UNITATEA ȘCOLARĂ:

COLEGIUL ECONOMIC “HERMES” PETROȘANI

Nr………….../……………....

TEMA PROIECTULUI:

Oferta de cazare a stațiunilor

balneoclimaterice de pe
Valea Oltului

EXAMEN
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENȚILOR
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI LICEAL NIVEL 5

Îndrumător de proiect Prof. Ilea Ciprian

Candidat
Clasa A II-a A
Ruta de pregătire profesională Directă
Forma de învăţământ Zi
Profil Servicii
Domeniu Turism și alimentație
Calificarea profesională Agent de turism-Ghid
Anul absolvirii 2023
CUPRINS

Argument.................................................................................................................................3.

Capitolul I: Caracterizarea Văii Oltului .............................................................................4.

1.1. Descrierea geografică.......................................................................................................4.
1.2. Istoria................................................................................................................................5.
1.3.Clima.................................................................................................................................7.
1.4.Populaţia............................................................................................................................8.
1.5Vegetaţia,Fauna,Flora.......................................................................................................14.
1.6 Economia.........................................................................................................................17.

Capitolul: II 2.1 Obiective turistice......................................................................................19.

Parcul Național Cozia........................................................................................................19.
Mănăstirea Cozia...............................................................................................................20.
Castrul Roman Arutela......................................................................................................20.
Mănăstirea Frăsinei...........................................................................................................21.
Muzeul Satului Vâlcean-Bujoreni.....................................................................................22.
Casa memorială Anton Pann.............................................................................................24.
Mănăstirea Polovragi.........................................................................................................24.
Stațiunea Călimănești........................................................................................................25.
Stațiunea Căciulata............................................................................................................26.
Schitul Dobrușa.................................................................................................................26.
2.2 Promovarea produsului...............................................................................................27.

Capitolul III: Norme de securitate și protecție a muncii...................................................29.

Concluzii.................................................................................................................................33.

Bibliografie.............................................................................................................................34.

Anexă......................................................................................................................................35.

2
 ARGUMENT

Apariţia turismului se pierde în negura timpurilor şi este greu de stabilit o dată certă
din cele mai vechi timpuri.De-a lungul anilor,conţinutul noţiunii de turism s-a modificat şi s-a
îmbunătăţit continuu.În prezent,după ce a cunoscut o multitudine de definiţii,putem spune
că:,,turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane,pe durata călătoriilor şi
sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite,pentru o perioadă consecutivă ce nu
depăşeşte un an(12 luni),cu scop de loisir(recreere, odihnă),pentru afaceri sau alte
motive”(OMT). Deoarece turismul are ca scop satisfacerea anumitor necesităţi de ordin
social,cultural, spiritual,medical şi urmăreşte satisfacerea nevoilor de consum turistic,s-au
delimitat diferite clasificări ale formelor de turism practicate.
Printre aceste forme de turism de o mare importanţă şi care ne interesează în lucrarea
de faţă este turismul balnear.Această formă de turism,turismul balnear,apare ca formă de
întreţinere şi refacere a sănătăţii,fiind asociat cu odihna şi agrementul dirijate medical.Este
unul dintre cele mai vechi şi mai constante forme ale activităţi turistice,ce se derulează pe tot
parcursul anului;presupune o durată lungă a sejururilor cu posibilitatea de a se repeta
consumul turistic specific de mai multe ori pe an,cu o clientelă relativ stabilă.
Turismul de tratament și cura balneomedicală practicat încă din antichitate,este o
formă specifică turismului de odihnă,care a cunoscut o mare dezvoltare,îndeosebi în ultimele
decenii,odată cu creșterea numărului bolilor profesionale provocate de stresul vieții moderne
și din marile aglomerații urbane.El îmbină destinderea cu diferite forme de cură şi tratament
balneomedical şi se practică în staţiunile balneomedicale şi climaterice cu bogate resurse
naturale de cură:ape minerale,termale,nămoluri,cu efecte terapeutice,situate de obicei în
zonele cu microclimat specific,adecvat pentru tratarea diferitelor maladii.Turismul
balneomedical reprezintă una dintre cele mai cunoscute forme de activitate turistică şi un
factor multiplicator important al dezvoltării economiei turismului.
Avantajele pe care le oferă turismul balneoclimateric sunt:
-repartizarea mai uniformă a activității turistice în diferite zone din țară;
-distribuirea relativ liniară și cu o intensitate constantă a circulației turistice în cursul
întregului an,turismul balneoclimateric fiind cel mai puțin sensibil la influențele sezonalității
și la oscilațiile sezoniere ale cererii;
-asigurarea unor sejururi medii relativ constante și mai lungi(12-30 zile),puțin
influențate de tendințele reducerii duratei sejurului mediu al turiștilor în majoritatea țărilor;
-atragerea unei clientele stabile,rezultatele tratamentelor și curelor balneare fiind
condiționate,în general,de repetarea lor într-o perioadă de mai mulți ani.În plus,pentru
persoanele trecute de o anumită categorie de vârstă se impune un control periodic general al
sănătății;
-realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist,ca urmare a solicitării și presării unei
game de servicii specifice de cura balneară și tratamente medicale complexe și calificate, deci
mai costisitoare în comparație cu alte forme de turism;
-ridicarea coeficienților de utilizare a capacităților de bază materială turistică.

3
 CAPITOLUL I: CARACTERIZAREA VĂII OLTULUI

1.1 Descrierea geografică

Valea Oltului este una dintre cele mai pitoreşti zone din România,fiind localizată
pe cursul inferior al râului Olt,care traversează,Munţii Căpăţânii,Munţii Lotrului şi
Munţii Făgăraşului,dând naştere unui superb defileu,cel mai mare din ţară. Are o lungime
de 47 km,fiind astfel cel mai lung defileu din România şi,se întinde de la Turnu Roșu la
Cozia.

Figura 1: Valea Oltului

În timpul săpăturilor s-au descoperit de asemenea şi multe alte obiecte,inscripții,

arme,monede și vase ce sunt expuse la Muzeul Militar din București.În urma acestei
descoperiri, Castrul Arutela a devenit monument istoric,aflat în prezent în custodia
Muzeului de Istorie din Râmnicu Vâlcea.Un alt vestigiu roman de pe Valea Oltului este
reprezentat de Masa lui Traian,un masiv stâncos,datorită amenajării hidroelectrice a
Oltului,tot ce a mai rămas astăzi fiind doar o mică insulă în apele râului.Conform
legendei,se spune că pe această stâncă a luat masa Împăratul Traian când a poposit în
timpul campaniei de cucerire din anul 105–106.
Această vale a avut încă de acum câteva secole o însemnătate importantă,jucând
pentru vechiul teritoriu românesc,numit pe atunci Dacia o funcție militar–strategică și
comercială,legând Transilvania cu Dunărea.În urma cercetărilor arheologice a fost
descoperit aici Castrul Roman Arutela,de lângă Masivul Cozia,care se pare ca era

4
localizat într-un drum strategic roman,păzit de legionarii ce aveau misiunea de a
supraveghea circulația și de a opri atacurile.

Figura 2: Castrul Roman Arutela

În prezent,Valea Oltului este o zonă dezvoltată din punct de vedere turistic,

oferind foarte multe opțiuni în ceea ce privește posibilitățile de petrecere a timpului liber.
Peisajele frumoase,mănăstirile,drumețiile și traseele montane,oamenii ospitalieri sau
băile cu efecte curative sunt doar câteva dintre lucrurile care au făcut cunoscută această
regiune atât în ţară,cât și în străinătate.

Figura 3: Oltul

5
 1.2 Istoria

Valea Oltului constituie un bogat tezaur de istorie.Descoperirile arheologice

efectuate pe Văile Olteţului,Oltului şi Dârjovului evidenţiază primele forme de vieţuire ale
oamenilor pe teritoriul României de astăzi.Vestigii neolitice au fost identificate în zonele
Vădastra,Farcaşele,Brebeni,Slatina,Oboga,Coteana,Orlea,Gura Padinii, Drăgăneşti, Optaşi,
Mogoseşti.Cea mai importantă mărturie a preistoriei o constituie cultura Vădastra
caracterizată printr-o ceramică decorată,apreciată drept cea mai înaltă expresie a ceramicii
neoliticului european.

Figura 4: Cultură Vădastra

Vestigiile diferitelor culturi au o vechime de 1000000 de ani,ceea ce

demonstrează că această regiune se numără printre leagănele umanităţii.Vestigiile
arheologice,datând din paleoliticul inferior şi de mijloc,demonstrând că acest pământ a
fost locuit de vânători şi culegători de fructe.Neoliticul este reprezentat de culturile
Vădastra şi Cucuteni şi de asemenea Sălcuţa.Antichitatea dacică şi romană este
reprezentată prin fortăreţele Romula,Limes,Transalutacuus,Rusidava,Sucidava,care s-au
dezvoltat pe ruinele clădirilor dacice.

