Studiile asupra conflictului socio-cognitiv au aratat ca, confruntarile pot fi benefice procesului de

invatare atunci cand conflictul este reglementat intr-o maniera corecta, dar poate impiedica
invatarea atunci cand conflictul este doar relational. Este de la sine inteles ca confruntarile
studentilor in timpul invatarii de la egal la egal pot fi benefice atunci cand se lucreaza la
informatii complementare, dar daunatoare atunci cand se lucreaza la informatii identice.

Conflictul sociocognitiv se defineste prin divergenta raspunsurilor oferite de partenerii unei

interactiuni la o situatie-problema cu care sunt confruntati si careia trebuie sa-i gaseasca un
raspuns comun. Asta inseamna ca cu cat mai multe pareri cu atat sansele de a ni se deschide
orizonturi noi si puncta de vedere noi sunt mai mari iar sansele gasirii si argumentarii unei solutii
convergente este mai mare.

Cand vorbim despre impactul unui conflict sociocognitiv asupra procesului de invatare si
dezvoltare cognitive ne putem situa in relatie cu elemente precum facilitarea invatarii; corectarea
propriului punct de vedere, prin intermediul confruntare cu ceilalti; exersarea abilitatile de
comunicare si convingere; o mai buna cunoastere a propriilor colegi; imbunatatirea propriului stil
de invatare, prin preluarea de la alti modele. Printre dezavantaje, astfel ca: riscul de impozitare /
preluarea opiniilor colegilor, care nu este neaparat propria optiune; insufficienta implicarea
elevilor, din cauza timiditatii sau a neincrederii in sine; discutii privind preluarea controlului
riscurilor de catre unii membrii grupului; riscul tensiunilor in cadru gruparii; diferite grade de
implicare a tuturor membrilor un grup care se ocupa de rezolvarea problemei; „partajand”
aceeasi nota sau la acelasi scor, desi contributia membrilor grupului este diferita.

Cu toate ca exista dezavataje ce pot fi scoase la iveala, capacitatea conflictului socio cognitive de
a modela achizia de cunostinte nu este de neglijat.

Conflictul socio cognitive face distinctie intre achizitie si performanta deoarece oamenii nu
performeaza tot ce invata. Oamenii sunt mai inclinati sa prezinte un comportament anume daca
dau rezultate apreciate decat daca primesc un premiu sau contrar, o pedeapsa. Cunostintele
observate si beneficiile acumulate de altii influenteaza performanta
in acelasi mod ca si consecintele experimentate direct. Oamenii sunt motivati de succesele altora
asemanatoare cu ei insisi, dar sunt descurajati cand observa un comportament pe care au vazut
ca duce adesea la consecinte nefaste.

Standardele de conduita personala ofera o alta sursa de motivatie stimulativa.

Cand vorbim si de cum acest conflict usureaza motivarea e interesant cum utilizarea strategiei de
conflict socio cognitiv solicita elevilor un nivel superior de cunoastere
decat alte strategii de instruire mai traditionale.
Impulsurile motivationale pot sa nu aiba o influenta directa asupra schimbarii conceptuale, ci ca
teoriile sau convingerile despre sine si despre invatare, acestea pot influenta procesul
de formare a credintelor care are loc atunci cand elevii dobandesc noi cunostinte sau
atunci cand li se prezinta informatii noi care le contrazic pe cele anterioare

Abordarile cognitive ale motivatiei se concentreaza asupra modului in care motivatia unei
persoane este influentata de conflictul socio cognitiv sau procesele sale mentale.

Conflictul cognitiv apare atunci cand o persoana se confrunta cu conflicte, contradictii sau
neconcordante in cognitiile sale. Aceste cunostinte contradictorii pot fi atitudini, credinte sau
constientizarea comportamentului cuiva. Disonanta este cea mai puternica atunci cand s-a
observat o discrepanta intre propriul concept si comportamentul propriu.
Teoria conflictului socio cognitiv propune ca oamenii au un impuls motivational de a reduce
disonanta in cognitiile lor, fie prin schimbarea, fie prin justificarea atitudinilor, credintelor si
comportamentelor lor. Modul in care o persoana alege sa raspunda disonantei depinde de forta
diferitilor factori motivati.

Un exemplu de aplicatie a conflictului socio cognitive la copii de varsta primara la matematica

de exemplu apare in cazul justificarii efortului. Disonanta este trezita ori de cate ori elevii se
angajeaza voluntar intr-o activitate neplacuta – rezolvarea temelor ori a exercitiilor suplimentare
date de catre invatator - pentru a atinge obiectivul dorit; aceasta disonanta poate fi redusa prin
exagerarea dorintei obiectivului.
Cu cat elevul investeste mai mult timp,( bani sau efort ) intr-o activitate, cu atat se va convinge
mai mult ca a facut o alegere inteleapta si ca eforturile lor au meritat. Un copil care trebuie sa
lucreze si sa economiseasca pentru o bicicleta, de exemplu, o va pretui mai mult si va avea mai
multa grija de ea decat daca bicicleta ar fi fost oferita cadou, fara niciun efort din partea
copilului. Astfel un concurs mathematic prin care copii unei clase sunt antrenati in activitatea de
a invata cat mai rapid table inmultirii de exemplu prin diverse exercitii ajutatoare pe care acestia
le pot face acasa, vor antrena copilul si il vor motiva sat ermine sis a astfel sa invete sis a isi
mareasca achiztia de cunsotinte intr- un timp rapid pentru a dovedi colegilor, invatatorului si
parintilor capacitatile lui dar si pentru o nota buna si pentru un stimul cum ar fi un premiu o
Bicicleta pentru castigator.

