. Acatistul Buneivestiri;
4. Acatistul Adormirii Maicii Domnului.
5. Acatistul Maicii Domnului, bucuria tuturor celor necăjiți;
6. Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului;
7. Acatistul Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”;
8. Acatistul Maicii Domnului „Grabnică Ascultătoare”;
9. Acatistul Izvorul Tămăduirilor al Născătoarei de Dumnezeu;
10. Acatistul Maicii Domnului „Portărița”;
11. Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu „Potirul nesecat”;
12. Acatistul Maicii Domnului, Preacinstita Egumenă a Mănăstirilor din toată lumea;
13. Acatistul Maicii Domnului pentru împăcarea celor învrăjbiți;
14. Acatistul Maicii Domnului în cinstea Icoanei făcătoarei de minuni „Potolește
întristările noastre”;
15. Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu „Izbăvitoarea”;
16. Acatistul Maicii Domnului „Sporitoarea Grânelor”;
17. Acatistul Maicii Domnului „Povățuitoarea copiilor”;
18. Acatistul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu „Pantanassa”;
 19. Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu șapte săgeți;
20. Acatistul Maicii Domnului în fața Icoanei făcătoarei de minuni de la Crasna;
21. Acatistul la Icoana Maicii Domnului „Plângătoare” de la Boian.
Din perspectiva lingvisticii cognitive, pentru descrierea unui concept este necesar a
construi câmpul nominativ al acestuia, constituit din unități denotative, conotative, sinonime
contextuale, creații individuale/ocazionale, sintagme, metafore, paremii, câmp asociativ ș.a.
(vom urma accepția școlii ruse, în speță Sternin I.A. și Popova Z.D.).
Despre gradul de acceptare a unui concept putem judeca după frecvența substantivelor
care intră în câmpul nominativ al conceptului. „Un nivel superior de conceptualizare a realității
este reprezentat de formele substantivale de verbalizare a conceptului, dat fiind faptul că în acest
caz aspectele nelingvistice sunt reprezentate într-o formă mentală absolutizată. Fixarea nominală
a conceptului în limbă, adeverește despre o conceptualizare sigură a conceptului, abstractizată la
maxim, dar și despre solicitarea comunicațională maximală a conceptului. Verbul reprezintă un
nivel mai mic de abstractizare și, respectiv, de conceptualizare” [Sternin, Popova, 2007, p.63].
Referindu-ne la acatistele menționate supra, vom remarca multitudinea caracteristicilor
atribuite Născătoarei de Dumnezeu, din care putem desprinde felul în care este percepută de
către credincioși. Fiecare heretismă1 (vers care începe cu imperativul Bucură-te) [Козлов], este o
invocație a Maicii Domnului, unitățile denominative ale acesteia fiind de o diversitate
debordantă, ca de exemplu: „Bucură-te, porumbiță, prin care lumea s-a izbăvit de întristare”;
„Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși”; „Bucură-te, adierea mirosului celui
bun al lui Hristos”. Este reperabilă concurența formelor perifrastice în raport cu substantivele
deverbale în procesul de construire a heretismelor. A se compara: „Bucură-te, Ceea ce curățești
urmele păcatului”, „Bucură-te, Ceea ce pe vrăjmași îi îngrozești ca un tunet” și „Bucură-te,
dătătoarea darului celui dumnezeiesc”, „Bucură-te, povățuitoarea tinerilor”. Am putea
presupune că utilizarea substantivelor deverbale (formate de la o bază verbală) se află în poziție
avantajată față de exprimarea perifrastică, din motiv că oferă o imagine comprimată la
maximum, plastică, metaforică. Deși, din punct de vedere cantitativ, nu am încercat să aflăm care
tip de exprimare ocupă locul dominant.
Vom insista în continuare asupra substantivelor deverbale care formează câmpul
nominativ al conceptului Născătoare de Dumnezeu în cadrul acatistelor. Ținând cont de
diferențele terminologice în lingvistica română, anglofonă2 și francofonă3, vom înțelege în
continuare sub termenul substantiv deverbal orice substantiv format de la un verb. Prin urmare,
în acatistele cercetate, am urmărit identificarea substantivelor deverbale obținute prin sufixare,
prefixare, derivare parasintetică, derivare regresivă, compunere și participii ale verbelor care
funcționează cu valoare nominală.
În cele 21 de acatiste am reperat un număr variabil de substantive formate de la o bază
verbală, de la 51 în Acatistul Intrării Maicii Domnului în Biserică la 156 în Acatistul Maicii
Domnului „Portărița”. În medie revin 92 de substantive deverbale per acatist, întâlnindu-se cu o
frecvență diferită de la un text la altul. Există exemple care se regăsesc într-o singură lucrare, pe
când altele se întâlnesc în toate acatistele și nu o singură dată. Cele mai frecvente exemple sunt
următoarele:

1
din gr. here – bucură-te!
2
În lingvistoca anglofonă, un substantiv deverbal este un substantive format de la o bază verbal, fie prin derivare,
fie prin conversiune.
3
În lingvistica francofonă, un substantiv deverbal este un substantiv format de la un verb prin suprimarea sufixului
infinitival, de exemplu cri < crier.
 bucurie – 253; mântuire – 177; Născătoare – 162; credință – 131; milostivire – 98;
întristare – 84; cântare – 78; putere (diferite combinații) – 76; mângâiere – 63; vindecare – 60;
laudă – 58; acoperământ – 55; ajutătoare – 55; umilință – 54; naștere – 49; durere – 47;
îndurare – 47; mântuitor/oare – 45; Apărătoare – 39; mulțumire – 39; suferință – 38; neputință
– 34; izbăvitor/oare – 33; mijlocire – 33; cerere – 32; tămăduire – 32; fire (diferite combinații)
– 30; mijlocitoare – 30; ascultătoare – 28; pocăință – 26; Binecuvântare – 25; iubire (diferite
combinații) – 25; adormire – 24; sfârșit – 24; vedere – 24; povățuitoare – 22; apărare – 21;
Dătător/toare – 21; ispită – 21; Făcător (diferite combinații) – 20; izbăvire – 20; hrănitor/oare
– 18; mărire – 18; mâhnire – 17; făgăduință – 16; întărire – 15; înțelegere – 15; lucru – 15;
purtare (diferite combinații) – 15; răbdare – 15; sprijinitoare – 14; strălucire – 14; asemănare -
13; bunăvoință – 13; iertare – 13; îngrădire – 13; Judecător – 13; ocrotire – 13; ocrotitoare –
13; păzitoare – 13; împăcare – 12; învățător/oare – 12; lucrare – 12; scăpare – 12; solitoare –
12; chemare – 11; desfătare – 11; suspin – 11; ziditor/oare – 11; Bunavestire – 10; descoperire
– 10; încăpere (diferite combinații) – 10; mângâietor/oare – 10; pierzare – 10; poruncă – 10.
Celelalte exemple au un număr mai mic de 10 recurențe.
În total au fost selectate 531 de substantive formate de la o bază verbală. Mijloacele de
formare a acestor unități sunt diferite. Dacă facem un top al mijloacelor de formare a
substantivelor deverbale, atunci pe locul întâi se află sufixarea, locul II – derivarea parasintetică,
locul III – derivarea regresivă, urmate de compunere și pe ultimul loc – participii ale verbelor cu
valoare nominală. Nu am identificat exemple formate exclusiv prin prefixare, aspect explicabil
prin faptul că formațiile lexicale create prin prefixare rămân în aceeași clasă lexico-gramaticală
ca și cuvântul-bază, ceea ce face imposibilă constituirea substantivelor deverbale exclusi prin
prefixare, dar putem repera prefixele din exemplele de derivare parasintetică: atot-; des-; dez-;
îm-; în-; ne-; pre-; prea-; răs-; re-; stră.
Valoarea substantivelor deverbale în conturarea conceptului constă în marcarea
concomitentă a procesualității și a rezultatului, oferind un orizont de interpretare mai larg.
Majoritatea exemplelor cumulează valori conotative, fiind rezultatul unor creații de autor, aflate
însă în strictă concordanță cu învățătura Bisericii despre Fecioara Maria. Or, un acatist trece o
cenzură foarte drastică, cea a Sinodului Bisericii, în urma căruia i se dă binecuvântare de a fi dat
publicării sau nu. Prin urmare, formele de lexicalizare a conceptului respectiv, reprezintă
învățătura Bisericii într-o variantă condensată, plastică, accesibilă creștinului.
Conceptul Născătoare de Dumnezeu este ancorat în cultura ortodoxă, iar imaginea
lingvistică a Maicii Domnului (mai îngustă decât imaginea cognitivă), conturată în acatiste este
de o importanță semnificativă în transmiterea dogmelor. De asemenea, conceptul respectiv
facilitează cultivarea unor valori în baza exemplului oferit de Maica Domnului. Drept consecință,
cercetările în această direcție prezintă motivare de ordin doctrinar, educațional și lingvistic.
Totodată, exemplele excerptate necesită o sistematizare în vederea construirii unui model
conceptual, demers realizabil într-o viitoare lucrare.

Bibliografie:
1. Buchet de Acatiste ale Maicii Domnului, Editura Biserica Ortodoxă - Alexandria, 2001.
2. Formarea cuvintelor, volumul I, București, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1970.
 3. Goicu, Viorica, Derivarea cu sufixe neologice în româna contemporană, Timișoara,
Editura Augusta, 2002.
4. Sternin, I.A., Popova, Z.D., Lingvistica cognitivă, Moscova, 2007.

Resurse Web:
1. Bria, Ion, Maica Domnului – Născătoare de Dumnezeu. Disponibil:
https://www.crestinortodox.ro/religie/maica-domnului-nascatoarea-dumnezeu-
69550.html
2. Eco, Umberto, Tratat de semiotică generală. O teorie a „minciunii”, Disponibil:
http://www.scritub.com/literatura-romana/carti/TRATAT-DE-SEMIOTICA-
GENERALA-U12724.php
3. Козлов, Максим, Акафист в истории православной гимнографии. Disponibil
http://www.liturgica.ru/bibliot/akafist.html