Figura 5: Războiul lui Traian împotriva dacilor

6
 Punctele principale de interes turistic sunt:aşezarea fortificată geto-dacică de la
Sprîncenata(sec. II î. Hr.),zidurile cetăţii bizantine(Celei-Corabia) cu Fântâna Secretă,
monument unic al arhitecturii romane bizantine;biserica Mănăstirii Căluiu,având fresce
originale reprezentând pe soţia lui Mihai Viteazu şi Fraţii Buzeşti;Mănăstirea Brâncoveni,
Turnul de Pază medieval de la Hotăreni;fortăreaţa de la Câmpul Mare;Casa Memorială a
haiducului Iancu Jianu,în Caracal;Centrul Memorial Nicolae Titulescu în satul cu acelaşi
nume;Mănăstirea Clocociov,construită pe o aşezare a voievodului Mihai Viteazu,Biserica Sf.
Treime din Corabia,impozant monument arhitectonic religios;Biserica de Lemn de la Păroşi-
Leleasca;Biserica din Stoicăneşti,pictată de Gheorghe Tătărescu.
După cucerirea romană au fost construite castelele de la Slăveni şi Enoseşti,aşezările
urbane între care se distinge Romula şi cele rurale de la Movileni,Orlea,Dobrun,Farcaşele,
unele dintre ele legate prin drumuri de piatră folosite atât în scopuri militare cât şi comerciale.
Retragerea aureliană nu a însemnat încetarea locuirii daco-romanilor pe aceste
meleaguri nici chiar în timpul migraţiei popoarelor migratoare din sec. IV-VII după cum
rezultă din descoperirile arheologice de la:Grojdibodu,Orlea,Redea,Caracal,aceste meleaguri
putând fi înserate în vatra de etnogeneză româneasca.Oltenii au contribuit efectiv la pregătirea
şi desăvârşirea revoluţiei de la 1821,sprijinind cu entuziasm şi ardoare programul acesteia.
La evenimentele premergătoare Unirii Principatelor Române,finalizate la 24 ianuarie
1859,oltenii au participat activ.Judeţele Olt şi Romanaţi,dată fiind poziţia lor strategică,au
contribuit masiv la susţinerea efortului uman şi economic impus ţării de campania din 1877-
1878.Pentru a participa la Războiul pentru Independenţă s-au înrolat peste 5000 de oameni în
Regimentul 3 Dorobanţi,Escadroanele 3 Romanaţi şi 4 Olt din Regimentul 1 Călăraşi şi
Batalionul de Miliţie.
O filă glorioasă în cartea istoriei naţionale au scris slătinenii prin participarea
Regimentului 3 Dorobanţi la luptele de la Cânapa,Lom-Palânca,Smârdan şi Belogracic.
Mişcarea memorandistă a fost sprijinită cultural şi politic de locuitorii Oltului,prin înfiinţarea
în ianuarie 1891 la Slatina a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor Secţia Olt,
prima filială provincială din ţară cu sediul la gimnaziul Radu Greceanu.

1.3 Clima

Datorită poziţiei pe care o ocupă în sud-vestul ţării,clima Văii Oltului aparţine tipului
temperat-continental.Prin configuraţia reliefului din partea nordică a judeţului,clima are o
nuanţă mai umedă,în partea sudică fiind mai aridă.Valorile medii lunare ale temperaturii
aerului după staţiile meteorologice din teritoriu sunt 11,3 ºC la Caracal şi 10,9 ºC la Slatina,
valori strâns legate de condiţiile generale ale acestei zone unde predomină climatul
continental.
Cantităţiile medii de precipitaţii variază de la <500 mm în partea de sud-vest a
judeţului până la peste 600 mm în localităţile din extremitatea nordică din cuprinsul Podişului
Getic.Prin poziţia pe care o are,la contactul dintre sectorul vestic,mai arid şi cel central,mai
umed din cuprinsul Câmpiei Române,Valea Oltului înregistrează o perturbare de la mersul
normal al precipitaţiilor medii anuale,cu scăderi de la nord la sud şi apariţia unei porţiuni
centrale(axată pe râul Olt la confluenţa cu râul Olteţ),cu precipitaţii sub 500 mm şi chiar sub
300 mm în perioada de vară şi condiţionată de precipitaţii medii în intervalul aprilie-
septembrie.Vânturile scot în evidenţă prezenţa unei zone de interferenţă între partea estică a
Câmpiei Române(cu vânturi dominante din sectorul estic)şi partea vestică a aceleaşi regiuni
(cu vânturi dominante din sector estic),în primul caz fiind vorba de Crivăţ,iar în al doilea de

7
Austru.Cele două văi principale,valea Oltului şi valea Dunării prin particularităţiile lor fizico-
geografice,contribuie la formarea unor microclimate distincte.
1.4 Populația

Județul Vâlcea este o unitate administrativă situată în sud.Județul Vâlcea se întinde

pe o suprafață de 5.765 km² și se învecinează cu județele Alba și Sibiu la nord,județul
Argeș la est,județul Olt la sud și sud-est,județul Dolj la sud-vest,județul Gorj la vest și județul
Hunedoara la nord-vest.Reședința județului este municipiul Râmnicu Vâlcea.Din punct de
vedere administrativ,județul Vâlcea este împărțit în 2 municipii,9 orașe și 78 de comune.

Figura 6: Harta judeţului Vâlcea

Prin așezarea sa geografică,județul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele

majore de relief:munți,dealuri subcarpatice,podiș și lunci cu aspect de câmpie,dispuse în
trepte de la nord la sud,întregite de defileele ale Oltului și Lotrului,străjuite de munții Cozia,
Căpățânii,Făgăraș,Lotru și Parâng.Aici între masivele de munți se află una din cele mai mari
depresiuni intramontane din județ,cunoscută sub numele de Țara Loviștei.

Râmnicu Vâlcea este municipiul de reședință al județului Vâlcea,Oltenia, România,

format din localitățile componente Aranghel,Căzănești,Copăcelu,Dealu
Malului,Poenari,Priba, Râmnicu-Vâlcea(reședința),Râureni,Stolniceni,Troian.Are o populație
de 98.776 locuitori (2011).Se află așezat într-un punct geografic aproape central al
României,nod de întâlnire a trei importante drumuri naționale(DN7,DN64 și DN67) și unul
european (E81).Acestea fac ca municipiul să fie legat direct cu traseul București–Pitești–
Sibiu–Cluj–Oradea-Budapesta (E81),cu municipiul Târgu-Jiu (DN67) și
municipiile Drăgășani–Caracal (DN64). Tot odată această infrastructură națională prin
ramificațiile ei,drumurile județene (DJ),leagă reședința județului de restul localităților.De
asemeni,calea ferată face legătura cu Sibiu(la nord) și Piatra Olt(sud) și apoi Craiova sau
Caracal-Roșiori de Vede-București.

8
 Figura 7: Râmnicu Vâlcea

Drăgășani este un municipiu în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitățile

componente Drăgășani(reședința),Valea Caselor,Zărneni și Zlătărei.Este localizat la limita de
sud a județului,pe terasele de pe partea dreaptă a râului Olt,la 53 km de Râmnicu Vâlcea.

Figura 8: Podgoria Drăgăşani

Șoseaua DN64 leagă Drăgășani direct de municipiile Caracal și Sibiu și prin derivație

de Slatina și Craiova.De asemenea,prin DN67B este legat de municipiile Târgu Jiu,Pitești,
continuând cu A1 spre București.Calea ferată care trece prin localitate pe direcția nord-
sud face legătura cu Râmnicu Vâlcea,Sibiu,Brașov,Craiova,Piatra Olt,Caracal,Slatina,
București,Roșiorii de Vede.
Călimănești este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitățile
componente Căciulata,Călimănești(reședința),Jiblea Nouă,Jiblea Veche,Păușa și Seaca.
Orașul se află situat în partea de nord-est al județului Vâlcea la poalele
masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali,pe ambele maluri ale râului Olt,la
ieșirea acestuia din defileu,fiind la 20 km nord de reședința județului,municipiul Râmnicu
Vâlcea și la 80 km sud de municipiul Sibiu.

9
 Figura 9: Centrul oraşului Călimăneşti

Brezoi este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitatea

componentă Brezoi și satele Călinești,Corbu,Drăgănești,Golotreni,Păscoaia,Proieni,Valea lui
Stan și Văratica.Se află în nordul județului,la confluența râului Lotru cu râul Olt,în cea mai
mare depresiunea intercarpatică,cunoscută sub numele de Țara Loviștei.Orașul este înconjurat
de păduri de conifere.

Figura 10: Vedere oraşul Brezoi

El se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea și la 66 km sud de Sibiu.Accesul la oraș

se poate face prin ramificația DN7A(Brezoi–Voineasa–Petroșani) a drumului național
7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată,stația aferentă purtând numele de Lotru.
Horezu este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitatea
componentă Horezu(reședința),și din satele Ifrimești,Râmești,Romanii de Jos,Romanii de
Sus,Tănăsești și Urşani.