2.

O intarire este acea situatie sau stimul care survine dupa executarea unui comportament,
crescandu-i frecventa acestuia. Intarirea pozitiva vizeaza mentinerea sau intensificarea unui
comportament prin producerea sau prezentarea unei stimulari. Intarirea negativa se refera la
mentinerea sau intensificarea unui comportament prin incetarea sau reducerea unei stimulari
aversive.
De exemplu copilul a realizat sarcina de lucru – comportamentul tinta (ex. a citit un text) si i se
ofera un timp de joc pe calculator – comportamentul care functioneaza ca intarire pentru
comportamentul tinta – citirea textului.

Intarirea pozitiva este un tip de comportament care se concentreaza pe recompensarea a ceea ce

se face bine de catre elevi. Difera de pedeapsa pozitiva prin faptul ca va concentrati mai putin pe
mustrarea elevilor pentru comportament gresit si mai mult pe recompensarea comportamentului
bun si a realizarilor.
Ca si exemplu putem lauda unui elev care face tema corect pentru a consolida comportamentul
pe care doriti sa-l vedem. La randul sau, acest lucru ii motiveaza pe ceilalti elevi sa se
straduiasca pentru un comportament bun - pentru ca cui nu ii plac complimentele, nu?

De exemplu, in loc de „Ionut! De ce nu pastrezi curatenia ca toti ceilalti? Strange-ti hartiile de

sub banca! ", Intarirea pozitiva ar putea suna ca" Uau, clasa! Uita-te cum Andrei se asigura ca
sub banca lui e curat si orice mica hartie e aruncata la cos ! Cred ca merita o alta nota mare in
catalog la educatie civica !”
Ideea cu aceasta intarire pozitiva este ca Ionut ii va acorda atentie lui Andrei si isi va schimba si
comportamentul.

Intarirea pozitiva ar putea implica si recompense materiale. De exemplu, profesorul poate oferi
anumite beneficii unei echipei atunci cand toti membrii echipei asteapta in liniste. Sau un
profesor ar putea inmana un premiu unui elev care sterge tabla in timpul pauzei. Exista o
multime de moduri diferite prin care intarirea pozitiva poate fi utilizata in orice clasa.

Intarirea negativa nu trebuie confundata cu pedeapsa. Pedeapsa vizeaza reducerea unui

comportament, pe cand intarirea negativa mentinerea unui comportament prin reducerea unei
stimulari aversive. Mare parte din comportamentele noastre sunt rezultante ale unei intariri
negative

Alte exemple de intarire pozitiva in educatie, la clasa sunt:

- lauda si comunicare nonverbala (de exemplu, zambet, incuviintare, degetul mare in sus)
- atentie sociala (de exemplu, o conversatie, timp special cu profesorul sau un coleg)
- materiale tangibile precum autocolante, creioane noi sau tatuaje lavabile
- activitati sau privilegii, cum ar fi sa joci un joc, sa stai intr-un loc special din clasa, sa
desenezi, sa scrii, sa colorezi, sa mergi la pauza sau la sala devreme, sa ai timp
suplimentar de calculator
 - intariri pozitive secundare (cum ar fi bifele, jetoanele sau banii) pe care elevii sa le
acumuleze pentru a dobandi materiale corporale sau pentru a li se permite sa participe la
activitati speciale.

Este foarte posibil sa folosim intariri negative si pozitive pentru a incuraja comportamente
diferite la adulti si copii in sala de clasa sau intr-un mediu de e-learning. Din nou, acesti termeni
nu sunt sinonimi cu pedeapsa si lauda.

Pentru a utiliza intarirea negativa in clasa, identificati comportamentul pe care doriti sa il intariti
la elevii dvs. Ascultând linistit lectia, de exemplu, intr-un cadru de clasa traditional.

Când elevii asculta linistit lectia, recompensati-i anulând tema pentru ziua de maine. In viitor,
studentii ar putea asculta in liniste, deoarece anterior au rezultat anularea temei lor.

Intarirea negativa este diferita, de aceea recompensarea elevilor cu bomboane sau note bune, de
exemplu, pentru ca inlaturati ceva ce nu vor in loc sa le dati ceva ce doresc.

Folosirea intaririi negative, in anumite privinte, este una dintre cele mai usoare si mai durabile
forme de gestionare a comportamentului. Cu intarirea pozitiva sau pedeapsa, adaugati in mod
constant stimuli pozitivi si negativi.

Exista, de asemenea, multe exemple de intarire negativa in practica educationala (cu diferite
grade de eficacitate), inclusiv:

Eliminarea controalelor parentale stricte de pe internet sau televizor atunci când un copil se
dovedeste suficient de responsabil pentru a gestiona continut mai matur.

Indepartarea responsabilitatii pentru treburile casnice pentru a recompensa un copil pentru

finalizarea celorlalte treburi, spre satisfactia parintilor.
Eliminarea obstacolelor din calea autonomiei (de exemplu, ore rigide sau modalitati prescrise de
indeplinire a sarcinilor)