06.03.

2013
CURS 3

Taxonomie vegetală
CLASIFICAREA PLANTELOR

Categorii taxonomice

Specia = taxon fundamental

 Au definit conceptul de specie:
• Ray 1686 • Komarov 1938
• Lamarck 1799 • Racoviţă 1929
• de Candolle 1824 • Dobzhansky 194
• Darwin 1859 • Zavadski 1961
• Kerner 1868 • Turesson 1929
• Wettstein 1924 • Cuénot 1936
• Lotsy 1926 • Stebbins 1950
• Du Rietz 1930
 Specia reprezintă un sistem de populaţii
care au o arie geografică proprie şi
care sunt separate între ele prin discontinuităţi de
variabilitate cauzate de variaţii genetice,
în care indivizii se pot încrucişa liber,
dând descendenţi viabili şi fertili,
dar care sunt izolaţi de alte populaţii vecine
prin bariera reproducerii.

Specia se află într-o permanentă transformare sub

influenţa mediului extern şi a selecţiei naturale.
 TAXONII INTRASPECIFICI
(infraspecifici)
• Subspecia (rasa geografică) (subsp.)
– este diferenţiată morfo-anatomic şi genetic, dar nu şi reproductiv.
Ea este reprezentată prin una sau mai multe populaţii locale, care deşi
interfertile cu alte populaţii ale speciei, nu se pot încrucişa liber dacă sunt
izolate spaţial (geografic), temporal (înflorind în sezoane diferite) sau
ecologic (fiind situate în biotopuri diferite).

Exemplu: Pinus nigra Arnold prezintă următoarele subspecii:

• salzmanii – în Franţa;
• nigra – în Austria;
• banatica – în România;
• pallasiana – în Crimeea.

Aceste subspecii sunt izolate geografic. În aceste condiţii au evoluat diferit,

având în prezent unele caractere morfologice pe baza cărora se pot separa.
 TAXONII INTRASPECIFICI
(infraspecifici)
• Varietatea (var.) şi
• Forma (f.)
sunt considerate rase ecologice sau ecoforme ale
unor populaţii locale. Sunt diferenţiate pe baza
unor caractere morfologice, neereditare.
Necunoscându-se clar amplitudinea variabilităţii
unor astfel de caractere interpretările privind
rangul taxonomic pot fi diferite. De aceea, aceşti
taxoni sunt utilizaţi mai puţin în sistematica
modernă.
 La plantele cultivate se folosesc
următorii taxoni intraspecifici:

• subspecia,
• convarietatea,
• varietatea,
• forma,
• soiul (sau cultivarul – cv.). Soiurile au o
constituţie genetică uniformă.
 TAXONII SUPRASPECIFICI
GENUL, categorie introdusă de Tournefort în 1694,
grupează specii cu afinităţi de organizare exprimate prin
caractere comune. Acestea denotă originea lor comună,
monofiletică.
• Unele genuri sunt reprezentate de o singură specie
(monotipice): Nerium oleander, Aldrovanda vesiculosa,
Butomus umbellatus, Hippuris vulgaris, Scheuchzeria
palustris, Amaryllis belladona, Aruncus dioicus,
Welwitschia mirabilis, Sequoiadendron giganteum.
• Altele au un număr variabil de specii: Astragalus- 1750
specii, Carex – 2000 specii, Festuca – 450- specii,
Quercus – 400 specii, Abies – 49, Fagus – 10 specii etc.
 TAXONII SUPRASPECIFICI
FAMILIA, categorie introdusă de Jussieu în 1740, reuneşte mai multe genuri
asemănătoare între ele, mai ales în ceea ce priveşte organizarea organelor
reproducătoare.
Exemplu: genurile Pisum (mazărea), Phaseolus (fasolea), Arachis (arahidele) şi
Trifolium (trifoi) sunt încadrate în familia Fabacaeae având structura florală
şi fruct asemănătoare.
Unele familii sunt reprezentate printr-un singur gen (monotipice): Butomaceae
(g. Butomus), Hippuridaceae (g. Hippuris), Posidoniaceae (g. Posidonia),
Typhaceae (g. Typha), Scheuchzeriaceae (g. Scheuchzeria), Ephedraceae
(g. Ephedra), Welwitschiaceae (g. Welwitschia) etc.
Altele cuprind numeroase genuri: Asteraceae – 1528 genuri/22750 specii,
Rosaceae – 95 genuri/2825 specii, Orchidaceae – 788 genuri/18500 specii,
Gramineae – 688 genuri/9500 specii, Fabaceae – 643 genuri/18000 specii