10
 Figura 11: Lucrări manuale,oraşul Horezu

Băile Olănești este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitățile

componente Cheia,Comanca,Gurguiata,Livadia(reședința),Mosoroasa,Olănești,Pietrișu și Tisa
.Localitatea mai este supranumită și,,Izvoarele de aur,, nume datorat izvoarelor minerale
iodurate,bromurate,sodice,calcice,sulfuroase,clorurate,hipotone sau izotone.

Figura 12: Băile Olăneşti

Ocnele Mari este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitățile

componente Buda, Cosota,Făcăi,Gura Suhașului,Lunca,Ocnița,Slătioarele și Țeica.Are o
populație de 3.309 locuitori.Este una din cele mai vechi așezări umane din această zonă a
Olteniei,datoritǎ și importantului zǎcǎmânt de sare.Datorită apelor clorosodice și iodurate,
secondate de nămolul sapropelic(formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de
sănătate prin proprietățile lor terapeutice,pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de
tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă Balta Roșie adâncă de 120 m.Aceste
ape în combinație cu nămolul sapropelic tratează reumatismul,afecțiunile ginecologice și
afecțiuni ale sistemului osos la copii. În prezent,stațiunea continuă să funcționeze în sezonul
călduros.
11
 Figura 13: Ștrand de la Ocnele Mari

Băile Govora (simplu Govora) este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format

din localitățile componente Curăturile,Gătejești și Prăjila(reședința).Numele de Govora îi vine
din limba slavă.În limbile sudice govora sau govornih însemnând vorbă sau sunet.Se poate
ajunge la stațiune folosind DN67,Râmnicu Vâlcea–Horezu–Târgu Jiu.

Figura 14: Băile Govora

Băbeni este un oraș în județul Vâlcea,Oltenia,România,format din localitatea

componentă Băbeni și din satele Bonciu,Capu Dealului,Pădurețu,Romani,Tătărani și Valea
Mare.Se află la circa 20 km sud de reședința județului,municipiul Râmnicu Vâlcea,și 30 km
nord de municipiul Drăgășani,pe partea dreaptă a râului Olt.Băbeni a devenit oraș prin legea
nr. 429 din 27 iunie 2002,din fosta comună Băbeni.De aceeași localitate mai aparțin și
satele Pădurețu,Romani,Capu Dealului,Tătărani,Bonciu și Valea Mare.Și până a deveni oraș
prin lege,localitatea a avut un aspect destul de urban.Este o veche localitate cunoscută ca
reședință de plasă,apoi de raion,localitate cu oameni cu diferite preocupări cum sunt creșterea
vitelor,oierit,agricultură,prelucrarea lemnului adus cu trenul de linie îngustă din munți,
extracția petrolului.

12
 Figura 15: Oraşul Băbeni

Bălcești. În prezent este oraș dar a fost  comună până în anul 2002,în esență un vechi târgușor
bine dezvoltat social și economic de-a lungul timpului,favorizată și de așezarea sa la răscrucea
drumurilor ce leagă Craiova(44km) de Râmnicu Vâlcea(86km),Horezu(80 km)
de Drăgășani(52 km),este prin Legea nr.353 din 6 iunie 2002 declarată oraș.Se compune din
localitățile:Benești,Gorunești,Chirculești,Ulicioiu,Irimești,Otetelișu,Preotești și Poieni,foste
sate,astăzi cartiere cuprinse în administrarea noului oraș.Se specifică faptul că satele
Gorunești,Irimești și Otetelișu până pe la începutul anului 1970 au fost comune,însă
dezvoltarea fostei comune Bălcești,a făcut ca acestea să se unească cu aceasta.

Figura 16: Oraşul Bălceşti

Berbești este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile

componente Berbești,Dămțeni,Dealu Aluniș,Roșioara,Târgu Gângulești și Valea Mare.Este
relativ nou ca oraș,fiind declarat oraș doar în urma legii 410 din 17 octombrie 2003.La
emiterea acestei legi a contribuit faptul că localitatea,datorită exploatării miniere de lignit a
căpătat un aspect urban(22 blocuri).Are o populație de circa 5700 locuitori.

13
 Figura 17: Oraşul Berbeşti

Ca așezare,faptul că a fost locuită din cele mai vechi timpuri,reiese din descoperirea
unor elemente arheologice de mare valoare istorică pentru această parte a lumii,
numită România.Săpăturile arheologice efectuate pe dealurile ce înconjoară localitatea au scos
la iveală ciocane de piatră și topoare de bronz.
De mult timp se știa de existența aurului negru-lignitul.Este cel mai bun din punct de
vedere calitativ din toată Oltenia.De mult timp se știa de această bogăție care-și arăta spinarea
neagră pe coastele din jur,iar oamenii locului l-au folosit din totdeauna pentru nevoile
gospodăriei.Exploatare lui industrială a început să se facă prin anii 1970,sub formă de cariere
la suprafață.Că a fost bună sau nu hotărârea,este o altă discuție.

1.5 Vegetația,Fauna,Flora

Vegetaţia naturală
În funcţie de relief şi climă,vegetaţia caracteristică teritoriului vâlcean este repartizată
după zonarea acestora.În regiunile montane,pe cele mai înalte culmi predomină flora alpină şi
subalpină.Dintre speciile care cresc aici,se întâlnesc:salcia pitică,violeta,bujorul de munte şi
floarea de colţ-ultimele declarate monumente ale naturii.
   Zona forestieră este specifică regiunilor deluroase,acoperind circa 45% din suprafaţa
judeţului.Pădurile de molid cresc în etajul subalpin,pe lângă arbuşti ca:macrişul,afinul.
   Pădurile de foioase acoperă zona montană şi o parte a dealurilor subcarpatice şi
piemontane.Dintre speciile de arbori care compun etajul foioaselor predomină fagul,
mesteacănul,carpenul,alunul şi paltunul de munte.La altitudinile din zona colinară şi de
câmpie cuprinse între 300-700 m,predomină stejarul pedunculat,ulmul şi carpenul.

14
 Figura 18: Fag

Beneficiind de soluri fertile,judeţul Vâlcea are un potenţial uriaş pentru dezvoltarea

agriculturii.Pentru ca această ramură a economiei judeţului să se dezvolte,sunt necesare
investiţii mari în modernizarea şi reorganizarea fermelor,precum şi în reconversia anumitor
suprafeţe,cu scopul de a produce alte culturi decât în prezent.Având în vedere perspectivele de
aderare la Uniunea Europeană,fondurile substanţiale pe care uniunea le va aloca agriculturii
românești,sperăm ca această ramură economică,vitală pentru judeţul Vâlcea,se va dezvolta în
următorii ani.

Figura 19: Căprioară

Politica locală prevede stimularea marilor exploataţii agricole şi încurajarea unei

agriculturi performanțe.În abordarea problematicii pregătirii pentru aderare la structurile
Uniunii Europene,trebuie să plecăm de la realitatea că 40% din populaţia ţării trăieşte în
mediul rural,iar contribuţia agriculturii la Produsul Intern Brut reprezintă 13%,aceste
elemente subliniind rolul deosebit al acestui domeniu în îmbunătăţirea funcţionării economiei
de piaţă.Flora şi fauna sunt specifice zonei de pădure la nord,şi zonei de stepă la sud.

15
 Figura 20: Porc mistreţ

Teritoriul judeţului Vâlcea dispune de o faună bogată şi variată,etajată în funcţie de

relief şi condiţii climatice.În zona alpină se întâlnesc păsări şi animale rare:vulturul pleşuv
brun,cinteza alpină,capra neagră,alături de vipera comună şi şopârla de munte.
Fondul cinegetic este bogat reprezentat de specii cum ar fi:cerbul,râsul,căprioara,jderul,ursul,
pisica sălbatică,mistreţul,ierunca,cocoşul de munte;fauna piscicolă este reprezentată de
scobar, păstrăv şi boiştean.

