Curs 6 / 9 ianuarie 2018

Pinophyta

Gymnospermatophyta
840 de specii actuale răspândite
pe tot globul
 Caractere generale
• grupează plante lemnoase, fie ele arbori,
arbuşti, subarbuşti sau liane
• caracteristica lor comună o constituie
sămânţa neînchisă în fruct (gr. gymnos =
nud, ne acoperit; gr. sperma = sămânţă).
 Rădăcina

• pivotantă, ramificată monopodial

• uneori poate fi rămuroasă, radicelele întrecând în
dezvoltare rădăcina principală
• unele specii (pin, molid) prezintă rădăcini
micorizante, ce fac posibilă o mai bună absorbţie a
apei şi sărurilor minerale din solurile sărace.
Pătrunderea miceliului ciupercii în rădăcină
determină formarea unor nodozităţi asemănătoare
celor produse de bacterii.
 Tulpina
• lemnoasă, ramificată monopodial (Pinatae), mai rar
simpodial (Ginkgoatae).
• La Cycadatae tulpina este de tip stip, neramificată, în
vârf purtând un mănunchi de frunze.
• Unele specii de Gnetum au tulpini lianoide. La
Welwitschia tulpina are aspectul unui butuc.
• Un tip particular de tulpină este întâlnit la cârcel
(Ephedra distachya). La această plantă tulpina este
alcătuită din internoduri lungi, verzi, asimilatoare, şi
noduri scurte ce poartă frunze solziforme.
• Pe tulpinile gimnospermelor sunt două tipuri de ramuri:
lungi (macroblaste sau dolicoblaste) şi scurte
(microblaste sau brahiblaste). Cele din urmă au creşteri
anuale reduse, nu se ramifică şi după 3-4 ani cad.
• Structural, tulpinile gimnospermelor sunt caracterizate
de un ritidom bine dezvoltat şi o scoarţă adesea
redusă.
• Măduva este bine dezvoltată doar la Cycadales
constituind un parenchim de depozitare a amidonului.
• Vasele de lemn sunt reprezentate de traheide. La
Gnetatae apar şi trahei inelate. Liberul este lipsit de
celule anexe. La Pinales, în tulpini se află canale
rezinifere schizogene, iar la Cycadales canale
secretoare de gome.
 Frunzele
• aciculare (Picea, Abies),
• solziforme (Thuja, Cupressus, Chamaecyparis),
• în formă de evantai (Ginkgo),
• în formă de panglică (Welwitschia mirabilis),
• lăţite (Podocarpus, Gnetum),
• penat-divizate (Cycas, Ceratozamia).
• La Welwitschia frunzele persistă toată viaţa
plantei. Pe măsură ce vârfurile lor se usucă,
de la bază cresc continuu.
• Cad anual (Larix, Taxodium, Ephedra), la
3-6 ani (Pinus) sau la 10-15 ani
(Araucaria).
Din punct de vedere anatomic, frunzele prezintă
unele adaptări caracteristice:
• celulele epidermice au pereţii îngroşaţi, cutinizaţi
şi cerificaţi;
• celulele hipodermice au pereţii îngroşaţi şi adesea
lignificaţi;
• stomatele sunt afundate în hipodermă şi adesea au
camera suprastomatică acoperită cu răşină;
• celulele mezofilului au pereţii puternic septaţi
astfel încât suprafaţa pe lângă care se dispun
cloroplastele este mult mărită.
• cilindrul central este alcătuit din două fascicule
conducătoare şi este delimitat de o endodermă de
tip primar.
Secțiune transversală prin frunza de Pinus sp.
Secțiune transversală prin frunza de Pinus nigra

Epiderma

Hipoderma

Mezofil

Stomata Canal rezinifer

Secțiune transversală prin frunza de Pinus nigra
– detaliu la nivelul cilindrului central

endoderma

Fascicule conducătoare
• Canalele rezinifere lipsesc la Ephedra şi
Taxus.
• La ceilalţi reprezentanţi numărul lor variază
de la două (Larix, Picea, Abies, Juniperus)
la 12 (Pinus).
 Structuri reproducătoare masculine
• Sunt reprezentate, în general, de conuri şi sunt
alcătuite dintr-un număr variabil de microsporofile
dispuse spiralat sau verticilat pe o axă la baza
căreia se află bractee.
• La Ginkgo şi Ephedra conulețele masculine sunt
amentiforme.
• Pot fi solitare (Abies, Picea, Larix) sau grupate
(Pinus).
• La Ephedra, fiecare conuleț este alcătuit din 8
sporofile protejate de un înveliș alcătuit din două
bractee concrescute.
• Fiecare sporofilă, în funcţie de specie,
poartă un număr variabil de saci polenici, de
la numeroşi (Cycas, Zamia) până la 5-6
(Taxus), 3 (Ginkgo) şi 2 (Pinaceae,
Cupressaceae etc.).
• La Pinales granulele de polen sunt biaripate,
formarea sacilor aeriferi fiind o adaptare la
polenizarea anemofilă. Excepţie fac
reprezentanţii genurilor Larix, Tsuga şi
Pseudotsuga al căror polen este nearipat.
Polen la Pinus nigra
 Structurile reproducătoare feminine

