CUPRINS

NOTA TRADUCĂTORULUI..................... 5
PREFAŢĂ LA EDIŢIA A II-A..................... 7
Introducere (MARCEL DANESI):
Thomas A. Sebeok şi ştiinţa semnelor .......... 9
1
Noţiuni de bază ............................ 19
Obiectul semioticii........................... 20
Definirea semnului........................... 22
Proprietăţi structurale ........................ 23
Semioza şi reprezentarea...................... 25
Tipuri de semne............................. 25
Comunicarea non-verbală..................... 29
2
Studiul semnelor............................ 44
O abordare biologică a studiului semnelor........ 47
Mesajele ................................... 51
Semnul .................................... 52
Semnele şi „realitatea"........................ 57
3
Şase feluri de semne ......................... 60
Trăsăturile generale ale semnelor................ 60
1. Semnul este bifacial ........................ 60
2. Semne zero............................... 61
3. Ocurent/tip, denotaţie/designaţie ............. 62
Şase specii de semne.......................... 63
Semnalul................................... 65
Simptomul ................................. 68
Iconul..................................... 73
Indexul.................................... 76
Simbolul................................... 79
Numele ................................... 83
Despre fiinţa, comportamentul
şi devenirea semnelor......................... 85
Aplicarea legii variaţiei inverse ................. 86
Un domeniu lexical .......................... 87
Ubicvitatea semnelor......................... 87
4
Semnele-simptom........................... 89
Semnificaţia simptomului ..................... 90
Concepţia lui Peirce.......................... 94
Simptomele şi originile medicale ale semioticii..... 97
Interpretarea simptomelor..................... 101
5
Semnele indexicale .......................... 109
Indexicalitatea .............................. 110
Trăsături ale indexicalităţii..................... 114
Manifestări ale indexicalităţii................... 119
Studiul indexicalităţii......................... 124
6
Semnele iconice............................. 132
Iconicitatea................................. 132
Incidenţa iconicităţii ......................... 134
Trăsăturile iconicităţii........................ 136
Studiul iconicităţii ........................... 141
CUPRINS 237
7
Semnele-fetiş..........-----................. 147
Originea fetişismului ca „deviaţie" .............. 148
Fetişul in psihologie şi sexologie................ 150
Fetişul in semiotică .......................... 156
8
Semnele limbii.............................. 162
Studiul semnului verbal....................... 163
Producţia de semne verbale şi non-verbale........ 171
9
Limba ca sistem de modelare primar? .......... 176
Sistemul de modelare......................... 177
Modelul lui Uexkull vizitat a doua oară.......... 181
Limba ca sistem de modelare................... 184
 Observaţii concluzive ........................ 187
GLOSAR....................................
BIBLIOGRAFIE...............................

Lucrarea lui Thomas Sebeok „Semnele: O introducere în semiotică” este constituită din 9
părți:
Noțiuni de bază
Studiul semnelor
Șase feluri de semne
Semnele-simptom
Semnele indexicale
Semnele iconice
Semnele fetiș
Semnele limbii
Limba ca sistem de modelare primar?
O carte bogată în trimiteri, unde autorul tratează problem de semiotică, enumerând
multiple lucrări consecrate acestora. Scrierea într-o manieră accesibilă îl antrenează pe lector să
pătrundă în profunzimea teoriilor enunțate, susținute de un vast repertoriu exemplificator.
Pornind de la structura cărții, unde capitolul destinat semnelor limbii ocupă ultimele
secvențe, putem deduce că abordarea semioticii depășește cadrul lingvisticii, deplasându-se către
pan-semiotică. Majoritatea exemplelor țin de domeniul zoosemioticii, fără a exclude însă
componenta antropologică.
Parcurgând acest studiu, cititorul este familiarizat cu noțiuni, clasificări și probleme
specifice semioticii. Sebeok pornește de la factorii-cheie ai semioticii : mesajele, codul, sursa,
destinația, canalul, contextul însă se oprește asupra noțiunii centrale – semnul.
 Mesajele

Contextul Codul

Semnul

Canalul Sursa

Destinația

La capitolul trăsături generale ale semnelor Sebeok vorbește despre faptul că semnul este
bifacial, descrie semnele zero și analizează raporturile ocurent-tip, denotație-designație.
Clasificarea semnelor în accepția autorului descinde din modelul lui Ch.S.Peirce de unde
sunt preluate 3 tipuri de semne: iconice, indexicale și simboluri.
Sebeok desfășoară această clasificare în care mai include încă trei tipuri de semn. Astfel
clasificarea semnelor în accepția autorului cuprinde :