Figura 21:Cocoș de munte

Solurile au origini diferite și sunt  de două categorii:zonale și interzonale.Solurile zonale

cuprind următoarele tipuri:cernoziomuri în sud,ocupând 36% din uscatul județului,sunt bogate
în humus și au fertilitate ridicată;brun-roșcate,au o răspândire mai redusă decât
cernoziomurile și se întind către nord;brune și podzoluri se întind în zona de nord.
Solurile interzonale sunt:soluri negre argiloase se găsesc la est,soluri nisipoase sunt
raspândite în sud-vestul județului

16
 1.6 Economia
Principalele ramuri economice ale județului Vâlcea sunt agricultura,industria chimică,
industria lemnului,industria alimentară.Industria chimică este reprezentată de fabrici și
combinate precum Oltchim S.A.,Uzinele Sodice Govora,ambele aflate la distanță de 10 km
față de Râmnicu Vâlcea.Indusria energetică:hidrocentrale construite de-a lungul
râurilor Olt și Lotru(Barajul Lotru-Ciunget).Industria lemnului este prezentă la Râmnicu
Vâlcea și Brezoi.Industria morăritului și panificației:la Râmnicu Vâlcea,reprezentată de
firmele Boromir și Vel Pitar.Industria cărnii:la Râmnicu Vâlcea,reprezentată de Fabrica de
Carne Diana.Industria de vinificație:la Drăgășani.Industria alimentară:de conserve din legume
și fructe,bere:la Râmnicu Vâlcea.
Economia județului Vâlcea este preponderent influențată de existența marilor agenți
economici de pe platforma chimică Rm.Vâlcea:
• SC OLTCHIM SA-una dintre cele mai mari companii de produse chimice din România,
societate cu capital majoritar de stat (53%).
• SC Uzinele Sodice Govora-Ciech Chemical Group SA, societate cu capital majoritar
privat (92,91%), cel mai mare producător de substanțe sodice din România.
• SC CET Govora SA,unitate aflată în administrarea Consiliului Județean Vâlcea.Produce
abur tehnologic pentru unitățile de pe platforma chimică și energie electrică în sistem de
cogenerare.
În industria extractivă, funcționează unități economice care utilizează resurse minerale
locale: sare,carbune,petrol:
• SNS SALROM
- Exploatarea Minieră Rm.Vâlcea-sare gema și în soluție
- Secția Extracție și Preparare Bistrița-calcar
• SNLO Tg.Jiu
- Exploatarea Minieră Berbești,Alunu-cărbune
În industria construcțiilor de mașini,funcționează unități economice care produc
echipamente pentru industria petrochimică și industria producătoare de autovehicule,
elemente hidraulice,atât pentru piața internă cât și pentru cea externă: SC VILMAR SA, SC
HERVIL SA.
Industria energetică are reprezentare majoră în județ,prin Sucursala
HIDROCENTRALE Rm. Vâlcea,care exploatează potențialul hidroenergetic al râurilor Lotru
și Olt și administreză 16 hidrocentrale,microhidrocentrale și 3 stații de pompaj hidroenergetic.
În ramura industriei alimentare,s-au înființat,pe langă marile unități de prelucrare a
legumelor și fructelor existente și unități noi,moderne:
- Panificație:S.C. VELPITAR, SC BOROMIR IND SRL
- Prelucrarea cărnii - S.C. DIANA SRL
- Industria ușoară este reprezentată de unități noi, cu capital privat
- Producători de încălțăminte din piele și înlocuitori: DCB Componente și Încălțăminte
S.A. – companie cu capital integral francez, SC Percom SRL, SC Iza SRL.
- Producători de textile nețesute: SC MINET SA Râmnicu Vâlcea cel mai important
producător din țară cu gamă largă de produse:vate voluminoase,geotextile,articole
insonorizante,mochete.
- Industria de prelucrare a lemnului s-a dezvoltat în mod deosebit,având în vedere materia
primă existentă pe raza județului. Principalele societăți cu obiect de activitate exploatarea și
prelucrarea lemnului:SC COZIA FOREST SA,SC MOBELLA SRL,SC ROMOBILA SRL,
SC PRELCON SRL Horezu,SC MOBSPRINT SRL,SC TRICOSTAR SRL.La acestea se
adaugă un numar însemnat de agenți economici care expoatează și comercializează material
lemnos,ca materie primă pentru unitățile de prelucrare.

17
 AGRICULTURA
Structura terenului după modul de folosință:
a) Suprafața totală 576477 ha din care - arabil = 87978 ha (15,3%) - pășuni =108918 ha
(18,9%) - fânețe = 31183 ha (5,4%) - vii și pepiniere viticole = 3879 ha (0,6%) - livezi și
pepiniere pomicole = 13908 ha (2,4%)
b) Păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră = 290880 ha (50,5%)
c) Ape și bălți = 12544 ha (2,2 %)
d) Alte suprafețe = 27187 ha (4,7%)
• Priorități și oportunități de dezvoltare și modernizare a exploatațiilor agricole în județul
nostru sunt identificate în domeniile:creșterea animalelor,pomicultura-viticultura și apicultura.
În Regiunea Sud–Vest Oltenia județul Vâlcea ocupă primul loc în ceea ce privește creșterea
animalelor ca numar de bovine (109.000 capete) și ca suprafețe cultivate cu pomi (inclusiv
pepiniere),respectiv cu 14.049 ha.
INFRASTRUCTURA
Rețeaua de drumuri la nivelul județului cuprinde:
- drumuri europene: 83,15 km;
- drumuri naționale: 443 km;
- drumuri județene: 967km;
- drumuri comunale: 729 km.
Structura şi repartizarea activităţilor economice la nivelul judeţului Vâlcea este
determinată,în mare parte,de resursele naturale,tradiţia în prelucrarea acestora,facilităţile
tehnologice,capital,dar şi de sistemul de preţuri şi de funcţionare a mecanismelor pieţei.
Astfel, reţeaua hidrologică,alături de configuraţia reliefului,conferă judeţului Vâlcea un rol
energetic principal în România prin exploatarea potenţialului apelor curgătoare care
traversează unitatea administrativ-teritorială,fiind distribuită uniform pe toată suprafaţa
judeţului.Oltul,unul dintre cele mai mari râuri din România,străbate judeţul Vâlcea pe o
lungime de 130 km,de la nord la sud,adunând apele a numeroşi
afluenţi:Lotrul,Olăneştiul,Topologul,Olteţul,Luncavăţul, Bistriţa.
În anul 1970 s-a demarat amenajarea râului Olt prin realizarea unei succesiuni de
lacuri de acumulare ecologice,fiecare treaptă cuprinzând câte un baraj-stăvilar din beton,o
centrală baraj echipată cu câte două turbine Kaplan,un baraj nedeversor din pământ şi diguri
longitudinale ce conturează lacuri de acumulare.Datorită potenţialului mare al reţelei
hidrologice reprezentant printr-un debit puternic al apelor, activitatea energetică este într-o
continuă dezvoltare pe principalii afluenţi ai Oltului,existând propuneri Statutul Judeţului
Vâlcea Pagina 48 din 89 pentru realizarea lucrărilor hidrografice în vederea măririi capacităţii
energetice produse.

18
 CAPITOLUL II: OBIECTIVE TURISTICE DE PE VALEA
OLTULUI

În prezent,Valea Oltului este o zonă dezvoltată din punct de vedere turistic,oferind

foarte multe opţiuni în ceea ce priveşte posibilităţiile de petrecere a timpului liber.Peisajele
frumoase,mănăstirile,drumeţiile şi traseele montane,oamenii ospitalieri sau băile cu efecte
curative sunt doar cateva dintre lucrurile care au făcut cunoscută această regiune atât în țară,
cât şi în străinătate.
Parcul Național Cozia se află situat în partea central-sudică a Carpaților Meridionali,
mărginit la nord de Depresiunea Loviștei,străvechea Terra Loystha,o vastă arie încărcată de
istorie,cu multe localități,organizate odinioară în ținutul lui Seneslau,unde populația continuă
tradițiile și obiceiurile străvechi.
- La vest,PNC este separat de restul Munților Căpățănii prin culmile:Frăsineiului,Dosul
Pământului și Valea lui Stan.
- La sud,parcul este delimitat de dealurile subcarpatice prin Depresiunea Jiblea-Berislăvești.
- La est,versanții abrupți ai Coziei,impunători ai Sturului și Pietrei Șoimului,îl delimitează de
Mușcelele Topologului prin Șaua Groșilor și mai la nord, se învecinează cu Depresiunea
Poiana.
Față de depresiunile înconjurătoare ce au înălțimi relativ mici(500-700 m),Masivul
Cozia se detașează net,apărând din depărtări ca o cetate de stâncă cu abrupturi,cu contraforturi
și cu o mulțime de turnuri marginale și interioare.Această arie muntoasă este străbătută,pe
direcția nord-sud,de apele râului Olt,care a sculptat Defileul Gura Lotrului-Cozia.

Figura 22: Parcul Național Cozia

Mănăstirea Cozia,situată la 5 km de stațiunea Călimănești,pe malul drept al Oltului și

la cca.20 km nord de Rm.Vâlcea,a fost ctitorită între 1387-1388 de către Mircea cel Bătrân,la
sfatul călugărului cărturar Nicodim de la Tismana,"sfetnicul lui Mircea întru cele
dumnezeiești".Mănăstirea Cozia a fost târnosită,la 18 mai 1388,de însuși Nicodim al cărui
chip este zugrăvit în partea de sud a pronaosului.Ca mănăstire,Cozia s-a organizat sub directa
supraveghere a lui Nicodim de la Tismana.El numește cel dintâi stareț cunoscut din
documente,Ieromonahul Chir Gavriil,fără îndoială un ucenic al său.Popa Gavriil, egumenul de
la Mănăstirea din Călimănești,împreună cu toată conducerea și cu o parte din călugării mai
vârstnici,trece la Cozia încă din primul an.La început s-a numit "Mănăstirea Nucet" însă,mai
târziu,a primit numele de "Cozia",după muntele din apropiere,aflat în stânga Oltului. 

