Implicatiile psihologiei in educatie

Psihologia este știința care se ocupa cu descrierea și explicarea fenomenelor psihice

verificabile.O definiție a psihologiei școlare poate fi oferita de Andrei Cosmovici :”Psihologia
școlară studiază din punct de vedere psihologic ,procesul instructiv- educativ desfășurat in
școală cu scopul de a spori eficiența acestuia”.Din această perspectivă poate fi evidențiat faptul
că psihologia educației este o disciplină largă aflată la interacțiunea dintre științele
cognitive,dezvoltarea persoanei,metodele de instrucție și educație,domeniul evaluării și
masurării.Psihologia educației contribuie decisiv la optimizarea proceselor de predare si
invățare,oferind acestora un suport psihologic conceptual specific ,vizând cogniția
,paticularitățile dezvolatării umane,managementul clasei de elevi,precum si unul practic
,reprezentat de aplicarea in școală a metodelor psihologiei.Scopul acestei ramuri a psihologiei
este ințelegerea educației și contribuția acesteia (Gage,Berliner,1992).Profesorul este ca un
filozof care îşi ghidează elevii.El este responsabil de dezvoltarea elevilor săi.Psihologia
educaţiei ajută profesorul în următorul fel:il pregateşte pentru procesul educaţional ,el trebuie
să ştie cum să-şi motiveze elevii,îi ghidează în direcţia cea bună,îi ajută să-şi dezvolte abilităţile
şi personalitatea.Psihologia ajută profesorul să descopere potenţialul elevilor săi şi să-şi
adapteze metodologiile în funcţie de particularităţile copiilor.Il ajută să descopere problemele
de învăţare pe care le are fiecare elev ,şi să evalueze daca obiectivele au fost atinse.Pofesia
necesită o serie de abilităţi şi competenţe,daca in eloborarea planurilor de lectie avem timp de
reflexie în faţa clasei nu mai există ragazul deliberării.Toate acestea solicită o justă si promptă
asociere a factorilor psihologici şi nu în ultimul rând profesorul trebuie să fie un model demn
de urmat.
De-a lungul timpului ,invățarea a fost explicată prin numeroase teorii
.V.Negovan(2010) a inventariat cele mai productive teorii ale învațării umane:teoriile
behavioriste (Pavlov a încercat învățarea la animale și la copii bazată pe sistemul recompensă-
pedeapsă),teoriile asociationiste (Thorndike,Hull si Skinner care au avut drept punct de plecare
asocierea unui raspuns la un stimul),teoriile cognitive(autori precum Lewin si Tolman au adus
o viziune amplă ,globala asupra procesului învațării-directiile,scopurile,motivele,cunoștințele
celui care invață sunt influențate de interactiunea cu mediul inconjurator),teoriile
neurofiziologice(Hebb a subliniat rolul unor structuri cerebrale in procesul de învațare),teoriile
învațării sociale(Bandura a pus accentul pe natura socială a învățării ),teoriile acționale ale
invățării (Galperin a studiat structura învățării ,scopul care urmeaza a fi atins ,motivația
învățării,operațiile gândirii implicate în activitatea de învățare),teoriile bazate pe self-
concept(Burgoyne a fixat cadrul în care imaginea de sine a celui care învată exercită influențe
asupra abilitații sale de a învăța). Cele mai valoroase teorii ale învățării au stat la baza elaborării
unor modele conceptual-explicative complexe,bazate pe date folozofice și experimentale,cu
consecințe verificabile in plan experimental si cu direcţii aplicative importante.Cele mai
relevante sunt:modelul cognitivist,modelul behaviorist si modelul constructivist.
Ce este behaviorismul si cum ne poate ajuta in procesul educational?
Modelul behaviorist include teoriile si studiile clasice pe tema condiționarii învățării ,realizate
de savantul rus I.P.Pavlov (condițioanarea clasica) și continuate de E.Thorndike si de B.F.
Skinner(condiționarea operantă).În teoria condiționării clasice ,folozoful rus I.P.Pavlov a
susținut că asocierea unui stimul cu un răspuns este o forma elementară de învățare și a
demonstrat aceasta prin experimentele realizate pe câini, in conditii de laborator.În urma
experimentului a descoperit”reflexul condiționat”.S-a nascut astfel ideea că invațarea, atât la
animale, cât si la oameni ar putea fi explicată printr-o succesiune de reflexe condiționate.Teoria
condiționării operante a fost elaborată de E.Thorndike si a fost dezvoltată de B.F. Skinner
.Conditionarea operantă constă în modificarea comportamentului unui animal ,datorită
consecințelor agreabile sau dezagreabile ale unui comportament.Astfel ,atunci cand un
comportament de răspuns este urmat de consecințe plăcute ,probabilitatea repetării
comportamentului în circumstanțe asemănătoare crește.Atunci când un răspuns este urmat de
consecințe neplăcute,probabilitatea repetării comportamentului scade,pâna la disparitia
sa.Pedagogia este ştiinţa predării ,influenţează modul in care predăm şi modul în care elevii
învată,ne este necesară in procesul educaţional.Teoriile modelului behaviorist ne pot ajuta să
observăm acţiunile elevilor şi să evaluăm dacă invață mai eficient.Credinta centrala a
behavioristilor este aceea ca elevii invată mai bine dacă sunt recompensaţi-feedback constant
care le spune dacă se descurcă bine sau nu.Se poate realiza prin teste sau teme.Behavioristii au
criticii lor ,principalele reproşuri care i s-au adus modelului conditionarii clasice au fost acela
ca nu poate sa explice intregul proces al invaţării ,nu se aplica deloc asupra inţelegerii şi ca este
prea puţin flexibil,neţinând cont de diversitatea situaţiilor de învăţare în care este implicat
individul.În ciuda acestui fapt şcolile incă adoptă aceste tehnici in clase,elemente ale
behaviorismului sunt cruciale in curriculum modern. În şcolile britanice curricula se bazează
pe teoria behaviorista.Recompensând elevii pentru că au lucrat bine cu laude este o abordare
behavioristă.Acest fapt le pune condiţia elevilor sa se comporte mai frumos sau sa munceasca
pentru rezultate mai bune utilizând aceleaşi tehnici ca şi Skinner.De asemenea putem vedea
teoria behaviorista in modul in care invaţăm elevii să se pregăteasca pentru examene.Repetarea
materiei,rezolvarea testelor pentru a primi o notă mai bună este stilul behaviorist.Cu cât invaţă
mai mult si primesc note mai mari cu atât mai multe laude vor primi.
Dacă aş aplica metoda behavioristă în predarea la clasă ,ar arăta in felul urmator:
 profesorul le preda o lecţie elevilor;
 elevii asculta cu atenţie;
 profesorul le dă un test bazat pe informaţiile furnizate;
 elevii rezolva testul şi aşteaptă rezultatul;
 profesorul dă feedback-ul si le cere urmatoarea sarcină;
 cu fiecare rând de feedback-uri elevii sunt condiţionaţi să inveţe.

