Acatistierul sinodal din 1971

În România, primul Acatistier într-o ediție sinodală (i.e. cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii

Ortodoxe Române) s-a publicat anul 1971, și cuprindea 29 de acatiste, dintre care unele se găseau
deja în edițiile mai vechi ale Ceaslovul Mare (ca cea de la București din 1895 și cea din 1970). În
Acatistierul din 1971 se aflau acatiste care nu mai fuseseră tipărite: Acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel
Nou de la Partoș și cel al sfântului Calinic de la Cernica. La sfârșitul acestui Acatistier sunt adăugate
cele două Paraclise ale Maicii Domnului, cele trei Canoane de rugăciune (unul către îngerul păzitor,
altul către Domnului nostru Iisus Hristos și altul către sfinții îngeri și toți sfinții) și Rânduiala Sfintei
Împărtășanii luată din Ceaslovul tipărit în 1970.
Adunarea, revizuirea și îndreptarea textelor Acatistelor a fost făcută de Pr. I. Gagiu.
https://ro.orthodoxwiki.org/Acatistier accesat: 01.12.2017

După cum aflăm din Nota Editorială a lucrării, acatistele sunt rugăciuni de

laudă, adresate lui Dumnezeu sau Sfinților Lui, alcătuite din 24 de strofe, după
numărul literelor alfabetului grecesc, având la început un Condac ce rezumă
conținutul imnului. Numele de acatist înseamnă, în limba greacă, o cântare în
timpul căreia nu se șade, ci se stă în picioare sau în genunchi, această poziție
a trupului exprimând sentimentul de recunoștință.

Cel mai vechi acatist cunoscut, care este și cel mai des folosit în cultul ortodox,
este Acatistul Bunei Vestiri, atribuit mai multor imnografi, de la Sfântul
Proclu († 446), până la Sfântul Fotie († 893), patriarhii Constantinopolului.
Introducerea lui în cult s-a făcut drept mulțumire adusă Maicii Domnului
pentru apărarea minunată a cetății imperiale de atacurile năvălitorilor păgâni.
Imnul acatist al Bunei Vestiri rămâne una dintre creațiile imnografice cele mai
alese și mai profunde din punct de vedere teologic. El este cântat solemn în
fiecare an, în cadrul Deniei de vineri seară în săptămâna a cincea a
Sfântului și Marelui Post, iar în mănăstirile cu tradiție athonită este rostit
zilnic de către monahi. Se obișnuiește însă în mod deosebit a fi citit în fiecare
zi de sâmbătă (sau vineri seara).

Al doilea acatist, ca vechime, este Acatistul Mântuitorului, în care se aduce

laudă minunilor, Pătimirii și învierii Domnului. El se rostește de obicei
duminica. A fost alcătuit în vremea înfloririi teologiei isihaste (secolul al XIV),
refrenul său (Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!) fiind o variantă a
rugăciunii minții. De aceea părinții duhovnicești recomandă acest acatist ca o
pregătire pentru rostirea cu folos a rugăciunii lui Iisus.

Sursa : http://basilica.ro/acatistele-zilelor-saptamanii/ accesat 08.12.18