Pentru denumirea unei familii se utilizează terminaţia aceae adăugată la

numele celui mai reprezentativ gen din familie. Exemplu: Rosaceae de la
numele genului Rosa (trandafir).
Se foloseşte adesea prescurtarea Fam.
 TAXONII SUPRASPECIFICI
ORDINUL cuprinde mai multe familii cu
origine comună sau înrudite printr-o
ramură comună a trunchiului filogenetic.
Terminaţia caracteristică ordinului este ales,
de exemplu: Rosales, Poales, Liliales,
adăugată la rădăcina denumirii unei familii
incluse în acel ordin.
Prescurtarea cea mai uzitată este Ord.
 TAXONII SUPRASPECIFICI
CLASA înglobează mai multe ordine înrudite. Caracterele comune
sunt foarte generale reflectând o origine comună îndepărtată a
ordinelor componente.
Terminaţia caracteristică clasei este deosebită de la un grup de
organisme la altul:
• phyceae pentru clasele de alge (phycon în greacă înseamnă algă).
Exemple: Chlorophyceae, Euglenophyceae etc.
• mycetes pentru clasele de ciuperci (myketes în limba greacă
înseamnă ciuperci, fungi). Exemple: Ascomycetes,
Basidiomycetes, Zygomycetes etc.
• lichenes pentru clasele de licheni. Exemplu: Ascolichenes.
• opsida / atae pentru clasele de muşchi vegetali, ferigi,
gimnosperme şi angiosperme. Exemple: Equisetopsida,
Magnoliopsida, Liliopsida / Bryatae, Filicatae, Pinatae,
Magnoliatae, Liliatae etc.
• Clasa se prescurtează de obicei Cls.
 TAXONII SUPRASPECIFICI
INCRENGATURA (sau Filum) reuneşte clase înrudite, cu
caractere comune foarte vechi.
Spre exemplu, toate plantele care au sămânţa închisă în
fruct sunt încadrate în încrengătura Magnoliophyta.
Terminaţia caracteristică este phyta.
Exemple: Pteridophyta, Spermatophyta etc.
SUBREGNUL grupeaza increngăturile asemănătoare prin
modul de organizare al corpului vegetativ, prin
caracterele biochimice şi prin alcătuirea organelor de
înmulţire
Terminaţia caracteristică este bionta.
Exemple: Phycobionta (toate încrengăturile de alge),
Mycobionta (toate încrengăturile de ciuperci),
Cormobionta (toate încrengăturile de plante cu corm)
 TAXONII SUPRASPECIFICI
• REGNUL
MONERA
PROTOCTISTA
MYCETAE (Fungi)
PLANTAE
ANIMALIA
• DOMENIUL
PROKARYA
EUKARYA
 Ierarhia categoriilor sistematice

Categorie Terminaţie Exemplu

Domeniu Eukarya
Regn (Regnum) Plantae
Subregn -bionta Cormobionta
Increngătura -phyta Magnoliophyta
(Phylum)
Clasa (Classis) -atae Magnoliatae
Ordin (Ordo) -ales Rosales
Familie (Familia) -aceae Rosaceae
Gen (genus) Rosa
Specie (species) canina L.
CLASIFICAREA PLANTELOR
Etape istorice în clasificarea plantelor