Teoriile behavioriste ne-au dat o serie de tehnici pentru a le ultiliza profesorii:

Feedback rapid-cu cat se da un feedback mai rapid dupa o sarcina cu atât va fi mai eficient,daca
trece mai mult timp elevii nu vor mai asocia feedbackul cu sarcina respectivă.

Recompensa dupa corectarea temelor-oferindu-le un stimulent elevii vor face asocieri pozitive.

Rutina începutului de lecţie-Aproape toţi profesorii au o rutină a începutului de lecţie.Atunci

cand elevii intra in sala de clasă se aşează in bancă ,aşteptă instrucţiuni sau încep să lucreze la
o sarcină scrisă pe tablă.
În concluzie condiţionarea operantă inca este valabilă atunci când încercăm să obişnuim elevii
cu un anumit mod de gândire prin furnizarea unor feedback-uri imediate ,recompensarea
comportamentului pozitiv şi obişnuinţa cu anumite rutine.In acest mod profesorii încep sa
creeze obiceiuri ale elevilor care le îmbunatăţesc modul de învăţare. Profesorii pot avea mai
mult control in clasă şi îi ajuta să ducă lecţia la bun sfârşit.

Ce este cognitivismul si care sunt beneficiile invăţării cognitive?

Modelul cognitivist oferă o viziune nouă asupra învăţării umane .Acest model se preocupa de
analiza tuturor proceselor ,funcţiilor şi calităţilor psihice implicate in procesarea informţiei –
percepţia ,reprezentarea,gandirea,inteligenţa ,limbajul ,memoria ,imaginaţia,creativitatea-care
alcatuiesc sistemul cognitiv uman.Modelul cognitivist al învaţării este important prin aceea că
demonstrează că învăţarea eficienta se bazează pe:

 Intelegerea a ceea ce se învaţă;

 gestiunea adecvată a conţinuturilor informaţionale transmise în cursul actului
educaţional;
 organizarea materialelor de învăţat în segvenţe bine delimitate;exerciţii de repetare care
vizează stocarea informaţiei;
 utilizarea unor metode inovatoare de predare precum activitatea ludica;
 stimularea gandirii creative a elevilor.

 Prin analiza aprofundată a mecanismelor psihice implicate în activitatea de învăţare