• sunt reprezentate de macrosporofile ce poartă

un număr variabil de ovule, în funcţie de
specie.
• La cele mai multe gimnosperme structurile
reproducătoare feminine sunt grupate în
conuri. Excepţie fac reprezentanţii genurilor
Cycas, Ginkgo, Taxus, Ephedra etc.
• La Cycas structurile reproducătoare feminine (SRF) sunt
reprezentate de macrosporofile ce poartă spre bază 2-8
ovule mari care la maturitate devin seminţe de culoare
roşie. Numai în tinereţe macrosporofilele sunt grupate în
formă de conuri.
• La Ginkgo SRF constă într-un peduncul bifurcat ce poartă
două ovule, fiecare înconjurat la bază de o proeminenţă
considerată aril sau rest macrosporofilar.
• La Taxus SRF sunt solitare, reprezentate de câte un ovul
arilat, protejat de un complex bracteal.
• La Ephedra SRF sunt alcătuite din 2-3 ovule protejate de 3
perechi de bractee.
 Ovulele
• sunt sesile (Pinatae, Cycadatae, Gnetatae)
sau pedunculate (Ginkgoatae),
• ortotrope (Cycadatae, Ginkgoatae,
Gnetatae) sau anatrope (Pinatae),
• crassinucelate,
• unitegumentate (Cycadatae, Ginkgoatae,
Pinatae) sau bitegumentate (Gnetatae).
 Gametofit cu trei
arhegoane
Ovul

Arhegon- detaliu
 Polenizarea
• este anemofilă, realizându-se cu ajutorul
vântului
 Fecundaţia
• este zoidogamă la Cycadatae şi Ginkgoatae şi
sifonogamă la Pinatae şi Gnetatae. La cele din
urmă chiar s-a constatat înaintarea gametului
feminin spre cel masculin, prin tubul protalian.
• La unele gimnosperme (Pinus) fecundaţia are loc
la interval mare de timp după polenizare (până la
un an).
• Doar una dintre cele două spermatii aflate în ovul
fecundează una din oosfere. Cealaltă spermatie,
precum şi oosferele nefecundate degenerează.
 Embriogeneza
• procesul de formare a embrionului începe cu un
stadiu de nuclee libere – stadiu proembrionar.
• La gimnosperme, dintr-un singur zigot, se
formează de obicei mai mulţi embrioni. Între
aceştia se desfăşoară o competiţie pentru existenţă
şi supremaţie astfel încât doar rar, într-un ovul dat,
atinge maturitatea mai mult de un embrion.
• Embrionul prezintă un număr variabil de
cotiledoane (2-18)
 Sămânţa
• la cele mai multe gimnosperme este uscată având
o testă sclerificată ce provine din integumentul
ovulului.
• La Cycadaceae şi Ginkgoaceae seminţele sunt
cărnoase.
• La Taxaceae seminţele sunt învelite de un înveliş
cărnos (aril) ce provine din restul macrosporofilar
de la baza ovulului (epimaţiu).
• La Ephedraceae seminţele sunt acoperite de un
înveliş cărnos roşu provenit din bracteele ce
acoperă florile.
 Clasificare
Clasa Cycadopsida (Cycadatae) (clasă ridicată în
prezent la nivel de încrengătură – Cycadophyta)
Ordinul Pteridospermales
Ordinul Caytoniales
Ordinul Cycadales
Familia Cycadaceae
Familia Boweniaceae
Familia Stangeriaceae
Familia Zamiaceae
Cycas revoluta
Ceratozamia mexicana
Clasa Bennettitopsida (Bennettitatae)
– grup extinct
Ordinul Bennetitales
Clasa Ginkgoopsida (Ginkgoatae) (clasă
ridicată în prezent la nivel de încrengătură –
Ginkgophyta)
Ordinul Ginkgoales
Familia Ginkgoaceae
Clasa Pinopsida (Pinatae) [incl. Taxopsida] (clasă
ridicată în prezent la nivel de încrengătură –
Pinophyta)
Ordinul Cordaitales – grup extinct
Ordinul Pinales
Familia Araucariaceae
Familia Cephalotaxaceae
Familia Cupressaceae
Familia Phyllocladaceae
Familia Pinaceae
Familia Podocarpaceae
Familia Sciadopityaceae
Familia Taxaceae
Familia Taxodiaceae
Clasa Gnetopsida (Gnetatae) (clasă ridicată
în prezent la nivel de încrengătură –
Gnetophyta)
Ordinul Ephedrales
Familia Ephedraceae
Ordinul Welwitschiales
Familia Welwitschiaceae
Ordinul Gnetales
Familia Gnetaceae
Welwitschia mirabilis
Gnetum sp.
 Reprezentanți
• La noi în ţară cresc spontan doar 11 taxoni:
Juniperus communis, Juniperus sabina, Abies
alba, Larix decidua s.l., Picea abies, Pinus
cembra, Pinus mugo, Pinus nigra subsp.
banatica, Pinus sylvestris, Taxus baccata,
Ephedra distachya.
• Frecvent cultivate în scop ornamental sunt:
Thuja orientalis, Thuja occidentalis, Abies
concolor, Picea pungens, Pinus nigra subsp.
nigra, Pinus strobus, Taxodium distichum etc.
Juniperus communis
Juniperus communis
 samântă

