Algele roșii 

(Rhodophyta) reprezintă un grup de alge ce grupează aproximativ 6000

specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină.
Sunt organisme eucariote. Marea majoritate a algelor roșii sunt multicelulare. Deoarece
acestea absorb lumina albastră, iar lumina albastră poate străbate adâncimi mai mari,
algele roșii pot fi găsite la adâncimi mai mari decât celelalte alge. Acestea sunt consumate
de om, reprezentând o sursă bogată de proteine.

Algele roșii sunt foarte răspândite în apele marine, unde pot forma frunze gigantice.
Aceste alge constituie hrana multor animale marine. De asemenea, unele se folosesc ca
hrană pentru animalele domestice și la prepararea unor produse alimentare. Din unele se
extrag bromură de potasiu și iod. Cantități mari de alge sunt folosite ca îngrășământ pe
terenurile agricole.

Caracteristici

 Tal variat: unicelular, plasmodial, filamentos, parenchimatos.

 Nu prezintă flagei în nici un stadiu al dezvoltării ontogenetice.
 Unele rodofite există o diferențiere a talului în rizoid, cauloid și filoid.( Ceramium sp.,
Delesseria sp.)
 Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în
cadrul citoplasmei celulare).
 Peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză (celulozo-pectic). De asemenea în
structura peretelui se găsește xilan, iar în spațiile intercelulare se găsesc polizaharide
mucilaginoase, coloidale cu structură complexă, precum agarul sau caragenul.
 Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în
corpusculi, numiți ficobelizomi.
 Absența centriolelor;
 Nu prezintă reticul endoplasmatic cloroplastian.
 Unele sunt coralifere.

1
 Conțin clorofila de tip a.
 Prezintă majoritar reproducere sexuală.
 Sunt fotoautotrofe.
 Principalul produs de rezervă este amidonul de floridee. La unele rodofite mai sunt și
alți produși de rezervă cum ar fi manitolul (folosit în industria farmaceutică) sau
fitosterolii.
 Membrana celulara prezintă punctuații.
 Înmulțirea cunoscută este de tip vegetativ, asexuat și sexuat.
 Unele specii sunt epifite sau parazite (un fenomen de adelfoparazitism -> cu gazde
înrudite)

Algele roșii (Rhodophyta) reprezintă un grup de alge ce grupează aproximativ 6000

specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină și
alți pigmenți. Culoarea acestor pigmenți determină flori culoarea roz, rosu, albăstrui și
alte. Sunt organisme eucariote. Marea majoritate a algelor roșii sunt multicelulare,
ajungând la o înălțime semnificativă ( până la 2 m ) , Thallus lor este dezmembrat alcătuit
din tulpină și frunze. Deoarece acestea absorb lumina albastră, iar lumina albastră poate
străbate adâncimi mai mari, algele roșii pot fi găsite la adâncimi mai mari decât celelalte
alge. Acestea sunt consumate de om, reprezentând o sursă bogată de proteine. Corpul lor
este foarte fraged și delicat. Au o varietate de culori, de la roșu aprins până la aproape
negru. În combinație cu contururi bizare determinând frumusețea incomparabilă a
regatului subacvatic.

Grupuri mari de alge trăiesc în apele marine și piscine cu apă dulce. Teoretic alge :
plutesc la suprafață (până la o adâncime de 100 m ), în stratul de plancton, sau trăiesc în
partea de jos în bentos. Rolul algelor în natură este enormă. Algele sintetizează substanțe
organice. Unii cercetători susțin că unele diatomee sintetiza 50 % din materie organică
produsă în lume. Algele sunt consumate de animale acvatice mici, pești și animale marine
mari, până la balenă.

2
 În procesul de fotosinteză algele eliberează oxigen, dizolvat în apă, fiind necesar pentru
respirația peștilor și a altelor animale acvatice. Folosirea practică a algelor roșii e foarte
variată. O specie care trăiește în Marea Nordului - hondrus - este folosit ca un remediu
pentru boli ale tractului respirator. Alge roșii sunt utilizate pentru obținerea de legume
folosite în industria produselor de patiserie și microbiologie. Importanța algelor în natură
și în viața omului este enormă, deoarece acestea creează mai multe biomasă decât
plantele terestre.

Particularități structurale

Algele roșii (Rhodophyta) grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică

comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii
sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub
formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din
pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se
găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip a.

Forme multicelulare au apărut după ce celula a parcurs un drum lung și dificil de

dezvoltare ca un organism independent. Trecerea de la stratul unicelular la stat
multicelular este însoțită de pierderea de individualitate și schimbările legate de structura
și funcția de celule. Odată cu apariția și diferențierea legată de specializarea multicelulară
a Thallului, trebue văzută ca primul pas spre evoluția în țesut ( histogeneză ) și organe
( organogeneza ). În funcție de locația de celule multicelulare, thallus algelor poate fi
reprezentat de formele filamentoase sau lamelare.

Înmulțirea algelor roșii

Înmulțirea algelor poate fi vegetativă, asexuată și sexuată.

Înmulțirea vegetativă se realizează prin diviziunea celulelor solitare sau prin fragmentarea
talului la algele pluricelulare.

3
Înmulțirea asexuată se face prin spori, care pot fi: zoospori cu flageli, mobili și
aplanospori, neflagelați, imobili. Foarte des se întâlnește înmulțirea prin zoospori care se
formează într-o celulă transformată în zoosporangs; nucleii acesteia se divid, se înconjoară
cu citoplasmă, devin flagelați, cad pe fundul apei, aici regenerând o nouă plantă.

Înmulțirea sexuată  se face prin contopirea a doi gameți (celule sexuale cu potențe
diferite) haploizi din care rezultă un ou — zigot — diploid. Înmulțirea sexuată poate fi
izogamă sau izogamie (gameții sunt egali ca mărime, dar de sexe diferite), anizogamă sau
anizogamie, heterogamie (cu gameți diferiți ca mărime și sex, deși au aceeași formă, cei
mai mari numindu-se macrogameți, iar cei mai mici microgameți) și oogomie (când există
un gamet mare, imobil, numit oosferă, format într-un organ feminin al plantei - oogon - și
un gamet mic, mobil, numit anterozoid, format într-un organ masculin al plantei -
anteridie).

În afară de cele arătate, la algele mai există și conjugarea, cand celulele sexuale nu
sunt celule specializate, dar care prin contopire dau naștere la un zigot.
Zigotul va intra în diviziune și dacă aceasta este normală (cariochineză), rezultată va avea
numărul de cromozomi ai zigotului, adică dublu, iar dacă diviziunea este reducțională
(meiotică), planta exaltată va avea numărul de cromozomi pe jumătate (generație
haploidă). Pe plantele diploide se vor forma sporii (generație sporofitică sau diploidă,
deoarece sporii sunt diploizi), iar pe plantele haploide se vor forma gameții masculini și
feminini (generație gametofitică sau haploidă, deoarece gameții sunt haploizi); se poate
întâmpla ca pe aceeași plantă, în unele cazuri, să se contopească atât spori, cât și gameți;
oricum la talofite, există o evidentă alternanță de generații(generația sporofitică este
urmată de cea gametofitică, aceasta din urmă de generația sporofitică ș.a.m.d.), la unii
taxoni cu ambele generații egale ca existență, iar la alții cu predominarea generației
sporofitice față de generația gametofitică și invers.

Filogenetic, se pare că algele își au originea în grupa euglenofitelor astotrofe, din

care au apărut volvocalele unicelulare. De la această treaptă clorococalele și ulotricalele,
ultimele generand încrengăturile briofite și pteridofite.
4