19
 Figura 23: Mănăstirea Cozia

Chiliile construite de Mircea Vodă au suferit,în decursul vremurilor,multe

transformări.Domnitorii Bibescu și Știrbei refac și ei clădirile între 1848-1856.Tot atunci au
fost construite două pavilioane,azi păstrându-se numai cel din stânga,care a fost reședința
domnească de vară. Între 1958-1962,așezământul monahal a fost restaurat în
întregime,consolidându-se toate chiliile și cele două paraclise.După 1970,s-a introdus
încălzire centrală și biserica s-a acoperit cu tablă de aramă,cu ajutorul Episcopiei Râmnicului
și cu strădania PC Stareț Arhimandrit Gămăliil Vaida. 
Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea cel Bătrân.Biserica păstrează
policandrele dăruite de Constantin Brâncoveanu.În pronaos se găsesc mormintele voievodului
Mircea și al monahiei Teofanei,mama lui Mihai Viteazul,călugărița după moartea fiului ei,
decedată în 1605.Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale și datează din
1938. Pictura bisericii a fost facută în frescă,în 1390-1391.Aceasta s-a păstrat numai în
pronaos.În naos și în altar pictura a fost lucrată tot în frescă,în 1707,cu prilejul lucrărilor de
reparații făcute ansamblului monahal de pe vremea harnicului Șerban Cantacuzino.A fost
refacută de Preda zugravul și de fiii săi,Ianache Sima și Mihail.În 1984-1986 a fost restaurat
întreg ansamblul mural.

Castrul roman Arutela este un monument istoric,situat între localitățile Păușa și

Căciulata,în punctul„Poiana Bivolari”,lângă orașul Călimănești,fiind trecut în lista
monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137–138 d.C.Construcția se
găsește pe malul stâng al Oltului,în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului
hidroenergetic Turnu. 
Datarea s-a făcut pe baza unei inscripții,descoperită în dublu exemplar în fața a două
din porțile castrului,din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian,
de un detașament de arcași sirieni(Suri Sagittari),în anul 138,din ordinul lui Titus Flavius
Constans,procurator şi guvernator militar al Daciei Inferior.Ultima monedă,ca datare,
descoperită la Arutela,a fost emisă între anii 220–223 d.C.La Arutela a existat și o așezare
dacică,care și-a prelungit existența sub stăpânirea romană. 

20
 Figura 24: Castrul roman Arutela

Fortificația construită din lespezi de piatră are formă pătrată cu laturile de 60 de metri
prevăzute cu turnuri semicirculare la colțuri și turnuri pătrate de o parte și de alta a porții
pretoriene.Pe celelalte două laturi se văd porțile de serviciu(porta principalis dextra și porta
principalis sinistra).Zidul de incintă a fost ridicat din blocuri mari de piatră de formă
dreptunghiulară și,după caz,lespezi subțiri și piatră măruntă,nefasonată,prinse cu mortar,
pentru a se asigura orizontalitatea. 
La partea interioară a zidului de apărare sunt construiți o serie de pinteni din piatră,
care alcătuiau compartimente menite să adăpostească barăci pentru depozite de materiale şi
grajduri pentru caii trupei,iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea
continuă pentru drumul de rond al santinelelor.
În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee,via praetoria,
alcătuită din pavaj de pietre de râu,care se întretaie cu via principalis,în fața clădirii
comandantului (praetorium).În spațiile rezultate din această intersecție se distinge o sală de
adunare a soldaților(collegium militare)cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea
acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și un atelier de fierărie pentru
nevoile garnizoanei.

Situată în comuna Muerească,la 25 km de Râmnicu Vâlcea,Mănăstirea Frăsinei are

de fapt două biserici.Biserica Mănăstirii Frăsinei,zisă și Biserica Mare,având hramul
"Adormirea Maicii Domnului",cu întreg ansamblul de clădiri,în formă de cetate,este ctitoria
Sfântului Calinic de la Cernică,episcopul Râmnicului,care a construit-o între anii 1860-1863,
an în care o și sfințește.Pictura,făcută în ulei de pictorul ardelean Mișu Pop,în stilul lui
Tătărașcu,a fost spălată în anul 1968 de pictorul Aritium Avachian.Această biserică este
monument istoric. 
Biserica schitului vechi,cu hramul"Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul",a fost
construită din lemn de călugării bulgari Ilarion și Ștefan,în anul 1710 și reconstruită din zid în
anii 1762-1763 de Cârstea Iovipali și Damian Iovipali,frați hagii din Râmnic,împreună cu
Nicoliță Iovipali,fiul lui Cârstea,având binecuvântarea episcopului de Râmnic,Filareț.În jurul
acestui schit au existat chilii care însă nu s-au păstrat.
Din anul 1787,din timpul războiului ruso-turc,schitul este pustiit și rămâne părăsit
până în anul 1848,când este refăcut de călugărul cernican Acache,cu învoirea lui Gheorghe
Iovipali,urmașul primilor ctitori.
Acesta închide pridvorul bisericii cu cărămidă,transformându-l în pronaos,îl
zugrăvește și reface încăperile chiliilor.Biserica veche păstrează pictura din anul 1763,

21
executată de Teodor Zugravul,cât și pe cea din tindă din anul 1848. 

Figura 25: Vedere mănăstirea Frăsinei

Paraclisul cu hramul "Sfinții Trei Ierarhi",clădirile de locuit dinspre miazăzi si răsărit,

au fost făcute de episcopul Gherasim Safirim al Romanului (1910-1911),fost arhimandrit de
scaun al Episcopiei Râmnicului-Noului Severin,care completează și aripa de miazăzi și răsărit
a cetății monastice,pe partea de zid,care rămăsese necompletată de Sfântul Calinic în anul
1888.Viața monahală de aici se aseamană cu cea de la Muntele Athos:în mănăstire nu au voie
să intre femei(numai în biserica de sus,în cea de jos au voie și femeile)și nu se gătește cu
carne.În acest sens,Sfântul Calinic a așezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2
kilometri de mănăstire,unde este astăzi o biserică și dependințe pentru cazarea femeilor.Pe
piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări,pentru cele care vor păstra
acest legământ,cât și blesteme,pentru cele ce vor călca hotărârea sfântului.Pentru a dovedi
cele spuse iată ce spune textul gravat pe piatra de legământ: 
"Acest sfânt lăcaș s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinți monahi și fiindcă
din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori de acolo,de aceea sub
grea legătură s-a oprit de la acest loc sa mai treacă înainte,sub nici un chip,parte femeiască. Iar
cele ce vor îndrăzni a trece sa fie sub blestem și toate nenorocirile să vie asupra lor,precum :
sărăcia,gârbăvia și tot felul de pedepse,și iarăși celor ce vor păzi această hotărâre să aibă
blagoslovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor fericitul bine
Calinic,episcopul Râmnicului Noului Severin,17 ian.1867." 
Legământul Sfântului Calinic se respectă cu strictețe.Chiar în timpul păstoririi sale,cei
care l-au călcat au fost pedepsiți aspru.Este cunoscut episodul tinerei păstorițe din satul
Muereasca,care din greșeală a trecut hotarul și s-a îmbolnăvit de epilepsie,fiind nevoită să
ceară ajutorul Sfântului Calinic,pentru a fi iertată și în același timp tămăduită.Este singura
mănăstire din țară care nu a fost secularizată,păstrându-și tot terenul agricol până în zilele
noastre.

În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a ținut cont de câțiva factori constitutivi
ai unui sat adevărat–formele de relief ale zonei,vatra și hotarul lui cu toate elementele sale–în
funcție de care au fost amplasate gospodăriile și construcțiile comunitare,transferate din
diferitele localități ale județului Vâlcea.Muzeul este reprezentat prin cele patru sectoare ale
sale. Sectorul Gospodărie cuprinde un număr de 42 unități și peste 12.000 piese muzeistice,
ilustrând structura gospodăriei,în funcție de ocupațiile tradiționale:agricultura,pomicultura,
viticultura,creșterea animalelor sau o serie de meșteșuguri și tehnici populare,urmărind în

22
același timp,diversitatea și evoluția planimetrică și volumetrică a locuințelor cu una sau mai
multe încăperi. 
În cadrul muzeului,se remarcă în mod deosebit,casele cu foișor din zona etnografică
Horezu(din comunele Măldărești,Stoenești,Bărbătești),gospodăriile specializate în viticultură,
transferate din zona Drăgășani(satele Prundeni,Olteanca),în pomicultură(comunele,Alunu,
Tomsani,Cernișoara) ori în creșterea animalelor din zona montană (satele Boișoara, Pâscoaia-
Brezoi). 