Simptomul

Semnalul

Iconul

Indexul

Simbolul

Numele

Cercetătorul susține că o clasificare a semnelor se face în mod legitim după aspectul

apreciat ca predominant, dat fiind faptul că unul și același semn poate fi plasat la diferite
categorii în funcție de context.
Intr-o scurtă explicitare, tipurile de semne sunt definite astfel :
Tipul de semn Explicația
Semnalul Un semn care declanșează în mod mecanic (natural) sau
conventional (artificial) o anumită reactive din partea unui receptor.
Simptomul Un semn compulsiv, automat, non-arbitrar, astfel încât
semnificantul este cuplat cu semnificatul sub forma unei legături
natural.
 Sindromul O configurație reglementată de simptome cu un designat stabil
Iconul Un semn este iconic atunci când există o similaritate topologică
între un semnificant și denotatele sale.
Peirce distinge trei subclase:
 Imagini
 Diagrame
 Metafore
Indexul Se spune despre un semn că este indexical în măsura în care
semnificantul său este contiguu cu semnificatul sau este un eșantion
al acestuia.
Aici se încadrează deicticile spațiale, temporale, discursive ș.a.
Simbolul Un semn lipsit fie de similaritate, fie de contiguitate ci numai cu o
legătură convențională între semnificantul lui și denotate, și cu o
clasă intențională pentru designatul său.
Subspecii:
 Alegoria
 Insemnul
 Marca de fabrică
 Deviza (în heraldică)
 Emblema
 Insigniile
 Marca
 Stigmatul
Nume Semnul care are o clasă extensională pentru designatul său se
numește nume. Conform acestei definiții, indivizii denotați printr-
un nume propriu ca Veronica nu au nicio proprietate comună
atribuită lor în afara faptuluică toți răspund la „Veronica”.
 Sebeok oferă distincția propusă de Buhler (1934) dintre semnal, simptom, simbol. Potrivit
celui de-al doilea:
Semnalul se adresează destinației al cărei comportament intern și extern îl guvernează;
prin urmare, el acționează ca un reglementator de trafic care provoacă sau inhibă reacția;
Simptomul se raportează la sursă, al cărei comportament intern îl exprimă.
Simbolul se raportează la disignație.

Pentru definiția simbolului sunt utilizate 2 perspective: structurală și funcțională.

Definiția Definiția
structurală e funcțională e
• analitică • pragmatică
• intrinsecă • extrinsecă
• statică • dinamică

Astfel Wells (1967) speicifica faptul că ,,Semiotica are două grupări de afinități. Ea este
interesată, pe de o parte, de comunicare și, pe de alta, de semnificație.”

Un alt aspect analizat în lucrare este problema devenirii semnelor, fiind analizate în plan
evolutiv accepțiile și definițiile propuse de numeroși cercetători.

Ultimele două capitole sunt destinate sistemului semiotic al limbii. In calitate de

introducere la aceste capitole apare întrebarea:
între lingvistică și semiotică se stabilește un raport de egalitate ?
lingvistica este o ramură a semioticii ? sau
semiotica derivă din lingvistică ?
Drept punct de plecare servesc câteva afirmații pe care le evaluează Sebeok :
 Metz (1974) ,,în teorie, lingvistica este doar o ramură a semioticii, dar în practică
semiotica a fost creată de lingvistică... În cea mai mare parte semiotica rămâne abia să se
constitue în timp ce lingvistica este deja foarte avansată.”
Culler (1983) : ,,chiar dacă limba ar fi singura evidență de care ar dispune semiologii,
aceasta nu ar însemna că semiologia este o parte a lingvisticii, după cum nici împrejurarea că
istoricii se bizuie pe documente scrise nu face din istorie o parte a lingvisticii. Dar semiologii nu
se pot bizui numai pe limbă, ei nu pot porni de la presupunerea că orice e numit e semnificativ și
orice e nenumit e nesemnificativ.

Subiectul semioticii este ,,comunicarea oricărui fel de mesaje”.

Preocupările ei includ considerații despre modul cum sunt succesiv, generate, codate,
transmise, decodate și interpretate mesajele și felul cum toată această tranzacție (semioză) are loc
în funcție de context.

Saussure vorbește despre semiologie în sens de „știință a semnelor în sânul vieții

sociale”.
Bloomfield : „lingvistica este principalul colaborator al semioticii”.
Jakobson: dintre semiotică și lingvistică „cea din urmă are o sferă mai redusă, limitându-
se la comunicarea mesajelor verbale”.

Semiotica vrea să rămână „știința sistemelor semice comunicaționale”.

Sistemele multiple de semne non-verbale sunt gata montate în comportamentul oricărui

nou-născut normal, această înzestrare semiozică inițială le dă copiilor posibilitatea de a
supraviețui și totodată de a dobândi semnele verbale.

„apariția vieții pe pământ acum vreo 3,5 mlrd de ani coincide cu nașterea semiozei.
Știința vieții și știința semnelor se implică astfel mutual una pe alta.

O mare parte a opiniei specializate susține că lingvistica e o ramură structural mai

degrabă decât functional autonomă a semioticii, restul acesteia cuprinzând o largă varietate de
sisteme non-verbale de semnificare și comunicație care, la oameni, înfloresc simultan cu cea
dintâi, correlate reciproc.
 Jakobson: „mesajele verbale analizate de lingviști sunt în legătură cu comunicarea
mesajelor non-verbale”.