• Clasificări parataxonomice;
• Perioada antichitate – evul mediu;
• Epoca modernă;
• Epoca contemporană
- clasificări premoleculare
- clasificări moleculare
EVOLUŢIA PLANTELOR DE-A LUNGUL ERELOR GEOLOGICE
 Tertiar
NF Cretacic Angiosperme

Jurasic
MF Triasic
Permian
Pteridospermales
Carbonifer Lycopodiate, Equisetatae, Polypodiatae
Devonian
Psilofite (Rhynia)
PF Silurian
Ordovician Alge + nevertebrate

Cambrian
Precambrian Cianobacterii (3.5 md ani)
ERA PALEOFITICA

Epoca algelor – 1 md ani

Stromatoliti fosili in
Bitter Springs -
Australia
Epoca ferigilor (130 ml ani)
FLORA DEVONIANA

•Rhynia guynne-vaughanii
•Cooksonia caledonica
•Aglaophyton major
•Zosterophyllum divaricatum
•Baragwanathia longifolia
•Psilophyton dawsonii
•Protolepidodendron sp.
•Drepanophycus sp.
 FLORA CARBONIFERULUI
•Lepidodendron sp. (LCP)
•Sigillaria sp. (LCP)
•Calamites sp. (EQI)
•Sphenophyllum sp. (EQI)
•Psaronius sp. (FIL)
•Archaeopteris sp. (PRG)
•Cordaites sp. (PTS)
•Medullosa sp. (PTS)
Calamites
 ERA MEZOFITICA
Epoca gimnospermelor – 100 ml ani

• Cycadales
• Benettitales
(Williamsonia sp.)
• Ginkgoales
• Glossopteridales
 ERA NEOFITICA
Epoca angiospermelor- 100 ml ani

• Centrul genetic al
angiospermelor – regiune
muntoasă cu climat subtropical
din Indochina;
• Angiospermele migrează
dinspre E spre W
• Cele mai vechi aveau flori mari,
mirositoare, dialipetale,
cantarofile (ex. Magnolia,
Nymphaea)
• Arbori anemofili &
amentiferi
• Specii erbacee
Evoluţia aparatului vegetativ

A. TALUL
 I. ARHETALUL
• I.1. Arhetaluri disociate
– Monadal (dinofite, crizofite,
euglenofite, clorofite)
– Rhizopodial (clorarachniofite)
– Cocal (clorofite)

Cryptomonas sp.
I.2. Arhetaluri tipice
Palmeloid (Hydrurus sp.)
Cenobial (Hydrodyction sp.)
Agregat celular (Scenedesmus sp.)
Colonia mobila (Volvox sp.)
Trichal (Ulothrix sp.)
 II.PROTOTALUL
• II.1. Tal heterotrich (Draparnaldia,
Pleurococcus)
• II.2. Tal lamelar
(Ulva, Porphyra)
• II.3. Tal tubular
(Enteromorpha)
• II.4. Tal sifonal
(Vaucheria, Bryopsis)
• II.5. Tal sifonocladal (Cladophora)
III. TALUL CLADOMIAL
IV. TALUL CORMOID
B. CORMUL
EVOLUŢIA APARATULUI
REPRODUCĂTOR
 1. Ciclul de dezvoltare
monogenetic haplofazic

Gametofit (individ Fecundaţie Zigot (2n)

morfologic, sexuat) – n

Meioza

Ex. Vaucheriales
2. Ciclul de dezvoltare
monogenetic diplofazic

Sporofit – 2n

zigot gameti
 3. Ciclul de dezvoltare
digenetic diplo-haplofazic
Gametofit – n Zigot – 2n

Meiospori – n Sporofit – 2n
 4. Ciclul de dezvoltare
trigenetic haplo-diplofazic
Gametofit – n Gameti zigot –2 n

Tetraspori

Carposporofit
Tetrasporofit – – 2n
2n Carpospori