Abies alba
ramură cu conuri bărbătești
Larix decidua

ramură cu conuri

ramură cu con feminin matur

Picea abies – ramură cu conuri bărbătești
Picea abies – con femeiesc tânăr (stânga) si matur (dreapta)
 Pinus sylvestris

Conuri tinere

Con femeiesc adult

Taxus baccata

Sămânță cu aril

conuri bărbătești

Ovul
Ephedra distachya
 Ecologie
• Gimnospermele sunt prin excelenţă plante terestre. Unele
suportă soluri mlăştinoase (Taxodium distichum), alte
trăiesc în turbării (Pinus sylvestris subsp. turfosa, Pinus
mugo).
• Deşi cele mai multe specii sunt caracteristice climatului
temperat, pot fi întâlnite şi în zone subtropicale (Ginkgo
biloba) sau tropicale (Cycas, Ceratozamia, Gnetum).
• Genul Ephedra are specii caracteristice stepelor şi
semideşerturilor. Acestea cresc pe substrat pietros, nisipos.
• Welwitschia mirabilis, plantă declarată monument al
naturii pe plan mondial, este deşertică (deşertul Namibiei).
 Longevitate
• Gimnospermele sunt plante longevive.
• Cele care pot atinge vârste impresionante sunt :
– Welwitschia mirabilis (circa 2000 ani),
– Taxodium distichum (2000 ani),
– Pinus longaeva (4500-5000 ani)
– Sequoiadendron giganteum (peste 6000 ani).
– Picea abies trăieşte 300-400 ani,
– Abies alba 400-500 ani,
– Larix decidua 700 ani,
– Pinus cembra 800-1000 ani
 Importanța
• formează păduri foarte întinse şi reprezintă astfel
una dintre cele mai importante surse de lemn
pentru construcţii, pentru cherestea şi mobilă,
pentru hârtie şi chiar pentru lemn de foc sau
mangal.
• Molidul se foloseşte pentru confecţionarea de
instrumente muzicale, iar tisa pentru sculptură.
• Din ritidomul gimnospermelor se extrage tanin
folosit în tăbăcărie.
• Răşina este folosită pentru extragerea terebentinei
sau pentru obţinerea balsamului.
• Unele specii au importanţă medicinală.
• Astfel, din mugurii de pin şi jneapăn se obţin siropuri
expectorante, diuretice etc.
• Pseudobacele de Juniperus sp. sunt cunoscute pentru
proprietăţile lor diuretice şi sudorifice; se folosesc, de
asemenea, pentru aromatizarea unei bauturi alcoolice
spirtoase (gin);
• Din Ephedra sp. se extrage efedrina, substanţă cu acţiune
vasoconstrictoare şi stimulatoare.
• Frunzele de Ginkgo biloba conţin principii cu acţiune
vasodilatatoare la nivelul creierului.
• Seminţele de Pinus cembra şi Pinus pinea se folosesc în
alimentaţie (cofetărie, patiserie).
• Din tulpina de Cycas sp. se extrage o făină numită sago.
• Foarte multe gimnosperme au importanţă
ornamentală, fiind cultivate în parcuri,
grădini sau de-a lungul străzilor, ca arbori
de aliniament.
• În ţările asiatice Ginkgo biloba şi
Cryptomeria japonica sunt frecvent
cultivați pe lângă temple, fiind considerați
arbori sacri.
 Feed-back
• Gymnospermae-le se caracterizează prin:
1. Sunt exclusiv lemnoase
2. Au xilem cu traheide, rar trahee
3. Structuri reproducătoare unisexuate
4. Cele mai multe prezintă conuri
5. Sămânţa nu este închisă în fruct.

A, B, C, D, E, F, G

 La gimnosperme, celulele hipodermice au pereţii îngroşaţi şi adesea lignificaţi.

A F
➢ Enumeraţi cel puţin trei specii de gimnosperme din flora României: ……………………………….
…………………………………………………………………………………………………...

 Ginkgo biloba prezintă frunze aciculare şi conuri feminine pendente. A F