Figura 26: Muzeul Satului Vâlcean-Bujoreni

Alături de locuințe, în cadrul gospodăriilor au fost transferate și o serie de construcții

anexe:patule,magazii,fânare,cotețe destinate depozitării unor produse agroalimentare sau
pentru creșterea unor păsări și animale. 
Sectorul Social Cultural al "monumentelor de utilitate publică" cuprinde o școală
primară rurală de la începutul secolului al XX-lea,din vremea lui Spiru Hareț,un han de la
sfârșitul secolului al XIX-lea din satul Saliște comuna Malaia,o biserică din lemn,construită la
1785 și transferată din comuna Nicolae Bălcescu,un scrânciob din comuna Stoenești,iar în
perspectivă acest sector va fi completat cu o primărie rurală,precum și cu alte obiective cu
valoare arhitectonică. 
Sectorul Meșteșuguri tehnici populare prezintă procedeele și tehnicile de prelucrare a
unor materii prime necesare pentru făurirea unor unelte,vase și diferite obiecte de uz casnic,
metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale și animale sau tehnicile tradiționale
pentru obținerea unor produse animale și vegetale.În cadrul muzeului au fost transferate și
reconstituite o serie de ateliere meșteșugărești-atelierul de olărit din centrul Vlădești (secolul
XX),atelierul de dulgherie-tâmplărie(secolul XX)din satul Serbănești,comuna Sălătrucel,
atelierul de prelucrarea părului de capră(începutul secolului al XX-lea),din satul Curtea,
comuna Popești,precum și un atelier de fierărie din comuna Prundeni. 
Sunt de semnalat și instalațiile tehnice-morile de mână și de apă din zona etnografică
Loviștea,cazanele pentru țuică din localitățile Stoenești și Buda,prima din localitatea Costești,
cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus,sau o serie de instalații pentru
obținerea vinului(teascuri,linuri),organizate în cadrul unor gospodării de viticultori,
transferate din localitățile Mitrofani,Olteanca,Prundeni,din zona podgoriei Drăgășani. 
Sectorul Construcțiilor specializate reprezentat prin câteva unități,ilustrând pe cele din
hotarul satului sau din zona montană:troițe de drum,transferate din localitățile Govora-sat și
Feteni,fântâni de hotar,stupine de albine,o stână transferată din muntele Smeurat,un conac de

23
vie transferat din comuna Fârtâtești,foișoare de pază. 
Valoroasa artă populară vâlceană este ilustrată în muzeu,prin prezentarea ei în
decorarea interioarelor locuințelor,în cadrul atelierelor meșteșugărești,prin piesele textile sau
de ceramică,din lemn,metal,de iconografie și mobilier popular. 
Program de vizitare: 
* Vara (aprilie - octombrie):zilnic 10:00 - 18:00,luni închis 
* Iarna (noiembrie - martie):zilnic 10:00 - 17:00,luni închis 
Anton Pann (1794,Sliven Bulgaria–1854,București) a fost un poet,compozitor și
profesor de muzică religioasă,folclorist,literat,publicist,de origine aromână,compozitorul
muzicii imnului național al României.Casa–muzeu Anton Pann a fost amenajată pentru a
ilustra interiorul unei modeste locuințe de târg de la mijlocul secolului al XIX-lea,aici fiind
prezentate piese de mobilier (divan,bibliotecă,masă,scaune),obiecte decorative din cositor,
alama,alpaca și portrete ale unor personalități din epocă:printre care cel al maicii Meletina,
stareța mănăstirii Dintr-un Lemn și tipograful Ion Popovici,care au avut legături cu viața și
opera scriitorului. 

Figura 27:Casa memorială Anton Pann

În a doua încăpere a expoziției este prezentat un interior în care se află mobilier pictat,
specific zonei transilvănene,evidențiind legătura pe care Anton Pann a avut-o cu acest colț de
țară. 
În ultima încăpere a muzeului sunt prezentate lucrări muzicale,culegeri de folclor,
poezii și povestiri ale lui Anton Pann.(Noul Erotocrit,Sibiu,1837,Fabule și istorioare,
București,1841, Povestea Vorbei, București, 1847, Nastratin Hogea, București,1853),scoțând
în valoare activitatea sa tipografică și literară.

Mănăstirea Polovragi este situată la nord-est de Tg. Jiu,pe șoseaua Tg. Jiu-Rm.
Vâlcea,într-un cadru pitoresc,la poalele muntelui Piatra Polovragilor,la 18 km de Horezu,în
apropierea peșterii Polovragi.Intrarea în incinta mănăstirii se face printr-o poartă masivă din
lemn,frumos sculptată,pe care scrie:"Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului".
În partea dreaptă a porții este o frumoasă troiță din lemn sculptată,pe postament de beton,
închinată eroilor și martirilor României. 
Recentele cercetări istorice stabilesc vechimea mănăstirii Polovragi în jurul anului
1505,ctitorii fiind Radu Comisul și Patru Spătaru,fiii marelui boier Danciu Zamona
menționați într-un hrîșov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânar. În 1629,
în timpul domnitorului Alexandru Ilieș,mănăstirea intră în posesia jupânului Paraianu

24
Milescu, ban al Craiovei.Timp de un secol și jumătate,documentele nu mai pomenesc nimic
despre această mănăstire.În 1643 Danciu Părăianu,construiește biserica actuală,cu ajutorul
domnitorului Matei Basarab.

Figura 28: Mănăstirea Polovragi

Hrîșovul emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab,constituie prima atestare documentară

a bisericii.Închinată Sfântului Mormânt de cel de-al doilea ctitor al său mănăstirea este
răscumpărată de domnitorul Constantin Brâncoveanu de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului,
în anul 1693 și făcută metoc al mănăstirii Hurez. 
În timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu s-a restaurat biserica,căreia i-a înălțat
turla și i-a adăugat un pridvor în stil brâncovenesc,s-a zugrăvit interiorul,a refăcut chiliile,
clopotnița,precum și zidurile de cetate.În timpul stăpânirii austriece asupra Olteniei a fost
trecută în rândul mănăstirilor corespunzătoare fortificațiilor defensive.Generalul Stainville a
ales-o drept reședință, adăpostind între zidurile ei un batalion de osti (1718-1739).Mai târziu,
la 27 aprilie 1802,mănăstirea a fost prădată de trupele tâlhărești ale lui Pâsvantoglu.Legenda
spune că atunci călugării au ascuns în apa Oltețului odoarele mănăstirii.
Stațiunea Călimănești este apreciată drept perla stațiunilor de pe Valea Oltului grație
peisajelor cu păduri întinse de foioase și rășinoase și datorită faptului că este o stațiune
balneoclimaterică foarte căutată.Aceasta este situată pe malul drept al Oltului,la 18 km de
Râmnicu Vâlcea,fiind deschisă tot timpul anului pentru turiști.Stațiunea este renumită pentru
factorii naturali de cură reprezentați de clima blândă și protectoare și de izvoarele minerale
bogate în sulf,clor,brom,calciu sau sodiu,recomandate în tratarea multor afecțiuni.

Figura 29:Staţiunea Călimăneşti

25
 Stațiunea Căciulata este locul ideal pentru tratarea diverselor afecțiuni:digestive,
urinare,de rinichi,disfuncțiilor ginecologice,neurologice și endocrine.Cura de apă minerală
datează din anul 1910 iar în prezent,stațiunea dispune de bazine descoperite cu apă termală
sulfuroasă,instalații pentru băi calde,electrohidroterapie și kinetoterapie, aerosoli și
inhalații.Tot în Stațiunea Căciulata se află un sanatoriu pentru copii, specializat pe tratamentul
urmărilor hepatitei,și singurul sanatoriu din țară pentru tratarea silicozei.

Figura 30:Staţiunea Căciulata

Schitul Dobrușa
Schitul este situat în comuna Zlătărei,satul Dobrușa,județul Vâlcea,la 15 km de orașul
Drăgășani(prin comuna Ștefănești) și la 7 km de Drăgășani(prin satul Capul Dealului).
Biserica,cu hramul,,Intrarea în Biserică”,una din cele mai vechi fundații din Oltenia,cu ctitori
necunoscuți,fost schit de călugări se poate plasa-ca vechime-alături de Cozia Veche și Vodița
lui Nicodim,fiind atestată documentar din anii 1500-1520,când se face pomenire despre
daniile lui jupân Radu,jupân Badea,paharnic și jupânița Vlădoaia,către această mănăstire. 
Este reparată la 1610,,cu cei 1.000 de galbeni”ai lui Radu Buzescu,proveniți de la
jupânița Stanca,prima lui soție(ca moștenitoare a acestei fundații odată cu toate daniile ei). 

Figura 31: Schitul Dobruşa

Renovată apoi în vremea celei de a doua închinări care i s-a făcut catre Episcopia
Râmnicului,la 2 mai 1675,de către episcopii Ștefan(1673-1693) și Ilarion(1693-1705).Între
anii 1771-1774,este zugrăvită de o obște de zugravi în timpul celor doi episcopi de Râmnic-
Pârțenie(1764-1771) și Chesarie(1773-1780),de către ieromonahul Daniil și preotul zugrav
26
din Șutești,ajutat și de frații lui,Nicolae iereul,ierodiaconul Rafaiel,ierodiaconul Dumitrasco și
de Petru(ucenic și calfă). 
A fost acoperită în anul 1888 de către săteni,prin stăruința preotului N.
Constantinescu. Închisă din cauza ruinării,în anii 1907-1908,i s-a făcut acoperișul în anul
1926 de către săteni, prin stăruința preotului folclorist Teodor Balasel.A fost reparată și
pardosită cu mozaic în anul 1937,cand a fost redeschisă și redată cultului.Caracteristica in
arhitectonică a acestei constructii rămâne încăperea interioară dintre naos și pronaos(tip unic
în Țara Românească, frecventă însă,în Moldova secolului al XVI-lea),destinată ca
gropniță,dar fără o întrebuințare în acest sens,așa cum o dovedesc sondajele recent
făcute.Biserica a fost restaurată în anul 1998 cu cheltuiala enoriașilor și a starețului.

