Sursa: https://www.teologiepentruazi.

ro/2015/03/28/acatistul-nascatoarei-de-dumnezeu-1/
Accesat: 25.12.18

Acatistul Născătoarei de
Dumnezeu [1]
BY PR. DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUȘ
 
ON 28 MARTIE, 2015
IN LITERATURA ROMÂNĂ DIN PERSPECTIVĂ ORTODOXĂ , LITERATURĂ ROMÂNĂ
VECHE
Sfântul Dosoftei al Moldovei a tipărit (prima dată în românește) Acatistul Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu la Uniev, în 1673, odată cu Psaltirea în versuri. Redăm mai jos
fragmente din Slujba Acatistului – care s-a citit aseară în bisericile noastre – în
traducerea Sfântului Dosoftei (BAR, CRV 66, f. 2r-21r):
Svatul cel mainte de veaci, descoperind Ție, Feciorițâ, Gavriil stătu naintea Svinții tale
închinându-țî-sâ și grăind: bucură-te, pământ nesămănat! Bucură-te, rug nears! Bucură-
te, adânc nelesne vădzut! Bucură-te, podul cela ce treci cătră ceriuri și scara cea înălțatâ,
[pe] carea Iacov au vădzut! Bucură-te, dumnezăiascâ năstrapâ de manâ! Bucură-te,
dezlegarea blăstămului! Bucură-te, sculare lui Adam, cu tine iaste Domnul!

Aratâ-mi-te ca omul, zăsă neputreda Fecioarâ cătră Arhistratigul. Și cum grăești cuvinte
mai presus decât omul? Că [anume] cu mine dzâsâș Dumnedzău să fie și să să
sălășluiască în zgăul [pântecele] mieu. Dară cum mă voi face, ean spune-m[i], sălaș
desfătat și loc de svinție, Celuea ce șade preste heruvim[i]? Nu mă măguli cu-nșelăciune,
că nu știu de lume, de nuntâ nu m-am atins, darâ fatâ [fiind], cum voi naște?

Dumnădzău, unde va, să biruiaște rândul firii, dzâsâ cel fără de trup [, Arhanghelul], și
celea ce sânt mai presus omului să lucriadzâ, acestor a meale să credzi adevărate cuvinte,
[ceea ce ești] cu totul Preasvântâ, cu totul fără prihanâ! Iară ea strigâ: fie mie după
cuvântul tău și voi naște pre Cel fără de trup, trup dintru mine Ce-Și înprumuteadzâ,
pentru ca să sue pre omul, ca un putearnic ce iaste, la destoiniciia dintăiu, prin
mestecătura aceasta.

Nu ne lăsa pre paza omeneascâ, Preacuratâ Despuitoare [Despină/ Doamnă/ Stăpână], ce

priimeaște rugâciunile șerbilor tăi, că scârbele ne cuprind. A răbda nu putem de
sâgetăturile drăcești, acoperământ nu ne-am agonisit nicăiar de scăpare, de patime
pururea luptaț[i], mângâiare n-avem fără de Svinția ta, Despuitoarea lumii, nedeajdea și
folosâtoarea credincioșilor, nu treace rugămintea nostrâ, ce fâ Svinția ta folosul deplin.