,cognitiviştii au formulat o serie de recomandari cu privire la:stabilirea corecta a
scopurilor învăţării in funcţie de potenţialul cognitiv al fiecărui elev(educaţia
diferenţiata),prblematizarea conţinuturilor de învăţare,feedback-ul învăţării,declanşarea
şi menţinerea impulsului cognitiv la elevi,stimularea înţelegerii şi a memoriei(Miclea
1999).Emiterea unui feedback cognitiv în învăţare este cruciala pentru elev,deoarece
prin acest mecanism i se aprobă cunoştinţele corecte şi i se corecteză greşelile.Teorii
mai vechi ale învăţării ,precum cea a constructivismului psihologic sau individual
(arătându-i ca exponenti pe J.Piaget şi J.Brunner ,care au susţinut că individul este cel
care conferă sens şi utilitate cunoştinţelor sale),precum şi cea a constructivismului
social(reprezentată de L.S.Vîgotski,care a postulat că individul învaţă ghidat de
influenţele sociale,culturale şi de mediu)au fost preluate si redefinite in cadrul modelului
cognitivist.Învăţarea cognitivă este un stil de invăţare care este:activ,constructiv şi de
 lungă durată.Implică elevii în procesul de învăţare ,îi învaţă cum sa-şi folosescă creierul
în mod eficient şi să facă conexiuni când învaţă lucruri noi.Acest stil de învăţare este o
puternica alternativă a învăţării clasice.Beneficiile învăţării cognitive sunt:îmbunăţeşte
înţelegerea,îmbunătăţeşte înţelegerea conţinuturilor,îmbunătăţeşte abilităţile de
rezolvare a problemelor,îmbunatăţeşte încrederea de sine,dezvolta dorinţa\dragostea de
a învăţa.Cognitiviştii ne ajută să înţelegem mai bine cum oamenii pot procesa şi aplica
o nouă informaţie ,cum o accesăm,interpretăm ,integrăm ,procesăm .Putem aplica
modelul cognitivist la clasă în felul următor:

1. Punând elevii să reflecte asupra unei experiențe.

2. Ajutând elevii sa gasească noi soluții in rezolvarea unor probleme.

3. Încurajând discuțiile despre ce s- a predat.

4. Ajutând elevii să faca conexiuni intre idei.

5. Cerându-le elevilor să justifice și să explice modul lor de gandire.

În concluzie teoriile cognitiviste au ajutat la dezvoltarea didacticii moderne.Învăţarea este

considerată o căutare proprie a sensurilor şi nu o reproducere mecanică.În abordarea cognitivă
a învăţării fiecare elev care doreşte să se informeze trebuie sa fie la curent cu ce este nou,să
aleagă singur între mai multe alternative.

Ce este constructivismul si cum ne poate ajuta în procesul educațional?

Modelul constructivist este unul modern ,de factură umanistă,care își propune depășirea
limitelor modelului behaviorist și cognitivist,punând accent pe natura socială a învățării,pe
valorizarea și autoactualizarea omului ,pe dezvoltarea potențialului inerent al fiecarei
persoane.Potrivit acestui model ,persoana care învață se află în cursul descoperirii propriei sale
experiențe,este o ființă valoroasă prin ea însăși.,capabilă sa-și gestioneze propria
devenire.Omul are un rol activ în procesul învățării :stabilește scopuri ,planifică
activități,descoperă legități,ajunge sa știe,,dobândește cunoștințe si deprinderi,le întipărește in
memorie etc.,pentru a se adapta solicitărilor mediului înconjurător și pentru a transforma acest
mediu conform propriilor necesități.Maslow ,un important teoretician al motivației subliniază
ca devenirea omului depinde de potențialul său de a se afirma și autoactualiza(”ceea ce un om
poate ,el trebuie să fie ,deoarece există o tendință ca fiecare să devină actualizat în ceea ce este
el potențial,să devină ceea ce este capabil sa fie”).
Abordarea constructivistă scoate în evidență faptul ca profesorii trebuie să ajute elevul să
ajungă să înțeleagă conținutul prin filtrul propriu al gandirii.Profesorii trebuie sa încurajeze
gandirea critică ,întrebari deschise.Constructivismul vede fiecare elev ca individ unic cu nevoi
unice și complexe.Profesorii trebuie să-și încurajeze și să accepte autonomia și inițiativa
elevului,trebuie sa-i ajute să-și atingă obiectivele.Unicitatea și complexitatea elevului
încurajează profesorul să-l folosescă ca parte integrată in procesul educațional.Un exemplu al
implementării modelul constructivist in procesul educațional este urmatorul:

1. Sa le cerem elevilor să alcătuiasca propriile lor definiții(oferindule materiale care sa-i ajute
);

2. Sa le cerem să facă propria conexiune între concepte;

3. Sa le cerem să analizeze un subiect şi să facă un raport pe baza lui;

4. Sa le permitem elevilor să caute materiale pe internet;

5. Sa incurajăm elevii să reflecte asupra propriului progres şi să-şi dea seama de ce abilitaţi are
nevoie pentru a evolua.

În concluzie modul prin care implementăm modelul constructivist este prin încurajarea şi
acceptarea autonomiei şi iniţiativei elevilor utilizând date brute şi surse de informare
primare,permiterea ca răspunsurile elevilor să conducă lecţia ,schimbarea strategiilor
instrucţionale şi modificarea conţinuturilor,verificarea modului în care elevii au înteles
conceptele predate ,apoi predarea altora noi.

Constructivismul,Behaviorismul,Cognitivismul sunt 3 teorii proeminente. Aceste teorii

încearcă să dezvolte programe de învăţare eficiente.Fiecare dintre aceste teorii au propriile
virtuţi permiţând profesorilor să le aplice în diferite moduri.

Bibliografie

1. Noţiuni de Psihologia Educaţiei şi Managementul clasei de elevi,Camelia Popa ,UNATC Press

2017,pag 11,12,13,14,15,16,17

2. Psihologie Şcolară ,coord.Andrei Cosmovici şi Luminiţa Iacob ,editura Polirom ,1998

3. Google academic