27
 2.2 Promovarea produsului

Publicul țintă.Oferta se adresează tuturor persoanelor,active,ce pot face faţă ritmului

alert şi doresc să descopere frumuseţile de pe Valea Oltului.Segmentul țintă îl reprezintă
persoanele cu venituri medii,atât studenți,tineri căsătoriți,cât și familii cu copii mai mici.
Descrierea programului turistic.Circuitul,care va dura 5 zile,va permite vizitarea
județului Valcea dar și obietivele turistice de pe Valea Oltului care în afara peisajului
caracteristic,oferă o varietate de frumuseţi rar întâlnite.
Traseu:Petroșani-Râmnicu Vâlcea-Parcul Național Cozia-Casa memorială Anton
Pann-Mănăstirea Polovragi-Stațiunea Călimănești-Căciulata-Castrul Arutela-Băile Olănești-
Petroșani
Nr.turiști:25
Nr.șoferi:1
Nr.zile:5
Perioada de desfășurare:luni-joi(zi,noapte),vineri(zi).
Intrări culturale:10 RON/intrare
Diurnă şofer:10 RON
Nr. kilometrii parcurși:300 km
Comision agenţie:10%
T.V.A:19%
Ghid:20 RON

Ziua 1.Întâlnirea va avea loc în localitatea Petroșani la ora 8 cu ghidul care ne va îndruma
pentru a descoperii frumusețile de pe Valea Oltului.Se va vizita județul Vâlcea.Pe noapte
turiștii vor fi cazați la hotel Gemina în Râmnicu Vâlcea.
Ziua 2.După luarea micului dejun,turiștii vor pleca să viziteze Parcul Național
Cozia,Mănăstirea Polovragi,Băile Olăneşti.Pe noapte turiştii vor fi cazaţi la hotelul Tisa din
Băile Olăneşti.
Ziua 3.După luarea micului dejun,turiștii vor pleca să viziteze Casa memoriala Anton
Pann,Muzeul Satului Vâlcean,Băile Govora.Turiştii vor innopta la Pensiunea Mădălina din
Băile Govora.
Ziua 4.Se va pleca spre a vizita staţiunile Călimăneşti-Căciulata unde turiștii vor avea parte
de relaxare în apele curative din cadrul stațiunilor.Turiștii vor fi cazați la hotel Class în Brezoi
la 11 km de stațiune.
Ziua 5.După luarea micului dejun turiștii vor vizita mănăstirea Cornețu din Brezoi după care
se va porni spre Petroșani.Pe drum se va face o oprire pentru a putea admira defileul Oltului și
toate frumusețiile inconjurătoare.Turiștii vor ajunge în Petroșani în jurul orelor 20.

28
 CAPITOLUL III: NORME DE SECURITATE ȘI
PROTECȚIE A MUNCII

Pentru informarea elevilor care desfăşoară activitatea practică în unităţi vom face
referire doar la acele prevederi care privesc acest sector de activitate,care,dealtfel,este şi cel
avut în vedere în mod expres în cadrul Legii protecţiei muncii nr.319/2006 republicată în
Monitorul Oficial.Aceasta defineşte în Art. 1 că:
Pentru a-şi atinge scopul în care a fost concepută,această lege este însoţită de Norme
metodologice de aplicare a legii,Norme generale de protecţia muncii şi Norme specifice de
securitate.

“Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având

ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă,
apărarea vieţii,integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi altor persoane
participante la procesul de muncă”.

În vederea asigurării protecţiei muncii şi prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor

profesionale,conducerea unităţii are următoarele obligaţii:
 Să stabilească măsuri tehnice,sanitare și organizatorice de protecţie a muncii,
corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici;
 Să stabilească pentru salariaţi şi ceilalţi participanţi la procesul de muncă atribuţiile şi
răspunderile ce le revin în domeniul protecţiei muncii,corespunzător funcţiilor
exercitate;
 Să elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelor de protecţie a muncii,
corespunzător condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă;
 Să asigure informarea fiecărei persoane,anterior angajării în muncă,asupra riscurilor la
care aceasta este expusă la locul de muncă,precum şi asupra măsurilor de prevedere
necesare;
 Să asigure şi să controleze prin compartimente specializate sau prin personal propriu,
cunoaşterea şi aplicarea,de către toţi salariaţii şi participanţii la procesul de muncă,a
măsurilor tehnice,sanitare şi organizatorice stabilite,precum şi a prevederilor legale în
domeniul protecţiei muncii.
În acest sens se realizează următoarele tipuri de instructaj de protecţia
muncii:
o Instructaj introductiv general
o Instructaj la locul de muncă
o Instructaj periodic.
Salariaţii şi toate persoanele participante la procesul de muncă sunt
obligate:
 Să îşi însuşească şi să respecte normele de protecţie a muncii şi măsurile de aplicare a
lor;
 Să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericole de accidentare sau
îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi celelalte persoane participante la
procesul de muncă;

29
 Să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite
de propria persoană şi de alte persoane participante la procesul de muncă;
 Să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să
informeze de îndată pe conducătorii locului de muncă;
 Să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare,corespunzător scopului
pentru care a fost acordat;
 Să dea relațiile solicitate de organele de control şi de cercetare în domeniul muncii.
Pentru elevii ce desfăşoară activitatea practică la unităţi se impune
respectarea următoarelor reguli:
 Nu veniţi la practică dacă nu vă simţiţi bine.În afară de faptul că puteţi fi o sursă de
îmbolnăvire pentru cei din jur,starea voastră v-ar putea predispune la a face anumite
accidente mai ales dacă sunteţi sub influenţa unor anumite medicamente care vă
altereaza starea de atenţie(calmante, somnifere);
 Folosiţi ustensile şi utilaje adecvate pentru muncă şi manipulându-le corect;
 Purtaţi îmbrăcăminte de lucru potrivită şi,când este cazul,echipament de protecţie;
 Strângeţi-vă părul,iar dacă este lung,cel mai bine este să-l acoperiţi cu o plasă;
 Nu purtați bijuterii,ele ar putea să vă cadă în locuri inaccesibile–aparate,sifoane de
chiuvetă sau cadă-și nu le mai puteți recupera.
 Tăiaţi-vă unghiile scurt astfel încât să poată fi menţinute curate.Este de preferat să nu
purtaţi lac de unghii decât în anumite situaţii;
 Spălaţi-vă pe mâini ori de cate ori aţi pus mâna pe obiecte murdare,aţi fost la W.C. sau
aţi lucrat cu substanţe de curăţare;
 Purtaţi încălţăminte robustă,bine strânsă pe picior,cu talpa antiderapantă,pentru a nu
aluneca şi a cădea sau a vă scrânti piciorul;
 Spălaţi coridorul sau holul din zona îndepărtată spre uşă,pentru a nu aluneca pe
porţiunea umedă.Dacă este nevoie lăsaţi spaţiu uscat de trecere;
 Nu alergaţi pe coridor sau pe scări,iar când urcaţi sau coborâţi scările,este recomandat
să vă ţineţi de balustrade,mai ales când purtaţi în cealaltă mână o greutate;
 Folosiţi uşile corect–intrare,ieşire-astfel încât să nu incomodaţi pe nimeni;
 Nu depozitaţi obiecte în locuri nepermise,nu aşezaţi obiecte înguste în stive prea înalte
în locuri unde s-ar putea răsturna,peste voi sau peste altcineva;
 Folosiţi o scară adecvată pentru a vă urca la înălţime.Nu vă urcaţi pe scaune nesigure,
pe cutii sau alte obiecte întâmplător mai apropiate.Nu vă urcaţi până în vârful scării;
 Ridicaţi şi transportați cu grijă obiectele grele.
 Înainte de a ridica un obiect mai greu,controlaţi dacă are margini aspre,colţuroase,
tăioase sau are porţiuni alunecoase;
 Folosiţi mănuşi de protecţie,dar potrivite pe mâini în timp ce prindeţi pachetul;
 Înainte de a ridica,stabiliţi unde trebuie dus,care este drumul mai bun,şi dacă este
cazul îndepărtaţi obstacolele din cale;
 Apoi încercaţi greutatea şi vedeţi dacă o puteţi duce.Dacă nu sunteţi sigur este de
preferat să cereţi ajutor colegilor sau să o transportaţi cu un cărucior;
 Dacă o greutate trebuie ridicată şi apoi transportată,este important să vă formaţi
anumite deprinderi care să vă protejeze coloana vertebrală de acest efort;
 Nu schimbaţi poziţia mâinii sau a corpului în timpul mersului;
 Învăţaţi să căraţi pe umăr.Este mai sigur.Întâi se sprijină obiectul pe burtă,apoi pe şold,
apoi se ridică pe umăr;
 Descărcaţi obiectul cu grijă.Aşezaţi-vă în poziţie de genoflexiune apoi puneţi obiectul
cu grijă pe podea,nu pe degete.

30
 Într-un fel,aceste măsuri de protecţie a muncii pot părea restrictive sau nişte obligaţii
de muncă în plus sau pot părea uneori exagerate şi se poate crede că nu există chiar atâtea
pericole câte sunt enunţate aici.Ideal este,ca în realitate să nu se întâmple niciodată nimic.

INSTRUIREA ELEVILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN

MUNCĂ

Scop:însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă

necesare pentru sine însuşi şi pentru persoanele din jur.
Perioada în care se desfăşoară instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
este considerată timp de muncă.

Instruirea lucrătorilor(art.77,legea 319/2006) în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
Angajatorul trebuie să asigure condiţiile materiale şi resurse umane specializate în
domeniu,care să permită instruirea lucrătorilor la parametri calitativi ridicaţi.Derularea
procesului de instruire se va asigura prin utilizarea unor mijloace,metode şi tehnici de
instruire moderne,atractive care să menţină interesul celui instruit pe tot parcursul
programului.
Metode şi tehnici de instruire:
1. expunerea;
2. demonstraţia;
3. studiul de caz;
4. vizionări de filme,diapozitive,proiecţii;
5. instruirea asistată de calculator.
Pe cine instruim:
1- persoanele care doresc să se angajeze;
2- lucrătorii din unitatea economică care
desfăşoară activităţi pe bază de contract
individual de muncă;
3- lucrătorii din alte unităţi economice care desfăşoară activităţi pe bază
de contract de prestări de servicii în întreprindere;
4- persoane care solicită să viziteze sectoare de activitate,cu zone de
risc,ale agentului economic.

Dovada instruirii:

Competenţele dobândite prin programul de instruire, vor fi evaluate de către cel care
instruieşte, prin intermediul testelor puse la dispoziţie de către angajator.
Materialul pentru instruire precum şi rezultatele instruirii vor fi consemnate de formator
în fişele de instruire.
Fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către
persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.

31
Reguli de păstrare a dovezilor
Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi
va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina
muncii în urma examenului medical la angajare;
Fişa de instruire colectivă – întocmită în două exemplare – se va păstra astfel :
- un exemplar se păstrează de cel care a instruit,
- un exemplar se păstrează, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.
Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei
referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un reprezentant
desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişă de instructaj

32
 CONCLUZII

Defileul Oltului se află între Munţii Lotrului şi Căpăţânii,la vest,respectiv Munţii

Făgăraşului şi Munţii Cozia,la est.Defileul are o lungime de 47 de kilometri,fiind astfel cel
mai lung defileu din România,întinzându-se de la Turnu Roşu la Cozia.
Valea Oltului a fost unul dintre drumurile romane cele mai importante din Dacia,cu o
dublă funcţie–militară–strategică şi comercială(lega Transilvania cu Dunărea),ceea ce a impus
crearea în zonă a unei unităţi speciale de poliţie cu misiunea de a supraveghea defileul.Aici se
găseşte cetatea romană de la Arutela.Oltul însuşi,în aval de defileu constituia o cale de
comunicaţie navigabilă,dublând astfel drumul terestru.Toate acestea au determinat o puternică
dezvoltare economică,reflex al unei vieţi active în domeniul schimbului comercial şi al
producţiei de marfă.Valea Oltului există de 2.000 de ani.A fost construită de romani pe timpul
cuceririi Daciei.
De altfel,pe malul opus şoselei ce străbate Valea,încă existau,până în anii ’90,butaşi de
viţă-de-vie de pe vremea Sarmizegetusei.Au rămas ruinele Castrului Roman,unde,la sărbători,
vâlcenii se adună ca la o serbare câmpenească fără să-i cheme nimeni,ci doar pentru că vor să
fie în mijlocul naturii şi istoriei.Potrivit documentelor zonei,prin pacea de la Passarowitz,în
anul 1718,Imperiul Habsburgic preia în stăpânire Oltenia.Din 1717,austriecii au deschis pe
Valea Oltului “un drum de 11 ore pentru trăsuri,stâncile fiind sfărâmate,rostogolite şi
nivelate”.
Este pentru prima dată când Valea Oltului devine drum de legătură între Oltenia şi
Ardeal,până atunci existând doar drumul vechi al Loviştei spre Curtea de Argeş.Tot atunci
apare la noi şi poştalionul.Inscripţia pe două plăci de marmură albă de 2,30/1,20 metri,aflate
în prezent pe stâncile de deasupra şoselei pe partea stângă pe direcţia de mers spre Sibiu,
începe astfel:“Stai,călătorule!Unde natura porunceşte să te opreşti şi vitejia lui Traian s-a
oprit”.Construirea drumului prin Valea Oltului s-a făcut cu sprijinul secret al boierimii din
Oltenia şi înainte de intrarea oficială a Olteniei sub stăpânirea austriacă deoarece,aşa cum
consemnează inscripţia anterior menţionată,drumul a primit din 1717 numele împăratului
Carol al VI-lea,”Via Carolina”,asigurând tranzitul comercial şi militar pentru vehicole pe
patru roţi şi reintrând în istorie după mai bine de un mileniu jumătate,după ce fusese parcurs
pe Valea Oltului de armatele romane ale lui Traian spre Sarmisegetuza.Dar,spre deosebire de
drumul roman care ţinea stânga Oltului,Via Carolina a fost construită pe malul drept,iar
traseul ei a constituit în bună măsură traseul şoselei anterioare amenajărilor hidrotehnice de pe
Olt.
Habsburgii preiau,astfel,sub stăpânire Vâlcea,şi încep,în foarte scurt timp,să fixeze
repere ale imperiului-zeci de construcţii,birouri ale funcţionărimii imperiale din Râmnicu
Vâlcea şi cetăţi fortificate în zona Călimăneştiului.Marile ansambluri mânăstireşti de la Cozia,
Episcopia Râmnicului,Dintr-un Lemn,Bistriţa,Hurezi-care existau anterior,primesc ca
arhitectură zidurile fortificate,impuse de arhitecţii habsburgi.

33
 BIBLIOGRAFIE

Lucrări consultate:

-Manual Geografie pentru clasa a XII-a,Octavian Mândruț,editura Corint

-Valea Oltului: defileul Turnu Roșu – Cozia, I. Tovissi, 1978
-România–atlas rutier,Ed. Cartographia Ltd., Budapesta,2008,ISBN 978-963-352-64

Site-uri consultate:

-https://www.realitatea.net/valea-oltului-o-destinatie-de-vacanta-bogata-in-cascade-si-
in-manastiri-de-poveste_573727.html
- http://de-weekend.ro/valea-oltului-cozia/
- http://www.turismland.ro/zone-turistice/valea-oltului/
- http://www.scritub.com/geografie/turism/Turismul-in-judetul-Olt52112133.php
- https://destepti.ro/statiuni-balneare-din-romania
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Defileul_Oltului

34
 ANEXĂ

S.C. KARO TOUR S.R.L.

Petroșani
APROBAT,

ANALIZĂ DE PREŢ nr.1728

I.Denumirea excursiei(acţiunii),perioada:Circuit în Râmnicu Vâlcea,15.05.2021-18.05.2021

grup de 25 persoane.
II.Extras din program:Petroșani-Râmnicu Vâlcea-Parcul Național Cozia-Casa memorială
Anton Pann-Mănăstirea Polovragi-Stațiunea Călimănești-Căciulata-Castrul Arutela
III.Beneficiar:S.C. JABO TOUR S.R.L
IV.Calculația prețului de vânzare:

Nr. Articole de Elemente de Elemente Valoarea

crt. calculaţie cheltuieli de calcul Per turist Totală
1 CHELTUIELI Masă 50*5 zile 250 RON 6250RON
2 DIRECTE Cazare 60*4 nopţi 240 RON 6000 RON
3 Transport 50 RON 50 RON 1250 RON
3* Culturale 30 RON 30 RON 750 RON
3** Şofer 10 RON 10 RON 250 RON
4 Alte cheltuieli-Ghid 20 RON 10 RON 250 RON
5 TOTAL CHELTUIELI DIRECTE 590RON 14750 RON
6 COMISION....%*10% 59 RON 1475 RON
7 TVA 11,21 280,25
RON RON
8 ROTUNJIRI(+,-) -0,21 -5,25 RON
RON
9 TOTAL PREŢ DE VÂNZARE 660 RON 16500 RON

Data:06.04.2016 (felul şi nr.1821 documentului) 1. Nota de plată nr 678

Întocmit,Hanca Diana Mariana 2. Chitanţa nr. 311
(Virament) 660 RON(per turist)
Verificat,(contabil şef)Popa Mirela
Luat la cunoştinţă,Popescu Georgică

TOTAL: 16500 RON(per grup 25 persoane)

35